1,443 matches
-
a obloanelor mobile - interioare și exterioare - care permit jocuri multiple de module. Pentru a te feri de caniculă, te închizi, te saturi cu răcoarea interioarelor, te plimbi de-a lungul galeriilor protejate cu coloane închise la culoare; pentru evita a asprimea iernilor cu zile scurte și nopți lungi, profiți de spații deschise înspre Grădină, de deschideri largi practicate în zid, având posibilitatea să meditezi pornind de la spectacolul imaginat pentru a încânta ochii și spiritul. Pentru că scopul vizat de Eusebiu rămâne seninătatea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu poate iubi până la capăt nici cetatea. Principiul generator al cetății e cuplul la treapta umană (în romanul lui Goethe Afinitățile elective, personajul Herr Mittler spune același lucru: căsnicia e temeiul civilizației). Iubirea înseamnă mângâiere, tandrețe, răbdare, dar deseori și asprime, necruțare, mânie. Și totdeauna curaj. Ea se exprimă în elegii sau imnuri, dar niciodată în tămâiere și flagornerie. Ea presupune neapărat încredere și fidelitate, deci optimism, dar nu optimismul mincinos și laș al ipocriziei, ci optimismul uneori exultant, dar alteori
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mult cu sine Însuși, cu atât Îi va fi mai greu să se desprindă de propriile interpretări și aprecieri asupra existenței.) Colac peste pupăză. (Sunt situații când un necaz nu vine singur, următorul pecetluindu-l pe primul, prin imprevizibilitatea sau asprimea sa: „A fugit de popă și a dat peste dracul”.) „Împrejurările neprielnice nu ne fac ceea ce suntem, dar ne arată cine suntem.” (La Rochefoucauld) Pasărea vicleană dă singură În laț. (Cel prea Încrezător În șiretenia sa subestimează capacitatea altora de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
proverb ne oferă o explicație plastică: „Omul e leu În propria lui cauză”. De asemenea, factorul afectiv poate fi hotărâtor: „La disperare, și lașul prinde curaj”.) Barcagiul bun se cunoaște În timp de furtună. (Adevăratele calități sufletești se exprimă În asprimea unor confruntări de viață.) „Curajul nu constă În a nu vedea pericolul, ci În a-l Învinge, atunci când Îl cunoști.” (J.-P. Richter) Demnitate, eroism - slugărnicie, lașitatetc "Demnitate, eroism - slugărnicie, lașitate" Mai bine mori În picioare decât să trăiești În
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
timp riscă să nu termine nici unul sau să le realizeze la cote minime de exigență.) Fiecare grăunte are făină, dar și tărâțe. Nu există nimic perfect, care să nu cuprindă și anumite neajunsuri sau deficiențe: „Inima cea mai iubitoare are asprimile ei”; „Cel mai bun vin are drojdia lui” etc.) Cu ochii altora poți să-ți vezi mai bine defectele. Pentru că, de unii singuri, tindem să le trecem cu vederea sau să le privim cu Îngăduință.) „Este firesc să Își atribuie
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
forma” în care se exprimă bătrânul țăran adaugă ceva acestui conținut atât de perfect analizat (și în ceea ce privește rezultatele sale formale deosebite) de Camon. Iar acest „ceva” adăugat formei nu poate fi eliminat din judecată, ci sfârșește prin a zădărnici atât asprimea ingenuă, cât și nemilosul examen critic al lui Camon. Acum, acest „ceva” adăugat de către formă seamănă extraordinar de mult cu acel „ceva” dintr-un alt text analizat de Camon în cartea sa, un text-mostră din Puglia (Mauro di Mauro, Dintr-
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
accesul. — Nici o problemă, sînt doar cîțiva pași de mers pe jos. Doar că mi-am uitat geanta... Mă Întorc repede În mașină, unde Iain vorbește cu Luke. CÎnd vreau să iau o asemenea decizie, Luke, o iau dracului și gata. Asprimea din tonul lui mă ia prin surprindere și-l văd pe Luke cum tresare ușor. Nu-mi vine să cred. Cine naiba se crede individul ăsta? Ce crede, că dacă e nu știu ce mare mahăr, Își poate permite să se poarte
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nasul și mi-l șterg cu mîneca de la tricou. — Și acum vrea să mă facă să par o nebună care nu știe ce spune... În ochii lui Luke, văd că s-a schimbat ceva. — Penelopa și Ulise? spune, cu ușoară asprime În voce. Ven? Se lasă o tăcere grea. Nu știu despre ce vorbește, spune Venetia cu glas duios. — Cine sînt Penelopa și Ulise? Îmi șoptește Suze În ureche și eu ridic din umeri neajutorată. — Venetia, o săgetează Luke cu privirea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
neîngrijite și relele aduse de jocul de cărți. Pe M. îl atrăgeau subiectele actuale, temele sociale. El prefera aspectele vesele ale vieții și critica, în felul lui V. Alecsandri, dar într-o manieră mai facilă, predilect comică, nu lipsită de asprimi. Știa să înjghebeze o intrigă verosimilă, să alterneze momentele de acalmie ale acțiunii cu schimbări surprinzătoare de situație, să mascheze cât de cât concluziile morale, dar nu construia caractere, personajele, mereu aceleași, fiind conturate cu stângăcie. Îi lipsea și fantezia
MICLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288106_a_289435]
-
puțin timp după aceea, Pelagius și Celestius însuși reușesc să obțină anularea condamnării de la succesorul lui Inocențiu, Zosimus, lăsând să se înțeleagă că o astfel de condamnare avusese drept cauză maniheismul ascuns al lui Augustin. Zosimus i-a certat cu asprime pe episcopii africani pentru decizia luată. Așadar, totul trebuia luat de la capăt. Nu putem expune aici complexele evenimente care s-au succedat după hotărârea papei; Pelagius a scris un nou tratat, Despre liberul arbitru, iar Augustin a reluat acțiunea de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunt îndreptate către Dumnezeu ci către un om. Creștinii n-ar putea să fie transformați în Dumnezeu, dacă Cristos, primul, n-ar fi fost Dumnezeu. Din acest motiv, modul cum Cassian analizează nestorianismul a fost considerat - poate cu prea multă asprime - superficial și neconcludent; în orice caz, analiza are semnificația sa în combaterea nestorianismului de către Occident: pelagianismul, pe care îl combate aici Cassian, este înțeles conform tiparelor pe care teologii de la Roma tocmai le elaborau. Desigur, Cassian nu era foarte interesat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se răspândea pe atunci în Occident ca un fel de imitare a pustiului care era ales în Orient ca loc de asceză; insula asigura aceeași izolare ca și deșertul, iar natura dezolantă și sălbatică și animalele feroce erau similare cu asprimea naturii egiptene sau siriene. Însă prima activitate, caracteristică pentru viziunea lor despre lume, a asceților care s-au stabilit la Lérin a fost aceea de a face insula mai frumoasă și mai primitoare, respectând totuși asceza pe care și-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Odoacru și Teodoric; este un scriitor care sesizează schimbarea apărută în politica din ultima parte a guvernării lui Teodoric și e o sursă foarte importantă pentru cunoașterea vieții lui Boethius, pe care îl laudă foarte mult, condamnându-l cu asprime pe regele got. BIBLIOGRAFIE. Ediții: MGH, Auctores Antiquissimi 5, 1. 1882 (Th. Mommsen); O. Giordano, Jordanes e la storiografia del VI secolo, Adriatica, Bari 1973; B. Luiselli, Sul De summa temporum di Jordanes, „Romano-barbarica” 1 (1976), 83-133; W. Bracke, L
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Grigorie sunt diverse: pontiful trebuie să mențină legăturile cu împăratul Bizanțului pentru că acesta era totuși în continuare singurul reprezentant al puterii laice legitime. Pentru a apăra Roma asediată de longobarzi, papa făcuse o înțelegere cu barbarii și fusese criticat cu asprime de împărat. N-au fost mult mai bune nici raporturile cu Patriarhatul de Constantinopole. Conciliul de la Calcedon recunoscuse titlul de patriarhat al sediului din Constantinopol, însă această hotărâre, determinată de presiunile făcute de curtea bizantină, fusese contestată de Leon cel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrierea lui Andrei, nu atât greșelile lui Chiril erau vizate, cât, mai degrabă, contradicțiile dintre anatematisme și precedentele sale scrieri, ca și folosirea unei terminologii ambigue și imprudente. Mai dur e tonul folosit contra lui Teodoret care îl criticase cu asprime pe Chiril pentru că folosea o terminologie eretică și plină de blasfemii și pentru că aducea înnoiri nelegiuitei doctrine a lui Apolinarie. În schimb, în timp ce era arestat la Efes, a compus, în august sau septembrie 431, la cererea episcopilor ce participau la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de la un presbiter novațian pe nume Auxanon; Socrate nu-l simpatizează pe Ioan Hrisostomul și crede că nenorocirile care aveau să-l lovească se datorează faptului că Dumnezeu a vrut să-l pedepsească pentru că i-a prigonit pe novațieni; și asprimea cu care îl judecă pe Chiril din Alexandria ar putea fi determinată de faptul că, la începutul episcopatului său, Chiril îi tratase pe novațieni cu excesivă duritate. a) Istoria bisericească Așadar, opera sa este o Istorie bisericească prin care el
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
îl editează Mihai Molnar. Ambii se străduiesc să concentreze intelectualii români din nordul Transilvaniei, pentru a scoate o revistă care să oglindească mișcarea socială și culturală națională din această regiune. G. nu a putut adopta o atitudine politică limpede, din cauza asprimii cenzurii austro-ungare. Totuși, se poate desprinde o linie politică implicită, și anume protestul împotriva încercărilor repetate ale autorităților de a înăbuși orice element de cultură națională, de a împiedica dezvoltarea învățământului în limba maternă. Periodicul se adresa, în primul rând
GUTINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287393_a_288722]
-
învederate spre reflecție filosofică pe marginea condiției umane și a timpului, transpusă în forme fixe clasiciste, predominant fiind sonetul. H. adoptă postura de poet-copil care privește la lume nu atât prin copilăria maturului, cât prin maturitatea copilului încercat deja de asprimile timpului și ale secolului. De aceea, hamletizează în sens modern. Formula fixează implicarea, participarea și risipa, consumul uman. În Lut ars (1984) și Darul vorbirii (1985), perdeaua tainei se așază peste lucruri, făcându-l pe poet să „se petreacă” în
HADARCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287395_a_288724]
-
o femeie care se regăsește pe sine după ce se încadrează într-o școală de ofițeri, părăsind facultatea și fugind dintr-o căsnicie eșuată. Atentă la psihologia femeii care se vede înșelată, autoarea află soluția în educarea tăriei morale prin disciplina, asprimile, dar și frumusețea vieții militare. Interviul (1998) povestește viața cotidiană a Suzanei, de patruzeci de ani, asistentă de farmacie, care are o legătură cu un bărbat însurat, deloc dispus să-și schimbe statutul. Femeia cunoaște la mare un Flaviu înțelegător
GRONOV-MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
Iar Brâncoveanu are, la sfârșitul lecturii, o biografie. Domnitorul, departe de a fi o întrupare monotonă și obositoare a seriilor de virtuți ce îi sunt adjudecate în predoslovie, „trăiește” în ipostaze succesive care nu sunt ferite de momente de indecizie, asprime, insatisfacție, durere ori abdicare de la normele de conduită proclamate de cronicar drept exemplare. Din atât de criticatul „vălmășag” de fapte al cronicii lui G. cresc chipul unui mare voievod și, firește, imaginea unei domnii ce cu greu își poate găsi
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
se ascunde sub anagrama Morna, continuă în același spirit, ilustrându-se mai ales în discutarea spectacolelor cu piesele lui I.L. Caragiale. Tot el, într-un ciclu de cronici se referă la stilul publicistic, ceea ce și aduce un răspuns de o asprime nejustificată din partea „Contemporanului”, prin Mordax (Ioan Nădejde). În L. s-au publicat sau republicat versuri de C. Negri (Hora de la Răducăneni), Veronica Micle, Matilda Cugler-Poni, V. Alecsandri, Traian Demetrescu și I.N. Roman. Cu excepția unor nuvele ale lui N. Gane și
LIBERALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287796_a_289125]
-
Semnează și Const. G. Grassu-Salcia, Cezar Plopeanu, Vlad Cerbu. Din 1942 face parte din Societatea Scriitorilor Români. Cartea de început, Năvodar de stele, este ilustrativă pentru principala obsesie a liricii lui S.: satul ancestral. E o poezie a teluricului, solidarizând asprimea și duritatea lutului și stâncii cu aspirația către inefabilul ascensional. Tradiționalist în atitudine, tematică și limbaj, poetul refuză totuși bucolicul sau spiritualizarea în manieră gândiristă. Natura, satul, oamenii, cu ritualurile, dar mai ales cu suferințele lor de chinuiți ai pământului
SALCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
ca o izbăvire a țăranului basarabean de grijile și necazurile vieții. În nenumărate poezii L. se afirmă perseverent ca ideolog comunist. Versurile lui, doar rareori străbătute de oarece căldură sufletească, de cele mai multe ori prea încărcate cu metafore, au duritate și asprime, fiind împânzite cu expresii neaoșe (Din amintiri ș.a.). Se cuvin totuși remarcate poeziile satirice, în care combate metehne individuale și plăgi sociale. În Legea găzduirii (1966) și Gromovnic (1973) cultivă o poezie civică de oarecare vibrație, concesiile fiind aici mai
LUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287926_a_289255]
-
plecarea din București a soției și a soacrei sale. Urmează un deznodământ cumplit: uciderea ofițerului care, beat fiind, nu vrea să renunțe la Aretia. Al treilea act, ultimul, încadrează figura lui Silvestru Trandafir în aureola jertfei supreme. Purtând sub carapacea asprimii și vulgarității, cărora își datorează porecla, un suflet vibrant, Piele-Groasă își trimite familia în teritoriul neocupat, el rămânând să răspundă pentru omorul făptuit. O face spre a nu expune mahalaua, după descoperirea uciderii lui Schwalbe, represaliilor dușmanului, dar și pentru
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
la puțin timp după aceea, Pelagius și Celestius reușesc să obțină anularea condamnării de la succesorul lui Inocențiu, Zosimus, lăsînd să se înțeleagă că o astfel de condamnare avusese drept cauză maniheismul ascuns al lui Augustin. Zosimus i-a certat cu asprime pe episcopii africani pentru decizia luată. Așadar, totul trebuia luat de la capăt. Nu putem expune aici evenimentele complexe care s-au succedat după hotărîrea papei; Pelagius a scris un nou tratat, Despre liberul arbitru, iar Augustin a reluat acțiunea de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]