718 matches
-
te dezbracă de tot și apoi pleacă. E greu de știut cum ar trebui să mă simt: scandalizată din cauza invadării sexuale sau jignită de moarte din cauza lipsei ei? Poate că Abelhammer a fost dezgustat de faptul că sutienul nu era asortat cu chiloții sau poate că a fugit la vederea abdomenului Reddy, care după două sarcini și o cezariană de urgență arată ca una dintre budincile de orez ale bunicii: pielea de deasupra zbârcită peste fleoșcăiala granulată de dedesubt. Una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
asemenea rochie o presupune Îmi lipsește. Viața mea nu are măsura potrivită; nu e loc În ea pentru o rochie atât de frumoasă. Dar nu face asta parte din farmec? Să-ți cumperi o rochie sperând că viața care se asortează cu ea va veni și ea curând ca un accesoriu obligatoriu? Când Îmi Întinde fata de la casă bonul ca să-l semnez, nici măcar nu verific suma. 3.00: Camera de hotel e ca alte sute de camere În care am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu copiii, doar că de obicei conversația se termină când eu ies În fugă pe ușă, strigând că trebuie să plec; de data asta Richard a coborât scările și s-a Îndepărtat, azvârlindu-și pe umăr puloverul gri, ca să se asorteze cu ochii lui, pe care i l-am cumpărat acum două aniversări. —Ce dobitoc bun de nimic e omul ăsta, până la urmă, spune Julie. Dă așa cu piciorul la tot ce aveți. Fără să observ, a Îngenuncheat În fața mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Guy Bourdin, atârnat deasupra șemineului doar ca să te zăpăcească și mai tare. Toată mobila lui Julie, pe care ea o adoră, e formată din piese la modă în anii ’30, la Hollywood, retapițate cu catifea deschisă la culoare, să se asorteze cu pereții. Totuși, n-am putut să admir nimic, pentru că fiecare suprafață era încărcată cu diverse instrumente de înfrumusețare. Davide, cosmeticianul, transformase literalmente încăperea în salonul lui personal. El pudra obrajii lui Julie, Raquel îi aranja buclele, iar Irinia, pedichiurista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ocupă ultimul etaj al unei clădiri înalte, din cărămidă roșie, de dinainte de război. Am ferestre frumușele pe două laturi ale clădirii, pe care în zare se văd undele scânteietoare ale râului. Am zugrăvit toți pereții într-un azuriu-deschis, să se asorteze cu apa. Nu-i foarte mare - are doar un dormitor, sufragerie cu șemineu și un birouaș - dar e drăguț foc așa cum l-am aranjat eu, cu lucruri vechi, dar de calitate, nu aglomerat cu boarfe, cum sunt apartamentele unor fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
frișca pentru tiramisu drag moi xxx Am primit imediat un răspuns: îmi împrumuți prada cu bordură de iepure pentru serata a la Frick? Uneori Julie face niște alegeri tare aiurite în privința accesoriilor. Știam că geanta din șifon Fendi s-ar asorta mai bine cu nuanța părului ei, dar mi-era teamă că Zach va observa dacă îi mai trimit un mesaj. —Iubitule, hai în pat, l-am invitat, luându-l de mână. Am putea să ne giugiulim toată noaptea. O expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
întins pe pat. Nu s-a-ntâmplat nimic. Eram cât se poate de vie, deoarece încă zăream ștrasurile strălucindu-mi pe vârful picioarelor, care, am observat cu oroare, erau date cu ojă roșie în loc de roz-sidefiu, culoare care s-ar fi asortat mult mai bine cu sandalele. Poate opt pastile de Advil nu erau de ajuns. Am mai luat una, apoi încă una, apoi încă una, până ce n-a mai rămas nimic. În total, vreo treizeci. Ah, m-am gândit, nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cu motorul torcând. M-am așezat pe locul din spate. —Ești sigură? mă întrebă Patrick. Sigură, i-am răspuns. Mașina a prins viteză. Interiorul era răcoros și foarte moale. Pentru un bărbat care nu închiriază șoferi, asta nu prea se asorta cu personalitatea lui Patrick. Totuși, zic eu, să nu vă plângeți când stați pe bancheta din spate a unui Mercedes în drum spre o escapadă minunată pe Riviera. Ν Hotelul du Cap din Antibes ar trebui rebotezat Hotelul Afacerilor. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
că „nu are ceva dungat. Toată lumea are acum ceva zebrat prin casă“, îmi explică ea. O apăsa ideea că prietena ei, Shelley - care are întotdeauna pe măsuța de cafea o fructieră Royal Doulton plin cu rodii perfect coapte, ca să se asorteze cu tapetul Zuber, pictat manual - n-o să fie impresionată de propria ei colecție de fructiere. Apoi mai erau farfuriile și ceșcuțele de espresso: voia să aibă porțelanul acela franțuzesc la modă pe care-l avea toată lumea, chiar dacă nu-și amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
alo curi. Dar, în timp ce soțul ei nu punea mare preț pe haine, ci doar pe faptul că trebuia să arate îngrijit, domnul Neacșu avea modul lui natural și personal de a se îmbrăca, avea o știin ță anume de a asorta culorile în mod cu totul surprinzător, care îi aducea aminte vag Clarei de cineva din trecut, fără să știe însă de cine anume. Domnul Neacșu mergea la operă singur și asculta mult Wagner. Soția lui râdea de el și declarase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
i l-a dat ea în dar. Clara se pipăi la gât, instinctiv. Așa e, uitase să-și pună ceva la gât. Domnul Ionescu îi cumpăra mereu seturi întregi de bijuterii cu pietre prețioase de diferite culori, ca să se poată asorta la orice toaletă, oricând, iar ea purta mereu la gât, cu conștiinciozitate, zgarda rotundă a unui lanț. Era ciudat că uitase, chiar se simțea ciudat fără lanț la gât! Pe ușă intră domnul Martin. Clara îi dădu platoul cu prăjituri
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe care și-o alesese, și Ion zâmbise cu zâmbetul larg de țopârlan pe care ea nu-l remarcase până în acea dimineață, declarând cu mândrie: — Normal, tu știi mai bine! Eu doar de asta ți le cumpăr, să ți le asortezi cum dorești! Se uită la el peste masă, cum vorbea întruna, cu ticurile lui in suportabile, despre aceleași subiecte nesărate despre care vorbea mereu și care pe vremuri îi păruseră Clarei subiecte vaste, care dovedeau multitudinea de preocupări ale soțului
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o impresioneze pe tipă: - E un joc, asta e. Ce fel de joc? Leac făcuse deja un pas greșit. Ar fi putut spune că de fapt Celebrul animal e o firmă care se lansează, o editură, o librărie - ca să se asorteze cu ceea ce ar fi urmat, dacă Andreea s-ar fi Întâlnit mai târziu cu producțiile noastre. Dar joc? Într-adevăr: ce fel de joc? De-a ce se juca matahala aia cârlionțată, bărbat În toată firea, noaptea, pe la ferestrele oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
apă. Trece în dormitor, deschide dulapul și aruncă o privire nehotărâtă cămășilor, frumos împăturite, curate și bine călcate. Un miros puternic de levănțică înțeapă în mod plăcut nările lui Marius. Optează pentru un costum gris închis, cămașă albă, la care asortează o cravată bleumarin de mătase. Despovărat de greutatea hainelor militare, simte o formidabilă reînnoire fizică și spirituală. Lasă în urmă încordarea, nesiguranța și frica proprii acelui univers al frontului unde avea impresia că se afla integrat într-o uriașă mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
locuri, 180 lei/pers. , DJ și tombolă; meniul serii este alcătuit din: băutură aperitiv, gustare rece (salam de Sibiu, rol de șuncă cu hrean, ouă umplute, ficăței, telemea, roșii, măsline, castarveți), antreu cald (șalău „menuiere” cu garnitură de cartofi), friptură asortată cu garnitură de cartofi franțuzești, varză călită și salată de murături asortate, ciorbă de ciocănele; băuturi (apă minerală, vin, bere, șampanie și cafea) l Restaurantul Aurora (str. Lacului nr. 1, tel. 249 230), 100 de locuri, 175 lei/pers. , program
Agenda2005-49-05-general11 () [Corola-journal/Journalistic/284457_a_285786]
-
cârpă pentru a șterge urmele de cacao de pe bărbia fetiței. Simți osul mandibulei sub pielea întinsă.) Oho, zise ea surâzând. Acum că bărbița e curată, nu mai are aceeași culoare cu restul și va trebui să continui. Altfel nu se asortează. Scoase puțină apă sterilizată dintr-un săculeț deja desfăcut și udă cârpa, cu care șterse praful, jegul și ultimele picături de cacao de pe fața fetiței. Deși rămăsese cuminte pe scaun, ochii ei albaștri se fixară pe Ripley de parcă acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sacoșe policolore. Maria îmi făcea cu mâna de undeva de sus, de pe-o rampă plină de Heidegger și Cioran ca un catafalc suit într-un camion. Venise îmbrăcată din cap până în picioare în negru: într-un palton de velur, asortat la o căciulă rusească de blană. Mâna care mă tachina purta o mănușă subțire din catifea, în ton cu cizmele cu toc înalt. Pe degetul mijlociu, peste mănușă, avea alt inel, de-argint, cu-o piatră voluminoasă și deschisă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
asta?“ Nu i-am mai răspuns; de mulțumit, nici atât. N-aveam pentru ce. Era ca toți polițiștii: amabil și conștiincios ca o conopidă. Am sărit din nou în mașină și-am luat-o spre casă, cu Brutus mieunând discret. Îmi asortase bancheta, parcă evadasem dintr-un depozit de făină. Ideea bună era însă alta, nu aia cu secția de poliție. Am oprit în piațetă, chiar în mijloc. Se umpluse ca de-obicei, numai Dacii, Trabanturi și Loganuri cu bătrânei sosiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
țări tâmpiți atâtea secole, să folosească întâi fețe de masă, pe urmă batiste. Le vedeai peste tot, în toate felurile: simple, duble, cu dantele, cu volane, cu macrameuri, drepte, decupate, zimțate, întinse, împăturite; în zeci de nuanțe și de combinații, asortate la îmbrăcăminte, cu inițialele posesorului cusute discret și îngrijit la unul din colțuri. Nimeni nu ieșea din casă cu batista necălcată. Pleca omul cu treburi sau la plimbare, te întâlneai cu el pe Calea Victoriei sau la Șosea și încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vestimentare (deviza lui: „Haina-i ca ceasul!“): cămașa să nu facă pliuri și cute; nodul cravatei să fie plat și drept (nu gros cât pumnul, ca la partid); dunga șlițului să vină în prelungirea liniei nasturilor cămășii; ciorapii să se asorteze la curea (nu la cămașă!); pantofii să iasă cu botul lucios, proaspăt lustruit. Îl și-auzeam, cu explicațiile lui clare și metodice: „Pantofii sunt cartea de vizită a unui om. Când o arăți, trebuie să strălucească!“ Avea întotdeauna dreptate, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trage volanul. „Haideți, că ne face ciuciulete!“, i-am îndemnat, deschizând ușile. Ne-am urcat toți patru în Opel: Maria în față, Mihnea și Lupu în spate, despărțiți de umbrela avocatului. Un „Doppler“ cu mâner prețios, de lemn roșu; se asorta la cureaua ceasului. M-am uitat în retrovizor. Mihnea era chiar Mihnea: hirsut, zgomotos, cu pantalonii reiați și cămașa atârnându-i pe sub hanorac. Nu-l puteai confunda. S-a prezentat și i-a întins o mână udă lui Andrei. Avocatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dincolo, Mihnea nu trebuia să afle chiar totul. Și-așa, din vina lui, frecam menta în casa lui moș Goriot din Tuzla, fără să știm prea bine de ce. Am coborât vocea și i-am cerut Mariei geanta. Era micuță, neagră, asortată cu cizmele. Mi-a întins-o; nu mai aveam demult secrete, puteam să scotocesc legal. Am extras fotografia și i-am arătat-o lui Lupu, făcându-i un semn cu degetul la gură. N-am lăsat-o din mână, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în dreptul unui loc agreat de toți. O minte isteață, perversă sau pur și simplu neatentă, combinase numele pașoptist al instituției mele cu pancarta unei cârciumi de cartier. Alături, o librărie minusculă, strivită de cofetăria „Capșa“, purta și ea un titlu asortat cu zona: „Cărturești“. Găseai acolo tot ce vroiai, de la ghidul Bucureștilor la albume de pictură, și de la CD-uri cu Pink Floyd la cutii de ceai din Sumatra, ca într-o prăvălie orientală. Zvonurile spuneau că numele fusese, inițial, „Cărtărești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bentiță pe cap și adidași în picioare. În timpul liber, aveam aspect de infractor, nu de profesor universitar. Nu era vorba că-mi lipseau hainele; dimpotrivă. Dulapul nostru trosnea, tocmai comandasem un corp nou în Pajura unui meșter. Știam să mă asortez cu Maria la o cafeluță, o recepție, o piesă de teatru sau o ieșire în parc. Ea apărea mereu elegantă, feminină, invidiată. Știa să așeze o pată de culoare în perfecțiunea asta socială (un trandafir de stofă, o broșă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
strălucea de modernitate, în contrast cu exteriorul. Parcă montase cineva un cub într-un palat imperial. „Rezonabil.“, și-a început Maria verificarea. „Pat matrimonial pe suport din lemn de fag, veioze Ikea cu reglaj pe verticală, măsuță de plexiglas cu picioare nichelate, asortată la tubulatura noptierelor și-a dulapului. Ia să vedem și-n baie.“ Și-a aranjat paltonul sport pe umeraș în dulap, a încercat etajera cu degetul (nici un fir de praf), după care a apăsat comutatorul și-a băgat capul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]