1,573 matches
-
manta fumurie. Pe măsură ce imaginea se limpe zește, o recunoaște și pe ea. Scribonia! Își duce, îngrozit, palmele la ochi, dar glasul arhicunoscut ce nu-i dă pace nici zi, nici noapte îi sfredelește timpanele: Ia aminte la vorbele mele! Își astupă urechile. Degeaba! Își dă seama că el însuși repetă, fără să vrea, vorbele pe care le-a auzit de atâtea ori încât a ajuns să le învețe pe dinafară: — Cinstirea acordată de principe altora este o podoabă. El însă nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
legat intenționat viața de cele care erau considerate parte din familia regelui. Așa s-a înălțat pe sine! Șoptește încetișor: Noi l-am ajutat pe Marele Pontif să câștige lupta cu Re gele Sacrificiilor pentru supremația religioasă și politică. Își astupă gura cu palma, speriată că ar putea fi auzită. Ce s-ar fi întâmplat fără noi? continuă să se întrebe neli niș tită. Ar fi reușit Rex să preia funcțiile religioase ale regelui alungat? Probabil că nu. Însă Marele Pontif
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bărbați mai tineri, ori mai copți, păroși sau chei, eventual spre alte femei, poate chiar copii... Da, copii! Atâta simț al demnității și onoarei are Gallus, încât i-a pus până și pe prietenii fiilor lor... Herius și Aeserinus! Își astupă panicată gura cu mâna. A uitat de ei. Băieții trebuie c-o așteaptă deja și treapădă de nerăbdare. Se întoarce către slujnică și-i poruncește pe grecește ca să fie sigură că înțelege: — Nu care cumva să sufli cuiva vreo vorbuliță
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tot ce-i drept, frumos și bun, {EminescuOpI 45} Și se poate ca spre răul unei ginți efeminate, Regilor pătați de crime, preoțimei desfrânate, Magul, paza răzbunării, a cetit semnul întors; Ș-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, Astupând cu el orașe, ca gigantice sicriuri Unei ginți ce fără vieață-ngreuia pământul stors. Uraganu-acum aleargă pîn-ce caii lui îi crapă Și în Nil numai deșertul nisipișul și-l adapă, Așternîndu-l peste câmpii cel odată înfloriți. Memfis, Teba, țara-ntreagă coperită-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Și mi-i spune-atunci povești Și minciuni cu-a ta guriță, Eu pe-un fir de romăniță Voiu cerca de mă iubești. Și de-a soarelui căldură Voiu fi roșie ca mărul, Mi-oiu desface de-aur părul Să-ți astup cu dânsul gura. De mi-i da o sărutare, Nime-n lume n-a s-o știe, Căci va fi sub pălărie Ș-apoi cine treabă are! Când prin crengi s-a fi ivit Luna-n noaptea cea de vară
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-ți aflu nume... Limba-n gură mi se leagă Și nu pot să-ți spun odată, cât - ah! cât îmi ești de dragă! " Ei șoptesc, multe și-ar spune și nu știu de-unde să-nceapă, Căci pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă; Unu-n brațele altuia, tremurând ei se sărută, Numai ochiul e vorbăreț, iară limba lor e mută, Ea-și acopere cu mâna fața roșă de sfială, Ochi-n lacrimi și-i ascunde într-un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de mire. El ștergarul i-l desprinde și-l împinge lin la vale, Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale Și bărbia i-o ridică, s-uită-n ochi-i plini de apă, Și pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă. {EminescuOpI 85} VIII De treci codri de aramă, de departe vezi albind Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint. Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt, Flori albastre tremur-ude în văzduhul tămîiet; Pare-că
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Dumnezeu încă n-a prins rădăcini în Japonia. Din câte știu eu, japonezii sunt plini de înțelepciune și de curiozitate, cu nimic mai prejos decât alte popoare europene, dar când vine vorba de Dumnezeul nostru își închid ochii și își astupă urechile. Uneori, îmi pare chiar și mie că această țară este o insulă izolată, bătută de Dumnezeu. Însă eu nu-mi pierd speranța. Cred că sămânța învățăturilor Domnului a fost împrăștiată, dar n-a fost bine îngrijită. Iezuiții, care vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și elimină oxigen. În anul 1971, specialiștii (34) constată INVARIABILITATEA COMPOZIȚIEI AERULUI, ASIGURATĂ DE ACTIVITATEA PLANTELOR. În 1971, ei constată existența egalității între cantitatea de bioxid de carbon emisă în atmosferă și cantitatea de bioxid de carbon absorbită de plante. ASTUP, din 1972 (citat de Mihai Moronescu (19)) estimează că cel puțin 250 milioane de tone de oxid de carbon, se produc anual din diverse surse tehnologice și naturale. În 1982, Mihai Moronescu și colaboratorii (19) afirmă că după acțiunea îndelungată
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
și așa le și trebuia. Sunteți gata? spuse femeia cu pălăria de safari. Noua provocare a zilei de azi... Și apoi le spuse că li se vor face găuri În canoe, simulând atacul unui hipopotam, iar ei vor trebui să astupe găurile cu ce găseau și să vâslească o sută de metri În susul râului unde urmau să găsească apă de băut și proviziile de care aveau nevoie pentru a supraviețui În următoarele trei zile. — Dacă nu reușiți, Îi avertiză ea, v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Iată-mă, trimite-mă!" 9. El a zis atunci: "Du-te și spune poporului acestuia: Întruna veți auzi și nu veți înțelege; întruna veți vedea, și nu veți pricepe!" 10. Împietrește inima acestui popor, fă-l tare de urechi, și astupă-i ochii ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, și să nu fie tămăduit. 11. Și eu am întrebat: "Pînă cînd, Doamne?" El a răspuns: "Pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
noi va putea să rămînă lîngă niște flăcări veșnice?" 15. Cel ce umblă în neprihănire, și vorbește fără vicleșug, cel ce nesocotește un cîștig scos prin stoarcere, cel ce își trage mîinile înapoi, ca să nu primească mită, cel ce își astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sînge, și își leagă ochii ca să nu vadă răul, 16. acela va locui în locurile înalte; stînci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pîine, și apa nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
discretă urmă de mirare apăru pe chipul bătrânului. Părea că atunci îl descoperă pe Filip, chircit în poziția acea ciudată de aspidă fricoasă, pe lada de lemn din camera sa. "Numai veninoasa aspidă, pentru a scăpa de descântecul ucigaș, își astupă urechile, lipind-o pe una de pământ și înfundându-și vârful cozii șerpești în cealaltă... se uită fix la mine. Probabil de la purtatul pălăriei are o dungă vineție pe frunte, ca și cum calota craniană i-ar fi fost decupată de jur
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de fund și asta e bine, pentru că așa nu riscă să se vadă că el se hrănește cu răbdări prăjite, altminteri, dacă se lipeau de fund, se puteau vedea prin gaura din turul pantalonilor, pe care încerca el s-o astupe ținând mâinile la spate și masând cu degetele așa, ca din întâmplare, o hârtie de 100 de euroi ca să nu creadă lumea că el ține mâna la spate pentru că are o gaură-n fund (la pantaloni), ci pentru că așa cum unii
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
la pantaloni), ci pentru că așa cum unii își freacă cu mâna biluțele, el o freacă așa ca să arate că are valoare și că el, vezi bine, nu e ca alții care freacă menta, el freacă euroiul. Așa că gaura din fund o astupă el cum o astupă, dar nu prea știe cu ce s-astupe gaura din cap, de care e conștient, pentru că nu e așa de mare încât să-l fi lăsat inconștient. S-a dus chiar și la câțiva doctori și
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
așa cum unii își freacă cu mâna biluțele, el o freacă așa ca să arate că are valoare și că el, vezi bine, nu e ca alții care freacă menta, el freacă euroiul. Așa că gaura din fund o astupă el cum o astupă, dar nu prea știe cu ce s-astupe gaura din cap, de care e conștient, pentru că nu e așa de mare încât să-l fi lăsat inconștient. S-a dus chiar și la câțiva doctori și pe mulți i-a
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
o freacă așa ca să arate că are valoare și că el, vezi bine, nu e ca alții care freacă menta, el freacă euroiul. Așa că gaura din fund o astupă el cum o astupă, dar nu prea știe cu ce s-astupe gaura din cap, de care e conștient, pentru că nu e așa de mare încât să-l fi lăsat inconștient. S-a dus chiar și la câțiva doctori și pe mulți i-a minunat cu întrebarea lui; după ce intra respectuos în
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
atunci de ce ai mai venit la mine? La doctor vii numai dacă ai ceva, mănțelegi ... - Păi la mine problema e că nu am ceva, dar poate că aveți dreptate, ceva am ... am o gaură-n cap și nu știu cum s-o astup, că mi se pare că se vede. îl cercetă doctorul cu atenție, studiindu-i capul pe toate părțile, ridicându-i firele de păr, cercetându-i urechile, ochii, nasul și nedescoperind nici măcar o fisură, abia își mai putea stăpâni indignarea: - Domnule
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Normal că o să plec, pentru că m-am lămurit deja ce-i cu gaura mea din cap! De fapt eu n-am nici o gaură, o aveam până nu demult când, vrând să par ca de-alde voi, frecam euroiul să-mi astup gaura din fund, da’ acu m-am lămurit că toți ățtia care nu vă mai săturați să v ă pricopsiți pe spinarea altora, aveți nițte găuri mari în cap, care nu vă lasă să gândiți normal ți aveți pretenția că
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
ce nasol era la zmeu, ce profita el de mine, împotriva voinței mele!” ? Pe naiba. În privința asta tac toate, chitic! Probabil zmeul avea el tot ce este necesar, ca să le mulțumească. Pleacă ele înapoi cu Făt Frumos, doar așa, să astupe gura lumii, fiindcă până la urmă, trebuie să pară și ele onorabile, nu că nu le-ar fi oferit zmeul ceea ce și-au dorit. Dar așa e femeia, mai ales după o anumită vârstă, după ce s-a săturat bine, mai de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cei de pe colina aceea dăduseră tot ce putuseră, cu o incredibilă abnegație. Chiar și recruții înrolați în Italia și la Narbonense, contrazicând previziunile pesimiste formulate de Etius la Arelate, se luptaseră cu mare vitejie. Acei tineri sosiseră ultimii, pentru a astupa cum puteau mai bine fisura deschisă în aliniament după ce Thorismund, aflând de moartea tatălui, abandonase în mare furie poziția, împreună cu toți ai săi, și aproape imediat fuseseră atacați de dușman. Cel puțin jumătate din ei căzuseră și aproape toți ofițerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Saul: "Pe mine m-a trimis Domnul să te ung împărat peste poporul Lui, peste Israel: Ascultă dar ce zice Domnul. 2. Așa vorbește Domnul oștirilor: "Mi-aduc aminte de ceea ce a făcut Amalec lui Israel cînd i-a astupat drumul la ieșirea lui din Egipt. 3. Du-te acum, bate pe Amalec, și nimicește cu desăvîrșire tot ce-i al lui, să nu-i cruți și să omori bărbații și femeile, copiii și pruncii, cămilele și măgarii, boii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
discretă urmă de mirare apăru pe chipul bătrânului. Părea că atunci îl descoperă pe Filip, chircit în poziția acea ciudată de aspidă fricoasă, pe lada de lemn din camera sa. "Numai veninoasa aspidă, pentru a scăpa de descântecul ucigaș, își astupă urechile, lipind-o pe una de pământ și înfundându-și vârful cozii șerpești în cealaltă... se uită fix la mine. Probabil de la purtatul pălăriei are o dungă vineție pe frunte, ca și cum calota craniană i-ar fi fost decupată de jur
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
treceau niște cohorte, cu surle și cu tobe, alcătuite din ceea ce părea a fi o sută și mai bine de cercetași afoni toacă. Cu o degajare aproape criminală, băieții atacaseră marșul Drapelul nostru de-a pururi. Doamna Silsburn și-a astupat, în mod înțelept, urechile cu palmele. O eternitate de secunde larma a fost insuportabilă. Numai glasul doamnei de onoare s-ar fi putut ridica deasupra hărmălaiei - sau ar fi putut încerca să se ridice. Când a încercat într-adevăr, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
după trei luni, medicii unei clinici de obstetrică și ginecologie reușiră să dezlege și misterul noului Zosima. Diagnosticul fusese pus: hermafroditism posibil de autoprocreație. Minunea o făcuse un anumit canal care lega testiculele sale și aparatul ovarian hipertrofiat. Canalul fusese astupat, aproape sclerozat, dar, printr-un capriciu al naturii, el se deschisese din nou Într-un moment În care organele sale genitale de sex opus intraseră de multă vreme În repaos. Hormonii masculini pompați din când În când prin canal reușiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]