728 matches
-
etc. au în vedere limita într-un înțeles pozitiv, limita ca împlinire. Întrucât limita ca împlinire este dezideratul suprem al oricărui efort dirijat către o reușită de proporții, ea devine, în scenariul dinamic al peratologiei, limită de atins. * "Limita de atins" este un concept ambiguu. Ea este absolută în măsura în care orice scop este finit, atingerea lui însemnînd o împlinire fără echivoc; ea este relativă în măsura în care perfecțiunea este incompatibilă cu caracterul finit al vieții și în care orice limită, odată atinsă, repune în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fondul recurent al unei vieți, ea se reafirmă cu fiecare nou proiect, devine limită de depășit și redeschide astfel scenariul "de depășit-de atins". * Așa cum expresia "limita interioară" este expresia peratologică pentru natura din noi, "limita de depășit" și "limita de atins" reprezintă expresia peratologică a libertății, deci a intervenției spiritului asupra naturii din noi. Existența secvenței "de depășit-de atins" explică de ce omul este singurul "animal nedeterminat", singura ființă care se definește fără încetare prin succesiunea limitelor de depășit și de atins
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
astfel scenariul "de depășit-de atins". * Așa cum expresia "limita interioară" este expresia peratologică pentru natura din noi, "limita de depășit" și "limita de atins" reprezintă expresia peratologică a libertății, deci a intervenției spiritului asupra naturii din noi. Existența secvenței "de depășit-de atins" explică de ce omul este singurul "animal nedeterminat", singura ființă care se definește fără încetare prin succesiunea limitelor de depășit și de atins care alcătuiesc parcursul unei vieți. Tocmai pentru că identitatea ființei umane (de-finiția ei) nu poate fi obținută prin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eșecului. Tot ce nu este destin sau maladie de destin cade în afara esenței umanului, adică în sfera pre-problematică a absenței dialogului dintre finitudine și libertate. Sub destin și sub maladiile de destin, adică sub tensiunea limitelor de depășit și de atins, se trăiește; sub liniștea pacientă a limitelor interioare, se viețuiește. Omul este ființa indefinită care se definește liber sub forma destinului sau a maladiilor de destin. * Progresul libertății în istoria omenirii nu este, de aceea, un progres înregistrat doar în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
libertatea e nemăsurabilă și este, în chiar esența ei, ne-măsură, o "știință" a umanului nu poate fi mai mult (și nici mai puțin) decât logica fugii libere și necuantificabile în teritoriul fără sfârșit al limitelor de depășit și de atins. * Deoarece destinul este, în sensul relativ, al finitudinii vieții, împlinirea ei - parcurgerea integrală a spațiului care desparte limitele de depășit de cele de atins -, expresia "destin împlinit" este tautologică. Ea se justifică numai în opoziție cu aceea de "destin frînt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
decât logica fugii libere și necuantificabile în teritoriul fără sfârșit al limitelor de depășit și de atins. * Deoarece destinul este, în sensul relativ, al finitudinii vieții, împlinirea ei - parcurgerea integrală a spațiului care desparte limitele de depășit de cele de atins -, expresia "destin împlinit" este tautologică. Ea se justifică numai în opoziție cu aceea de "destin frînt", care lasă de înțeles că parcurgerea secvenței "de depășit-de atins" a fost întreruptă în mod accidental. De asemenea expresia "destin împlinit" nu se opune
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
împlinirea ei - parcurgerea integrală a spațiului care desparte limitele de depășit de cele de atins -, expresia "destin împlinit" este tautologică. Ea se justifică numai în opoziție cu aceea de "destin frînt", care lasă de înțeles că parcurgerea secvenței "de depășit-de atins" a fost întreruptă în mod accidental. De asemenea expresia "destin împlinit" nu se opune decât în mod aparent expresiei "destin tragic", deoarece "tragic" nu are în vedere neîmplinirea, ci o împlinire realizată prin sacrificiul suprem. * În chip simetric cu expresia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Intensitatea caracterului dramatic al destinului depinde de lungimea secvenței "de depășit-de atins", în speță de gradul de armonie (sau dizarmonie) care există între materialul natural al unei vieți (limita interioară) și țelurile pe care și le fixează conștiința (limita de atins). Expresia "destin dramatic" presupune victoria dificilă a libertății asupra naturii din noi, deci faptul că spiritul a depășit limita interioară, resimțită ca neajuns, prin efortul unei maxime încordări sau că a atins limita vizată prin violentarea constantă a unui material
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
desemnată îndeobște prin expresia "destin fericit". Destinul fericit, care presupune victoria lesnicioasă a spiritului asupra materiei, se naște prin colaborarea optimă între datele naturale și țelurile propuse. În cazul "destinului fericit", distanța care desparte limita de depășit de limita de atins tinde să devină nesemnificativă. * Când acest lucru se petrece, când limita de atins se confundă cu limita interioară (nemaiexistînd astfel nici o limită de depășit), atunci în loc de destin trebuie să se vorbească despre menire. În menire, distincția dintre natură și libertate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spiritului asupra materiei, se naște prin colaborarea optimă între datele naturale și țelurile propuse. În cazul "destinului fericit", distanța care desparte limita de depășit de limita de atins tinde să devină nesemnificativă. * Când acest lucru se petrece, când limita de atins se confundă cu limita interioară (nemaiexistînd astfel nici o limită de depășit), atunci în loc de destin trebuie să se vorbească despre menire. În menire, distincția dintre natură și libertate se șterge, pentru că țelul atins își are originea într-o natură pe care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este restul de libertate al fiecărei vieți. Proiectat pe fundalul unei vieți, destinul apare ca linie mereu frântă a libertății și permanentă recompunere a ei. * Dacă nu orice reușită implică un merit rezultat din parcurgerea "corectă" a secvențelor "de depășit-de atins" și dacă nu orice eșec implică răspunderea și e condamnabil, înseamnă că tabloul vieții este mai vast decât cel al destinului. Din faptul că viața umană reprezintă întîlnirea necesară dintre responsabilitate (libertate) și întîmplare rezultă că propria viață poate fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ale dinamicii universale care se satisface în mod suprem în lumea omului. Ca agent al destinului și ca pacient al propriei sale libertăți, omul nu face decât să se supună acestui impetus dirijat. Zbuciumul care însoțește parcurgerea secvențelor "de depășit-de atins" reprezintă modul său de a se conforma dinamicii universale, deci libertății care a devenit legea naturii în noi. Dar se distribuie libertatea, așadar puterea parcurgerii secvențelor "de depășit-de atins", în mod egal în pacienții ei? Așa cum natura nu este aceeași
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
El nu a întreprins și nu poate întreprinde nimic pentru a obține acest temei și nu și-a câștigat dreptul să facă din limita lui o limită de depășit. Spațiul care se întinde între limita de depășit și limita de atins generează fie comedia pretențiilor, fie o dramă a neputinței. Dacă ratatul își supra-conștientizează o limită falsă, ajungând să creadă că ea e limita lui, bovaricul își ignoră limita adevărată, ajungând să creadă că ea nu-i aparține. Legitimă, în cazul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ar fi trebuit să o atingă, iar legitimă, în cazul bovaricului, e limita pe care el tinde să o depășească. Eroarea lor e simetrică: ratatul transformă ilegitimul limitei de depășit în legitim, în vreme ce bovaricul transformă în legitim ilegitimul limitei de atins. Ca și ratatul, bovaricul poate ajunge să se sinucidă. Ratatul are în el sămânța, care la el nu rodește, a destinelor excelente. Așa se face că în sinuciderea ratatului se experimentează un moment din ontologia posibilului: acela în care posibilul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
domină proiectul și care își are sursa în sciziunea necesară a eului - obligat pe de-o parte să se livreze fiecărui proiect și totodată să rămână desprins, în identitatea sa suverană - se pierde acum definitiv, hipnotizată de unica limită de atins pe care o presupune proiectul meu himeric. Prostia, în sensul ei major și grav, este rămânerea necritică în proiectul propriu. Devii prizonierul proiectului pe care l-ai moștenit, l-ai adoptat sau l-ai inventat. Într-un fel sau altul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un experimentum plin de pericula, iar poros, mișcarea către limita vizată și totodată drumul ca substrat material al acestei mișcări, devine strategia depășirii obstacolului care desparte de limită și o transformă în "dincolo", în obiect al încercării, al limitei de atins. Trebuie să reținem că în scenariul peratologic căruia încercăm să-i trasăm contururile "dincolo" nu înseamnă pășirea în regiunea situată în afara limitei, ci limita însăși introdusă în sistemul proiectiv al călătoriei. Limita este țărmul celălalt, regiunea situată "de partea cealaltă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mult decât un om ? - scena 8) și îl mustră că a gustat plăceri pământești când năzuia la omnisciența și atotputernicia divine (Dacă-ai vrut să fii/ singur cu adevărul tău și-n cer/ alăturea de zei, să nu te fi/ atins de mine și de tron - scena 8). Inițial, Tiresias admiră tăria lui Oedip, evidentă și pentru cei de sus, dar observă că ea este umbrită de mândria lui excesivă : dacă n-ar fi atâta/ de trufaș și nestăpânit, aproape/ s-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o neputință de vacanță a neliniștii. El n-a reușit să lărgească orizontul rațiunii decât prin groază. Setea de un paradis al indulgenței, clădit pe un zâmbet de destrăbălări cerești... Nevroza e o stare de hamletism automat. Ea acordă celui atins atribute de geniu, fără suportul talentului. Nehotărârea între pământ și cer te transformă într-un sfânt negativ. Pe piscuri de Alpi și de Pirinei, cu norii sub mine, rezemat pe zăpezi și pe cer, am înțeles: - că senzațiile trebuie să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tezaurul ar fi un imens depozit de material radioactiv, eventual căzut din alte planete. Uitați-vă, de exemplu, În legendă, la misterioasa rană a regelui Amfortas... Pare un radiolog care s-a expus prea mult... Și, de altfel, nu trebuie atins. De ce? Gândiți-vă la emoția pe care templierii trebuie s-o fi Încercat când au ajuns pe țărmurile Mării Moarte, știți dumneavoastră, ape bituminoase foarte grele, pe care plutești ca o plută, și cu proprietăți curative... Poate c-or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să-și descopere cărțile. N-aveam nimic de pierdut. „Haideți, domnule comisar”, am zis, „dumneavoastră știți totul despre Garamond și despre Manuzio, vă aflați aici ca să căutați o carte despre Agarttha...” „De ce, atunci Ardenti v-a vorbit cumva de Agarttha?” Atins, a doua oară. Într-adevăr, Ardenti nu vorbise și de Agarttha, din câte-mi aminteam. Dar m-am descurcat bine: „Nu, dar avea o poveste cu Templierii, dacă vă amintiți”. „Just”, zise el; apoi adăugă: „Dar nu trebuie să credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
CÎt de groaznică era munca asta! Chiar și cu Viv alături, care-o făcea suportabilă, ce oribil era să fii aici, În timp ce tot ce conta pentru tine, tot ce era real, cu sens, se afla În altă parte, imposibil de atins... Intră În biroul ei și se uită la telefonul de pe masă. N-ar trebui să sune la ora asta, pentru că Juliei nu-i plăcea deloc să fie Întreruptă În timp ce lucra. Dar acum, pentru că se gîndise la asta, ideea prinse teren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am dat imediat banii și am pus poza bine. Era Madonna. O gagică trăznet, deși cam ieftină, o vampă de discotecă, dar care avea o prospețime extraordinară. Produsul părea comun, de serie. Dar nu era așa. Prietenii mei erau toți atinși de morbul Michael Jackson. Apăruse Thriller, un album într-adevăr senzațional, și toți se rupeau în figuri imitându-l pe Michael. Aș fi imitat-o și eu pe favorita mea, dar mi-am dat seama că riscam să devin penibil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
mi-a luat aminte... Era așa de abătut, Că n-am mișcat, n-am strigat, L-am lăsat de-a trecut înainte. (Din «L-am lăsat de-a trecut»). În Îngerul din odaie, idealul poate fi văzut, dar nu și atins. Miracolul și misterul pot fi împreună, cu cititorul dar și cu interpretul, poetul : Cine nu mă iartă Îngerul de la ușă C-am îndrăznit ? S-a dat la o parte... Îngerul de la poartă Doamne, ce cătușă Nu m-a oprit ; Ne
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
doi domni ofițeri în rezervă sau în retragere, dracul să-i pieptene, pentru că niște oameni pe care îi interesează Teama și respectul, care fac din teamă și respect un ideal, ah, nu un ideal, ci un scop, o țintă de atins, asemenea oameni sînt periculoși de două ori. Întîi, pentru că doresc așa ceva și în al doilea rînd pentru că știu ce înseamnă teama, știu să o însămînțeze, cum să o crească, cum să o facă folositoare celor ce o stăpînesc. Se străduise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de o gură necunoscută. Omul acesta nu este, ci a fost; nu face, ci a făcut. Stă acolo pe scenă, ca ivit printr-o minune; ochilor mei și urechilor mele nu le vine să creadă în existența lui, căci de atins nu pot să-l ating. E o prezență miraculoasă, atât de apropiată și totuși aflată la mii de leghe distanță, un înviat din morți, un spectru în mișcare, venit să făptuiască acum tot ceea ce n-a putut să făptuiască altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]