924 matches
-
Marcellus, care renunțase la gradul său; b) în 299 la Cezareea, în Mauritania Cezareei, ofițerul Fabius a fost trimis la moarte pentru că a refuzat să ducă vexilla legiunii pe durata unei ceremonii solemne; c) în aceiași perioadă veteranul Tipasius, devenit ascet a fost rechemat sub arme; refuzând un donativum și mărturisindu-și apartenența la militia Christi a fost lăsat la vatră; rechemat după o anumită perioadă, ca urmare a refuzului de a se înrola iarăși, a fost condamnat la moarte la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dar mai ales prin curaj, așa încât toți îl admirau pentru voinicia și frumusețea lui. Ca unul care încă de la începutul persecuției suferise pentru credință cu multă răbdare multe bătăi cu biciul, fiind dat afară din armată, s-a făcut ucenicul asceților creștini, devenind un fel de supraveghetor și ocrotitor sau mai bine zis un adevărat părinte și apărător al orfanilor părăsiți, al văduvelor fără sprijin și al altora căzuți în sărăcie și mizerie. Poate că tocmai din pricina acestei iubiri l-a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a lui homo aeconomicus. Antropologii ne-au arătat că religiile așa-zis primitive au un sistem de credințe, o cosmogonie, o mitologie, rituri perfect ordonate și comprehensibile. Arta are codurile sale, limbajul său, regulile sale. În materie de morală, un ascet și un petrecăreț se comportă foarte diferit, dar fiecare se comportă logic dacă ținem cont de valorile în funcție de care își raționalizează existența. Orice clasificare creează diferențe tranșante. Altădată, credința și știința erau opuse. Prima o sufoca pe a doua, apoi
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
și Astion au fost dintre acei creștini ai primelor veacuri, care, în năzuința lor de desăvârșire, își păstrau castitatea și rămâneau în celibat, aceasta fiind ca o formă obișnuită a ascezei creștine. Acest ascetism constituia „un preludiu al monahismului”, iar asceții primelor veacuri erau floarea vieții creștine. Pe aceștia i-a numit Clement Alexandrinul „aleși între aleși”. Sfântul Epictect, ca ascet, era unul dintre preoții necăsătoriți. Din lucrarea Pătimirea Sfinților Epictect și Astion, paragraful care vorbește despre unele erezii, despre ereziarhi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
rămâneau în celibat, aceasta fiind ca o formă obișnuită a ascezei creștine. Acest ascetism constituia „un preludiu al monahismului”, iar asceții primelor veacuri erau floarea vieții creștine. Pe aceștia i-a numit Clement Alexandrinul „aleși între aleși”. Sfântul Epictect, ca ascet, era unul dintre preoții necăsătoriți. Din lucrarea Pătimirea Sfinților Epictect și Astion, paragraful care vorbește despre unele erezii, despre ereziarhi ca Arie, Donatus, Manes, conține elemente evident adăugate, care aparțin secolului al IV-lea și sunt legate de primul Sinod
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
acestuia, aflat în căutarea permanentă a unui loc ferit de laudele oamenilor și de ispita căderii în patima mândriei, a marcat profund pe cei doi prieteni. Aceștia au fost uluiți de știința și înțelepciunea bătrânului, unul dintre cei mai renumiți asceți din Egipt. Cercetătorii au ajuns la concluzia că monahismul din Palestina era de aceeași calitate ca și cel din Egipt și uneori practicile pocăinței se dovedeau a fi chiar mai aspre în Țara Sfântă decât în Egipt. Monahismul palestinian a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a X-a, în cele 25 de capitole, atacă duhul neliniștii sau acediei pe care Cassian il numește ,,dezgustul sau neliniștea inimii” și care este un ,,vrăjmaș mai înverșunat, obișnuit celor ce trăiesc în pustie”. Sfântul Cassian, ca și marii asceți: Evagrie, Nil, Issac, Sirus și Ioan Scărarul păstrează numele grecesc de acedia al celui de al șaselea păcat capital din Cartea a X-a a Așezărilor mănăstirești. Acest păcat îi provoacă monahului silă de chilie, dispreț și desconsiderare față de frați
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Bisericii răsăritene legată de antropologia creștină cu tot ceea ce implică aceasta și-și fundamentează toate afirmațiile pe Tradiția Bisericii și pe lectura operelor Părinților, de la Sfântul Ioan Gură de Aur, al cărui colaborator a fost un timp, și până la marii asceți ai Răsăritului pe care i-a cunoscut. Prin aceasta, el devine un valoros exponent al teologiei patristice universale contemporane lui. 6. Harul și libertatea de voință, în cugetarea Sfântului Ioan Cassian. Ioan Cassian, dovedind un talent extraordinar în utilizarea limbii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cât și voința trebuie să fie libere și să conlucreze, chiar dacă raza de acțiune a voinței libere e limitată. Cassian analizează cele trei feluri de chemări la mântuire și desăvârșire, dar și cele trei feluri de renunțări sau lepădări din partea ascetului. Chemările sunt: prima vine de la Dumnezeu, a doua e mijlocită de om și a treia are ca izvor trebuința. Efectul chemării este determinat nu de tipul chemării, ci de gradul de istețime al răspunsului pe care îl dă călugărul. Cele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
să tăgăduim libertatea omului de a alege, ci să întărim adevărul că harul și ajutorul lui Dumnezeu sunt necesare omului în fiecare zi și în fiecare clipă”. Credința nu e suficientă dacă nu e susținută de ajutorul lui Dumnezeu. Capacitatea ascetului de a suporta suferința, în lupta sa duhovnicească, vine de la Dumnezeu, iar eforturile voinței umane libere nu sunt suficiente deoarece ,,sprijinul și asistența harului lui Dumnezeu sunt necesare în fiecare zi și în fiecare clipă”. Cassian, admițând necesitatea absolută a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
această bază ajunge Cassian la concluziile sale. Învățătura Scripturii, păstrată în Tradiția Bisericii și verificată prin experiențe observabile și personale, îi conferă relația adevărată între harul dumnezeiesc și libertatea omului. Acesta este mesajul pe care el îl transmite mai departe asceților din Apus. Cu smerenie și sobrietate și un puternic simț al umorului, Cassian a dat un impuls deosebit mișcării monahale în Apus, oferind primul ghid al idealului monahal contemplativ în istoria cugetării teologice occidentale. Ioan Cassian ocupă o poziție cu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a înmugurit în diverse centre monastice și chiar episcopale ale Scythiei Minor, s-a dezvoltat plenar la Marsilia, Roma, Constantinopol (și, probabil, la Tomis, Noviodunum etc.). Nu este o teologie prea originală, întrucât a fost învățată de la marii Părinți și asceții secolelor IV-VI, dar în hristologia Sfântului Ioan Casian și a lui Ioan Maxențiu, de pildă, sunt și puncte de vedere și dezvoltări personale, ca și în doctrina lor ascetică. Teologia părinților și scriitorilor bisericești dintre Dunăre și Mare, din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
bogat, s-a făcut sărac pentru noi, ca noi să ne îmbogățim cu sărăcia Lui (2 Cor. 8, 9); s-a făcut asemenea nouă din multa iubire de oameni, ca noi să ne facem asemenea Lui prin toată virtutea”. (Marcu Ascetul, Epistolă către Nicolae Monahul, cap. 9, în Filocalia..., vol. I, p. 323) „Drept aceea să ne dăm pe noi înșine Domnului în întregime ca să-L primim pe El întreg. Să ne facem dumnezei pentru El. Căci pentru aceasta s-a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
chiar nouăzeci și nouă (Înmormântarea la români). La Dante, saltul postum, cel din Infern spre Paradis, implică treapta Purgatoriului. În eschatologia creștină, scara mântuirii (descrisă de Ioan Climax) e subiect de frescă murală exterioară la Mănăstirea Sucevița. În Vămile pustiei, "asceții Răsăritului" se mișcă la nivel terestru; perspectiva montantă devine de astă dată perspectivă orizontală; în context mai larg, în viziune ebraică și islamică ori în simbolismul budist, deșertul e spațiu de așteptare; pustia cheamă, ademenește și constrânge. S-a spus
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ca o amiază, / Eu sunt poetu-acestui neam / Și-atunci când lira îmi vibrează, / Și-atunci când cântece nu am..." Iată-l apoi într-o altă efigie, afirmând că Poetul, "acest duh al vieții", încorporează într-o singură ființă un tribun și un ascet. Tribun fără să pară fusese Grigore Vieru, începând cu cele vreo douăzeci de plachete de versuri pentru copii, scrieri suave țintind modelarea timpurie, cu motivația că: "Un cântec frumos pentru copii poate apăra în viitor o patrie..." Până târziu, întoarcerile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu talentul și metodele lui pentru evitarea neplăcerii, Antiphon din Atena aparține incontestabil arhipelagului hedonist. Dar Prodicos? Nimeni nu l-a situat vreodată în tabăra filosofilor plăcerii și ai jubilării. Lucrările consacrate sofiștilor îl prezintă ca pe un gânditor auster, ascet, iar cea mai mare parte a glosatorilor reproduc aceste locuri comune. Și totuși... Totuși, comentatorii nu acordă decât puțin interes unei cantități - infime, desigur, dar reale - de informații prin raportare la care înnobilarea hedonistă nu pare o erezie manifestă... Una
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
unui artist care, de altfel, nu și-a ascuns niciodată gustul pentru bani și pentru facilitățile pe care aceștia le procură. Sub piei de animale, în căldura jilavă a culcușului în care lâncezește, Prodicos nu aduce câtuși de puțin cu ascetul celebrat de modelul elen. Philostrat, care povestește aceste anecdote în Viețile sofiștilor, spune clar: Prodicos se deda plăcerilor. Nu ni se spune care erau aceste plăceri, dar portretul prinde să se contureze... Practicianul amator de plăceri este dublat de un
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
modifică fiziologia: părțile inferioare sunt atrase spre pământ, membrele se scurtează, creierul se atrofiază și se apropie și el de sol, botul se lungește, râtul obligă la o abordare esențialmente olfactivă, deci animalică, a lumii. 3 O filosofie porcească? Epicur ascetul, trădat de trupul său, nevoit să facă din necesitate virtute, poate fi oare monstrul descris mai sus? Căci variațiunile pe tema bestialității nu s-au lăsat așteptate. Legenda unui filosof monstruos s-a născut încă din timpul vieții lui. Evident
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
De ce ar neglija cineva în așa măsură conținutul gândirii epicuriene și ar face-o să exprime contrarul a ceea ce spune ea de fapt, dacă nu din cauza unei repulsii față de însuși principiul hedonismului? Desigur, ataraxia epicuriană seamănă foarte mult cu fericirea asceților, cu binele suveran al celor care renunță, însă o trăsătură a doctrinei marchează diferența, și ea este una importantă: refuzarea durerii, lupta contra suferinței. Pentru că ura față de trup propovăduită de Platon, iar mai apoi cultul durerii propriu stoicilor, cât se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
este prezentat ca un descreierat copleșit doar de clipa de față. Cei doi par să ofere nu atât două concepții opuse, cât două variațiuni pe aceeași temă. Hedonismul lor prezintă o diferență de intensitate, și nu de natură. Pentru că filosoful ascet plăpând și bolnăvicios jubilează la plăceri instantanee: blândețe, prietenie, conversație, filosofia practicată, bucuria, veselia, tot atâtea plăceri dinamice; la fel, filosoful risipei și al sănătății depline, în măsura în care propune o metodă filosofică pentru a ajunge la plăcere, nu trăiește asemenea animalelor
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
se exercită asupra trupului lor. Dacă cirenaicii susțin ipoteza unei plăceri vulgare, grosolane - în imediatețea animalică și dinamică -, bestială, așa trebuie să gândim... În schimb epicurienii, mai fini, mai tolerabili, în ciuda hedonismului lor - ei aduc atât de mult cu niște asceți, încât ar fi niște amici aproape convenabili pentru platonicienii și stoicii toleranți... -, nu pot decât să celebreze superioritatea cărnii asupra spiritului, a trupului asupra părticelei de divinitate puse de zei în oameni. Epicur consideră că plăcerile cele mai mari se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și trupul 133-135; și viața filosofică 16, 78, 110, 128-129; și viața solitară 132, 227 Dionisie Transfugul 123 Diotim din Tyr 80 Diotim stoicul 178 Empedocle 23-24, 50, 221 Epicur - aniversare 232; și algodiceea păgână 184, 194; și Aristip 103; ascet 178, 180, 199-200, 203, 208; și banii 197, 211; și blândețea 198, 200, 202, 217, 231; și cirenaicii 188-189; și clipa de față 188-189; corpus 182-183; și cultura 239-240; dietetică alimentară 174; și edificarea sinelui 176, 195; etimologia numelui 181-182
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ale tratatelor lor originale; cele mai tîrzii, cum este Pistis Sophia, apar puternic influențate de maniheism. Nu se cunosc prea multe În legătură cu istoria socială a gnosticismului tîrziu. Este, cu toate acestea, probabil ca scrierile gnostice să fi circulat printre cenobiții asceți din primele mînăstiri creștine, fondate În Egipt, de către Pahomie, În a doua jumătate a secolului al III-lea. Îngroparea misteriosului vas de lut de la Nag Hammadi, a cărui descoperire, În 1945, a deschis un capitol nou (și nici pe departe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
decît prin exercitarea liberului său arbitru 56. Dumnezeu se folosește de Satana pentru a-l pune pe om la Încercare 57. Potrivit opiniei lui Dörries, Simeon nu era numai anti-maniheist58, ci și anti-mesalian59. În Îndepărtatul Occident, Priscillian din Ávila, un ascet spaniol ale cărui intenții erau perfect ortodoxe și a cărui doctrină era și ea aproape perfect ortodoxă, și-a dobîndit privilegiul de a fi primul creștin decapitat pentru erezie cu complicitatea Bisericii (la Trèves, În 385). Astăzi opinia generală este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
2); poezie (2); preot (2); puritate (2); regăsire (2); regret (2); ruga (2); sacru (2); seara (2); sfințenie (2); sinceră (2); spiritual (2); taină (2); tihnă (2); tristețe (2); zilnică (2); acatist; adevăr; adio; adîncă; alinare sufletească; apărare; aplecăciune; ascensiune; ascet; așteptare; ateu; avere; bătrîn; Biblia; binecuvîntare; la biserică; bucurie; bună; bunătate; calm; calmitate; canon; căință; călugăr; centre sfinte; cerință; chemare; chemat; chin; pe cineva; cîntă; colț; comunicare; comuniune; conștiință; convorbire; copii; copil; creștin; curat; da; dac; dar; dăruire; degeaba; descărcare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]