1,796 matches
-
care stătea În stânga sa, iar acesta dădu din cap că da. „De ce Îi dați la porci? Asta nu-i tocmai o treabă curată. Veți căuta voi cartofii ăștia! Mai așteptați, curând se va abate colhozul și peste voi...“ „Văd că aruncați și cojile de ou... Dumnezeu o să vă pedepsească...“ Așa Îndruga ore În șir, tot aruncând priviri furișe, când spre ușă, când spre geam. Iar când vedea pe masă câte o coajă de ou, avea tendință de a o băga În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
amplu, cu atât anul ce venea avea să fie mai bogat. Așa Îi spunea deseori Mașei, tatăl, În copilărie. Povestea, pesemne, o inventase chiar el, ca să-i pună fantezia la Încercare. După bănuții vechi, urmau cei noi, scoși din pușculițe. Aruncatul banului În fântână se Înrădăcinase adânc În familia lui Nicanor. Se transformase-ntr-un fel de sărbătoare. Mașa aștepta cu nerăbdare luna decembrie. După ce treceau sărbătorile pe stil nou, venea rândul celor pe stil vechi. Postul dinaintea Crăciunului Îl respectau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să Înfrângă cerbicia cruntei sale tovarășe de viață. A doua zi veni la slujbă la ora potrivită, văzându-și de treburile sale, iar când sună ora de plecare, mai Întârzie un pic ca să-și pună În ordine maldurul de acte aruncate alandala În fișet. Și, fiindcă se abținuse toată ziua să se atingă de pahar, scoase Înainte de a ieși pe ușă sticla de Royal ascunsă printre acte și Își turnă un borcănel. Și atunci Îi veni ideea nefastă, care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la următorul fel. Șeful de cameră ordonă deținuților să se așeze În linie fiecare cu gastronul pregătit la gaura ușii pentru a primi felul doi de mâncare, castron ce-l manipula Șeful de cameră care după ce era cu un polonic aruncată varza În castronul respectiv de către Liberul de partea cealaltă a ușii, la rândul lui se amuza distribuind castroanele pline cu varză de o așa manieră Încât nefericitul trebuia să-l prindă zburând jumătate pe haine iar uneori cel care nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mine - ce se rezemau de o targă cu patru mânere și arătându-mă noului gardian, socoti necesr să ne instruiască pe toți patru ce urma să Întrebuințăm targa cu patru mânere, arătând cu degetul o movilă formată din cadavre descărnate, aruncate unul peste celălat În dezordine și În poziții bizare. “Să lucrați repede, nu avem timp de pierdut. Dacă unele cadavre sunt Înțepenite, atunci așezați pe targă trei În linie și unul pe deasupra În curmeziși iar dacă totuși, unele cadavre sunt
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
conflict la scară mondială...! Dacă Îmi aduc bine aminte, aproximativ cu 30 de ani În urmă, făcând o simplă investigație În memorie cu privire la frământările politice și mai mult războinice, care timp de veacuri europenii au fost cu zecile de mii aruncați și măcelăriți În abatoarele unor războaie nejustificate și, generate de unii dictatori sângeroși,am rostit Într-un anturaj al prietenilor mei: această stare de nesiguranță a europenilor nu poate dura la infinit. Europa este o familie de cultură și civilizație
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
haine. Când ajunseră goi ca un copil În pântecul mamei, iar groapa fu probabil suficient de adâncă, gloanțele se abătură asupra lor În rafale și atunci pământul Începu să răsune altfel. Zgomot Înfundat de pământ căzut. O tonă, două tone, aruncate Înăuntru. Scrâșnet metalic de lopată. Într-un mod cu totul excepțional, domnul Sammler reușise să se ridice la suprafață. Rar Îi trecea prin minte să considere asta o izbândă. Unde era izbânda? Ieșise scurmând pământul cu unghiile. Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
el. Danny i-a întors spatele lui Charlie, dar sentimentul familiar pe care-l avusese cu câteva clipe înainte se disipase. Cine era, până la urmă, familia Lymond ? Semnul de pe copac putea să fi fost făcut de orice: de la un topor aruncat greșit la un urs supărat. Acum Danny nu mai avea nici cea mai vagă idee pe care cărare ar fi trebuit s-o ia și, atât timp cât Charlie se ținea de coada lui, nici nu mai voia să meargă nicăieri. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Remarque sau Henry Barbusse... Și timpul scurs după aceea. Morman de trăiri pierdute. S-a ales pulberea de toate, dar tot au rămas ca după un mare incendiu, ici o parte din canapea scăpată ca prin miracol, colo un colțar aruncat, fierul forjat al unei lămpi cu mai multe brațe, și alte rămășițe din ordinea, dezordinea dinainte. De acestea mă agăț și-mi remobilez memoria; caut să refac din fragmente de case, căprioara sau mamutul care au dispărut. Dar ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de parcă ar fi dânsul de vină. - Pentru că dânsul e primul dintre toți care trebuie să știe asta. E doar în inima regimului. Condamnările de sute de ani de închisoare și deportările la „Canal”, acolo trimiși, cei mai mulți fără judecată, o vorbă aruncată, un protest, o negare, o obiecție, o glumă chiar, înghesuiți toți într-o infracțiune inventată. Câți au murit în temnițe sau împușcați, „ipocrizie” numește dânsul? - „ipocrizie” sau „crimă”? Uite, așa se deformează totul, și cu timpul, se uită. Apoi către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
potriveam iarăși acel acoperemânt cu boruri largi. Soarele avea atâta putere și aerul era așa de neclintit încât, ca într-o etuvă, lepădam râuri după râuri de broboane. La ceasul al treilea al după-amiezii, și trupul meu avea înfățișarea hainelor aruncate. Cu toată rețeaua de umbră a sălciilor, soarele săgeta în ființa mea cu o putere înfricoșată. Toate iernile trecute, toate nopțile umede de toamnă, toate înserările înșelătoare de primăvară la vânat, toate erau răzbunate. Mai ales simțeam că curge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care, în miezul verii, avea deja înfățișarea unui oraș. În țara asta în care bărbații își luaseră de multă vreme obiceiul de a umbla pe stradă cu capul descoperit, sau de a și-l acoperi doar cu o simplă eșarfă aruncată indolent peste creștet și care aluneca încet în cursul zilei, spre a ajunge pe umeri, toată lumea recunoștea de departe silueta ca o ciupercă a lui Astaghfirullah. Dar puțini granadini îi știau numele adevărat. Se zice că propria sa mamă fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
buzele compunând cuvinte, orice cuvinte, uneori doar „bună“, alteori doar „mmmm“. Își amintea cum rămăseseră suspendate preț de o clipă în aer, apoi felul în care dispăruseră în tăcerea camerei, împrăștiindu-se în nemișcare, ca valurile stârnite de o pietricică aruncată. Uneori însă nu scotea nici un sunet, își mișca doar buzele ca un pește în lumina plină de umbre, sorbind aerul ca pe apă. Urmări conturul feței sale și își trase costumul cel minunat. Zâmbi și se înclină în fața reflexiei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ca și cum atinsesem pragul împlinirilor ultime. Înjuram doar din greu când îmi luam plicul cu banii cu care mă prețăluiau, bani dați în dispreț, ca și cum ar fi vrut să-mi arate, la lună, că doar atât însemn: un pumn de firfirici, aruncați ca unui pomanagiu de care nu știi cum să scapi mai repede. Pomanagiu care înghite orice umilință, mândru nevoie mare că a ajuns și el să lucreze la Arhiva Cinematografiei. Simțeau, intuiau că puțin îmi păsa de o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
șarpele. N-ar fi fost mai sănătos, vă Întreb, ca Însuși Creatorul să fi participat la act? Ca un tată bun, nu trebuia El să-l inițieze pe fiul Său născut din lut? Oare În lutul acesta primordial nu trebuia aruncată sămânța divină? Lucrurile acestea, desigur, mă frământă. Iubirea În doi e măruntă. Meschină, egoistă. Abia dăruirea altuia Îi conferă măreția. Nu e nici un fel de sacrilegiu ceea ce vă spun. Ideile mele sunt la fel de sănătoase ca oricare altele. Egoismul Însă trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dată În folosință În toamna abia trecută. E un bun loc de poză pentru un plonjeu panoramat asupra șantierului. În cadru s-ar afla mai Întâi Întreaga harababură: betoniere, gropi cu var, roți de mașini sau de tractor ce par aruncate, roabe, lopeți, alte unelte, grămezi de pietriș de râu, saci, cărămizi, un zid ridicat până la Înălțimea unui om, o fundație cheală mai Încolo, groapa altei fundații ridicând alături de ea grămezi conice de pământ mai Întâi negru și apoi galben uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
s-a întins pe nisip și a căzut într-un somn adânc, ca de moarte. Acum, înainte de a vă povesti ce s-a mai întâmplat, trebuie să vă spunem ce fel de loc era acela în care nefericita prințesă fusee aruncată. În marea ce scălda coasta Irlandei se află o insulă numită Ebud, ai cărei locuitori, pe vremuri foarte numeroși, au fost nimiciți de furia lui Proteu până când n-au mai rămas decât câțiva. Această zeitate fusese mâniată rău de faptul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Toți mușteriii ședeau cu ochii lipiți de șoldurile ei, pe care drăcoaica le mișca ca o tipsie de jăratec în fața unui cal năzdrăvan din povești! Și ce ochi avea! Două flori de cicoare deschise în zori, pitiți sub niște sprâncene aruncate ca aripile rândunicii în zbor! ― De ce ai spus anume că ochii hangiței semănau cu două flori de cicoare deschise în zori? Ce, peste zi cicoarea nu are aceeași culoare? - și-a exprimat nedumerirea unul din mulțime. ― Se vede treaba că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fizice, dar reveni din nou la fotografii, suprapunându-le una peste alta, jucându-se cu fețele de-acolo și făcându-le mai frumoase, mai puțin infracționale. După o altă jumătate de duzină de dosare își intră în mână: o privire aruncată fotografiilor, scanarea rapidă a raportului de arestare, revenire la poze și la vizualizarea înfrumusețată a celor două fotografii urâte, capsate pe prima pagină. Guri pe guri, guri pe șlițuri, sodomie, fellatio, soixante-neuf. O incursiune perversă a Omului Cameră, o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
noi, lăzăriștii, loc numit astfel din pricina aspectului funerar al pietrelor pe care ne odihneam trudiți, dragă doamne, de atâta învățătură! Ce mult s-au schimbat!... Pietrele sânt acum aranjate cu totul estetic; dar parcă mai mult farmec aveau pe vremuri, aruncate la-ntîmplare, unele peste altele, dîndu-ne prilejul să ne cățăram în vârful lor, ca pe niște piramide, și să sărim, întocmai unor Tarzani în miniatură, pe crengile pomilor, spre spaima și indignarea gardienilor care fluierau alarmați! De la "morminte", o potecă îngustă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
bine rolul. — 4 307 dragoni numai în interiorul Sălii Armoniei Cerești! Cu răsuflarea tăiată, Fann Sora cea Mare se întoarce spre mine și mă întreabă: Poți să-ți imaginezi restul gloriei imperiale, Orhideea? Ia aminte la vorbele mele: o singură privire aruncată unei asemenea frumuseți te face să simți că viața ta nu a fost în zadar. O singură privire, Orhideea, și nu vei mai fi niciodată o persoană obișnuită. Într-o seară, merg acasă la Fann Sora cea Mare pentru cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și îngenunchează în fața tabloului cu Buddha de pe perete. — La ce te gândești, Orhideea? mă întreabă Rong. — Visul meu de a vizita Orașul Interzis se va împlini, îi răspund, gândindu-mă la cuvintele lui Fann Sora cea Mare: „O singură privire aruncată unei asemenea frumuseți te face să simți că viața ta nu a fost în zadar“. Nu voi mai fi niciodată o persoană obișnuită. Mama rămâne trează toată noaptea. Înainte să merg la culcare, îmi explică sensul ideii de yuan din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
căutând vocea lui Tung Chih. Nu se aude nimic. Urmează să fiu executată? Nu îndrăznesc să reflectez la ce mi se va întâmpla. După unghiul parului, îmi dau seama că terenul a devenit mai puțin alunecos. Fără nici un avertisment, sunt aruncată și mă lovesc de ceva ce-mi pare a fi o buturugă de copac. Capul mi se lovește de o suprafață dură, și durerea pe care o simt este groaznică. Îi aud pe bărbați vorbind, apoi aud pași grei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care le-a strâns la un loc, s-ar fi risipit ca o lume fără nucleu? Mă tem însă că e prea târziu pentru mine să mai învăț să muncesc atât de mult ca el. Mă tem că zarurile sânt aruncate: mai am de scris doar o singură carte, înrudită cu cea a lui Moromete, și căreia nu-i lipsește decât prima frază! Să ieșim și să ne gândim le ea... IMPOSIBILA ÎNTOARCERE Ce se întîmplă astăzi cu poiana fierăriei lui
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
O, mamă, binecuvântează! Din “ Cântecul mamei și al copiilor” SONET Credeai că n‐o să treacă niciodată Iubirea, poezia, primăvara... Te‐ ai cumințit? Ai azvârlit ghitara Ce‐ a proslăvit atât pe adorată? O mai asemeni pietrei din Carrara Venerei între oameni aruncată? Mai socotești iubirea nesecată Poet îndrăgostit de Dona Clara? Visând, întreabă‐ te ce mai rămâne Pe urma călătoarei tale zâne Din toate câte‐au fost odinioară? Un fir uscat din floarea dăruită Din ce‐ ai cântat ‐ ecouri de ghitară Din
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]