653 matches
-
i.en. Este consilidata puterea ce este transmisă ereditar. Pisistrate va fi succedat de fiul sau cel mai mare- Hippias. Și-a numit prietenii în funcțiile cele mai importante și a permis funcționarea instituțiilor tradiționale. Chiar și raporturile cu aristocrații atenieni au fost pacifice, după o vreme, Alcmeonizii, care au fost exilați, se întorc în Atica, și în vremea lui Hippias, vechile feude par uitate, de vreme ce o inscripție atestă că în 525 i.en., unul dintre fii lui Megacles, Clistene, era
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
care-l susținea în expansiunea spre sudul Traciei, unde Miltiades cel Bătrân fondează cetatea Chersonesului Tracic. Această întemeiere, că și instalarea atenienilor la Sigeion, contribuie la soluționarea a o parte din problemele agrare ale Aticii, că și la stabilirea controlului atenian asupra strambtorilor, prin care corăbiile cu grâu din Pont ajungeau în Egeea. Este remarcată creșterea producției schimbului maritim, de la ulei și vin la vase de lux, care inundă aria etrusco-italică spre vest, și în bună măsură și pe cea pontică
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Hippias. Omorându-l pe tiran, i-a făcut pe atenieni să fie "isonomoi". Hippias, de teamă represaliilor, a declanșat o represiune brutală, torturandu-i pe cei doi și pe apropiații lor și implicând în complot o mare parte a aristocraților atenieni, astfel încât cei care au scăpat cu viață s-au refugiat în afară Aticii, în Beotia și la Delfi. S-au pregătit să-l alunge pe tiran din Atena. Prima încercare a eșuat în 511 i.en., când exilații sunt înfrânți
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Beotia, așa încât adversarii lui Hippias încep să caute sprijin exteror din partea Spartei. Greu de convins, regele Cleomenes, prieten al nobilului spartan Isagoras, râvnea la o glorie războinică. În 510 i.en., o expedtie spartană în funte cu Cleomenes și exilații atenieni pornesc împotriva lui Hippias și îl alungă, tiranul se refugiază la curtea regelui persan, iar Isagoras este ales arhonte. Victoria lui Isagoras l-a dezamăgit pe Clistene, care speră să beneficieze înaintea altora de alungarea tiranilor. Îl învinge pe Isagoras
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
corpul civic exercită o putere egală și colectivă. Adunarea demosului avea un rol sporit de nouă structura politico-administrativă a cetății, care nu mai permite concentrarea puterii la nivelul magistraților, conferind-o, implicit, binomului adunare/consiliu. Formulă introductivă a actelor normative ateniene reflectau reechilibrarea prin preambutlul stereotip edoxe toi demoi. Sistematizarea și multiplicarea funcțiilor politice, corelată cu îngrădirile de repetare a mandatului, face că la un corp civic de 30.000 de cetățeni, numărul atenienilor care iau parte direct la conducerea cetății
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
țapi ispășitori, tocmai când în cetate se instaura dominația incontestata a discursului argumentativ, ostracismul pune în joc o procedura mută de excludere, instituția fiind coerentă cu ansamblul reformelor clisteniene, reprezentând unicul mijloc legal pentru a substitui tiranicidul și violență. Modelul atenian e cel mai bine cunoscut în izvoare, și probabil, cel mai complex articulat, dar nu este izolat. La Samos, după moartea lui Policrate, Maiandros încearcă fără succes să proclame isononia că antonim al tiraniei, revoltă cetăților ioniene împotriva dominației persane
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
gândirii umane, deschizând calea către cetatea matură a epocii clasice. Demosul era comună rurală sau urbană în care multe ceremonii religioase comune și interese de vecinătate asigurau o socializare continuă chiar și membrilor modești, dar era și adunarea tuturor cetățenilor atenieni de pe Pnyx. Reunită în sesiune, adunarea purta numele de ecclesia-la care participa orice cetățean atenian cu drepturi depline care dorea să participe. Deciziile se adoptau în aceste adunări, purtând numele de psephismata, decrete. Ecclesia era convocată de câte ori era nevoie, chiar
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
urbană în care multe ceremonii religioase comune și interese de vecinătate asigurau o socializare continuă chiar și membrilor modești, dar era și adunarea tuturor cetățenilor atenieni de pe Pnyx. Reunită în sesiune, adunarea purta numele de ecclesia-la care participa orice cetățean atenian cu drepturi depline care dorea să participe. Deciziile se adoptau în aceste adunări, purtând numele de psephismata, decrete. Ecclesia era convocată de câte ori era nevoie, chiar de mai multe ori pe luna-în razoiul peloponesiac era convocată în câteva zile succesive. Doar
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
cu Alcmeonizii, care urmau, după o prima victorie, să le predea Atena. Adunarea atenienilor, întrunită de urgență, reflecta în dezbateri. Planul lui Miltiades, fostul tiran al Chersonesului tracic, o vreme aliat, apoi răsculat împotriva perșilor, era unul dintre comandanții armatei ateniene care câștigase adeziunea populară. Armata de hopliți, în număr de 9000, cărora li se adaugă 1000 de plateeni și sclavi eliberați în mare grabă, se retrage din cetate pentru a nu fi surprinsă de vreo trădare în așteptarea unui ajutor
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
arcașilor renumiți ai inamicilor. Bătălia de la Maraton a fost scurtă și decisivă, atenienii au reușit să spargă liniile persane, provocându-le pierderi importante. Perșii s-au retras pe corăbii, încercând să debarce la Phaleron, dar pe mal îi așteptau armata ateniană întoarsă în marș forțat în cetate, așa încât renunță și se întorc în Asia. Pentru Darius, această a fost o înfrângere minoră sub aspect militar, dar supărătoare din perspectiva ideologiei imperiale, care cerea că marele rege să fie mereu biruitor. Pentru
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
cetății Atena, unde o mică garnizoană rămâne pe Acropole pentru a opune perșilor o rezistență simbolică. Perșii invadează și distrug întreagă Atica, incendiază Atena și templele de pe Acropole, în timp ce flota aliată-din care mai bine de jumătate era formată din corăbiile ateniene, se strânge în golful insulei Salamina. Panica aliaților e copleșitoare, corintienii au propus că fiecare flota să se retragă pentru a apară propria cetate. Această dispersie putea fi fatală tuturor, dar era cea mai proastă soluție pentru atenieni, a căror
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
cu flote puternice și exersate în campaniile persane, decid înființarea unei ligi a cărei hegemonie o oferă mai întâi Spartei, considerată încă cea mai importantă forță militară a lumii grecești. Spartanii nu au acceptat, așa că cetățile ionice s-au adresat atenienilor, care primesc sprijinul, și prin intermediul lui Aristides, principalul rival al lui Themistocle, se organizează cea mai mare și coerentă alianța miltara a antichității - liga maritimă sub hegemonie ateniană, cu sediul oficial în sanctuarul lui Apolo de la Delos, insulă situată cumva
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
lumii grecești. Spartanii nu au acceptat, așa că cetățile ionice s-au adresat atenienilor, care primesc sprijinul, și prin intermediul lui Aristides, principalul rival al lui Themistocle, se organizează cea mai mare și coerentă alianța miltara a antichității - liga maritimă sub hegemonie ateniană, cu sediul oficial în sanctuarul lui Apolo de la Delos, insulă situată cumva în centrul Egeei, și controlată încă din vremea lui Pisistrate de atenieni. Recunoscută drept deținătoare a hegemoniei în Pelopones, Sparta, prin participarea ei la marile victorii împotriva perșilor
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
o înfrângere catastrofală pune capăt acestei aventuri egiptene. Mai multe cetăți încearcă să se retragă din liga. Atenienii mută tezaurul de la Delos la templul Atenei de pe Acropole, și înfrâng cetățile rebele, unde facțiunile aristocratice au încercat să înlăture regimurile instituțiilor ateniene. Cu ajutorul aliaților, care aveau interesul să mențină liga, și datorită flotei importante, Atena învinge răscoalele de la Thasos, Samos, Colophon, Chalcis și Eretria până în 447 i.en., Milet în 446 i.en. Pedepsirea cetăților rebele a fost exemplară, atenienii confiscând o
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
până în 447 i.en., Milet în 446 i.en. Pedepsirea cetăților rebele a fost exemplară, atenienii confiscând o parte din teritoriu pe care îl distribuie propriilor oșteni instalați că garnizoană în orașele rebele, care prestează și un jurământ de fidelitate ateniană. Cele 275 de cetăți aliate rămân fidele alianței până la sfârșitul Războiului Peloponesiac. Liga rămâne la structura imaginată de Aristide în 478 i.en. Fiecare cetate consacră a 60-parte din tribut în chip de ofrandă, aparche, pentru zeiță Atena. Pentru strângerea
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
peste 15 talanti pentru cetăți că Bizantion. Cuantumul total era fixat la 470 de talanti la 1300 de talanti în timpul războiului peloponesiac. În fiecare an, la Marile Dyonosii, delegații sutelor de cetăți aduc la Atena tributul și îl încredințează magistraților atenieni numiți Hellenotamiai care îl administrează conform cu deciziile sunedrionului ale Sfatului Atenian. Controlul politic al atenienilor este asigurat prin intermediul partizanilor, onorați cu privilegii precum proxenos, episkopoi-magistrați , aleși să supravegheze cetățile ale căror răscoale au fost înăbușite comândând garnizoane de clerouchi, cetățeni
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
la 470 de talanti la 1300 de talanti în timpul războiului peloponesiac. În fiecare an, la Marile Dyonosii, delegații sutelor de cetăți aduc la Atena tributul și îl încredințează magistraților atenieni numiți Hellenotamiai care îl administrează conform cu deciziile sunedrionului ale Sfatului Atenian. Controlul politic al atenienilor este asigurat prin intermediul partizanilor, onorați cu privilegii precum proxenos, episkopoi-magistrați , aleși să supravegheze cetățile ale căror răscoale au fost înăbușite comândând garnizoane de clerouchi, cetățeni atenieni dotați cu un lot de pământ în teritoriul cetăților aduse
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
numiți Hellenotamiai care îl administrează conform cu deciziile sunedrionului ale Sfatului Atenian. Controlul politic al atenienilor este asigurat prin intermediul partizanilor, onorați cu privilegii precum proxenos, episkopoi-magistrați , aleși să supravegheze cetățile ale căror răscoale au fost înăbușite comândând garnizoane de clerouchi, cetățeni atenieni dotați cu un lot de pământ în teritoriul cetăților aduse la ascultare. Atena putea decide să distrugă complet o cetate răsculată în cazuri mai grave, alungandu-i pe toți locuitorii de acolo și înlocuindu-i cu cetățeni atenieni, așa cum s-
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
clerouchi, cetățeni atenieni dotați cu un lot de pământ în teritoriul cetăților aduse la ascultare. Atena putea decide să distrugă complet o cetate răsculată în cazuri mai grave, alungandu-i pe toți locuitorii de acolo și înlocuindu-i cu cetățeni atenieni, așa cum s-a întâmplat la Histiaia în Eubeea sau la Egina. În Atena secolului V existau și lideri demagogi. Solidaritatea politică a corpului civic era dictată de insteresele comune sau convergente. Hegemonia în liga aducea beneficii cetățenilor de rând-beneficiari ai
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
mai degrabă îl ajută să-și recunoască erorile cugetând. Artă moșirii avea că scop acceptarea ideilor într-o discuție. Platon însuși a practicat această artă în școală să. În 399 i.en., spiritul critic al lui Socrate a nemulțumit autoritățile ateniene, fiind acuzat de impietate și de coruperea tinerilor. Refuzând evadarea, a acceptat pedeapsa cu moartea, și după ce a petrecut noaptea în celulă cu prietenii săi, discutând despre natură vieții de apoi și nemurirea sufletului omenesc, a băut cucuta. În filosofia
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
se creează o formă specifică, care nu este intrisecta materiei, ci îl definește esență că un lucru particular-casă. Diogene din Sinope a căutat fericirea în autarhia-izolare de toate convențiile și nevoile, sfiidand bună cuviință și era poreclit kyon-câine, de către concetățenii atenieni. Școală fondată de el a fost denumită că fiind "cinică". Diogene și-a arătat spiritul mușcător, când un atenian l-a întrebat dacă omul e o creatură care merge pe două picioare și nu are pene, iar el , în loc să-i
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
evenimentele celor 50 de ani-pentekontaeia-care despart războaiele medice de izbucnirea oficială a conflictului dintre cele două ligi în 431. Aceste 5 decenii au marcat pentru Atena apogeul puterii sale că hegemon al Ligii maritime și apogeul construcției instituționale definind democrația ateniană. Nu a fost însă nici pe departe o perioada calmă și pacifică. În Grecia metropolitană și în cea colonială, mai ales în Italia de sud și Sicilia, conflictele și războaiele locale s-au succedat aproape fără încetare. Sparta s-a
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Corcireeni îi conving pe atenieni să le dea ajutor. Corintienii îi acuză că au încălcat pacea din 445. Totodată, Atena și Corint se înfruntau și în sudul Traciei pentru cetatea Poteidaia, o colonie corintiană care era membră a ligii maritime ateniene., dar refuză recalcularea tributului. Atena asediază Poteidaia, care cere sprijin de la Corint. În toamna, atenienii au votat un decret prin care corăbiile Megarei (cetatea din Pelepones al cărei tratat cu atenienii expirase, Megara revenind în alianță cu Sparta) nu mai
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
să le acorde sprijin corintienilor și megarienilor pentru a porni un război împotriva Atenei. La Atena, Pericle a convins adunarea cetățenilor că o confruntare cu lacedemonienii era inevitabilă, și că momentul era favorabil Atenei. În 432, spartanii le-au trimis atenienilor un ultimatum prin care cereau să ridice asediul Potideei și să anuleze decretul contra Megarei, să redea autonomie completă cetăților din Liga și să-l alunge pe Pericle din cetate. Atenienii au refuzat. În primăvara lui 431, spartanii, la comandă
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Lungi , ignorarea invadatorilor și atacarea Peloponesului de pe mare. Spațiul maritim devenea astfel esentian și definitoriu, strategia riguros logică și rațional invincibilă a atenienilor s-a confruntat cu un șir de împrejurări care au transformat-o într-un dezastru. În ciuda victoriilor ateniene de la Pelopones, importante, dar nu decisive, și a cuceririi în 430 a Poteidaiei, asediul teban de la Plateea, încheiat, după numeroase episoade extrem de sângeroase, cu cucerirea și distrugerea fidelei aliate a Atenei în 428, și mai cu seama neprevăzută epidemie care
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]