1,275 matches
-
99 de ani. Microbi parșivi, ca timpurile astea, n-am să scap. Sunt pe moarte, ți-am spus. — Monstrul tricefal e oriental, dar ați urmat Europa. Nu zoomorfă, ci antropomorfă. Europa, adică Apollo și Christ? Lupul înfometat, devorând amintirile. Leul atotputernic și dominator, prezentul. Viitorul ezitant, ca un câine lingușitor... Ați visat emblema vârstelor, Prudența? E mută prudența, e mută? — Ce vrei, ce mai vrei... cuvintele astea, nu știu ce vrei. Termină că înnebunesc, nebunule, începu săurle Tizian. Înnebunesc, auzi! Lasă-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a ales sâmbăta ca zi de tăcere. A mea era joia, dar, cum nu era nimeni în casă până nu venea Lucy de la școală, puteam să fac cum mă tăia capul. Cântam, vorbeam singură, îl înjuram cu voce tare pe atotputernicul reverend Bob. Când Lucy și David intrau pe ușă, trebuia să încep să joc teatru. Le dădeam să mănânce în tăcere, o culcam pe Lucy în tăcere, îl sărutam pe David de noapte bună în tăcere. Nu era cine știe ce. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îmbrăcate rătăcind prin magazin, oprindu-se în fața oglinzilor să pună diferite haine pe lângă ele. Mă întreb dacă au soți fantastic de bogați. Sau sunt chiar amante? Sau pur și simplu au câștigat la loterie? Știu că nu sunt niște directoare atotputernice, pentru că, dacă ar fi așa, ar fi la muncă, nu? Îmi place să-mi dau cu presupusul despre viețile altora. Imaginația mi-o ia razna când mă gândesc ce vieți incitante trebuie să ducă alții. Uneori, în timpul zborurilor, mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cu totul vrednic de acei strămoși. El era de acum cavalerul drept stătător sub acea deviză. Își câștigase acel loc de onoare nu cu bani, ci cu mult curaj. El, Iancu Văcărescu, îl înfruntase pe generalul Kutuzov, nimeni altul decât atotputernicul comandant al armatei ruse de la Dunăre. PAGINĂ NOUĂ 18 Marioritza mângâia încet penele șoimului Além, stând între perne, în atelierul pictorului. Așezase o lumânare într-un unghi favorabil și, din când în când, privea portretul aproape terminat al prințului. Trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tort dreptunghiular, acoperit de o pulbere albă, se apropie încet de Venerabil, pășind rar, cu o înțepenire controlată, așa cum cerea ritualul. Așeză tava dinaintea acestuia, pe altar, după care se înclină adânc și se retrase. ― O, Tu, Lumină Prea Înaltă, Atotputernică, Înțeleaptă și Mereu Strălucitoare din care se nasc toate luminile!... Vocea Venerabilului se înălța cu o vibrație sporită. Iată, îți aducem lumina și viața pe care Tu ni le-ai dăruit cândva. Depunem această ofrandă dinaintea Ta. ― Așa să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
A plecat? Dante Negro aprobă, mișcând de mai multe ori la rând capul, ca în transă. ― Dar... care dintre cei doi era de fapt împăratul? ― Cel mai umil, mai neajutorat, mai bătrân. ― Vrei să mă faci să cred că marele, atotputernicul distrugător de lume a acceptat însăși imaginea înfrângerii și a neputinței? Pe pictor îl preocupa însă fiola cu otravă ascunsă printre obiectele de toaletă. Era dovada că împăratul se gândise într-adevăr la sinucidere. Mormăi un răspuns: ― N-are încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spre camera ei, privesc în jurul meu, o strig, camera ei este goală, dar cu toate acestea mi se pare că lăsăm în urma noastră, în casa încuiată, o ființă vie, fără salvare, implorându-ne ajutorul. Capitolul șaptetc "Capitolul șapte" Dincolo de coasta atotputernică de asfalt, ne întâmpină brațele uscate ale deșertului, Udi conduce repede, eu îmi țin genunchii lipiți unul de celălalt, degetele atât de familiare ale fricii îmi pișcă adâncurile ființei, înțepându-mi obrajii spongioși, îmi odihnesc o mână pe coapsa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe Noga într-o astfel de situație, iar ea îmi spune pe un ton calm, greșești, Naama, un astfel de gând nu poate decât să o elibereze și să o ajute, încă nu ai înțeles cât este de măreață și atotputernică lucrarea compasiunii, îi binecuvântează pe toți aceia care sunt parte din ea, pe toți aceia care o trezesc, pe toți aceia cu ajutorul cărora a căpătat viață, pe toți oamenii care o caută. O privesc din nou suspicioasă și mirată, șade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ști cine are dreptate, și aproape că speră ca ritul să fie benefic, ca să justifice măcar propria-i moarte. Așa că alaltăieri-seară trebuia să cred că Planul era adevărat, altfel ar fi Însemnat că, În ultimii doi ani, am fost arhitectul atotputernic al unui coșmar diavolesc. Cu atât mai bine dacă coșmarul era realitate, dacă un lucru e adevărat, e adevărat, iar tu n-ai nici o vină. 24 Sauvez la faible Aischa des vertiges de Nahash, sauvez la plaintive Héva des mirages
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nașterea, viața și moartea Universului. La puțin timp după Big-Bang, când materia și energia coexistau încă, întrepătrunse, gazul protoplasmatic pur și perfect se extindea pretutindeni, curgând, practic, fără nici o frecare, comportându-se ca un lichid. Ca o apă. Iar Duhul Atotputernic al lui Dumnezeu, se purta pe deasupra apelor originare. Așa scrie în Biblie, în Cartea Facerii! Vezi? Aum se rostește, de mii de ani, cu respect și cu venerație, la începutul și la sfârșitul fiecărei Vede, ca o manifestarea a Divinității
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Dumnezeu dezlănțuia și mai tare artileria de foc asupra ținutului. Când mânia cerului s-a potolit, au fost scoase din conacul ars trupurile carbonizate ale celor mai dragi ființe mie. Și atunci m-am mâniat și mai tare pe Cel Atotputernic strigându-i doar: De ce m-ai pedepsit în felul acesta? Tragedia a fost mediatizată peste zi cred în toată Australia cu toate distrugerile făcute de stihiile naturii în zonă. Mi-am înmormântat pe cei dragi în curtea conacului și o
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cealaltă!”. Bunica Maria dinspre tata murise în anul 1948. Tata a înțeles și a plecat la spital. Noi, cei șase copii, ne rugam dimineața și seara în genunchi la Dumnezeu ca tata să se întoarcă sănătos. Dar Cel de Sus Atotputernic, nu ne-a ascultat. Cum să-L rogi să-ți salveze tatăl, când mama aproape că-și dădea sufletul în fața noastră. Și el ne-a părăsit, nu din cauza bolii, ci din motive politice. Securitatea comunistă i-a făcut sfârșitul. Asta
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
spun că pedeapsa pentru nepăsarea lor față de electorat, va fi neacordarea votului la următoarele alegeri. Electoratul, oamenii sunt ținuți în genunchi, în supunere necondiționată de unele religii și convinși că toate relele și suferințele lor, vin de la un personaj extraterestru, atotputernic, numit Dumnezeu, care-i vede și-i pedepsește. Oamenilor li se introduce în subconștient frica de Dumnezeu și de chinurile veșnice. Aceasta le paralizează gândirea, voința și acțiunea. În această stare, oamenii sunt manipulați ușor. Cei șmecheri îi manipulează pe
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
morții Craig A. Evans Cel mai vechi Crez (sau mărturisire a credinței) oficial al Bisericii creștine este Crezul Apostolic a cărei formulare actuală datează probabil din secolul al III-lea. Crezul, care ne este familiar, afirmă: Cred în Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, Creatorul cerului și al pământului și în Isus Cristos, Fiul său unic, Domnul nostru care s-a zămislit de la Duhul Sfânt, s-a născut din Maria Fecioara; a pătimit sub Ponțiu Pilat, s-a răstignit, a murit și s-a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
întuneric, întuneric... Numai că natura ta logică, opacă și optimistă nu are să se resemneze. Odată cu înțepătura vinovăției că ai dezertat de la îndatoririle de gazdă, ai să-ți recunoști că te-ai plictisit mai repede decât te așteptai, tot contemplând aceeași atotputernică lună rurală ce se ridică peste teii învecinatei Șosele și pe care, hélas !, presimți că nici într-o sută de ani n-au s-o eclipseze luminile unei adevărate metropole... O halucinație a auzului sau, într-adevăr, un țârâit de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
judeca oamenii, țara asta... Dar cum de ajungem să știm modul în care suntem gândiți de ceilalți, chiar de cei ce ne-au menajat susceptibilitățile, aprobându-ne fiecare vorbă ? Prin intuiție, spun teoriile cele mai moderne, teorii ce contrazic pozitivismul atotputernic. Profesorul Mironescu regretă tot mai tare că n-a comandat la vreme cărțile acestui foarte en vogue Bergson. Intuiția, deci, îi spune exact nuanța particulară a condescendenței cu care îl privește fostul său student : o senzație vie, ca o pâlpâire
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s a împrospătat de febra după-amiezii : — Pentru că la noi, dragii mei, oamenii arată dintru început obosiți, dintru început resemnați, de parcă au mai trăit încă atâtea alte vieți grele și dezamăgitoare, așa că au renunțat de mult să se mai împotrivească răului atotputernic. Iar dezordinea, provizoratul, primitivismul se înmulțesc spontan... Ca microbii în praf... Există parcă în aer un ferment al dezordinii... — O enzimă, râde musafirul. — O enzimă, dacă vrei, concede Profesorul. Un microb atotputernic al corupției, al haosului, al lucrului făcut de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
renunțat de mult să se mai împotrivească răului atotputernic. Iar dezordinea, provizoratul, primitivismul se înmulțesc spontan... Ca microbii în praf... Există parcă în aer un ferment al dezordinii... — O enzimă, râde musafirul. — O enzimă, dacă vrei, concede Profesorul. Un microb atotputernic al corupției, al haosului, al lucrului făcut de mântuială. Relele de care se plângea și tatăl meu și de care nici noi nu încetăm a ne plânge. Iar toate la un loc plămădesc această formidabilă inerție în care energiile se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a silit să calculeze, nelăsând hazardului nicio breșă, va sări în aer, pentru că nu se va respecta convenția ce s-a făcut ? Dacă Aliații au să se dezintereseze de noi ? Dacă au să ne abandoneze în mâna unui dușman atotputernic ? După masă am lucrat cu destul spor, cu toate că o neliniște mi se insinuase, fie de la situația generală, fie de la cea a casei. Temperatura ușor crescută, și în mod nejustificat. Coborând la ora cinci, s-a întâmplat ca atunci când a sunat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o țigară și trage primul fum cu nerăbdare. Și deodată, din adâncul ei urcă foarte limpede, foarte clar, tot ce va mai fi. Atât de neplăcut este ceea ce vede - ceea ce știe -, încât desigur nu ea îl gândește, ci o privire atotputernică și atoateștiutoare care s-a pogorât în ea. Știe ceea ce a evitat să ia în seamă de când a plecat Tudor ; că de-acum ea va trebui să ia locul lui Muti. Ea va trebui să ocrotească lucrurile și casa, așa cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în orice caz, altcineva decât Muti. Altă, cu totul altă persoană... Și pe urmă, acele momente când privirea ei - straniu întinerită, depărtată, misterioasă -, mă făcea să întrezăresc un obraz tânăr și visător pe care, cu o înfiorătoare cruzime, o mână atotputernică îl desfigurase... — Biata Muti ! Sunt convinsă că atunci avusese presimțirea că n-are s-o mai ducă mult, pentru că, la fel ca și animalele, oamenii își presimt sfârșitul... Eu nu sunt o fire superstițioasă, dar când s-a prăpădit Muti, au
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu privire la caracterul nostru național ce pot fi întâlnite cu zecile în paginile acestui roman de o înaltă ținută intelectuală aparțin sută la sută personajelor, fiind într-o concordanță uimitoare cu felul lor de a fi și de a gândi. Autoarea, atotputernică și anonimă, nu profită de această bogată emisie de opinii pentru a și le strecura pe ale ei, așa cum se întâmplă adesea cu alte cărți. Bahtin ar fi aprobat probabil romanul Gabrielei Adameșteanu pentru ceea ce datorează el stilului polifonic. Puncte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mulțumesc că ai venit. Un moment mai târziu, Alex se găsea din nou în strada măturată de vânt, fără să-i mai pese acum că-i ciufulea părul. Pășea vioaie, cu mâinile în buzunare, zâmbindu-și, apoi râzând înfundat. „Dumnezeule Atotputernic, creator a tot ce există, judecător al oamenilor, recunoaștem și deplângem numeroasele noastre greșeli și păcate pe care le-am săvârșit prin gând, vorbă sau faptă, împotriva divinei tale măreții, stârnindu-ți pe drept mânia și supărarea împotriva noastră. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Dumnezeu. Câțiva enoriași se plânseseră odată că predicile părintelui Bernard asupra închinăciunii constau în sfaturi pentru practicarea exercițiilor de respirat. Și, totuși, a existat un timp când părintele Bernard discuta liber cu Dumnezeu; nu cu un Dumnezeu sever și atotputernic, ci cu o zeitate mai blândă și mai maleabilă. Părintele Bernard studiase chimia la Birmingham și câștigase o centură neagră la judo. Studiase mult detestata chimie pentru a-i face pe plac tatălui său lumesc, căruia îi zdrobise inima, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
destabilizate, fără a mai vorbi de așa-zisa putere mediatică, care este redusă la adevăratul ei rol: acela al unei pretențioase "muște la arat". Pe scurt, ceea ce este pus sub semnul între-bării este structura verticală, aceea falică rezultată din tatăl atotputernic. Ironia scrâșnitoare a emisiunilor umoristice de genul Les Guignols de l'info sau Le Vrai Journal, îndrăzneața dezinvoltură a revistelor de genul Technikart dovedesc, printre altele, că asumarea absolutului monovalent, proprie tradiției occidentale, nu mai este în vigoare. Ne aducem
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]