2,557 matches
-
reușise să se apropie de el dar îl și lăsase fără suflare. Era convins că moșul fusese ucis, îl cunoștea prea bine și știa cât de mult iubea acesta viața. În nici un caz nu s-ar fi sinucis. Dar dacă asasinul tocmai toiagul îl voia? Ei, da, aceasta era o ipoteză care ar fi putut sta în picioare. Văzând că bătrânul nu vrea să-l dea de bună voie, a încercat să i-l fure. Cine știe ce se întâmplase? L-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
constataseră că atacurile se opresc în zori și, pe parcursul zilei, își pot vedea liniștiți de treburile lor. Ce se întâmplase însă cu Moș Calistrat? De ce murise bătrâ nul, mai bine spus, de ce fusese ucis? Dacă voia să dea de urma asasinului, trebuia să afle mai întâi mobilul crimei. Deocamdată însă acest lucru era un mister, ba mai mult, după obiceiul secției de poliție din Baia de Sus, moartea prietenului său fusese clasată drept sinucidere. Experiența lui de polițist criminalist îi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sau care ne slujesc Încă, vor fi desființate, iar membrii lor vor fi trimiși din Europa pe continente ceva mai Îndepărtate... Iar pentru a estompa nimbul proceselor politice, pe cei vinovați Îi vom așeza pe banca acuzării laolaltă cu hoții, asasinii, așadar, cu infractorii. Abia atunci În imaginea opiniei publice acest tip de delict se va asimila cu crima, față de care se va manifesta aceeași repulsie.“ (p. 268) 20. În anul 1942 - la treizeci și șase de ani de la apariția foiletoanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de un asemenea ascendent asupra contemporanilor săi, în urma Revoluției franceze ar fi putut rezulta încă de pe atunci o republică parlamentară, permițându-ne astfel să luăm un avans de un secol față de Istoria reală. Dacă în iunie 1914, la Sarajevo, un asasin și-ar fi ratat ținta, nu s-ar mai fi declanșat primul război mondial sau, în orice caz, nu așa cum s-a întâmplat. Dacă în iunie 1941 Hitler n-ar fi invadat Rusia, el ar fi putut, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
este cheful, nu va apărea nici o autoritate ca să vă oprească și să vă dea sfatul cel bun, dar, fiți foarte atenți la ceea ce vă spun, nici nu va veni vreo autoritate să vă protejeze de hoți, de violatori și de asasini, asta va fi libertatea voastră, bucurați-vă de ea. Poate vă imaginați, în mod iluzoriu, că, lăsați în seama liberului vostru arbitru și a capriciilor voastre libere, veți fi în stare să vă organizați mai bine și mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mai degrabă ca două râuri, unul urcând, altul coborând, și își făceau semne dintr-o parte în alta ca și cum orașul ar fi fost în sărbătoare, ca și cum ar fi fost ziua liberă a orașului, nu se vedeau hoți, nici violatori, nici asasini, contrar pronosticurilor rău intenționate ale președintelui fugit. La unele apartamente ale clădirilor, ici și colo, ferestrele erau închise, cu storurile, atunci când existau, coborâte melancolic, ca și cum un doliu dureros ar fi rănit familiile care locuiau acolo. În acele apartamente nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și nu e numai asta, trebuie să fii în stare să le folosești, să scoți un pistol și să tragi, își imaginează cineva că mă va vedea pe mine și pe consilieri și pe funcționarii primăriei, urmărind pe acoperișuri pe asasinul de la miezul nopții și pe violatorul din zilele de marți sau în saloanele înaltei societăți pe hoțul cu mănușa albă. Telefonul sună, era secretara, Domnule primar, vă așteaptă mașina, Mulțumesc, spuse el, plec acum, nu știu dacă mă mai întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
clădirii era pustiu, portarul absent, decorul era perfect pentru crima perfectă, lovitura de pumnal direct în inimă, bufnitura surdă a corpului căzând pe lespezi, ușa care se închide, automobilul cu numere false care se apropie și pleacă luându-l pe asasin, nimic mai simplu decât să omori și să fii omorât. Liftul era la parter, nu trebuia să-l cheme. Acum urcă, își va lăsa încărcătura la etajul al paisprezecelea, acolo, înăuntru, o succesiune de inconfundabile țăcănituri spune că o armă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
locului câteva momente, pentru a-și recăpăta suflarea. Mintea Îi fugi către moartea atroce a vâslașilor. Acum le Înțelegea cumplita Încordare a membrelor. Cei care scăpaseră de otravă fuseseră lăsați În lanțuri, să moară de sete sub soarele arzător, fără ca asasinul să fi catadicsit să le desfacă butucii. Încercaseră până În ultima clipă să se elibereze, și probabil că strigătele lor disperate umpluseră mlaștina vreme de câteva zile. Dar limba lor de neînțeles, În loc să Îi Îndemne pe oameni să dea fuga, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe dinăuntru cu luare aminte, căutând vreo urmă, Însă era complet goală. Un miros subțire de ceară Îi pătrunse pe nări, odată cu acela mai puternic, de gogoașă de ristic, al cernelii. Acolo, Înăuntru, se aflau Înainte niște scrisori, pe care asasinul le luase. Această ipoteză era Întărită de o pată Întunecată dintr-un colț al traistei, lângă un fragment dintr-o pană de scris distrusă. În cufăr se mai găseau o riglă din alamă și un compas. - Cheamă-l pe hangiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mintea Înțeleptului pășește bucuroasă prin strâmtorile gândului, acolo unde mintea omului necioplit se descurajează și se pierde. Iar mintea mea... dar despre astea la vremea lor. - Vrei să Îi interoghezi pe oamenii aceia? Poate că... Dante scutură din cap. - Dacă asasinul e unul din ei, de acum a avut timp să șteargă orice urmă. Iar să-l interogăm Împreună cu ceilalți ar Însemna doar să Îi oferim avantaje. Și-ar ascunde cuvintele printre ale celorlalți, asemenea unui lup printre lupi. E mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
loviturii aplicate apărea impresionantă. Prin fâșiile de carne luceau vertebrele cervicale. Poetul Își trecu degetul arătător peste marginile gâtului retezat. - E ciudat... murmură el. - Ce? - Aici sunt urmele a două lovituri adânci. Spada a intrat cu vârful, traversând gâtul. Apoi, asasinul a mișcat-o spre dreapta, smulgând carnea și oasele. De două ori, În același fel. Două lovituri asemănătoare, dar În mod limpede distincte, de parcă... Poetul se Întrerupse. - De parcă ar fi fost doi asasini? Îl zori Cecco. Dante clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a intrat cu vârful, traversând gâtul. Apoi, asasinul a mișcat-o spre dreapta, smulgând carnea și oasele. De două ori, În același fel. Două lovituri asemănătoare, dar În mod limpede distincte, de parcă... Poetul se Întrerupse. - De parcă ar fi fost doi asasini? Îl zori Cecco. Dante clătină din cap. Îi venise o idee neașteptată. Mai aruncă o privire spre trupul despuiat Întins dinaintea sa, după care se răsuci căutând ceva. - Unde Îi sunt hainele? Cecco se uită și el În jur. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pomenit de niște „crime”: așadar, Guido Bigarelli nu e singurul care a trecut pragul lui Hades Înainte de vreme? - Nu numai el. La câteva leghe la Apus de oraș a avut loc un masacru, poate pentru a acoperi o singură crimă. Asasinul a umplut o corabie Întreagă de cadavre. Arrigo deschise gura să mai pună o Întrebare, dar apoi Își strânse buzele ca și când s-ar fi răzgândit. - Ce este „Împărăția Luminii”? Îl Întrebă poetul pe nepusă masă. Celălalt se răsuci spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dante Îi privi cum trec și cum se fac nevăzuți În direcția incendiului. - Să ne revedem când va vrea Florența, murmură el. Instinctul Îi spunea că se Îndreptau chiar spre locul unde Rigo di Cola fusese ucis. Auzise că deseori asasinul se Întoarce la locul crimei, din pricina acelei misterioase atracții care leagă conștiința și păcatul comis. Dar o crezuse dintotdeauna o prostie. Totuși, oamenii aceia nu se aflau acolo dintr-o Întâmplare. Avusese timp să observe trofeul pe care Franceschino i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
masiv... străvechi... - Dar hârtiile lui, planurile construcției, unde sunt? - Nu știu... Când am intrat În odaia lui, totul era răvășit... și apoi priveliștea aceea cumplită... Dar nu era nimic, În afară de instrumente, Îți jur! Dante se simțea Înclinat să-l creadă. Asasinul neglijase obiectele de valoare, ca să ia o hârtie. Dar poate că hârtia aceea valora și mai mult. O comoară, Între fetru și fetru. - Eliberați-l pe omul acesta, ordonă el. Șeful gărzilor ascultase Înmărmurit. Cu un semn din cap, porunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai apoi Își reluă drumul, cu un aer semeț. - Priorule, ce faci la hanul Îngerului? Cine trebuia omorât a fost deja, exclamă pe un ton de zeflemea. Poetul se opri În fața lui, tăindu-i calea. - Încă nu s-a găsit asasinul. Și nu se poate spune că nu m-ai putea ajuta În această cercetare În slujba dreptății. - Nu știu nimic ce ți-ar putea fi folos. Dar, dacă aș fi În locul dumitale, aș căuta printre preoți. Brunetto nu părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îl Întoarse Încetișor: pe piept, În dreptul inimii, două tăieturi În vestă, tivite cu stacojiu, ieșeau clar În evidență. Una din cele două lovituri Îl omorâse probabil pe loc și, cum nu strigase, trebuie să fi fost prima aplicată; numai ferocitatea asasinului justifica cea de a doua lovitură. Probabil că victima Îl cunoștea, dat fiind că ucigașul o putuse lovi luând-o prin surprindere, fără ca ea să reacționeze În vreun fel. Hangiul se apropiase, tremurând. - Cine se afla la han? Îl Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu era nimeni cu negustorul, răspunse el. Sau cel puțin așa Îmi pare... Am putea auzi ce spun lucrătorii... Cu un gest, Dante Îl făcu să tacă. De acum, nu mai avea rost. Simțea că a Înțeles ceea ce se petrecuse. Asasinul se apropiase de Fabio În vârful turnului și Îl ucisese, aruncându-i apoi trupul dedesubt. După aceea coborâse pe scară, refugiindu-se Într-una din odăi când Îl auzise pe poet urcând. În sfârșit, plecase În timpul haosului care a urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scruteze reacțiile cu atenție. Dar omul rămase impasibil, În așteptarea unui răspuns. - Nu, zise În cele din urmă. O mână ucigașă i-a pus capăt zilelor. Monerre tresări, aruncând o privire iute În jur, ca și când s-ar fi temut că asasinul sta fi putut ascuns pe undeva. Apoi Îl fixă cu singurul ochi cu care mai vedea. - Știi cine a fost? - Nu. La fel ca la ceilalți. - Crezi că e vreo legătură Între aceste crime? Dante Încuviință. N-avea rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
zvonul acela să fi circulat. Totuși, Amara părea sigură de ceea ce reprezentase. Poate că auzise altceva decât obișnuitele șușoteli ale conjuraților. Se uită din nou spre mica scenă de pe tabla de șah. Amara folosise o piesă albă ca să interpreteze rolul asasinului și tot albă era a doua femeie. Poate că albul simboliza pe cineva străin de curte, care se infiltrase, disimulându-și propria natură. Într-acestea, simți cum cineva Îl Înșfacă de mânecă. Muta Încerca să Îi atragă din nou atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi izbutit să Înțeleagă cum fusese administrată otrava. În ultimii ani, Frederic devenise bănuitor și nu gusta niciodată nimic fără să-l fi supus mai Întâi degustătorilor. Și totuși a fost otrăvit, cumva. - Dar nu ți-a spus niciodată numele asasinului? - Nu. Însă Îl ura din răsputeri. Omul acela nu omorâse doar un suveran, ci ucisese și speranța Într-o ordine dreaptă a lucrurilor. Dante se Întinse spre el. - Cum poți fi atât de sigur? Am auzit și eu multe zvonuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se Încingeau rivalitățile și ura, Mainardino s-a hotărât să amâne acuzația pentru vremuri mai senine. - Și de cupa aceea ce s-a ales? - Nu știu. A dispărut În confuzia care a urmat după moartea suveranului. Mainardino era sigur că asasinul o luase cu el, ca să ascundă dovezile, de teamă că, Într-o bună zi, tocmai cupa aceasta, dezvăluind modalitatea, avea să dea În vileag făptașul. În cursul dimineții Și totuși, mai exista un element ce se lega În mod enigmatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bănuia, strânși cu ușa s-ar fi sprijinit unul pe celălalt, zădărnicindu-i orice efort de a ajunge la adevăr. Trebuia să mai aștepte și să Îi prindă În plasă unul câte unul. - Nimic nu va opri să fie pedepsit asasinul, exclamă el În cele din urmă. Veți vedea, adăugă ridicând degetul arătător. Făcu un pas În spate, iar apoi se răsuci pe călcâie cu hotărâre, părăsindu-i pe cei trei fără nici o vorbă. Simți cum În urmă se lăsase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
departe Îl liniștea. Asta Însemna că planul de a păcăli Florența fusese abandonat. Se simțea ușurat de povara care Îi apăsa conștiința pentru faptul că nu dăduse În vileag complotul. Îi slăbea, În schimb, speranța de a-l descoperi pe asasin. Acum, când Brandan era mort, iar complicea sa dispăruse, un alt fir al acelei rețele subțiri de indicii și de umbre fusese retezat. Dar, În adânc, dincolo de orice raționament, se insinua, mușcătoare, o mare deziluzie: nu avea să o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]