1,059 matches
-
țelul incursiunii în haos: șarpele mitic. Năpârca, „asociată femeii, comorilor și cunoașterii locurilor ascunse” anticipează descoperirea Fetei Sălbatice sub o piatră, așadar, în recluziune inițiatică. Cu asemenea înzestrare eroică, Iovan nu poate să rateze încercarea extremă a confruntării cu fiara atemporală, el a asimilat toată forța necesară în probe anterioare, doar implicite în text. Șarpele este și preopinentul lui Mistricean din balada antologată la numărul I(7). Nașterea lui specială și blestemul de mamă îi marchează destinul în chip magic. La
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
condiția similară între mezin și calul năzdrăvan, cu „căutătură ca de fulger”, căruia Viteazul cu mâna de aur îi grăiește „în limba lui”. Mezinul și mânzul său (deși a îmbătrânit, el și-a păstrat natura reală prin acest apelativ, este atemporal) nu sunt creditabili ca aparență, dar armăsarul devine mârțoagă în urma efectului pe care îl provoacă șederea în istorie, durata îi erodează pielea, extremitățile, nu și spiritul: „P-atunci aveam douăsprece părechi de aripi, din care acum abia mi-au mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mijloc de rău și bun”, cât și între lumea familiară, ordonată, a creației și neant. Pe el, am văzut, se vine din două direcții, dinspre viață și dinspre amorf. Repetiția pleonastică „vechiuleț și de demult” are contururi de hiperbolă a atemporalului mitic. Acoperirea cu ierburi a vitalului, aici a unui semn al dinamicului, se întâlnește și în colinde, unde tânăra nubilă este covârșită de un somn greu, și el cu semnificație rituală: „Că de când ai adormit;/ Iarba toată te-o-ngrădit,/ Florile te-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al renașterii, al reînnorii: „Cerbul Runcului,/ Fiara câmpului/ Ș-a pământului”( Vânarea cerbului IV,58) Sintagma este revelatorie, cornuta reprezintă o apariție numenală a spațiului specific inițierii. Apartenența la htonian face din cerbul care își cântă fala o întrupare zoomorfă atemporală care trebuie re-biruită. Locul universal al inițierii și cel mai frecvent întâlnit este pădurea, a cărei simbolistică vastă se compune totodată din localizarea geografică a rătăcirii și a vânătorii. Ambele modalități de mișcare prin spațiul sacru constituie trasee inițiatice, cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
rămână neînțeles în poveste. Lacul este dominat de spirite negative, canalul de comunicare între lumi fiind aici larg deschis. Funcția de cortină pentru începutul timpului sacru și revenirea în profan este vizibilă într-un basm din Chirculești, Vâlcea, unde pădurea atemporală constituie decorul pentru hierofaniile inițiatice: „...o pădure mare cu copaci grooși-groși!...de nu era în puterea omului să-i fi cuprins în brațe, și înalți de nu le puteai vedea vârfurile să fi avut cinci perechi de ochi”. Fiorul mistic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poarta și era un rât frumos și o poiană ca aceie de să tăt vez! Și era și iarbă multă, iarbă verde era”. Vârful de munte marchează granița absolută a universului ordonat și depășirea ei este semnalul unei intrări în atemporal. G. Călinescu remarca specificitatea pentru basm a „vagului toponimic, a lipsei de determinațiuni geografice precise, a incomensurabilității și a distanței computate mistic”. Exclamația referitoare la poiana zmeului face din ascultător un martor al vizualizării și-l convinge iremediabil de fabulosul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe toți zmeii ăia” (Măldăieni - Teleorman). Preludiul la adevăratele fapte vitejești face instanța epică să treacă rapid peste descoperirea dușmanilor arhetipali, definitivată rapid prin perfectul compus al indicativului. Gestul repetabil al vânătorii ține însă de un alt timp, de tiparul atemporal al inițierii virile, actualizat de pruncul cu naștere nefirească. Importanța fundamentală a acestei ocupații istorice reiese din testamentul împăratului tată, care modelează traseul inițiatic al urmașului său prin interdicția - mesaj ce conține localizarea magică: „Un lucru numai am să-ți
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sunt atrase de energia intensă a apelor din străfunduri, căci au devenit incompatibile cu obiectele domestice ce întârzie contactul cu substanțele hrănitoare. Momentul ritual surprins în colindă este al iluminării: anterioritatea învățăturilor împlinite este redată de perfectul compus, iar prezentul atemporal al condiției nedomesticite apare drept efect al acestora. Imperativul adresării cerbilor este în acord cu statutul lor superior, îndreptățit să își alunge tatăl din sfera consacrată a noilor inițiați. Magia contactului cu urma omului sau a animalului reprezintă o credință
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
da,/Ca o bucățică cădea,/ Osul alb că rămânea,/ Oasele și vinele,/ De-și trăgea păcatele”. Finalul adeseori tragic al morții voinicului se resemantizează în contextul unei scufundări în apele începutului, după contactul cu haosul. Abluțiunea permite intrarea în substanța atemporală a vieții: „în cosmogonia indiană veche cosmosul [era] văzut ca oceanul primordial de lapte”. Blestemul joacă rolul preliminar de separație a pruncului de mundan, făgăduindu-l arhetipurilor, înghițirea pune neofitul în contact cu esențele și îi anulează condiția umană, istorică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de etapa izolării rituale, ceea ce ne convinge asupra valorii simbolice, a morții prefigurate prin sângerarea plăgii. Versul Tare mă purtai din cântecul de Lioară citat conține dramatismul solicitant, specific ritualului inițiatic, în decursul căruia acțiunile semnificative sunt marcate prin valoarea atemporală a imperfectului: plecarea cu furca de tors, suportarea evenimentelor și însemnarea trupului. Toate celelalte acțiuni țin de ființa umană vulnerabilă care trebuie să sângereze și să resimtă afectiv mutațiile ontologice. Perfectul simplu prin care sunt redate reacțiile la scenariul inițiatic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
registru social („soața”) și pregă¬tește reintegrarea în comunitate sub noua identitate. Mesajul fecioarei metamor¬fozate este caracterizată de porunca imperativă urmată de recompensa rituală, asemenea întâlnirii animalelor năzdrăvane, cu funcție de donator pentru erou. Ca și vulturul rănit din pădurea atemporală, pasărea îl încearcă pe tânărul vânător pentru a-i descoperi calitățile morale, fără de care neofitul nu poate depăși probele rituale. Arcul întins spre pasărea galbenă exteriorizează forța masculină de stăpânire și dominare a lumii, așezându-se într-o complementaritate magică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
istorie și marcat de prezentul indicativ („o deschide”), dublat prin oglinda mitică de o continuitate în timpul eroic, prin imperfect: „cum o deschidea”. Perspectivele sunt complementare, venind din ambele părți ale ușii, de o parte fiind durata limitată, de cealaltă, vederea atemporală a zmeului. Urmarea actului de intruziune ce furnizează cunoașterea misterului inițiatic are, de asemenea, două niveluri. Cel dintâi, al faptului ritual, este definit de timpul iterativ al imperfectului contemplativ („sărea câte un cerc”), pentru ca viziunea cronologizantă a feciorului să perceapă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Flăcăul mănâncă la porunca împăratului nouă cuptoare de pâine și bea nouăzeci de ardovele ca pentru a se pregăti cu resurse maxime pentru coborârea pe celălalt tărâm, a cărui contagiune poate fi nimicitoare. Obiectul căutării lui Gruicea este un pom atemporal, moștenit: „Taica-al meu, când a murit,/ Piste Marea Neagră-a avut/ Un pui de măr de argint./ Pe-o parte pârguit,/ Da pe-unambobocit,/ Pe-alălaltă a roșit./ Asta pui de merișor/ De păzât mi-l păzăște/ Vo trii zâne, fete mari
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trebuie să atragă atenția, cunoașterea acumulată are valori maximale și conferă un statut superior la nivel spiritual. Purtările absurde și în dezacord cu vârsta (!) trebuie raportate la norma rituală, și nu la contingentul marcat de cenzura socială. Intrarea în dimensiunea atemporală a miturilor este sugerată de hierofa- niile posibile în orice moment: „Dumn’ezo cu Sîmp’etru umbla pă pămînt p-alea vremuri” (Cerișor - Hunedoara). În contextul ritual, apariția lor este declanșată de momentul de deznădejde al neofitului confruntat cu singurătatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de grădina Floarei Florilor și a căzut mai încolo amețit și abia pe seară de tot s-a putut dezmetici”. Vulturul beteag, și el o ipostază avimorfă încărcată de sacralitate, anticipează categoria personajelor donator, căci rana lui este provocată în atemporal, în timpul opus profanului („când mâncau șoarecii pe pisici și erau mai înalți ăi pitici”). Sur-Vultur îl duce pe erou în uranian, și tot el îi provoacă acestuia moartea, figurată de căderile din înalt premeditate de pasărea solară. Călăuzele poartă, așadar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
protocoale de lectură care deschid spații virtuale ramificate ca în proza postmodernă sau spații liniare ca în romanele clasice. Ryan crede că hărțile formelor spațiale figurează rețeaua de conexiuni care apare în mentalul cititorului atunci când textul este privit din perspectivă atemporală și totalizatoare. Acest gen de conexiune este ilustrat prin referirea la harta formelor spațiale construită de Franco Moretti care analizează relațiile dintre personajele romanului Educația sentimentală de Gustave Flaubert. Moretti construiește o diagramă a relațiilor sociale în care personajele sunt
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
din trendul canonic, dintr-o inerție care admitea și rebeliunile tocmai pentru a le dezamors-a abil, fie printr-o dialectică a recuperării și manipulării, fie prin ceea ce tu foarte frumos ai analizat, dialectica secundarizării "arhivarea" tuturor noutăților într-un spațiu atemporal asemănător inconștientului colectiv jungian, pentru a fi eventual reactivate într-un nou moment prielnic. Toate ideile, cu alte cuvinte, cunosc perioade de glorie, în diferite "locuri" ale paradigmei sau doxei, după care duc o existență secundă, pâlpâind permanent în spațiul
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
este însoțit de mitul vârstelor succesive, al "vârstei de aur", aflată la începutul ciclului. Această ciclicitate reprezintă răspunsul omului culturilor tradiționale la "teroarea istoriei" prin chiar refuzul acesteia, prin abolirea permanentă a creației, el trăind astfel fără încetare în momentul atemporal al începuturilor 1. Pentru grecii antici, preocupați de descoperirea principiilor prime ale universului, de ceea ce este esențial, imuabil și etern, a căuta să găsești un sens în curgerea istoriei ar fi fost o pierdere de timp. În cultura greacă, lumea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
E imposibil de demonstrat de ce trebuie să-ți iubești aproapele. Pentru a reuși, trebuie să recurgi la alte nedemonstrabile, cum ar fi senti mentele, bunul-gust sau transcendența. Argumentabilul e materia primă a pedagogiei. Near gumenta bilul e teritoriul discret și atemporal al cuviinței. De o parte „cei șapte ani de-acasă“, de cealaltă - mai multe milenii de experiență comunitară, adică de umanitate. Or, se întâmplă un lucru curios: mai toată lumea admite că educația e ceva bun (chiar dacă principiile și metodele ei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în afara legalității și în detrimentul celorlalți. E obligat, de asemenea, să asigure contextul necesar unei vieți decente și echitabile. Dar nu poate modela suflete, nu poate „livra“ rețete euforizante, nu se poate ocupa de mistagogie și psihiatrie. Astea sunt treaba individului atemporal, a omului lăuntric, a conștiinței de sine. Să nu fim mai subtili decât e cazul. Cineva care fură plasme și bunuri de toate calibrele, incendiază case de locuit cu oameni (nevoiași) înăuntru, sparge magazine mari și mici, dezbracă în plină
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să o salvez, nu mi-au mai rămas decât douăzeci și una de ore, interval în care trebuia să pun cap la cap fragment de fragment. Trebuia să ajung cumva la sufletul ei. Mi se părea ciudat faptul că în acest oraș atemporal, mie nu mi-au rămas decât douăzeci și una de ore. Am închis ochii și am respirat adânc de câteva ori. M-am concentrat cât am putut ca să găsesc capătul firului și să pot apoi descâlci ghemul. — Hai să mergem la rafturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
poate reproșa caracterul idealist, metafizic, întrucât pornește de la ideea existenței în om a unor tendințe native după valorile culturii, orientate în mod preponderent spre bunurile spirituale. În fine, în special la începuturile sale, pedagogia culturii se situează pe o poziție atemporală, fără o raportare la epoca contemporană.” G. G. Antonescu, profesor-titular pe Catedra de pedagogie din Universitatea bucureșteană, a desfășurat de-a lungul carierei o bogată activitate didactică și științifică în domeniul educației, aducându-și astfel un important aport în literatura
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Vișniec, Annie Bentoiu, Barbu Cioculescu, Eleodor Focșeneanu. Ioan V. Argatu, Iuliana Avadanei, Victor Boștinaru, Gigi Căciuleanu, Adrian Cioroianu, Constantin Degeratu, Sabin Drăgulin, Paul Dumitrescu, Marcela Monica Stoica, Christian Tămaș. Temele propuse de mine și analizate împreună cu interlocutorii mei sunt fundamentale, atemporale, diverse, dar distincte și complexe și tratează ideea națiunii române, destinul poporului român pe plan cultural, social, istoric și politic. Prin tehnicile jurnalistice de redactare cele mai percutante (interviu-anchetă), am realizat un tablou cât mai variat al problemelor, tensiunilor și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
atât din sfera culturală cât și din alte domenii importante ale societății (medicină, învățământ, religie, politică, armată și securitate națională). Aidoma celorlalte 3 cărți de interviuri anterioare, și în această carte am analizat teme alese de mine, care sunt fundamentale, atemporale, diverse, dar distincte si complexe, și care, în general, tratează ideea națiunii române, destinul poporului român pe plan cultural, social, istoric si politic. Și am încercat, prin tehnicile de redactare jurnalistică cele mai percutante (interviu-anchetă), să realizez un tablou cat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
prezintă cultura zonei sale de origine. Se discută despre starea poeziei în țările respective: traduceri, tiraje, tematică, ediții, impactul la public, direcții estetice. Toate aceste elemente trebuie corectate în funcție de specificul condițiilor politico-sociale, spun eu. Moldova, de pildă, este o rezervație atemporală. În epoca globalizării, a Internetului etc., noi trebuie să ne rezolvăm probleme ce datează de acum 100 de ani și mai bine, care țin de istorie, limbă, de identitatea românească etc. Dar tot răul spre bine. În plină postmodernitate, basarabenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]