1,099 matches
-
nu moare, cum nu moare setea, decât odată cu noi. Dar furtuna e ultima șansă ca să mă ridic deasupra mediocrității măcar acum; altfel aș vedea și în podul acesta o cușcă, în care aș rămâne, domesticit de guzgani... De cum ies din ascunzătorile lor, guzganii îmi pândesc răsuflarea, mă caută, ar vrea să mă atingă. Mă întreb chiar ce vor face fără mine. Nopțile lor vor rămâne pustii. Fără un scop. Nu vor mai ști, bieții, încotro să se îndrepte. Le va lipsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
locul unde s-au refugiat templierii din Paris după ce au abandonat Templul. Și cum, pe deasupra, mi se pare și economicos ca parcursul să meargă din Anglia către Franța, de ce să nu ne gândim că templierii au făcut rost de o ascunzătoare chiar la Paris, Într-un loc secret și protejat? Erau buni politicieni și-și Închipuiau că În două sute de ani lucrurile aveau să se schimbe și ar fi putut acționa la lumina zilei, sau aproape.“ „Fie și Paris. Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Preface) Stăteam În periscop de prea mult timp. Putea fi ora zece, zece și jumătate. Dacă avea să se Întâmple ceva, s-ar fi Întâmplat În naos, În fața Pendulului. Și deci trebuia să mă grăbesc să cobor, ca să găsesc o ascunzătoare, și un punct de observație. Dacă aș fi ajuns prea târziu, după ce vor fi intrat (pe unde?), Ei m-ar fi descoperit. Să cobor. Să mă mișc... Nu doream nimic altceva de câteva ore bune, dar acum, că puteam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
spate camioanelor. Odată a fost dus astfel Într-un alt stat și părinții lui l-au declarat dispărut la poliție. Întotdeauna trebuiau să-l caute pe fiul lor, dar rareori Îl găseau singuri. După un timp, Wakefield ieșea singur din ascunzătoare. Uneori erau furioși, dar de cele mai multe ori doar răsuflau ușurați. Acum, Înlăuntrul lui Maggie, Wakefield vede trecutul cu claritate; filmul se derulează odată cu mișcările ei lente. TÎnărul Wakefield studia Împrejurimile ca un hoț, atent la arhitectura colțurilor, a umbrelor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vechi de varii etnii, de imigranți proaspeți și de familii muncitorești. — Ce mai face ceaunul meu favorit, În care toate cele fuzionează? Îl Întreabă pe taximetristul arab care Îl duce de la aeroport la hotelul la care trage de obicei, o ascunzătoare de gangsteri de prin 1925, restaurat recent, dar nu excesiv, speră el. — Un ceaun de căcat În clocot, spune taximetristul. Trec pe lîngă un mic local unde, Își amintește Wakefield, au cele mai bune clătite cu cartofi din tot orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Ar putea s-o sune pe Zelda la două noaptea, dar ea ar interpreta asta ca „un strigăt de ajutor“ și nu i-ar da nici un alt sfat decît „terapie“. Wakefield i-a mărturisit cîndva lui Ivan fetișul lui pentru ascunzători și locuri ascunse. „Obiceiul tău nevinovat“, cum Îi spui, e o mină de aur, declarase Ivan. Ai notițe despre locurile În care te poți ascunde? Alea sînt valoroase ca și banii În bancă, boje moi, ai putea fi spărgător, hoț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
special pus acolo pentru a-i oferi lui o nouă viață. A petrecut trei ani studiind orașul pisicilor și a ajuns la concluzia că locuințele gatobiliene au fost construite pentru a permite Întinsul și tolănitul. Never Stop a găsit o ascunzătoare de stîlpi de ascuțit ghearele, piepteni și instrumente muzicale adaptate la utilizarea cu ghearele, precum și sute de cristale folosite odinioară la decorarea orașului. — Există orașe ale pisicilor, turuie Înainte Never Stop, precum Roma și New Orleans, și orașe ale cîinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nici măcar un lănțug cu numele lui. Hingherul a respins repede obiecțiile bătrânului. Takamori și Tomoe intenționaseră să-i facă o surpriză plăcută lui Higurashitei, dar acum ascultau ca trăsniți ce le spunea bătrânul. Gaston, care auzise totul, a ieșit din ascunzătoare. Îi venea să plângă. Ceilalți nu îl puteau privi în ochi. — Napoleon-san, câine-san! strigă îndurerat Gaston. Bietul Napoleon. — Să nu ne pierdem speranțele, Gas. De obicei țin câinii cel puțin trei zile. Poate îl mai putem salva. — Unde? Unde? Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o parte. S-au mulțumit să-l urmeze pe Laban și să-l vadă cum scutură fiecare pătură, ba chiar ridică și rogojina de pe jos și bate în pământ, să nu cumva să fi săpat vreo groapă pe post de ascunzătoare. Ziua trecea și Laban căuta în continuare. Făceam ture între locurile unde bântuia Laban și cortul roșu și le povesteam mamelor mele tot ce vedeam. Fețele lor rămâneau imobile, dar eu știam că erau îngrijorate. Nu mai văzusem mâini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în continuare ascunși în lan, încercând să ajungem cât mai aproape de mirador, și să nu împușcăm pe nimeni în spate, decât dacă n-avem încotro, iar când vom auzi strigătul de luptă repetat de trei ori, atunci să ieșim din ascunzătoare și să încercăm să capturăm mingea, iar dacă reușim, atunci să alergăm, cât putem de repede, înapoi la Marele Copac, unde va lua el mingea în primire, alergând cu ea mai departe, pentru că pe el nu-l poate prinde nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
așa cum era, cu tot cu cârpă, apoi am pus la loc sertarul, dinspre bucătărie nu se mai auzea nici o mișcare, aș fi vrut să știu ce face mama, n-avea obiceiul să mă pândească, dar n-aș fi vrut să-mi descopere ascunzătoarea asta, de aceea am împins la loc sertarul, la fel de grijuliu cum îl scosesem, pe urmă m-am ridicat, mi-am pus creioanele colorate și rigla lângă caiet, de parcă într-adevăr îmi făceam temele, și abia atunci am scos din buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un pretext spre a se deprinde amîndoi cu tutuiala. Acea simplă schimbare formală făcea de-a dreptul tangibilă intimitatea pe care o Împărțiseră și avu darul să-i tulbure mai mult decît ar fi crezut. Apartamentul minuscul nu adăpostea nici o ascunzătoare, Îi dădură ocol rapid. Marie se instală În fața computerului lui Ryan și apăsă tastele, dar ecranul afișa mereu același mesaj: acces refuzat. În timp ce Lucas termina de scotocit prin dulăpioarele din bucătărie, ea frunzări cîteva cărți. Pe pagina de gardă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o strîmbătură involuntară de dezgust, Îl pîndea pe Pierric care se agita Într-un mod Încă și mai dezordonat decît de obicei. Își legăna frenetic capul mare, cuprins de o excitație neobișnuită. Cu stîngăcie, labele lui mari traseră dintr-o ascunzătoare de sub pretențioasa placă de marmură de pe căminul din living o cutiuță de tablă. O vîrÎ printre cîrpele pe care le ținea În brațe și o șterse spre scara care ducea spre camerele de dormit, mormăind de nerăbdare. Ca un păianjen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
marmură de pe căminul din living o cutiuță de tablă. O vîrÎ printre cîrpele pe care le ținea În brațe și o șterse spre scara care ducea spre camerele de dormit, mormăind de nerăbdare. Ca un păianjen, Yvonne ieși Încet din ascunzătoare și se ținu după el la distanță. Pierric intră În camera lui Ronan și răsturnă pe pat cele cîteva monede și bancnote pe care le conținea comoara lui. TÎnărul, care se Întorsese spre el lăsînd geanta de voiaj pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
calmant?... Cum ar fi Mésadrolul? GÎndurile lor urmară Într-o străfulgerare același raționament, astfel că vorbiră amîndoi odată. - Și dacă ucigașul i-a hipnotizat pe foștii jefuitori ca să Încerce să-i facă să vorbească Înainte de a-i ucide? - Ca să afle ascunzătoarea prăzii, poate? - Trebuie să știm cît mai repede dacă această ipoteză stă În picioare, tehnic vorbind. Trebuie să mergem să vorbim cu un specialist... Marie Încuviință. - O să profităm ca să dăm și pe la Închisoare, țin să-i anunț eu Însămi lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cort de camping pustiu. - Ticălosul! Ticălosul, a șters-o cu lingourile mele, s-a cărăbănit prin muzeu! Lingourile mele! Hoțul! Asasinul! Trebuie să dați de urma lui! spumega el ca turbat. Lucas ordonă cîtorva oameni să Împresoare și să protejeze ascunzătoarea lui Ryan și, de asemenea, să cheme tehnicienii de la Poliția Specială. PM stărui să-i tragă pe Fersen și pe Marie spre galeria care ducea la muzeu. O porniră prin galerie și ajunseră iute În sala principală, chiar În spatele rămășițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl trase Înapoi cu iuțeală. - Nu e de mîncat, e doar de privit. Ea nu Înțelegea. El continuă. - Nu ți s-a părut uimitor că Ryan se echipase cu un mini-congelator performant atît În apartamentul din far, cît și În ascunzătoarea de sub castel? Marie pricepu: Înghețata de zmeură, Încălzită de razele soarelui, curgea acum pe mîna lui Lucas. - Am cerut celor de la PS simularea unei ipoteze pe care le-am prezentat-o. Chiar Înainte de plecare, am primit rezultatul. E o tehnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să termin repede pateurile. Poate chiar și să curăț legumele. Tocmai mă grăbesc spre bucătărie, când apare Nathaniel. — Aici erai. Mă înconjoară cu brațele și mă sărută, trăgându-mă sub scări, loc care am descoperit că e numai bun de ascunzătoare. Mmm. Mi-a fost dor de tine. — Nathaniel... protestez, însă brațele lui mă strâng și mai tare. După câteva clipe, reușesc să-i scap din strânsoare. — Nathaniel, am niște pateuri de făcut. Deja sunt în urmă și se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Samantha Sweeting ? spune în cele din urmă. Îl măsor din priviri alarmată. — De ce ? — Sunt de la Cheltenham Gazette. Îmi flutură repede prin fața ochilor actul de identitate. Aș dori să obțin un interviu în exclusivitate de la dumneavoastră. „De ce am ales Cotswolds ca ascunzătoare secretă” - genul ăsta de chestie. Îl fixez fără expresie vreme de câteva secunde. — Ăă... ce tot spuneți aici ? — Nu l-ați văzut ? Pare sincer mirat. Bănuiesc că aceasta sunteți dumneavoastră, nu ? Întoarce ziarul cu fața spre mine și, în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să te-mbeți. MACABEUS (Îl duce prin aer la unul din culcușuri.): Trage! PARASCHIV (Ridică salteaua și scândura.): Nu mai sunt. MACABEUS: Scoate-le! PARASCHIV: Sunt goale... Sunt goale toate... MACABEUS: Scoate-le pe toate... PARASCHIV (Scoate sticlele goale din ascunzătoare.) MACABEUS: Pune-le pe masă! PARASCHIV (Le duce pe masă.): Ce vrei să faci cu ele? Sunt goale. Astă-noapte am băut ultima sticlă. MACABEUS (Se așază la masă; privește sticlele cu încântare.): N-am să te uit... Vierme! Râmă! Scobitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
care întotdeauna izbutea să mă facă să mă opresc și să ascult. Era strigătul de o dulce jale care însemna că jocul de-a v-ați ascunselea se terminase, că cei ce se mai ascundeau încă trebuiau să iasă din ascunzători, că era timpul să plece acasă. Strigătul era: „Olé - olé - liber ești, boule“. Și eu, cel ce mă ascundeam de o mulțime de oameni care s-ar fi putut să-mi vrea răul sau să mă ucidă, tânjeam adesea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Maximum ce se poate face pentru dumneata, a spus el, este să nu ți se frângă gâtul. Dar nu vei cunoaște niciodată momentul magic în care să fii absolvit de toate, în care America să te cheme să ieși din ascunzătoare cu un vesel: «Olé - olé - liber ești, boule!»“. CAPITOLUL UNSPREZECE SURPLUS DE RĂZBOI... Mama și tata au murit. Unii spun că au murit fiindcă durerea le-a zdrobit inimile. Au murit pe la vreo șaizeci și cinci de ani, în orice caz, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
unde tu și cu mine am fi fost poate foarte fericiți... — O vizuină? se miră ea. — O gaură în pământ, tainică și tihnită, am continuat eu. Dar, Dumnezeule!, exact când ai venit la mine, ceva mi-a dat în vileag ascunzătoarea, i-am spus eu cu suferință în glas, explicându-i cum îmi fusese reînviată notorietatea. Acum, dând de mirosul unei vizuini nou descoperite, am conchis eu, carnivorele au încercuit-o și se apropie din toate părțile. Pleacă în altă țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
lumina soarelui îi va face bine lui Z, care rămăsese totuși palidă și nu se ținea bine pe picioare. În plus, voiam să telefonez acasă. În cele din urmă au acceptat, spunându-mi că nu ieșiseră niciodată pe lumină din ascunzătoarea lor, dar o vor face pentru mine, care sunt un oaspete. Z a luat-o înainte pe scări. X și Y veneau în urma mea. Pe scări era curent și poalele halatului lui Z se ridicau iar. Am privit în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și de a mă strecura înăuntru, unde aveam să-l golesc în liniște, făcând o pauză care - speram eu - era îndeajuns de lungă încât să-l facă să intre în panică, după care am spus: —Hugo? Poți să ieși din ascunzătoare. S-a ivit de după colțul studioului. Am observat că făcuse eforturi la fel de mari ca să-și aleagă hainele ca și pentru a obține cocktailul; purta pantalonii de piele neagră care știma că-i plac, o cămașă sport, strâmtă, marca Dolce and
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]