1,057 matches
-
având o istorie a lui ce-l încadrează limitativ. Așezarea și închinarea în fața relicvelor-mărturii ale prezenței divine active dincolo și peste timp determină, pe fundalul credinței și prin fluxurile sfințeniei propagate spre eul extaziat, transfigurarea conștiinței într-o nouă fereastră atemporală prin care transcendența își revarsă abisurile izbăvitoare. Aici individualitatea credinciosului devine ea însăși o relicvă-mărturie a Divinității, un fond imprimat decisiv cu prezența și acțiunea zeului ce sustrage temporalului elementele ce și le asumă epifanic. Așadar, funcționalitatea relicvelor-mărturii în aria
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pentru a face loc acestui "divin" care este mediul natural și social. A ieși dintr-un sine îngrădit în identitatea lui, funcția lui, ideologia lui, profesia lui, pentru a participa, în momentele festive sau în banalitatea vieții comunitare, la figuri atemporale, arhetipice ce ghidează demersul într-o căutare spirituală niciodată încheiată" (p. 192). În final, să spunem că problema ordinii morale nu este o chestiune a moraliștilor, a justițiarilor, și nici măcar a pedagogilor moralei (care nu pot fi, desigur, ignorați), ci
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
lume devin prin cercuri concentrice importante. Ne "interesează" pentru că suntem înăuntru (inter esse). Așa cum o spune Merleau-Ponty, tocmai "pentru că o locuiesc" pot să iau în serios această lume. În acest sens, în etica aceasta care se conturează suntem departe de atemporal și de universal, dar suntem în miezul unui umanism al prezentului. Capitolul 2 O morală saturată Există unele specii de adevăruri care dispar odată cu lumea morală, așa cum există unele rase de animale care pier în lumea fizică. Nu rămân din
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
reeducare, toate acestea nu sunt decât consecințele criminale, patologice, dar logice ale acestor "filantropi" care au înțeles dintotdeauna să aplice decretele zeiței Rațiune, în numele adevărului, al Binelui în sine. Robespierre și Saint-Just, să nu uităm, erau modele de virtute! Valoarea atemporală a romanelor precum cel al lui R. Musil, Omul fără însușiri, este aceea de a arăta cum "Cacania", acest paradis de ordine și de echilibru, este pe cale de a se prăbuși pentru că monarhia habsburgică și împăratul ei pe viață, Franz-Josef
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pentru a face loc acestui "divin" care este mediul natural și social. A ieși dintr-un sine îngrădit în identitatea lui, funcția lui, ideologia lui, profesia lui, pentru a participa, în momentele festive sau în banalitatea vieții comunitare, la figuri atemporale, arhetipice ce ghidează demersul într-o căutare spirituală niciodată încheiată. Există vacuitate în atmosfera epocii. Con-simțire la lume ca loc matricial. Creuzet unde se elaborează un raport la celălalt punctat. Nu plinul rațiunii, ci vidul simțurilor. Interstițiul permițând, tocmai pentru că
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
cu structuri ce trimit spre diferențe de sus și în jos: - spațiul vertical - albastru; - cer - sus - albastru deschis, - cer - jos - albastru închis; - spațiul orizontal - mai deschis la răsărit, mai închis la apus; cu structuri ce trimit spre timp: timpul - negru; atemporalul - alb; întuneric - lumină; psihic: slăbiciune, forță, somn, veghe, conflicte; cu structuri ce trimit spre relații: - culori contrarii - alb-negru - forțe nocturne, negative, involutive - negru; - forțe diurne, pozitive și evolutive - alb; - origini, începuturi, impregnări, ocultări - negru, - apoi urmează strălucirea - albul. Albul este
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
tuturor, oameni sau alte vietăți, mai ales acvatice, se învârt în același cerc, ceea ce garantează, pe de o parte, securitatea acestei lumi ezoterice, în mare parte, însă, în același timp, o izolează de cursul general al istoriei, accentuând impresia de atemporal menționată mai sus. Visele, de multe ori coșmaruri, sunt induse de o realitate cu manifestări adesea cvasiapocaliptice, când pământul instabil al Deltei e luat de ape (S-a dus pământul. L-a cărat cu palmele Dumnezeu / în altă lume mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
va aduce nufărul / așa cum Prometeu cândva focul, amintindu-i existența candorii, a gingășiei, a simplității obârșiilor, păstrate numai într-un loc izolat cum e Delta, fiindcă, descinzând ca din mit, el și lumea lui par a se fi suspendat în atemporal. În plus, Rodion este asemenea tuturor și, în același timp, diferit de toți, iar cele patru despărțiri ale lui de lume, ritualice, sunt, ca toată viața oamenilor de aici, amestec de real și de fabulos, răstignit între brațele Deltei, În numele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu pai încorporat, de la George Muntean, vizavi de Liceul „Iulia Hasdeu“, coniacul franțuzesc sirotat la Emil Manu, într-un bloc vechi situat undeva între străzile Roma și Căderea Bastiliei, rafinamentul amețitor cu care ne-a primit întotdeauna Alexandru Paleologu în atemporalul, seducătorul său apartament de pe Armenească, divinele cafele drese de „Țumpi“, soțul doamnei Zoe Bușulenga, în tihnita casă de pe Semicercului, platourile cu joffre devastate în coticitul apartament al lui Arșavir Acterian din Piața Dorobanți, înfriguratele aprovizionări cu John Le Carră (și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în nici un caz să se înțeleagă că aceste discipline s-ar putea întrebuința la apoteoza temelor menționate. Cred că am găsit acum soluția problemelor respective, grupând concepțiile și sistemele demonstrative (doveditoare) care însoțesc fiecare fază a evoluției în antinomii vizând atemporalul din istorie, drept și politică, dar nu în sensul evoluției hegeliene a ideii. Căci la Hegel gândire și ființă sunt identice - aici nu. Interesul practic pentru patria noastră ar consta, cred, în înlăturarea teoretică a oricărei îndreptățiri pentru importul necritic
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ca de obicei, apoi a mâncat acolo pe plajă, pâine cu salam și roșii cu brânză. Undele mării se răsfrângeau într-un clipocit melodic, iar apa albăstruie licărea ușor peste pietre. Codrin părea toropit de soarele arzător în mijlocul unui peisaj atemporal parcă. Razele soarelui îl învăluiau ușor, stârnindu-i erotismul. Ar fi dat orice să aibă alături o femeie, să facă dragoste. S-ar fi iubit pe malul mării, ar fi înotat apoi împreună și iarăși ar fi făcut dragoste la
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
înțelege și te vor ajuta. Succes! Atât de puternic fusese efectul acelui scurt fulger luminos încât abia dacă mai simțea atingerea mâinilor care-l împingeau înainte. Avu senzația unei prăbușiri. CAPITOLUL I CUFUNDAT ÎN NOAPTE, satul alcătuia un tablou ciudat, atemporal. Fara mergea pe stradă lângă nevastă-sa, cu un aer foarte mulțumit. Văzduhul era plăcut ca vinul. Se gândea vag la artistul venit din Orașul imperial, care realizase ceea ce teleecranele numeau (își amintea clar expresia) "un tablou simbolic amintind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pe marea aceea frumoasă, prea puțin adâncă, departe de tot; spre colinele năpădite de ierburi, se aflau rămășițele unui oraș cândva impresionant. Peste tot plutea nimbul unei epoci incredibile, iar tăcerea civilizației moarte demult era întreruptă doar de clipocitul blând, atemporal al valurilor. Și din nou veni acea tranziție instantanee. Deși de data asta era mai bine pregătit, totuși se cufundă de două ori în acel fluviu mare și repede care-l ducea tot mai departe. Nu înota prea ușor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
două mătuși. Mătușa Zeliha vorbea o engleză de zi cu zi, Întrețesută cu argou, idiomuri și jargon, pe care o exersa În fiecare zi cu străinii care veneau la salonul ei de tatuaj; pe când mătușa Cevriye vorbea o engleză gramaticală, atemporală, de manual, care se preda numai și numai În licee. În același timp, mătușa Cevriye putea să facă diferența Între propozițiile simple, complexe și compuse, putea identifica tipurile de subordonate adverbiale, atributive și subiective, putea chiar recunoaște condiționalele care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
După cum bine se știe, ritualul este un astfel de act regenerator al întregului univers. În interiorul ritualului, timpul obișnuit sau profan este abolit și se intră într-un alt fel de timp. Acest timp, Mircea Eliade îl numește timp mitic, timp atemporal sau Marele Timp, caracterizat prin circularitate și ciclicitate. În altă zonă geografică și culturală, brahmanii operau cu subdiviziuni ale timpului, mergând până la 0,33s. Vechile texte sanscrite numesc Kashta, egală cu a trei suta parte dintr-o milionime de secundă
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
mai întoarce după „pălăria de paie”, casca magică a lui Hades. Cei doi pleacă împreună, rămân în realul subiectiv. Este un mit al reîntoarcerii, al reîntregirii, Orfeu și Euridice se reîntâlnesc, devin din nou un tot în Câmpiile Elizee, în atemporal. Kathodos-ul lui Gavrilescu-Orfeu este unul reinterpretat, este un mixaj de simboluri, imagini, sensuri mitice, este o variantă, o interpretare a mitului reîntoarcerii, reîntregirii, este suma coborârilor în Infern și a modificărilor ontologice inerente. În nuvela Secretul doctorului Honigberger, doctorul Zerlendi
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
din literatura foarte apropiată: cenaclurile "Universitas" și "De Luni"), istoria secretă a Bucureștiului aflat sub dictatură, romancierul-poet renunță adesea la coincidențele sincroniei pentru a coborî dureros într-o diacronie psihologizantă și nu foarte flatantă pentru sentimentele național(ist)e. Lumea atemporală a românismului larvar este, cu toate acestea, seducătoare, chiar fascinantă. Perversiunea lui Daniel Bănulescu este, în fapt, și o inversiune, pentru că subtextele sale nu sânt pamflete de tip Patapievici, ci - mai degrabă - poeme ale unei mari singurătăți colective, starea de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
n-ar putea rezista fără transportul analogic al contemplației naturale, pentru care destinația finală este paradisul. Dualismul între „valea plângerii”, semănată cu regrete, și „lumea de dincolo”, unde s-ar recolta premiile de fidelitate, nu poate caracteriza viața filocalică. Deși atemporal, Binele nu este lipsit de mișcare, ci e un eveniment ecstatic, proiectat spre infinitul personal al dorinței divine. În cuvintele Sfântul Grigorie de Nyssa: „Este firesc ca frumusețea dumnezeiască să-și aibă o trăsătură care o face iubită, în înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a celei dintâi... Adevărul este pentru încă o dată „în altă parte”, după cum îi place să spună eroului din Dosarele X... Concluzie Harry Potter, Buffy și vampirii, Farmece, Dosarele X și altele sunt serialele (mai ales cele americane) ce dovedesc fascinația atemporală exercitată de puterile misterioase. Dar aceste capacități sunt de domeniul ficțiunii, la fel ca puterile lui Superman sau Spiderman, și nu se mai încadrează în psihologia științifică. Parapsihologia, actualul nume dat spiritismului, nu are nimic în comun cu psihologia, cu excepția
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
atrage în mod necesar după sine „domesticirea” sau ordonarea acelui „peisaj ontologic”, pluralist și anarhic, despre care vorbea Brian McHale, ea are totuși meritul de accentua asupra posibilităților practic infinite ale unei lumi (teoretic) „finite”, excluzând ipoteza existenței unei esențe atemporale, situate dincolo de ea. O anumită neîncredere în „transcendența goală” (după formula lui Hugo Friedrich) stă, fără doar și poate, și la originea tendinței actuale de a privilegia dimensiunea metacomunicativă 1, în detrimentul celei metafizice. Un argument în plus pentru a readuce
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a lui Guy Scarpetta. În acest spațiu al hibridizării, al eclectismului nelimitat, unde formele istoricizate ale trecutului intră în combinații surprinzătoare și neașteptate, înclinația către narativitate - sesizabilă inclusiv în „regatul” poeziei, până nu demult izolat în atmosfera rarefiată a esențelor atemporale - demonstrează că, într-un fel sau altul, perioada pe care Octavio Paz o numea, cu o sintagmă devenită la vremea sa celebră, „tradiția rupturii” s-a încheiat. Din această perspectivă, revenirea în prim-plan a poeziei pe care o vom
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
anistoricitate, profunzime, logos, sinteză, origine, orfism, totalizare, vizionarism, autoreflexivitate a limbajului, motivare a semnului și încă multe altele”188, în măsura în care acești remarcabili, de altfel, teoreticieni sunt cu toții atașați prejudecății - perpetuată printr-un susținut efort istoric - că ar exista o esență atemporală a poeziei. Cum nu se poate demonstra cu argumente raționale că o asemenea esență există, iar evidența că limbajul poetic nu este exclusiv „simbolic, metaforic, polisemantic, muzical, ermetic, esențialmente liric” se impune de la sine, Gh. Crăciun elaborează, în spiritul recuperator
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poate reprezenta găsim și limbajul”211, nejustificându-se, în consecință, postularea unei funcții metalingvistice, distinctă de funcția reprezentativă. Cu privire la așa-zisa funcție poetică, Eugen Coșeriu emite un punct de vedere tranșant, spulberând prejudecata existenței unei formule universale, a unei esențe atemporale a poeziei: Am observat că nu există o funcție poetică propriu-zisă, deoarece concentrarea în structura mesajului (...) nu este ceea ce face ca poezia să fie poezie. Știm deja de la Aristotel că versul nu face poezia, că putem foarte bine compune în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ceea ce spune limbajul, de a depăși diviziunile verbale. În aceste condiții, criticul sau poeticianul nu poate să facă abstracție de capacitatea literaturii de a transcende limbajul, de acel ceva în plus care și atunci când nu ține cu necesitate de esențele atemporale însoțește totuși până și desfășurările polimorfe, capricioase, imprevizibile ale suprafețelor etalate cu generozitate în poezia lui Mircea Cărtărescu, de exemplu. Pentru acest sector al producției poetice, teoria lumilor (im)posibile, aplicată cu precădere în cazul prozei, se poate dovedi de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lirică ar reprezenta genul literar cel mai nobil, un gen în tot cazul mai elevat decât proza, întrucât, spre deosebire de aceasta din urmă, poezia ar fi autonomă, autosuficientă și neaservită timpului sau realului contingent (a curs multă cerneală pe tema esenței atemporale a limbajului poetic!). Așa cum, pe bună dreptate, observa Antonio Russi 230, sub numele de discursiv sau de proză modernii au exclus de fapt dimensiunea comunicativă a expresiei, altfel spus transparența sau tranzitivitatea sa. Suprimarea fluxului discursiv, colajul în spiritul lui
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]