743 matches
-
pentru ceafa ta. Te sună ai tăi din Florida să-ți spună că o berlină neagră îi tot urmărește, și că le tot dă cineva telefon, întrebându-i dacă știu cum să dea de tine. Tu deja fugi de la un ascunziș la altul, făcând masaje la tălpi pe alei dosnice pentru câți bani îți trebuie ca să supraviețuiești. Le spui alor tăi: aveți grijă. Le spui să nu se lase masați de necunoscuți. Sunându-i de la un telefon public, le spui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
N-AR FI MAI MULT DECÎT UN INCIDENT DIN EXISTENȚA LOR GLACIAL INTELECTUALĂ. FĂCÎND O STRÎMBĂTURĂ CÎND GÎNDURILE ÎI AJUNSERĂ ÎN ACEST PUNCT, HEDROCK VĂZU CĂ SE AFLA DEJA LA DESTINAȚIE, ÎMPREUNĂ CU ALTER EGO-UL LUI. SCUTUL SE ÎNTREZĂREA ÎN ASCUNZIȘURILE PALATULUI ÎNTUNECAT, O FORMĂ DREPTUNGHIULARĂ CU O STRĂLUCIRE BLÎNDĂ. CEI DOI HEDROCK NU ÎNCERCARĂ NICI UN FEL DE TRUC, NU RECURSERĂ LA PARADOXURI. EUL SĂU "ANTERIOR" PĂȘISE PRIN SCUT ȘI DEVENISE ÎNCĂ O FORMĂ CEȚOASĂ DIN SALA PALATULUI. HEDROCK STROPI SCUTUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
el cu o privire albă, se ridică, se îmbracă și pleacă furios, ea se târăște în pat, nu mai are putere să ajungă la duș, adoarme aproape instantaneu, visează un câmp înflorit, câmpul pe care îl privea din depărtare din ascunzișul ei din pădure, câmpul acela interzis, acolo în lanurile de grâu vedea uneori oameni, femei și bărbați, cântând, albăstrelele și macii, apoi câmpul pleșuv ca după incendiu, atunci întorcea spatele acelor lanuri, era semnul că în curând va veni toamna
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de nu mai ajung cei de afară la noi? Însă, neînfiripându-se un rezultat mulțumitor, am dat-o pe zăbava molcomirii, fiindcă sfârșeala de puteri nu dădea gust de vorbă și atunci, în liniștea muțeniei, am auzit cum cineva, în ascunzișul întunericului, mestecă și plescăie cu gura de plăcerea mâncării Ci nu era o părere, că auziserăm cu toții molfăiala îmbucării și a mestecării și drept să vă spun că fiecare s-a crucit de cele auzite, întrebându-se: cine ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vede că i-a apucat o milă nesfârșită pentru nenorociții cu școală: - Cum, Doamne iartă-mă, să aibă coarne? s-a mirat. Doar nu-i Ducipal! Când o să apară așa ceva, atunci sfârșitul lumii e aproape. Când o să iasă jigăniile din ascunzișurile lor, când o să se înroșească și apa, atunci toți o să știe că nu mai e mult, că nu ne mai rabdă pământu’... - Băi, Mardare, da’ văd că te-ai făcut predicator... Aurica s-a mulțumit să-și țuguie buzele mânjite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gata să mărșăluiască prin artere, să moțăie în sălile de așteptare ala creierului, apoi să-și spele goliciunile în inimă. Țigări furate una câte una, să iasă la numărătoare. Lanul cu porumb din spatele casei, podul șurei, gârla cele mai intime ascunzișuri. Fumul nu-și recunoaște cenușa, flacăra nu-și motivează arderea, aroma nimic mai personal, inspira adânc, respira: Asta este pentru Dumnezeu, doar așa mă va cunoaște pe dinăuntru. Unde nu-și băga Moșul nasul? Nici cu pătura în cap nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
le resuscitează invidia de oameni singuri. Casă de piatră, casă de frunză, casă de melc, pentru tristețile noastre comune! Neîncrederea putrezește tocul ferestrelor. Dansează, Genia mea, dansează! Noaptea de după nuntă sapă fântâni în icoană. Dansează! Flăcăii pulsează erecții perene scotocind ascunzișuri; fetele, umezite de rouă, după fereastră, așteaptă rândul; babele cercetează frânghia de rufe pe care soacra expune neprihănirea miresei. Dansează, Genia mea, dansează! O astfel de nuntă se va întâmplă deasupra norilor, fumul întrupă îngeri când arderile de tot sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fi să ajungem la un capăt numai în trei zile. GÂND: Atuncea cum vom face? LIANA: Măria Ta, dacă-mi îngădui, aș spune că eu am mai întâlnit istoria asta într-o carte veche și m-am veselit atunci de ascunzișurile ei. Cu voia Măriei Tale, pot dovedi că cele arătate nu-s chiar așa de încâlcite, ci mai mult o învăluire de vorbe. SFETNIC I: Cine-i această copilă, și cum cutează a înfrunta înțelepciunea și spusele unor bărbi bătrâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dintre cei care, mult prea des și prea intens, fuseseră atinși de o insuportabilă Înțelepciune. Sau primiseră prea multă informație, creierele lor fiind surprinse, probabil, nepregătite. Thomas era un supraviețuitor: doar o clipă-neclipă, atît, știa și ce nu trebuia. Găsise ascunzișuri potrivite În cutele minții sale; de acolo porneau, după o vreme, judecăți salvatoare, care se dovedeau, de fapt, doar Înșelătoare; nimeni nu putea fi mai lesne păcălit de către cineva sau ceva decît de chiar sinele său. Thomas, așa cum i se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
văzu resturi de legături care păreau că serviseră să le imoblizeze gâturile, apoi coborî lumina, alte legături la picioare. Atunci, încet, foarte încet, ca o lumină care nu se grăbea să apară, dar care venea să arate adevărul lucrurilor până în ascunzișurile lor cele mai dosnice și întunecate, Cipriano Algor se văzu din nou intrând în cuptorul olăriei, văzu banca de piatră pe care o uitaseră pietrarii și se așeză pe ea, și din nou auzi glasul lui Marçal, totuși cuvintele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
subjugat, nu poate decât să mărturisească: — N-am Întâlnit niciodată un om care să fi Învățat atâtea lucruri. Ce-ai de gând să faci cu toate aceste cunoștințe? Hasan Îl privește cu neîncredere, ca și cum i s-ar fi siluit cine știe ce ascunziș al sufletului, dar se Înseninează și lasă ochii În jos: — Aș vrea să mă prezint În fața lui Nizam al-Mulk, poate are ceva de lucru pentru mine. Khayyam este atât de fermecat de tovarășul său, Încât e gata să-i dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dacă acest vis te mișcă și pe tine, dacă ești gata să Își iei, alături de mine, locul care-ți revine. — Planurile tale sunt Înălțătoare, iar Încrederea ta Îmi face cinste! — Ce-mi ceri ca să fii alături de mine? Spune-o fără ascunzișuri, așa cum ți-am vorbit eu Însumi. Vei obține tot ceea ce dorești. Nu te arăta speriat, nu lăsa să treacă minutul meu de nebunească risipă! Râde. Peste nedumerirea profundă a lui Khayyam Începe să plutească un zâmbet palid. — Nu doresc nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
consola. În acea seară, odată intrat În odaia lui, Omar transcrie În carte un catren plin de ciudă care se Încheie astfel: Schimbă-ți turbanul pe vin Și, fără regret, pune-ți o tichie de lână! Apoi strecoară manuscrisul În ascunzișul său obișnuit, Între pat și perete. Când se trezește, vrea să-și recitească rubaiul, un cuvânt i se pare nelalocul lui. Mâna caută pe dibuite, prinde cartea. Și, deschizând-o, Omar descoperă scrisoarea lui Hasan Sabbah, strecurată Între două pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
era izgonită orice bucurie. Asupra lor se abătură represaliile, atât de aspre Încât se feriră, de atunci Înainte, să mai enunțe fie și cea mai măruntă părere potrivnică. În public, se Înțelege, pentru că Întrunirile au Început să se țină În ascunzișul caselor. Tinerii conjurați erau Încurajați de toate acele femei care-și văzuseră plecând un fiu, un frate sau un soț Într-o misiune secretă din care nu se mai Întorsese niciodată. Un bărbat s-a făcut purtătorul de cuvânt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
însă strădaniile lui de a fi încercat să studieze acele creații folclorice care puteau fi interpretate și ca fiind împotriva regimului comunist. Probabil și de-asta fusese persecutat. - Chiru ăsta, continuă Magda, se spune că stă și petrece acolo în ascunzișul lui din Baltă și din când în când mai cheamă pe câte una de aici și-i face copil. Adică trimite ca un fel de sorb după fetele care se duc singure în Baltă, în Ghiol la Lintițaru. Dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de pe copacii din fața lor. Țesătura albă de pe ochii începea să se destrame. Lumina atotprezentă se rupea. Nu orbiseră! Corvium prinse privirea lui Helur și-l întrebă din sprâncene ce se întâmplase. Acesta ridică naiv din umeri. Vagabonzii se ridicară din ascunzișurile lor imaculate. Doi o luară înspre dreapta, trei înspre stânga. Cei nouă rămaseră în locurile lor, în spatele copacilor, la fel de încordați ca și înainte. Trecură câteva minute tensionate până când Zgran se înapoie. Nu veni pe unde plecase, ci prin spatele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
așezată pe spate, își îndoise picioarele desfăcute, ridicase genunchii ca un model care pozează unui pictor atent, nu avea nimic indecent, unghiul din care el o privea nu-i dădea voie să-i vadă căușul atât de curat, știa că ascunzișul ăla era acolo, între pulpe, doar că el nu-l vedea acuma, dar îi știa fiecare cută, fiecare pliere de carne, îi sorbise mirosul atent, și pe el mirosul nu-l păcălea niciodată, era unică, singura care mirosea crud, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
semne de mare agitație iar acesta s-a liniștit imediat pentru că asta Însemna: Taci dracului că te mănânc nebelit! Treptat-treptat, cei doi se liniștiră și după alte câteva minute de siguranță, așteptarea lor luă sfârșit. Ieșiră cu mare grijă din ascunziș, Victor privi cu mare atenție În toate părțile, comandă „liber” pentru Vizanti și ușor-ușor se Îndreptă către următoarea capcană. Victor Olaru privea lațurile fără a le vedea, nu și putea lua gândul de la Întâmplarea nemaiîntâlnită. Ce-a fost asta? Oare
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dintr-o dată se sculă în picioare, spunând că acestea sunt lucruri despre care trebuie vorbit într-un loc mai tainic; se retrase, așadar, într-o odaie, unde Giovanni și toți ceilalți îl urmară. Dar, de-abia se așezară, când, din ascunzișuri, ișisreră soldații care îi omorâră pe Giovanni și pe toți ceilalți. După această crimă, Oliverotto încălecă și străbătu întregul teritoriu al cetății, apoi asedie în reședința sa pe magistratul suprem, astfel încât, de frică, oamenii fură nevoiți să i se supună
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
mână la cerșit trăind pe spinarea lor. De obicei copiii și bătrânii cad victime, sunt Împinși la cerșit cu multă cruzime de trântori bețivi, de căpușe sinistre, hahalere analfabete, pândind din umbră și eventual pedepsind fizic orice eșec, minciună sau ascunzișuri. -Ia maică și tu un măr, sunt săracă, nu am bani nici pentru mine. Ia maică și mănâncă-l o să-ți facă bine,,. Antoniu mulțumește, și ia mărul din mâna bătrânei, și-l vâră Într-un buzunar al scurtei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
găsea justificări din ce În ce mai ferme și Ă așa credeamă, Își făcea drum spre un deznodământ fericit: Ema Îmi spusese că vrea să divorțeze, să se elibereze de căsătoria care, nu-i mai aducea nici o bucurie, dimpotrivă, o obliga numai la tertipuri, ascunzișuri, minciuni și nesfârșite acuze. Eram agitat, pentru că nu știam cum va reacționa soțul ei În momentul În care va afla de hotărârea ei, mai ales că exista și un copil pe care amândoi Îl iubeau. Dupî cum ăți spuneam era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
el. Mai întâi îi trecuse prin gând să ascundă aurul undeva acasă dar renunță repede la această idee. Nu avea încredere în nici o ascunzătoare din gospodărie. Acolo nu exista nici un loc ferit de privirile femeii, așa încât începu să caute un ascunziș prin pădure, pe lângă mină. Tot umblând prin împrejurimi, a descoperit o colibă abandonată. Locul era pustiu și se vedea că nu mai trecuse nimeni pe acolo de multe zeci de ani. Era construită din scânduri cenușii ce abia se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu lăcomie, apa dintr-un căuș, făcut din coaja unui copac, se transformă într-o fată frumoasă, haina verde se preschimbă într-o rochie albă de mătase, iar coroana hidoasă într-o coroniță de aur. Mirați, drumeții începură ași căuta ascunziș, ba Ionică încercă să o ia la sănătoasa, dar, pe loc, le-au amorțit picioarele, rămânând statui vii. Eu am fost blestemată de un vrăjitor rău, dar voi m-ați salvat, așa că vă dăruiesc o candelă de argint. Când veți
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
bine de 20 000 de ani, aici a existat o grotă uriașă. în ea își găseau adăpost tot felul de viețuitoare: animale sălbatice, păsări și oameni. Cum dimensiunile acelei grote erau atât de mari și cu fel de fel de ascunzișuri, intrări și ieșiri, încât nu le puteai măsura sau număra, „locatarii” aveau suficient loc pentru a se adăposti și, mai ales, pentru a evita întâlnirile neplăcute. Urșii aveau spațiile lor, lupii pe ale lor. Vulpile, cerbii, căprioarele, păsările cerului trăiau
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
lui, a făurit-o pe Desdemona. Se prea poate ca în ticăloșia descrisă de el, scriitorul să-și satisfacă niște instincte adânc înrădăcinate pe care obiceiurile și bunele maniere ale lumii civilizate le-au împins cu de-a sila în ascunzișurile misterioase ale subconștientului. Dându-i personajului inventat înfățișarea unui om în carne și oase, dă viață acelei părți a ființei lui pe care altfel nu și-o poate exprima. Satisfacția lui este legată de sentimentul de eliberare. Scriitorul este mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]