8,316 matches
-
orașului. Într-adevăr, micuțul embrion a avut cea mai bună venire pe lume, din punct de vedere social. Lila Slingsby se născuse la New York Presbyterian, sub supravegherea doctorului Sasson. (Toată lumea vrea la spitalul ăsta deoarece poți să-ți aduci propriile asistente medicale/bucătar/manichiuristă și toată lumea Îl vrea pe doctorul Sasson pentru că se zvonește despre el că ar fi adus pe lume copiii lui Caroline Kennedy, toate mamele din New York dorindu-și o astfel de venire pe lume pentru copiii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
crezi că, dacă Duncan a murit, ai scăpat de treaba aia cu copiii morți. Piatra te lovește și bățul te altoiește, dar ferește-te și de vorbele cele blestemate. După cum aflu din microfilm, în 1983, în Austria, la Viena, o asistentă medicală în vârstă de douăzeci și trei de ani i-a administrat o supradoză de morfină unei bătrâne pe moarte. Femeia de șaptezeci și șapte de ani a murit, iar sora, Waltraud Wagner, a descoperit că îi plăcea la nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nobilă și eroică. Ea era sfârșitul definitiv al agoniei și suferințelor. Era blândă, grijulie și sensibilă și-i lua numai pe cei care implorau să moară. Era îngerul morții. În 1987 mai apăruseră deja încă trei îngeri. Toate cele patru asistente lucrau în tura de noapte. Spitalul își căpătase numele de Pavilionul Morții. În loc să pună capăt suferințelor, cele patru femei au început să le administreze tratamentul cu apă pacienților care sforăiau, udau așternuturile, refuzau să-și ia medicația sau o chemau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
câteva ore, până începe să se răcească și să se descompună. „Ia spune-mi“, mi-a zis, „care ar fi diferența față de majoritatea relațiilor?“ Oricine, absolut oricine s-ar putea transforma într-un zombi sexual la dispoziția ta. Însă, dacă asistenta austriacă, Helen Boyle și John Nash nu se pot controla, asta nu înseamnă că eu o să mă transform într-un criminal imprevizibil și lipsit de scrupule. Henderson apare în ușa bibliotecii și strigă: — Streator! Ce-ai făcut, ți-ai închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu, surîde Mihai reușește să ne subjuge mai întotdeauna. Sînt liber se lovește Vlad cu degetul în dreptul inimii. E drept, mă obsedează o femeie de-aproape treizeci, ori poate trecută, o brunetă trăznet, am cunoscut-o în tren, e ceva... asistentă medicală, dar uite ici rîde Vlad plimbîndu-și arătătorul drept dinspre rădăcina nasului spre vîrf -, îmi cunosc lungul... N-am acces, zău! Îi mai telefonez cîteodată, îi vorbesc frumos, mă ascultă, dar... n-am bani, n-am parte. La aia e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai murmură formula de salut și rămîne cu privirea spre ușă, în gol, zicîndu-și că, totuși, Muraru e un tip ratat, în care formația universitară și-a lăsat adînc amprenta. Asta îl duce cu gîndul la o recentă cunoștință, o asistentă de la catedra de Română, o fată brunetă, cu ochi negri, vii, și o vorbă sigură, puțin voalată de ezitarea cu care-și fixează ideile înainte de-a le enunța. De la înfățișarea de-o izbitoare asemănare cu tot ce se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
miezul problemelor ce frămîntă literatura contemporană, fata rămîne întotdeauna învăluită în mantia de spirit care-ți impune respect și te obligă, cînd le cunoști, să-i prețuiești opiniile. Un ochi grăbit, o privire de suprafață ar face imediat asemănarea între asistentă și Maria Săteanu, ca între două haine cusute la fel, dar pe care le deosebești imediat ce prinzi stofa între degete și-o pipăi; Maria este aspră, n-are nimic din catifelarea celeilalte; pînă și cultura doctoriței este o formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
voi sfîrși prin a-mi fi rușine c-am cunoscut-o pe Sorina. Află, face el un gest de amenințare spre Mihai -, ți-o spun prietenește, și mie îmi plac femeile, dar obișnuiesc să gîndesc mai..., mai curat! Apropo de asistenta medicală conchide Mihai. Te mai obsedează? Ori poate că viscolul ăsta ți-a spulberat-o, lăsîndu-te... curat? Dezumflat de tonul calm cu care i se dau replicile, Vlad se reașază: Ieri, cînd i-am telefonat, mi-a zis vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
consoleze cu un "errare humanum est"2, dar se abține la timp, amintindu-și că Radu a mai făcut și alte greșeli, reparate cu greu. Asistenta șefă intră în cabinet cu condicile de medicamente sub braț, urmată de alte două asistente. Una dintre ele este Paula. Observînd-o cu colțul privirii, Radu simte nevoia să se repeadă în ea, să iasă amîndoi prin ușă. O urăște pentru că ea l-a avertizat de aseară, spunîndu-i că s-a cam grăbit, și-apoi, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o motocicletă japoneză... Na hîrtia și fugi, vezi că-s de gardă pînă mîine... Nu ieși din secție decît dacă ai întîlnire cu ăla, că-mi place de el. Cînd Paula, fără să se trădeze, ia hîrtia făcînd semn celeilalte asistente s-o urmeze, doctorul Runca își scoate ochelarii și se uită spre asistenta șefă, arătînd cu capul în direcția ușii: Am auzit-o cînd se plîngea unei surori cum o înnebunește cu telefoanele ăla cu motocicleta. Ce speră mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
după prînz, l-a luat pe fiecare în parte și i-a spus: Am o rugăminte: nu mai puneți Procuratura pe drum pentru orice... Vă faceți meseria și gata. Voi sînteți specialiști, voi decideți dacă trebuie chiuretată au ba, nu asistenta care are în răspundere trusele. Mai ales că pe o vreme ca asta Procuratura ar putea avea, Doamne păzește!, și altele pe cap: spargeri, foc, accidente... A, dacă-i ceva deosebit..., da.... Derutați, medicii au strîns din umeri. Acum, văzînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din nou telefonul. "Dar dacă?!..." Chirurgia, vă rog! spune cînd aude vocea femeii de la centrala telefonică a spitalului. Alo, chirurgia? întreabă pe sora care-i răspunde la interior. Cine-i de gardă? Tovarășii doctori Petrescu și Runca. Dar la reanimare? Asistenta Paula Stoica și tovarășa doctor Barbu. Închide furioasă contactul telefonului, continuînd să stea cu receptorul în mîna stîngă, privindu-l cum începe să tremure tot mai tare. "Unde-i Radu?! N-o fi plecat cumva cu mașina lui Runca, înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că fac rost de bani. De ce? De ce să moară? O soră mi-a șoptit că a avut ghinion; oricare alt doctor ar fi chiuretat-o. Poate c-ar fi făcut închisoare, desigur c-ar fi făcut, că-și provocase avortul, asistenta care ține instrumentarul este soție de căpitan de Miliție, sarcina ei este să anunțe Miliția și Procuratura imediat ce vine una cu provocare de avort. Coca mea ar fi făcut închisoare, dar scăpa cu viață... Săteanca nu era doar de gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-ți fie sărutate de cît mai multe femei și-n fiecare zi, la plecare, brațele tale să ostenească ducînd acasă buchete mari de flori... Orașul întreg va zice: o floare duce alte flori... Pe sală se aud vocile unor asistente. Maria tresare și privește speriată spre ușă. "Să i-o iau înainte!" își zice Mihai și face un pas înapoi, răsucind ușor, fără zgomot, yala de la ușă, punînd-i piedica. Maria... se precipită el, să nu dea timp de reacție femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așa dezinvoltură că nu mai știi nimic de femeia care te-a modelat atît de bine... Și cînd? La un ceas-două după... Mai degrabă îmi dădeai palme..." Doamna doctor, doamna doctor, veniți vă rog la sală! aude strigătul disperat al asistentei care îi iese înainte pe culoar. Lazăre! se bucură Mihai cînd îl recunoaște pe cel care l-a oprit în mijlocul aleii, din mersul său de om abătut, cu privirea în pămînt. Ce-i, ce-i cu tine? întreabă Lazăr, bătînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de blană și a venit la masă; "dați-vă deoparte!", ne-a strigat. Niciodată n-am văzut-o ca astăzi: parcă voia să-i mănînce din ochi; nu se mai sătura să le asculte țipetele... Ea, care-i pasa imediat asistentei... Și-i luceau ochii!... Pariez că acum, de cînd cu viscolul ăsta nebun, tovarășul Săteanu s-a făcut un domn cuminte și doarme noaptea acasă! Doctore... tresare Lazăr, uitîndu-se speriat în jur. Hai, măi Lazăre, ce naiba! Poate să-ți confirme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încercând să influențeze cursul canonizării sale. Recunoscându-și greșelile, voia să evite acuzațiile de ipocrizie sau de egoism. Nici măcar în sinea lui nu putea lua o poziție față de adulter, pentru că i se părea o chestie mult prea incitantă. Sybil și asistentele erau de domeniul trecutului și, în ultima vreme, sexul cu Naomi se cam împuțise. Se împuțise măcar în mintea lui Alan, dacă nu cumva și în corpul nevesti-sii. Ridicându-și trupul zvelt de pe al ei, strivit de salteaua ergonomică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de convalescență potrivit, dădu din cap în direcția recepționerei și o porni mai departe. Deși acoperișul Centrului de Sănătate Grove era unul piramidal, cea mai mare parte a clădirii era circulară. Departamentul administrativ, zona recepției, sălile de tratament și biroul asistentelor se aflau în mijlocul clădirii, iar cabinetele diferiților medici generaliști care lucrau pentru Centrul de Sănătate Grove erau pe margine. Niște plăcuțe mici, aflate deasupra fiecărei uși, indicau numele ocupantului. Bull trecu pe lângă doctorii Hurst, Mukherjee, Fortis, Ambrose și Kowlakowski înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
zdrobiseră septul lui Bull în timpul unui meci caritabil. — A, nu, doctore, răspunse. E vorba despre altceva. Un fel de rană sau de arsură pe partea din spate a piciorului. — Dacă e o arsură, se poate ocupa de ea una dintre asistente. — Păi, tocmai despre asta e vorba, doctore. Bull simțea din nou exasperarea cu care se confruntase când vorbise cu recepționera. — Nu prea îmi dau seama dacă e o rană sau o arsură. Margoulies ridică din sprâncene și îl privi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
picior, însă senzația aceea imediată, de la suprafață, cea care îl îngrozise efectiv, fusese diminuată considerabil. — Ascultă, John... Margoulies revenise la birou, de data aceasta pentru a scrie o rețetă. Am bandajat chiar eu rana pentru că nu am încredere nici în asistentele de aici și nici în cele de la Whittington. Vreau să iei medicamentele astea... — Să stau în pat, doctore? Bull părea entuziasmat de idee. Arsurile la stomac și mahmureala îl obligau cu atâta insistență să rămână la orizontală, încât eclipsau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de la Gallimard. Gaston avea un chist imens chiar în scobitura spatelui, cu propriul său ciclu de viață - ciclu ce nu prea părea să aibă de-a face cu metabolismul lui Gaston. Nu conta cât de des Alan sau Helen Meyer, asistenta medicală pentru ambulatoriu a lui Gaston, drenau chestia, aceasta se umfla din nou în treizeci și șase de ore. Lui Alan i se părea deseori că sacul dezgustător e un parazit care se hrănește cu rezervele imense de vitriol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că urma să plece în ziua următoare la Wincanton, la Competiția Educațională a Autorității pentru Sănătate. — Rahat, băga-mi-aș, la naiba! înjură și blestemă Alan, lovind roata mașinii. Fierbea ca un cazan sub presiune. Bull o să se ducă la asistentă cât sunt eu plecat și joaca o să ia sfârșit! Alan trecuse chiar pe lângă casa domnului Gaston. Apoi luase curba, îndreptându-se către East Finchley. Pe umărul stâng avea un drăcușor, pe cel drept un îngeraș. Pe umărul drept al drăcușorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Gura bebelușului, amorțită de somn, se lipise de locul de pe gât unde se putea simți pulsul. Naomi o trimisese pe bonă acasă. În clipa în care o va putea pune jos pe Cecile, îi va telefona lui Helen Meyer. Poate asistenta știa ce se întâmplase cu soțul ei. Nu se mai comportase niciodată așa. Bull stătuse cocoșat în spațiul asimetric format de scara ce ducea la apartamentul de deasupra. Alan fusese lângă el. Bull se ghemuise în locul gol de sub blatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
doi se ridicaseră și se curățaseră pe ei și apartamentul cu o eficiență tipic masculină. Alan reconstruise telefonul distrus și se ghemuise, ținând discul rupt cu ambele mâini, pentru a-i telefona lui Helen Myers. Era deja trecut de zece. Asistenta îi spuse că soția își făcea griji pentru el. Alan o minți că a fost nevoie să treacă pe la alt pacient - fără însă a menționa numele lui Bull. Pacientul Bull nu mai exista. Subterfugiul era unul bine ales, căci Meyer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
viața. Escaladase culmile medicinei și, odată cu ele, pe acelea ale moralității. Se însurase cu o femeie frumoasă și devotată, aveau un copil dulce cu ochi întunecați, cu un nume modern, franțuzesc. Se culcase cu sculptorițe boeme și le-o trăsese asistentelor medicale. Acum urma lovitura sa cea mai mare! Sinteza experiențelor sale: Bull, Bull bărbatul, Bull femeia, Bull pizda... dar dacă se răzgândește brusc? Incertitudinea îl făcu să ridice piciorul de pe accelerație. Mașina ezită și aproape că acroșă un camion. Restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]