675 matches
-
urma fără chef și-l întrebă de ce întrerupsese discuția despre Maștera cea bătrână. Pus în dificultate, melancolicul sclav grec răspunse: — Tatăl tău și mama ta nu vor să-ți umbrească fericirea cu poveștile astea vechi. Și cită confuz un filosof atenian care trăise în urmă cu trei secole: Prețul păcii este tăcerea. Te rog, promite-mi că nu vei mai pune întrebări. Răspunsul acela dezlânat și speriat era mai rău decât tăcerea, iar copilul zise grabnic: Nu voi mai întreba nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pledoarie pentru toleranța față de dragostea fizică Între bărbați, cu exemple de astfel de relații dintre cetățeni maturi și tineri din Atena lui Platon, pentru a susține că nu erau incompatibile cu cel mai Înalt grad de civilizație. Henry găsi modelul atenian sau platonic al mentorului și efebului atrăgător din perspectiva propriilor relații cu tinerii săi admiratori, dar numai până la un punct, cu mult Înainte ca ele să capete o natură prea pronunțat fizică. O Îmbrățișare sau o atingere Între prieteni, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rădăcini mitice, genealogii ilustre, „certificate de noblețe”. Alcibiade sau coada tăiatătc "Alcibiade sau coada tăiată" Întortocheata poveste a dandysmului ar putea Începe, după unii, cu Alcibiade, frumosul discipol al lui Socrate, și cu acea coadă tăiată a câinelui. Despre nobilul atenian, istoricii (Xenofon mai ales) nu vorbesc cu prea multă Îngăduință. Poate doar Plutarh să facă excepție. Alcibiade e frumos, bogat, de familie bună, inteligent, fără a se ridica Însă vreodată nici la măreția tutorelui său (Pericle) și nici la cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pildă, despre frumusețea lui Alcibiade cel peltic, care, „Înflorind la orice vârstă a vieții sale, l-a făcut plăcut și drăgăstos și când era copil, și când era băiat, și când era bărbat”2. Sau despre ciudățeniile timpurii ale mândrului atenian, care Îi anunță pe de-a-ntregul viitoarea fire. Jocuri Încheiate năucitor, doar pentru a câștiga: mâna adversarului mușcată până la sânge, „ca de un leu”, În clipa când simte că va fi biruit; sau trântitul nebunesc pe jos, În fața unui atelaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
uneori, Îl lăsau pe Aristotel mut de admirație. Dar elaborarea Codului lui Alexandru n-a putut fi ținută până la capăt secretă. Unul dintre ucenici, amețit de vin și de orgoliu, a vorbit mai mult decât se cuvenea În fața unui nobil atenian, pe a cărui fiică o curta cu asiduitate. Tatăl fetei era unul dintre membrii Centrum-ului din capitala Atticei și și-a Încunoștințat camarazii despre lucrarea pe care Aristotel și ciracii săi o pregăteau În taină. Ucenicul nechibzuit a fost șantajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
estudiantină, cea de a doua poate fi calificată drept un succes apreciabil. Îți vine să crezi că a obținut chiar titlul de doctor În istorie, de care era foarte mândru? Ca și de teza despre Alexandru cel Mare și democrația ateniană, pe care a susținut-o cu brio, din câte se pare. Noroc cu apucăturile lui boeme, ca să folosesc un suav eufemism, altfel nu se știe ce concurent redutabil ai fi avut Într-Însul! N-ați prea fost contemporani, e drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Belgrad fusese pantofar și muncise pentru sine. Totuși existența anterioară și mult mai servilă, moștenirea sângelui de țăran maghiar, reprezenta pentru doctorul Czinner suflul unei culturi mai largi de pe aleile Întunecate și urât mirositoare ale Balcanilor. Era ca și cum un sclav atenian, devenit liber pe pământuri barbare, ar fi regretat puțin statuile, poezia și filosofia unei culturi la care nu fusese părtaș. Gara Începu să rămână În urmă. Prin fața lui treceau inscripții pe care tatăl lui nu-l Învățase niciodată să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să accepte adevărata înviere, aceea întru spirit. Abia mai târziu vor înțelege filosofii (nu toți!) că între adevărul revelat și adevărul raționat există o deosebire: ca de la cer la pământ! Când Sf. Pavel le-a vorbit despre viața eternă, logicienii atenieni l-au privit ca pe un nebun. „Da, nebun! Însă nebun întru Hristos!” - le va fi replicat apostolul. Din păcate, și atunci, și acum, mintea filosofului pune la îndoială orice vine din afara ei, trecând totul prin filtrul raționamentului deprins din
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
maximă unui bărbat: „Lăudați-i penisul”. Un alt dr., pe lîngă atîția prof. univ. care semnează cinstit cu numele și titlurile lor așa cum sînt ele, mai mult sau mai puțin adevărate sau inventate, ocupînd toate colțurile de pagină ale generalului atenian Alcibiade (450 404 Î.e.n.) asasinat din ordinul tiranului persan Pharnabaze (probabil ungur), așadar dr. Gavrilă scrie că Blandiana și Manolescu „produc lacrimi de Crocodile”. Animal Planet. Trec peste majuscula cel puțin stranie a reptilei și nu amintesc decît faptul, verificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cf. Apoc 13) este soluționată de Părinții Bisericii prin concepția unei lealități absolute, înțeleasă ca obediență față de legile civile neaflate în conflict cu cele divine ori cu etica creștină. 2.1.4. Atenagora Remarcând rugăciunea creștinilor pentru stabilitatea Imperiului filozoful atenian Atenagora (133-190) atrăgea atenția păgânilor asupra lealității celor dintâi față de stat. În scrierea sa propovăduitoare, în sintonie cu mai toate apologiile perioadei sale, contrapunea viața creștină celei imorale a păgânilor în măsura în care adevărul creștin este opus erorii păgânilor. Ca o dovadă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nici convulsii reprezentată de Lucrețiu; mai târziu comentatorii au sugerat alte răspunsuri, câteva atât de contradictorii încât au inițiat noi religii și filosofii. Printre acestea s-a manifestat o reînnoită vigoare față de două tipuri antice de iubire pe care grecii atenieni le-au minimalizat: Eros, o dragoste fizică senzuală între două persoane; Agape, o dragoste mai generalizată, aproape fără pasiune pentru lucrurile acestei lumi. Aceste forme de dragoste depindeau pentru interpretările lor aproape exclusiv de cei ce le practicau. De exemplu
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
spărgând damigeana cu vin. Aparent, nici o gravitate, dar, de fapt, gravitatea există. Dincolo de situațiile stupide, romanul conține un poem al morții, într-o formulă de mare elevație. Măria moare socratic. Membrele i se răcesc treptat, ca altădată acelea ale filosofului atenian, și, asemenea lui, este stăpână pe ea însăși până în clipa stingerii. Nucleul epic al cărții e dispariția unui zbir comunist, asasin, a cărui ucidere și-o revendică, fără temei (spre a-și crea un fel de aură), un bețiv. Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
Renaștere nu va putea fi altfel decît deschisă tuturor orizonturilor Lumii. Europa democratică Europa nu s-a aflat la originea democrației. Atena a fost cea care, începînd cu secolul al V-lea î.Hr., a oferit lumii primul model desăvîrșit. Democrația ateniană nu era democratică pentru sclavi, însă principiul său era universa-lizabil36. Prima democrație modernă a apărut nu în Europa, ci împotriva sa, în America (1776). Mai mult, istoria europeană a fost marcată de regimuri absolutiste, despotice, bonapartiste, fasciste, iar dictaturile au
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ca parte integrantă a vieții unui popor. Pledoarie pentru reactualizarea unei tradiții majore, clasicismul antic, sunt și traducerile lui B. A transpus în românește toate dialogurile lui Platon (și a publicat mare parte dintre ele). A dat, sub titlul Statul atenian (1946), Constituția Atenei de Aristotel, precum și Metafizica (apărută postum, în 1965). A tradus din Aristofan și din Euripide, Lucian, Xenofon, Hesiod și Plutarh. A alcătuit Antologia liricilor greci (1927) și Antologia poeziei grecești. 1800-1930 (1939), precum și o culegere de texte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
eleni, Cluj, 1937 (în colaborare cu Elefterie Bezdechi); Antologia poeziei grecești. 1800-1930, pref. trad., Cluj, 1939; Plutarh, Despre mânie. Despre liniștea sufletească. Despre limbuție, pref. trad., Sibiu, 1943; Aristotel, Politica, introd. trad., București, f. a. (în colaborare cu Elefterie Bezdechi), Statul atenian, pref. trad., București, 1946; ed. 2, Iași, 1992, Metafizica, îngr. și introd. Dan Bădărău, București, 1965; ed. București, 1996; Thomas Morus, Utopia, București, 1958 (în colaborare cu Elefterie Bezdechi); Erasmus, Elogiul nebuniei, introd. C. I. Botez, București, 1959. Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
este greu de realizat. Este necesar tactul. 2) Cenzura morală Actele Eului personal sunt normate de conștiința morală. Ea acționează ca un factor cenzurant care însoțește actele Eului. O putem asimila cu acel daimon socratic care-l oprea pe filosoful atenian de la comiterea unor acte. Conștiința morală din mine este vocea interioară care apare când trebuie, sau când vreau să fac ceva. Ea mă oprește sau mă îndeamnă. Este cenzura morală. Dar nu numai atât. Conștiința morală este concomitent oglinda Eului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
le-ar vrea nici un bogat.75" În secolul al V-lea î.Hr., atenienii depun un jurămînt care spune: "Am să pricinuiesc moarte, cu cuvîntul, cu fapta sau cu votul, de mîna mea dacă va fi posibil, oricui va răsturna democrația ateniană, sau, odată răsturnată, va exercita apoi un mandat, oricui se va ridica pentru a instaura tirania sau pentru a ajuta tiranul să se instaleze. Și dacă un altul îl va ucide, în fața zeilor și a puterii divine voi sta mărturie
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
se dovedi răsunătoare. Vedem bine cum, aserviți, refuzau să-și arate valoarea din moment ce se osteneau pentru un stăpîn, pe cînd liberi, fiecare în propriul său interes, colaborau cu toate puterile spre triumful cauzei." (Ancheta, V, 78). Ce reprezintă această invenție ateniană acest regim politic nou pe pămînt care a durat, cu cîteva întreruperi, vreme de aproape două secole, de la reforma lui Clistene (508 î.Hr.) pînă la înfrîngerea atenienilor de către macedoneni (338 î.Hr)? Care sunt posibilele și imposibilele care caracterizează dêmokratia
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
caracterizează dêmokratia? Cine poate, cine vrea să dea un sfat înțelept pentru soarta cetății (polis)?" E între-barea cu care oratorul deschide dezbaterile din Adunarea poporului (ekklésia), organismul fundamental care ia deciziile cetății. Sunt membri de drept ai Adunării toți cetățenii atenieni de parte bărbătească care au împlinit optsprezece ani. Reuniunile au loc în aer liber pe Pnyx, o colină din fața Acropolelor. În timpul ședințelor (care pot dura și o zi), propunerile făcute de Consiliu sunt discutate, acceptate, amendate, respinse. Imposibil ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
tirania nu e niciodată nimicită, că e tot timpul posibilă, atenienii au încercat s-o facă imposibilă, inventînd ostracizarea: Adunarea poate decide să exileze pentru o perioadă de zece ani orice persoană suspectată că ar vrea să instaureze tirania. Dêmokratia ateniană mai este caracterizată de trei imposibile: nu există guvern (nici Consiliul, nici colegiul strategilor nu pot fi considerate un guvern propriu-zis), nu există birocrație de stat (nu există administrație, nici funcție publică), nu există partide politice (nu există organizații care
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să nu aibă facultatea de judecată necesară. Din perspectiva noastră, a contrastării lumilor, ni se pare necesar să insistăm asupra a două aspecte din această sintetică analiză a posibilelor și imposibilelor care caracterizează lumea ce ne-a dat dêmokratia. Cetățenii atenieni nu-și aleg reprezentanți însărcinați să dezbată, să decidă în numele lor. Noțiunea de reprezentare nu-și găsește locul în ideea de dêmokratia. A reprezenta, a se lăsa reprezentat în instanțele de dezbatere, de decizie și de control (Adunare, Consiliu) este
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
la sorți un cîrmaci, un arhitect sau un interpret din flaut, indiferent de ce altă activitate ar fi vorba, unde oricum greșelile sunt mai puțin grave decît atunci cînd e vorba despre Stat." (Mémorables, I, 2, 9). Cînd, în 411, oligarhia ateniană preia temporar puterea, sunt suprimate imediat tragerea la sorți și mistophoria. Am fi tentați să credem că atenienii n-au dus pănă la capăt invenția lor: aplicarea procedurii specifice democrației la alegerea principalilor conducători ai cetății a constituit una din
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
această modernă evidență? A contrasta posibilele și imposibilele caracteristice democrației cu cele care caracterizează dêm-okratia înseamnă a reconsidera cu totul ideea pe care omul modern și-o face despre sine însuși. Ideea mea de democrație este mai cuprinzătoare decît dêmokratia ateniană, își spune omul modern. Și pentru mine este imposibil ca cetățenii să nu fie toți egali în fața legii. Dar, pentru mine, sclavia e un scandal, un imposibil. Pentru mine este imposibil ca femeia să nu fie un cetățean, insistă el
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
alegeri periodice multipartinice, prin vot secret, pe baza sufragiului universal și egal80." După cum o arată această definiție standard, pentru omul modern este imposibil să existe democrație fără partide politice, alegeri și guvern. Ce au în comun posibilitatea ca orice cetățean atenian să ia parte direct la marile decizii ale cetății (votînd în Adunare, fiind membru în Consiliu) și sistemul actual de alegeri? "Nimic mai îndepărtat de situația actuală, scrie Moses I. Finley, în care cetățeanul izolat, din ce în ce mai izolat, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Care sunt limitele capacității sale de acțiune? El întreabă: Aristotel pleacă așadar de la o lucrare pre existentă ca țel suprem al activităților umane. De aici derivă el și capacitățile umane necesare pentru atingerea acestui țel”<footnote id=”10”>Aristotel - Statul Atenian, Editura Agora, Iași, , 1992, pag 34 <footnote>. O altă procedură pleacă în sens opus, de la analiza capacităților umane, pentru a deriva din acestea țelul. În primul caz, capacitățile sunt derivate din lucrarea predată; în cel de-al doilea, capacitățile umane
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]