873 matches
-
doar de o parte și de alta, la distanțe regulate, vegheau Augustinienii. Drumul imperial, îi zise tribunul. E interzis să mergi pe el. Numai împăratul trecea pe acolo călare, împreună cu puținii oaspeți pe care-i îngăduia. În partea dreaptă a atriului era o scară încărcată cu statui de marmură; și ea se pierdea acolo sus, într-o curbă largă, încât nu puteai bănui încotro duce. Dădea senzația unei intangibilități olimpiene, care îl intimida pe vizitator. Pentru Gajus însă - care, în adolescență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Iunit Tentor, zilele adolescenței, când el desena în barcă, iar Zaleucos îi ținea călimara cu cerneală. — Îți amintești de templul pe care Marcus Antonius și Cleopatra n-au reușit să-l termine? Luă calamusul. — Uite, aici trebuia să fie un atriu imens... Însă nu-i spuse ce gânduri îi invadau mintea. Se numește khont, șopti Helikon. — Da. Un atriu cu coloane. Preotul mi-a spus că Marcus Antonius și Cleopatra voiau să picteze pe tavan ciclurile magice ale constelațiilor. Îi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de templul pe care Marcus Antonius și Cleopatra n-au reușit să-l termine? Luă calamusul. — Uite, aici trebuia să fie un atriu imens... Însă nu-i spuse ce gânduri îi invadau mintea. Se numește khont, șopti Helikon. — Da. Un atriu cu coloane. Preotul mi-a spus că Marcus Antonius și Cleopatra voiau să picteze pe tavan ciclurile magice ale constelațiilor. Îi arătă altă foaie, unde era desenat fluviul, însă în centru se înălța o insulă ce părea să aibă forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spre Foruri, unde se ivește ziua. Vei construi o intrare grandioasă, un drum prin aer, care va începe acolo, în spate, la Forurile lui Julius Caesar și Augustus, și va ajunge până la noi. Iar aici, unde vorbim noi, vei ridica atriul, accesul spre noul chip al imperiului. Vei susține bolta cu patru coloane puternice... — O voi face, spuse Manlius, gândindu-se câte sute de oameni trebuia să aducă pe coasta colinei pentru a transforma în piatră semnele pe care mâna Împăratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu-i plăcuse nici lui Julius Caesar, și de-a lungul anilor mulți o prădaseră. Din cauza izului jilav de aer închis, a urâțeniei camerelor aflate în penumbră, Împăratul se simțea tentat să se întoarcă la Roma - însă descoperi că, în fundul atriului, paznicii să căzneau să deschidă în cinstea lui un portal care stătea închis de ani de zile. În deschiderea lui apărură o terasă, o balustradă și, dincolo de ele, golul. Ieși, se apropie de balustradă. Printre copaci se zărea o prăpastie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gălbuie care îi plăcea atât de mult lui Tiberius. Toți sunt încă în viață, adăugă. Prin intermediul acelor oameni, puterea senatorială și cea imperială se confruntau acum zilnic. Într-o clipă, Callistus văzu că numărul dușmanilor era copleșitor. Afară, în vechiul atriu din Domus Tiberiana, se înghesuiau funcționari și curteni neliniștiți, fiindcă se răspândise vestea că fuseseră găsite niște secrete din vremea lui Tiberius. Callistus își trecu mâinile slabe pe deasupra foilor. Împăratul spuse: — Nu Tiberius mi-a condamnat familia, ci votul senatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
străini înarmați când se afla printre ai săi. Asta era puterea? Străbătu sălile unde așteptau liberți, sclavi, funcționari și Augustinieni, epuizați de o veghe plină de spaimă. Nu-i aruncă nici măcar o privire lui Helikon, încremenit într-un colț al atriului. Intră în camera lui și le porunci tuturor să iasă; pentru prima oară, Milonia îl urmă fără ca el s-o cheme și se închise în cameră împreună cu el. Încăperea aurită Împăratul își scoase veșmintele de parcă ar fi fost murdare. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
germani nu mergeau alături de el. Împăratul era complet singur. Și pentru conjurați, aceea era ultima zi. — Acum e momentul, șuieră Chereas, acum! O clipă însă rămaseră nehotărâți, cu răsuflarea tăiată, gândindu-se la ce urmau să facă. Între timp, în atriu își făcură apariția demnitarii care ieșiseră în tăcere din sala de spectacole. Cineva întrebă în șoaptă: — Unde e Callistus? Cu o clipă înainte, Callistus se afla alături de Împărat; acum însă dispăruse. Se temură că avea să-i trădeze. Luând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
O rază de lumină căzu pe chipul celui de-al doilea agresor: era Julius Lupus, care-și ridica pumnalul, surâzător; la fel arăta chipul celui care ucidea un urs sau un mistreț. Împăratul dădu din mâini, încercând să ajungă în atriu, însă nu mai era nici o speranță pentru el, căci acolo nu se vedea nimeni. Pumnalul lui Julius Lupus intră orizontal, trădător - cum se lovește nu în război, ci în încăierări - în stomac, și Împăratul se chirci; Chereas îl lovi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se înfipse în el cu brațele desfăcute, fără să scoată un sunet. Chereas trase lama în sus cu putere, mărind rana. Trupul băiatului se rostogoli pe jos. Julius Lupus se oprise să privească. Acum chiar trebuie să mergem, zise Chereas. Atriul rămase pustiu. Se auzeau însă mulți oameni venind în goană; erau soldații germani, Germani Corporis Custodes. Îl găsiră pe Împărat mort, prăbușit pe pardoseală într-o baltă de sânge, și porniră în căutarea ucigașilor; îi omorau cu sălbăticie pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gunoaie și pietre. Să așteptăm să treacă noaptea, le sugeră Valerius Asiaticus colegilor săi, adăugând că n-ar fi fost prudent să coboare de pe Capitolium și să se ducă acasă. În tot acest timp, trupurile celor uciși zăcuseră pe pardoseala atriului din Domus Gaj, fără ca nimeni să se îngrijească de ele. La căderea nopții, un singur om în toată Roma, un prieten care asistase la tragedie pentru că se afla în sala isiacă, găsi curajul de a se duce pe Capitolium, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pântecele umflat. — Era însărcinată, spuse Herodes. Apoi o luară pe fetița cu părul năclăit de sânge, ca un animal zdrobit. Pe moment, nimeni nu-i băgă în seamă pe cei cinci-șase care căzuseră victime furiei germanilor și zăceau risipiți în atriu, nici cadavrul lui Helikon, acel catulus egiptean; a doua zi, sclavii de la palat aveau să le ia de acolo și să spele marmura murdară. Herodes își lipi fruntea de peretele cryptoporticus-ului unde se afla harta de-acum inutilă a imperiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
orice eventualitate, profit de timpul de urcare cu liftul ca să-l armez. Taxiul se opri, Am ajuns, spuse șoferul, și exact în acel moment comisarul văzu, lipită de parbriz, o fotocopie a articolului. În ciuda fricii, neliniștile și temerile sale meritaseră. Atriul clădirii era pustiu, portarul absent, decorul era perfect pentru crima perfectă, lovitura de pumnal direct în inimă, bufnitura surdă a corpului căzând pe lespezi, ușa care se închide, automobilul cu numere false care se apropie și pleacă luându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
jur nu erau ferestre. Nici pași nu se auzeau în împrejmuirea aceea unde fiecare șoaptă răsuna ca în Epidaur. Încotro se întorcea, privirile altcuiva, dacă o fi fost, îi veneau din spate, căutând ochiul pe care nu-l mai avea. Atriul era pardosit cu lespezi, printre muchiile cărora răzbăteau smocuri de iarbă și câte o floricică gal benă, răsă rită în primăvara timpurie. În vreo două-trei locuri, Petrache dăduse lespezile deoparte, sădind, în mormintele revene, puieți de gutui. Crescuseră, aveau coroană
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Când totul se liniști, luminile se stinseră moale ca niște lămpi acoperite cu mâna și ușile se închiseră. Petrache își socoti munca încheiată pentru ziua aceea. Turnă câte o găleată de apă la rădăcina gutuilor, mai aruncă o privire prin atriu, apoi ieși, trăgând după el porțile mari. Drumul către oraș era îngust și pietruit. Se lărgea doar odată cu ivirea primelor case. Ca din pământ începeau să crească borduri, iar când sub tălpi asfaltul se netezea și, de o parte și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
el și închise ochii, ascultând. Din măruntaiele lemnului veni răspunsul, nu cu lărgimea tăcută pe care o auzi când pui ghiocul la ureche, ci ca o liniște ferecată. Atunci Petrache se hotărî să deschidă lacătul greu care atârna de poartă. Atriul era cufundat în întuneric. În mijloc, întunericul își făcuse miez, putea fi orice, statuie ori pom. Petrache știa și, ca de obicei, îi dădu binețe, apoi, tot ca de obicei, se duse în ungherul dinspre răsărit și se cățără cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
moleșeala fermecată ce-l năpădise. Se săltă în picioare pe creasta zidului, ridică brațele, ca să le dezmorțească, dar și ca să dea binețe soarelui și propriei lui umbre. Care mai rămase sus o bucată de vreme, înainte de a-l însoți în atriu, acolo unde întunericul avea să mai adaste. Petrache trecuse așadar dintr-o lume în alta, de la întuneric la lumină, și trecea acum, din nou, de la lumină la întuneric. Această traversare a hotarului dintre lumi îl găsi cu simțurile încordate. Căci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
apoi rămase cu ciocul întredeschis și capul într-o parte, ca o prelungire a statuii. Petrache o ușui din vârful buzelor, dar pasărea îl privi pe jumătate nedumerită, pe jumătate înveselită. Atunci primele raze ajunseră pe creneluri și pătrunseră în atriu. Înainte de a trece dincolo de ziduri, cocoțate pe sulițele începutului de amiază, razele soarelui înconjurau creștetul cavalerului de bronz cu un nimb de lumină. Pe care corbul și-l scutură de pe pene, întinse aripile, ca și cum ar mai fi vrut, măcar o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
continua câtă vreme Petrache cobora drumeagul pietruit, luând-o uneori pe scurtăturile repezi care tăiau drumul mai lung, al căruțelor. Apoi năvălea orașul. Petrache nu se obișnuise încă, luminile noi ale orașului îl nelinișteau. Deprins, de ani de zile, cu atriul și ferit, ca într-un acvariu, el privea, cu fereală, spre vitrinele strălucitoare, spre șinele care scrâșneau și scânteiau sub roțile tramvaielor, spre icnetul mașinilor care frânau la semafor și, apoi, țâșneau, slobode, spre firele de înaltă tensiune care șuierau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acolo putea, la plecare, să se convingă că nu rămânea nimeni ascuns, noaptea, prin încăperi și, în plus, că nu existau alte întrebări decât cele pe care și le punea el însuși. După ce mai cercetă o dată, cu de-amănuntul, prin atriu și înainte de a trage după el poarta cea mare, Petrache se opri în fața cavalerului cu sentimentul că trebuie să-și ia rămas-bun, ca de la o veche cunoștință. Dacă dimineața poarta se deschisese aproape singură, acum trebui să se opintească din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oraș. Poate că erau doar niște simple prevestiri, altminteri lumea nu se schimbase. Și nici alte semne nu mai văzu, nici măcar resturi de măr. Timpul și spațiul se bifurcaseră și fiecare alesese o altă cale. Lipsit de călărețul de bronz, atriul părea acum mai larg. Lecuiți de crengile uscate, gutuii se pregăteau să înflorească. Lespezile străluceau, ca după maslu. Abia atunci văzu, la doi pași, cununa din care ieșeau cuiele, ca niște spini. Se simțea plin de bunătate, dar și de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Doppler transmitral; permite evaluarea funcției sistolice; permite calcularea fracției de ejecție și a fracției de scurtare circumferențială a ventriculului stâng; identifică tulburările de kinetică ale peretelui ventricular ca urmare a ischemiei sau consecința unui infarct miocardic; 71 permite aprecierea dimensiunilor atriului stâng, care se corelează cu riscul de apariție a fibrilației atriale, de alte afecțiuni cardiovasculare și deces. Evaluarea funcției diastolice suscită în prezent un interes continuu, deoarece s-a dovedit că aproximativ 50% din insuficiențele cardiace pot fi explicate prin
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
superior cu timusul sau vestigiile sale, inferior cu pericardul [20,23]. 1.3.3. Fundul de sac mediastino-diafragmatic Proiecție: de la fața anterioară a sternului la extremitatea posterioară a coastei 11. Raporturi: - la dreapta - pericardul, nervul frenic drept care îl separă de atriul drept și vena cavă superioară, marginea dreaptă a esofagului și nervul vag drept. - la stânga - pericardul, nervul frenic stâng care îl separă de ventricolul stâng, marginea dreaptă a esofagului și nervul vag drept, aorta descendentă [20,23]. 1.3.4 Fundul
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
ale corpului: Durere intensă sau lovitură în plexul solar (celiac) produc apnee; În efort muscular, prin reflexe cu punct de plecare în mușchi și articulații, se produce creșterea ventilației pulmonare; Hiperpneea de efort apare și prin creșterea presiunii venoase în atriul drept (Mercea M.K., Zamora E., 2003). Creșterea intensității efortului este însoțită de amplificarea ventilației pulmonare, ce se realizează atât pe seama accelerării frecvenței respiratorii, cât și prin mărirea volumului respirator curent (de la 500-600 ml/respirație în repaus la 2000-2500 ml/respirație
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
produși finali de catabolism, precum și pentru a transporta molecule cu rol în semnalizare de la locurile de producere la celulele țintă. Sistemul circulator este alcătuit din inimă și vase: artere ce primesc sângele pompat de ventricule, vene ce aduc sângele la atrii și capilare ce asigură legătura dintre arteriole și venule, precum și schimburile sanguino-tisulare (tab. 4). Ca sistem funcțional major al corpului uman, sistemul circulator este specializat pentru livrarea de substanțe către țesuturi și preluarea deșeurilor de la acestea. Dacă cele două procese
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]