8,505 matches
-
de soia în formă de farfurioare; mireasma uleiului arzând în ele era uneori mai intensă, alteori mai slabă, făcându-mă și pe mine să am uneori mintea limpede, alteori tulbure. La lumina lămpilor, am zărit numeroși lilieci uriaș de mari atârnând de bolta tunelului: ochii lor lucitori scânteiau în întuneric, iar deseori căcărezele lor urât mirositoare în formă de biluțe îmi cădeau în cap. Într-un sfârșit, am ieșit din tunel, iar după aceea ne-am suit pe o terasă înaltă
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
început se sperie, dar, plimbându-și privirea prin încăpere, se liniști. Se afla într-o cameră curată, în care trona o bibliotecă enormă, plină până la refuz cu cărți. Un televizor, două fotolii și o masă completau mobilierul. Pe un perete atârna o fotografie mare, înrămată, înfățișând doi tineri, mire și mireasă, amândoi frumoși și senini. Ilona se mai trezise și în alte rânduri în case sau în paturi străine. Era o adevărată expertă în a-și da seama imediat ce fel de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
am putut smulge cartea lui Silviu din ghearele unei stranii cenzuri postcomuniste exercitate de pretinși vânzători a căror ultimă lectură a fost probabil abecedarul. Victor Alartes S.C. Elvis S.A. Vai, ce bine că rezolv și chestia asta, că prea urât atârnă becurile alea din tavan; așa m-am săturat de mățăraia aia de cabluri. Și ce bine că-l știu pe omul ăsta. Dar n-am apucat să-mi termin treaba la birou și să fiu acasă când vine. Mă rog
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mi-am dat seama că plecase decât după ce am auzit ușa de la intrare închizându-se. — Tataie? — A plecat, m-a lămurit mama. Am dat fuga în baie și m-am uitat în oglindă. Dintele se clătina bine, iar ața îmi atârna din gură ca o liană. Am închis ochii și am tras. N-a durut. Ba da, după două secunde durea ca naiba. A început să îmi curgă și sânge. Mult. Dar nu mai conta. L am scos. Am țâșnit din
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lung și corpul zvâcnește energic, disperat, ca în nopțile în care creierul tău confundă somnul cu moartea și îți trimite acel impuls de resuscitare: un scurtmetraj în care pământul îți fuge de sub picioare sau în care cazi. Și cad. Secunde-ere. Atârn peste buza unei râpe cu mâna prinsă în chinga pioletului care, spre norocul meu, s-a agățat probabil într-un jneapăn. Tot ce pot ajunge cu picioarele e gheață și alunecă. Fiecare mișcare aduce un plus de efort pentru brațul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
devreme și mergeam fără țintă când, în dreptul unei case, am simțit că piciorul meu calcă pe ceva moale. Mirosea a moarte. Călcasem pe o mâță moartă. Era cenușie cu dungi, iar printre colți îi ieșise limba neagră. Un ochi îi atârna, legat de o venă subțire și trupul îi era contorsionat, cu spinarea ruptă. Nu era sânge pe jos și nici acum nu știu cum murise. Ajunsesem într-un cartier rezidențial. Nu știam ce să fac, așa că am hotărât să-mi iau tălpășița
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mele. Prima zi a fost cea mai grea. Pisica stătea cuminte, întinsă pe trotuar, în fața unei porți de fier forjat. De data asta a fost o femeie, care aproape a țipat de groază. Pisica o privea cu un ochi care atârna pe pavajul rece. Când m-a văzut, a început să scoată niște icnete, și un potop de vorbe i-au ieșit din gură. Da, știam, voia să iau mâța și să mă car de acolo. Mi-a dat mulți bani
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
unei povestiri scrise de Carver: „Un bărbat fără mâini a venit la ușă să-mi vândă o fotografie a casei mele, până când am adormit“. Am tresărit chiar când mașina verde izbea un parapet și m-am ținut bine de volan. Atârnam încă în centură, mașina se răsturnase, când am auzit o voce de femeie: Bă iatule, trăiești, trăiești, băiatule, în timp ce două palme umede îmi mângâiau obrajii. Iulian Kir Ileana Bunica ne punea să ne rugăm, iar noi făceam asta atenți și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și că mai Îndrăznim, unii dintre noi, să căscăm gura și să le aducem aminte multora dintre ei că legea de bază a unei societăți este Legea Bunului Simț și a Respectului Reciproc. Cu atât mai mult ar trebuie să atârne În balanță respectul pentru cei care au deja experiența vieții și de la care putem Învăța mereu, și Învățăm chiar mult, dar acest lucru nu este conștientizat. Și În dorința de impunere de-a sila a propriilor idei, tinerii uită că
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
făceau de acolo, de jos, bezna de nepătruns. Se înălță întinzând gâtul și rămase câteva clipe nemișcat, ținând tot cerul negru în spate. La picioarele lui, parchetul strălucea presărat cu talc. Perechile se roteau lenevos sub serpentinele și ghirlandele multicolore atârnate de tavan. Ce mare crescuse această sală, ca oamenii să fie atât de mărunți! I se păru c-a trecut o viață de când nu mai intrase aici. Urmări scaunele înșirate pe lângă pereți, măsuțele pătrate, așezate la intervale, cu fețe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
trăsnise să pună firma aceea, care se vedea de la barieră, din piață, unde se-ncrucișau și se-nnădeau toate străzile care urcau și coborau din mahala sau ocoleau orașul prin marginea mahalalelor: "LA FORMAREA IDEILOR" Firma mare, de tablă portocalie, atârna sub geamul fetelor. Ce atrăgea toate privirile încă din piață erau cele două sticle de un chil montate-n tablă și două pahare lunguiețe, pe care le credeai umplute cu bere. Când se-mbăta și se-mbăta destul de des, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
gard. Ascultă. Nu se-auzea nimic. Aruncă, icnind, lădița. Se-ndreptă să răsufle. Ce-o zvârli așa! îl luă la rost Ghiță Todireanu. Stătea aplecat lângă stiva de zgură și scotea o așchie din palmă. Cămașa aruncată neglijent pe el atârna răsfrântă din pantaloni, lăsându-i bustul gol. Miluță își aminti valul uscat de căldură arzătoare de pe locomotivă. Strigă repede, disperat: Unde-i Irina? Ce-i cu Irina? Ce ți-a venit? Unde-i? repetă îndârjit, cu urechea ciulită, rotindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
soacră-sa, motiv pentru care Miluță, acum un tânăr serios, împlinit, cu-o mustață stufoasă, neagră, cu aer de șef cu autoritate, plutea în al nouălea cer. În cui, deasupra cuierului din coarnele căzute ale lui Tudor, de anul trecut, atârnau mănușile din pielea aceluiași Seco răpus de Tudora, dar nu le luă. Nu era cazul. Doar când cobora gerul sub zece grade sau trebuia să lucreze cu mâinile-n omăt le lua. În trecere, îmbrăcată, cu cerbul așteptând-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu făgașele subțiri și-adânci ca niște cuie, două câte două, înfipte-n nămeți, fulgerând albastru urmele cerbului șerpuia printre cușmele albe, ireale, clădite din zahăr zgrunțuros, cu oglinzi negre în loc de ramuri, pe covoarele pomilor; plutind între cer și pământ atârnate de barba ceții; îngropându-se sub umbrele albastre înscorțoșate de chiciură. Privind, uimită, împrejur, cu grijă să nu-și rănească ochii, sufla în pumni, descheiată la șubă luneca înfundându-se în omăt, cu cizmele ei ușoare și înalte, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
juca pe spinarea lui făcând tumbe de clovn. Se apropie și-l îmbrățișă, mângâindu-l între coarne, dar Tudor se scutură bătând cu copita-n zăpadă. N-avea chef de ea. Femeia se repezi-n casă. În cuiul din tindă atârna un palton vechi cu un damf pătrunzător, paltonul lui Tudor,de care se rezemă ca-ntr-un leșin, strângându-l în brațe, și-și îngropă fața în stofa lui aspră, îmbâcsită de mirosuri aspre de pușcărie și de adierea caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mi s’a legat sacul meu de călătorie, ca sămi servească drept rezemătoare. M’am suit cu greutate, m’am cuibărit în fân și eram aproape să-mi lovesc bărbia cu proprii mei genunchi, dacă n’ași fi lăsat să atârne în afară vârful picioarelor, cu riscul să mi se rupă între roți. La această mașină au fost înhămați patru cai mari, cu ștreanguri, nu cu mult mai groase decât frișca biciului, și un surugiu îmbrăcat într’o haină albă de
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
aplecare a talerilor. impozit. țigan folosit la tot felul de munci. trăsură mare acoperită, folosită pentru transportul în comun al persoanelor și al poștei. sumă plătită drept salariu, după zilele lucrate. soldat din infanterie. șnur terminat cu ciucure ce se atârnă la mânerul sabiei. veche unitate de măsură pentru greutate(egală cu 3,18-3,23 grame). titular al unei înalte funcții din sfatul domnesc. țesătură deasă și groasă din fire de bumbac sau de cânepă. administrator, intendent. timbrare, a lipi marca
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
doar o pregătire prealabilă de maxim 30 minute. parapantismul - se efectuează cu ajutorul parapantei, o parașută în formă de aripă, confecționată din material textil, care, spre deosebire de parașuta clasică, odată umflată cu aer capătă un profil aerodinamic capabil să dezvolte portanță. Pilotul atârnă suspendat sub voalura parapantei, într-un ham special, iar viteza de înaintare și direcția sunt controlate cu ajutorul a două comenzi. Se poate, astfel, plana pe distanțe variabile, în funcție de îndemânarea și simțul pilotului. Dintre locațiile cele mai cunoscute pentru acest sport
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
albastru. „Obiectul” care stârnise revolta doamnelor ...nu este, de fapt, un obiect. E un câine. Da. Un câine. O ființă, ca toate celelalte. Nu cere nimic de acolo, din spatele băncilor. Doar își strigă, în felul lui, durerea. Un picior îi atârnă inert, dovada unui accident, a cărui victimă în mod sigur a fost. Privește speriat și scheaună încet. Ochii lui umezi și triști spun doar un singur lucru: mă doare! Durerea. O stare pe care de multe ori, într-un acces
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
este "fiica memoriei"39 și mama vitregă a viitorului. Cum să ne împăcăm cu puterea deformatoare a oglinzii, a amintirii? Iată ce povestește Ileana Mălăncioiu, dintr-o vizită făcută poetului: Pe un perete exista o oglindă ciobită, deasupra căreia era atârnat un petic dintr-o maramă veche. Aveam sentimentul că oglin-da aceea nu este ca toate oglinzile și ne-am apropiat să ne privim în ea. Într-adevăr, chipurile noastre nu s-au văzut așa cum erau, ci lățite în mod grotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de gâște, din satul vecin când veneau și ele la gârlă. Cu grijă să nu-l rănească și mai rău, rupsese ierburile și rugii de mure care-l prinseseră ca un laț pe sărmanul boboc de gâscă. Un picioruș Îi atârna Îndoit În jos și avea pe el sânge Închegat. Era clar că-și rupsese piciorul. Cum Îl eliberase din mărăciniș a coborât cu el În brațe la gârlă să-i dea măcar puțină apă. Puiul s-a lăsat pe iarbă
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
fereastră, la copacul bântuit de furtuni, a rămas cu rădăcinile înfipte axis mundi Pe bufetul lung și vechi, ornamentat, adus de la bunica mea, priveau cheile din metal strălucitor; în lanțul lor, răsucit, martori ai unei bizare experiențe. Determinism Lectura mea atârnă de umărul meu ca o geantă cu primejdioase învățături o aventură a căutărilor în texte te plimbă de la viață la moarte, prin păduri din ziduri de argint; în strălucirea lor, știu că mă mint. Mă cheamă la moarte ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cu cine să rămână acasă pentru că bunicul este la serviciu; și bunica G. - translator, „om bun la toate”. Cu „Doamne ajută!” - în dimineața zilei de 19 iunie 2007 se pleacă la drum. Drum lung, frumos, dar și cu multe întrebări atârnate în eter. Fiecare știe ce are de făcut, fiecare vrea să facă totul cât mai bine până la capăt. Cum va fi acel capăt, numai bunul Dumnezeu știe. Prima zi de drum decurge armonios. Doar după lăsarea serii începe o ploaie
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
l-a scăpat de fum pe comandant, a fost trimis și în alte lagăre, pe o rază de două-trei sute de kilometri, ca „specialist”. Evident, situația sa a devenit oarecum „privilegiată”, dar „tinicheaua” de la dosar, de „dușman al U.R.S.S.”, atârna încă destul de greu. Și îl va urmări până la sfârșitul vieții. Numai că, iată, revenit din prizonierat, a trecut la masa de lucru pentru a lăsa acest pseudo jurnal reprezentând o etapă nouă, de reevaluare a propriei vieți, în forma „travestită
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
va purta numele acelui soț absent, plecat departe și pentru lungi perioade de timp, „după natura serviciului său”. Cel puțin, aceasta este „varianta” Teodorei pentru curioși. Pe el îl roagă să înțeleagă „situația”. Dar Profesorul știe, este convins că aici atârnă greu și un alt „aspect”: „diferența de vârstă”. Dacă era mai tânăr, în mod sigur ar fi forțat un divorț (ea putea găsi repede cel mai plauzabil motiv: părăsirea familiei de către soț), oferindu-i șansa de a deveni „tată oficializat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]