41,209 matches
-
Pavel Șușară Unul dintre cei mai viguroși artiști români din acest secol și unul dintre sculptorii cei mai importanți din întreaga istorie românească a genului, și nici o exagerare nu se ascunde în această afirmație atît de tranșantă, aproape absent, în ultimii douăzeci de ani, din orizontul culturii noastre, ar fi împlinit, în ziua de 20 decembrie, 70 de ani. Mort prematur la Paris, unde s-a exilat din disperare, după ce climatul
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
asupra cărora se poate interveni aproape organic, prin tehnici care au rămas, practic, neschimbate de la începuturile lor, cum ar fi cioplirea directă, sculptorul nu a adăugat realului forme noi, nu a civilizat amorful, ci doar a eliberat ceea ce materia însăși ascunde misterios în sine, ceea ce este înscris fatalmente în codul ei genetic. Prin vîrsta viziunilor sale și prin firescul desăvîrșit cu care se așază în lumea elementară, Apostu este contemporan cu dinozaurii, este parte din evoluția materiei, în timp ce prin natura sensibilității
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
noi, e împotriva noastră!" a funcționat mai abitir ca oricînd în ultimii patru ani. Umăr la umăr, tovarășii și-au reconstruit o lume cu mult mai frumoasă decît au visat și decît au avut parte înainte. În '89 s-au ascuns, au dispărut precum cîrtițele. Dar nu pentru mult timp. În Decembrie 1989 a curs sînge Am avut norocul să pic într-o grupă excepțională, la Facultatea de Filologie a Universității din București. Am avut șansa să am profesori excepționali, modele
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
regizori: iau situații tragice pe care le dezvoltă contorsionând regulile melodramei. Iar subiectul lui Coixet ar fi tocmai bun pentru un gen storcător de lacrimi: o tânără de douăzeci-și-trei de ani, Ann (Sarah Polley) află că va muri în curând. Ascunde adevărul de mamă, soț și copii și-și face o listă de lucruri pe care vrea să le facă înainte de a muri. Ceea ce reușește, de unde finalul "pozitiv" al filmului. Sfârșitul e fidel titlului, nu vezi moartea eroinei, ci doar cum
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
urmat de Jean Maura, care purta un costum din tweed de culoare deschisă, cumpărat probabil de la New York. Apoi își făcu apariția și Little John, care părea să fi adoptat o dată pentru totdeauna bleumarinul și negrul în vestimentație. Maigret nu se ascundea. Cei trei oameni trebuiau să treacă pe lîngă el. Reacțiile lor au fost diferite. Mac Gill, care mergea în față și ducea geanta de călătorie a lui Jean, se încruntă, apoi, poate din fanfaronadă, schiță o strîmbătură ușor disprețuitoare. Jean
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
profesionistă. Îi are pe Robert Turcescu și Rodica Culcer, doi jurnaliști care fac mai mult decât toți Tucii la un loc. Dintre radio-uri, Europa FM. Cam atât. În rest, grosul ziarelor și televiziunilor s-au întrecut în a-și ascunde opțiunile politice pesediste sau, dimpotrivă, a le face mai evidente pe ici pe acolo prin părțile esențiale folosind tehnici de manipulare atât de străvezii și de primitive încât au insultat până și inteligența cititorilor cu liceul neterminat. De pildă, după
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
în care scepticismul și ironia se amestecă în proporții greu de aproximat, ea pare mai degrabă un transplant meridional decît un produs tipic al climei temperat-continentale. Insă dincolo de această pregnanță somatică și de evidenta armonie a construcției sale exterioare, se ascunde o conștiință de sine plină de contradicții și într-o continuă stare de interogație. Ținuta sigură îi maschează marile timidități, aerul jovial îi camuflează angoasele, după cum aparenta dezabuzare nu face decît să disimuleze o enormă curiozitate. În al doilea rînd
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
am dus la munte, după o săptămînă de muncă, decît să mă enervez cu votatul. Îmi pare rău, dar, dacă am stat acasă, asta înseamnă că nu ne prea interesează cine iese din căciulă. Ca să nu spun că aici se ascunde un vot în alb. Un mic întreprinzător care a stat acasă, om cu idei de opoziție, mi-a explicat că dacă se schimbă puterea, el nu va mai ști cui trebuie să-i dea darul, ca să-i meargă afacerea înainte
Vaccinul pervers al corupției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12225_a_13550]
-
roluri, fiecare comandând pentru celălalt mâncarea preferată a soțului sau soției. Figurile consorților nici nu apar pe ecran, auzi doar o voce sau le vezi doar părul sau ceafa. Lui Wong Kar Wai îi place și, de dragul misterului, să-și ascundă personajele, filmându-le în așa fel încât anumite obstacole te împiedică să le vezi în întregime; există chiar și cazuri în care auzi o voce fără ca cel ce vorbește să apară în cadru. Nu degeaba a luat filmul Premiul tehnic
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
pentru faptele lor. Un sentiment de nelegitimitate și chiar de vinovăție, fie și neconștientizat, avuseseră de altfel tot timpul, inclusiv în momentele lor de glorie. Dar acum părea că venise scadența. Unii dintre ei au și fugit din orașele mari, ascunzându-se în casele părintești de la țară, la mânăstiri sau chiar în păduri. Ei nu-și puteau reprezenta actul justițiar decât prin similitudine cu tratamentul pe care îl aplicaseră - ei înșiși sau predecesorii lor - adversarilor politici în primii ani de după război
O campanie "inutilă" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12215_a_13540]
-
lecturii." Eu mă opresc sec doar la convenție: numai pe măsură ce este plătit, scriitorul produce textul. Povestea are și un deznodământ, numai că Bogdan Ghiu n-a mai urmărit ce s-a întâmplat cu romanul lui King față de care nu-și ascunde admirația. Urmarea era, de fapt, previzibilă. Aproape toți cititorii au plătit pentru primele trei capitole, după care textul n-a mai fost descărcat nici măcar de jumătatea dintre vizitatorii site-ului. Romanul a fost abandonat, dar King s-a ales cu
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
multora. Peste măsură. Tipul de umilință la care incearca unii și alții să ne supună nu mai are la celălalt capăt moartea. Te poti apară, poti protesta, dar nu mai ești un potențial condamnat la moarte. În mulți se mai ascunde frică. De ieri, de azi, de ei înșiși. Ce li s-a întîmplat evreilor sau celor care au trăit în comunism, în orice formă de totalitarism este un infern în care nu mai trebuie coborît. O etapă monstruoasa a omenirii
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
primele creații populare, trecînd prin simbolism și poezia avangardei, pînă la poezia anilor '60 și manierismul specific liricii lui Șerban Foarță. În lirica lui Cristian Bădiliță nimic nu este ceea ce pare a fi. Întotdeauna, dincolo de aparenta simplitate a versurilor se ascunde altceva, o mică șaradă, un joc al inteligenței, o punte de comunicare către poezia unei alte epoci. Unele versuri par a fi extrase din romanțele lui Minulescu, fără a fi însă din Minulescu ("De-un an de cînd mă arzi
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
mimetismul, speciile liricului și epicizarea teatrului sunt chestiuni urmărite cu aceeași acribie. Odată încheiată expunerea teoretică, urmează drept studiu de caz Anatomia dramaticului, unde Antoaneta Tănăsescu discută pe larg alte două interesante chestiuni: teatrul ca spectacol între a arăta, a ascunde și a sugera și teatrul ca literatură sau formă artistică distinctă ce interacționează cu matematica, oratoria și... sportul. Lumea curentului literar urmează același scenariu. Curent, perioadă, epocă literară, școală, grupare, devin elementele cheie ale privirii teoretice retrospective. La un moment
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]
-
frunte, ca în fața unei revelații: "Dumnezeule, dar e chiar metafora lumii și-a țării în care trăim! Lumea răscolirii nesfârșite, a grămezilor de boarfe întoarse cu susul în jos, a ieftinătății dubioase și-a scumpetei fără criterii! A bolboroselilor ce ascund un cod și-a cuvintelor clare pe care nu le aude nimeni. A culorilor mucegăite și-a sunetelor sparte. A minciunii vivace și-a adevărului bont. A expresivității involuntare și-a neputinței de-a articula un gând normal. A iluziei
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
poate fi revelat "suprasecretul". Căruia logica rațională îi interzice accesul la scenă. De aceea, conclude Zholdak, va trebui să ne bizuim pe comenzile "scrierii automate", termen pe care nu-l rostește, dar care îi permite să pătrundă până la ceea ce e ascuns, tainic, și care, altfel, ar risca să rămână neexprimat. Zholdak dă viață "dicteului automat" fără să-și ia cea mai mică măsură de precauție. Iubește riscul până-ntr-atât încât se lasă amețit de el. Zholdak rămâne unul dintre puținii
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
ațâțători la război, exploatatori ai maselor muncitoare și ai popoarelor erau niște lași care o luau la goană ori de câte ori primeau riposta cuvenită, realitate sintetizată în distihul clamat permanent la radio și la demonstrațiile oamenilor muncii: "unde sunt americanii?/ S-au ascuns ca șobolanii!"; pe stadioane înainte de meciurile de fotbal se auzea la megafoane un cântec care exprima superioritatea zdrobitoare a sportului socialist față de cel capitalist: "la englezi și la scoțieni mereu în poartă/ mingea noastră va poposi". Dintr-odată din manualele
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
Din nefericire, majoritatea, acționând orgolios și doar din interes propriu, au ajutat menținerea mentalității aduse de tancurile sovietice. Azi suntem membri NATO și, probabil, vom avea baze americane în România. Nu de mult se striga: "unde sunt americanii/ s-au ascuns ca șobolanii". Dar și azi mai sunt mulți care regretă epocalele schimbări survenite în lume și speră că poate vremuri în care "URSS bastion al păcii e" vor reveni.
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
de sînge, gata să-i calce în picioare pe toți cei susceptibili să fi servit într-un fel sau altul vechiul regim. "Talibanul" Bădiliță vede însă lucrurile mult mai nuanțat. El încearcă, în spirit creștin să găsească fărîma de umanitate ascunsă în fiecare om și care face ca întotdeauna să mai existe o speranță: "Personal, încerc să-i judec pe acești oameni (scăldați în ape tulburi, cei care au făcut minime compromisuri, carieriștii improvizați, duși de nas, idealiștii vanitoși) nu după ce
Înțelepciunea justițiarului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12598_a_13923]
-
că nu mai poate scrie. Cuvintele nu-l mai ajută, iar realitatea s-a prăvălit și ea într-o rână, somnolând plictisită. Astfel de intervale se instalează mai ales vara, când instituțiile statului trag obloanele, iar vedetele vieții publice se ascund pe la vilele de vacanță ori pe plajele mărilor exotice. Te umflă râsul, pe acest fundal, văzându-l pe Năstase făcând eforturi titanice să prezinte drept o mare victorie o vizită înghesuită spre miezul nopții la curtea noului țar kremlinez. Că
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
Patty Jenkins, scenarista și regizoarea acestui lung metraj "bazat pe fapte reale" investighează cazul lui Aileen "Lee" Wuornos (Charlize Theron), o prostituată din Florida condamnată la moarte pentru uciderea a șapte dintre clienții săi. Filmul nu face eforturi să-și ascundă partizanatul; el împrumută o tehnică tipică documentarului (vocea lui Lee, care explică și comentează imaginile) pentru a transpune spectatorul în proximitatea personajului. Pe de altă parte, nici nu alunecă în determinism: nu elucidează conduita lui Lee doar pe baza trecutului
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
ca futuritușii și dadaiștii. Vinea prefera romanului reportajul și picturii, fotografia (la poezie, Manifestul activist către tinerime din 1924 nu se referă) iar Voronca pleda pentru mașinism, avion, locomotivă, cablogramă, ca și Sașa Pană în unu. Sub acest fard, se ascundea însă un obraz schimonosit de dispreț față de societatea burgheză și față de valorile ei. Atitudinea venea de mai departe, de la Flaubert, (care și el trebuie menționat printre fondatorii modernității), numai că nu era doar morală, devenind politică. Manifestele dada ale lui
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
ziua sfîntă cozonacu-i copt pe masa Sub brad, Îmbrobodita-i iarnă În năframe C-a obosit cernind cu dor În albe coame În curtea ninsa cu iubiri de-acasă. IARNĂ ASTA Și-a scuturat tăgîrța Bunul Domn Și ne-a ascuns destinele sub rogojina Cioplitu-ne-a iubiri de gheata-n somn Să nu simțim cît vor să mai rămînă. Le-a-mpodobit cu flori de așteptare Să plîngă cu petale albe, numărate Urmele șterse, cînd a troienit cărare, Un car cu boi
Poezii. In: Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/75_a_288]
-
azi. Aflată în căutarea identitățiii bune și implicit a unui mod de comunicare completă, acea "înțelegere drept în inimă" care din 2 face 1, vocea lirică se situează de la început într-un indirect dialog cu dublul ei mut, dar zgomotos, ascuns în faldurile interioare. O luptă cu tristețea tot revine: "Tristețea, ŤLe soleil noir de la mélancholieť, ŤLe mal du sičcleť sunt senzații care te transformă în mortăciune. Tristețea e o cloacă. Suferința e altceva. Tristului îi place să fie trist, să
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
un sfert după amiază, pe ușa larg deschisă a Catedralei, lumina soarelui bate înăuntru pieziș.... Genunchiul enorm al Legiuitorului,... degetele bine reliefate în sandaua de piatră... primesc lacome razele soarelui. Cât stau și privesc, lumina se mută încet-încet spre mijlocul ascuns în mantia drapată, - șoldul ce a tăiat în două apa Mării Roșii. Cu mâna dreaptă, Moise își ține degetele înfipte în barba bogată curgându-i peste piept ca un râu. Cu mâna stân gă, apucă firele de jos ale bărbii
Deuteronomul (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12645_a_13970]