1,337 matches
-
poeții elegiaci din perioada celui de-al doilea epicurism, roman, mai puțin auster decât cel al originilor. Cu mult înaintea lui Gassendi, dar cu un secol după Lorenzo Valla, și apoi Erasmus, el reabilitează memoria lui Epicur evocându-i morala austeră, principiile austere, viața exemplară și virtuoasă. în ontra tuturor calomniilor, Montaigne operează o autentică reabilitare franceză. Prima în planul gândirii. De la părintele Grădinii, el împrumută mai multe idei decât de la Stoici. în vrac: a trăi în conformitate cu necesitatea nu-i un
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din perioada celui de-al doilea epicurism, roman, mai puțin auster decât cel al originilor. Cu mult înaintea lui Gassendi, dar cu un secol după Lorenzo Valla, și apoi Erasmus, el reabilitează memoria lui Epicur evocându-i morala austeră, principiile austere, viața exemplară și virtuoasă. în ontra tuturor calomniilor, Montaigne operează o autentică reabilitare franceză. Prima în planul gândirii. De la părintele Grădinii, el împrumută mai multe idei decât de la Stoici. în vrac: a trăi în conformitate cu necesitatea nu-i un lucru bun
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în momentul în care Biserica devine oficială și profită de această situație, se străduie să restaureze cultele păgâne și religia politeistă - o religie tolerantă și sincretistă. Iulian? Un bărbat cast, drept, avizat în chestiuni de filosofie, virtuos, deloc sângeros, sobru, auster, cultivat, excelent soldat, viteaz și curajos, crezând în existența unui suflet nemuritor, cu adevărat evlavios: cum să nu îndrăgești un asemenea model de virtute antică? Ar trebui oare să i-l preferăm pe Constantin, care convertește Imperiul simultan cu propria
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de a sta pe propriile picioare. Povestea copilului lacedemonian care preferă să moară cu pântecele sfâșiat decât să mărturisească faptul că a ascuns o vulpe sub tunică propune o variantă emblematică pentru celebrarea bravurii, a vitejiei, a eroismului cotidian - virtuți austere care definesc soclul eticii exigente a lui Montaigne. Această morală a spiritului de justiție nu împiedică dezvoltarea unei reguli epicuriene a jocului. Dimpotrivă Porticul și Grădina nu-s niciodată departe de Turn, ele sunt niște edificii învecinate castelului într-un
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
psihanalizei, cu talentul și metodele lui pentru evitarea neplăcerii, Antiphon din Atena aparține incontestabil arhipelagului hedonist. Dar Prodicos? Nimeni nu l-a situat vreodată în tabăra filosofilor plăcerii și ai jubilării. Lucrările consacrate sofiștilor îl prezintă ca pe un gânditor auster, ascet, iar cea mai mare parte a glosatorilor reproduc aceste locuri comune. Și totuși... Totuși, comentatorii nu acordă decât puțin interes unei cantități - infime, desigur, dar reale - de informații prin raportare la care înnobilarea hedonistă nu pare o erezie manifestă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui Platon -, dar într-o postură abracadabrantă: sub un morman de blănuri, învelit în niște pături... Asemenea simulacre de lux, de moliciune - un păcat grecesc -, de abandon, de delăsare te fac să te gândești nu atât la cursul unui atenian auster, care proslăvește virtuțile ascetice, rigoarea și virtutea virtuoasă, cât la scenografia unui artist care, de altfel, nu și-a ascuns niciodată gustul pentru bani și pentru facilitățile pe care aceștia le procură. Sub piei de animale, în căldura jilavă a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
profesorilor de virtute, a negustorilor de morală. De această reputația nu va mai scăpa... Nimic din rândurile rămase nu ne autorizează să conchidem că Prodicos este în favoarea unui termen sau a altuia: viața frivolă de plăceri sau viața virtuoasă și austeră. Pentru că, citind Memorabilele lui Xenofon - care redau spiritul, fără să avem însă acces la literă și, mai ales, fără să cunoaștem condițiile în care a fost scris textul lui Prodicos, contextul realizării lui -, descoperim mai degrabă un fel de prozopopee
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de practica degetului vârât în gât pentru a putea continua orgiile demne de Trimalchio al lui Petroniu, Epicur afirmă teoretic și trăiește practic un hedonism ascetic care, luat în detaliu, li s-ar putea potrivi călugărilor din ordinele cele mai austere... Crima e folositoare pentru adepții idealului ascetic, platonicieni și stoici, nu peste multă vreme asociați în construirea creștinismului: ei vizează monopolul sectar asupra filosofiei și văd cu ochi foarte răi numărul important de noi elevi ai lui Epicur și ai
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
iată niște dorințe nenaturale și nenecesare, ba chiar artificiale și facultative, și totuși bogate în potențialități hedoniste. Epicuriene chiar: a restaura o ordine, a crea o armonie, a construi o seninătate, a-ți desăvârși ataraxia... -10- Plăcerea hedonismului ascetic. Plăcerea austeră a lui Epicur lasă mult înapoia ei caricaturile. El însuși a avut grijă să precizeze tot ce separă această definiție a plăcerii ca produs al ascezei de abandonul grosier în seama satisfacțiilor animalice și triviale. Cum a putut deveni contrasensul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
contra nomos o dată în plus, lecțiile simplității naturale contra prețiozităților artificiale excesive... A găti ține și de exercițiul filosofic, la fel și a mânca; discipolii lui Epicur care practică la fel de bine gândirea Magistrului în jurul unei mese ca și în atmosfera austeră și liniștită a bibliotecii o știu prea bine. în fața acestor mâncăruri sobre abundă conversațiile cu subiecte polemice: ce relații există între bogăție, fericire și virtute? Ce se poate spune despre utilitate și sinceritate în prietenie? Cum pot fi definite Binele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cunoaște o nouă viață sub trăsăturile unui epicurism hedonist roman. Philodemos, sirianul educat la Atena și stabilit în Italia, devine autorul și actorul acestei transformări. Vila Papirusurilor funcționează în geografia acestei dinamici filosofice. Alunecarea semantică de la epicurianul discipol al gândirii austere a lui Epicur la râmătorul fără credință și fără lege, animal grosier care se bălăcește în plăceri triviale, ține de bună seamă de o înțelegere greșită, vizibil orchestrată de dușmanii și de adversarii săi: ea datează din acea perioadă. Neînțelegerea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
perioadă. Neînțelegerea dăinuie. Pentru că nici al doilea epicurism, așa cum n-a făcut-o nici primul, pe care-l umanizează și-l rafinează, nu revendică desfrâul, plăcerea dincolo de orice măsură, indexarea oricărei practici conform satisfacției grosiere a animalelor. Campanienii recuză asceza austeră și dificilă a Magistrului în aceeași măsură în care refuză lăsarea în seama plăcerilor facile. Excesul le convine mai puțin decât definirea unei noi măsuri, a unui echilibru diferit, mai aproape de Aristip. Nici plăcerea redusă la bunuri dobândite în cursul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Philodemos păstrează epicurismul și, în același timp, îl depășește. El păstrează fondul, esențialul: materialismul hedonist, fizica etică, monismul ontologic, filosofia imanentă, înțelepciunea terapică, eshatologia ataraxică, practica comunitară, teologia soteriologică. Și precizează un anumit număr de chestiuni: astfel, Philodemos nuanțează dimensiunea austeră și ascetică de la început, ducând înțelepciunea Grădinii către un hedonism mai puțin riguros, mai puțin monahal, ca să folosim un termen nelalocul lui aici... Și, în acest scop, modifică orientarea doctrinei în două privințe: estetica și politica. El propune, pe de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
decât despre adevărul tezei lui. Pentru că există epicurieni implicați în viața cetățenească și politică romană de fiecare zi - să ne amintim de Cezar și de Cassius. Trecerea de la epicurismul grec la versiunea sa romană presupune și o translație de la asceza austeră a Grădinii la jubilarea voluptuoasă a Vilei, de la ordinea metafizică elenă la registrul pragmatic latin. De o parte, un rest de ideal ontologic, de gândire pură, de meditație aridă; de cealaltă, o preocupare utilitaristă, o tensiune realistă, un țel imanent
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unele reticențe în privința poeziei, suspectată că ar vehicula povești și că ar servi fabulațiilor mitului, Lucrețiu scrie aceste mii de versuri pentru a-l converti pe Memmius la conversația filosofică epicuriană. Doctrina pare amară, seamănă cu o băutură de leac austeră, e ca un medicament cu gust puternic, cam ca absintul, dar asta n-are importanță: poezia va acționa precum mierea, acest excipient dulce care îi permite poțiunii să fie eficace, în ciuda unei ingestii neplăcute. Paharul fiind uns cu lichid dulce
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
au fost niciodată puse În practică și necesitau, În general, o tenacitate politică și resurse financiare pe care puține autorități politice le puteau reuni. Câteva exemple ale geniului său expansiv există totuși, cele mai importante dintre ele fiind probabil Chandigarh, austera capitală a statului Punjab din India, și l’Unité d’Habitation, un mare complex de locuințe din Marsilia, Însă moștenirea pe care a lăsat-o este cel mai bine pusă În evidență de logica megaproiectelor sale nerealizate. În diverse momente
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
lor. Cuvântul „brasilită” pune În evidență, de asemenea, influența pe care o are mediul orașului asupra celor care locuiesc În el. Prin comparație cu viața colorată și variată din Rio și Săo Paulo, traiul În Brasília cea monotonă, repetitivă și austeră seamănă probabil cu viața Într-o celulă de izolare. Deși a creat ordinea formală și zonificarea funcțională, rețeta urbanismului extrem-modernist a făcut acest lucru cu prețul unui mediu sărăcit din punct de vedere senzorial și monoton, un mediu ale cărui
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și de a oferi locuitorilor din Chandigarh - În mare parte, funcționari În administrație - o imagine a propriului lor viitor. Ca și În capitala braziliană, la periferie a apărut, În cele din urmă, Încă un oraș, neplanificat și contrastând cu ordinea austeră din centru. Critica urbanismului extrem-modernist Cartea lui Jane Jacobs, The Death and Life of Great American Cities, a fost scrisă În 1961 și Îndreptată Împotriva unui puternic val de urbanism funcțional și modernist. Nu era prima critică de acest fel
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sistem social sărac și neviabil. Datorită rezistenței oamenilor la cele mai severe forme de Încorsetare socială, finalizarea proiectelor uniformizante de raționalizare centralizată nu va fi niciodată posibilă. Dacă ele ar fi fost duse până la capăt În formele lor cele mai austere, viitorul omenirii ar fi arătat foarte Întunecat. De pildă, unul din planurile concepute de Le Corbusier prevedea cazarea lucrătorilor din fabrici și a familiilor lor În barăci amplasate de-a lungul principalelor artere de circulație. Teoretic, era un mijloc eficient
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
poate păstra o frunză veștedă de castan, aducând nu știu ce adiere a vieții libere. Acuitatea auditivă e de asemenea crescută, dobândind intensități halucinante (deținuții își târau „cu toții lanțurile pe ciment într-un zgomot de șenile de tanc”). Dispunând de o scriitură austeră, cartea spune că I. nu a vrut să „facă literatură” din amintirile sale copleșitoare, dar că dispune de atâta vigoare în reconstituirea universului carceral, în descrierea coșmarului trăit, încât valoarea memoriilor, de o mare forță expresivă, nu e doar una
IOANID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
crochiuri de atmosferă, pseudopasteluri uneori (eliptice, metaforice, nu vizuale, ci mai degrabă conceptual-sugestive). O anumită obscuritate limitată e caracteristică pentru discursul liric. Poeta nu construiește „tablouri”, nici „perorații”, ci oferă consistență semantică unor trăiri și reflecții, uneori printr-un imagism auster, alteori pe ton baladesc, nu o dată cu accente de calofilie. Temele, subiectele sunt cele obișnuite pentru lirica de acest gen (chestiuni și chestionări existențiale, erotica, morala și responsabilitatea umană, comuniunea cu natura, dar și autointerogarea asupra scrisului, prin eboșe de artă
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
contururi vagi, cultivarea nuanței. Axul tematic central e cel al comunicării dintre intimitatea ființei și lume, concepută ca o traversare armonioasă prin peisajele imaginației, stârnite de cuvinte și devenite prilej de încântare, sau, dimpotrivă, ca o înaintare spre expresia rigidă, austeră. Notele generale ale acestei poezii sunt candoarea, discreția, aerul auroral, fragilitatea, reveria, toate exprimând disponibilitatea deschiderii ființei lăuntrice spre lume. Tonalitățile de cantilenă, ca și preferința pentru imaginile florale permit stabilirea unor conexiuni cu poezia simbolistă, obsesia hibernalului și a
FILIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286994_a_288323]
-
din satul său, a fost primit într-o mănăstire dintr-un sat apropiat, Teleda, unde a rămas cam zece ani. Însă nepotolita sa înclinație spre penitență l-a determinat să plece de acolo și să ducă o viață tot mai austeră până când s-a stabilit lângă satul Telnescin în vârful unei pietre înalte de circa un metru, înlocuită apoi de coloane tot mai lungi; ultima ar fi măsurat 18 sau 20 de metri și el ar fi rămas în vârful ei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
CNT, 1964, 31; Manolescu, Metamorfozele, 115-116; Magdalena Popescu, „Poezii”, RL, 1969, 5; Aureliu Goci, „Semne pe scut”, RL, 1973, 3; Traian Stoica, „Semne pe scut”, VR, 1973, 2; Victor Felea, „Semne pe scut”, TR, 1973, 24; Al. Piru, Un poet auster: Emil Giurgiuca, RL, 1974, 6; Crohmălniceanu, Literatura, II, 178-180; Fanache, Întâlniri, 155-160; Valentin Tașcu, Două antologii în fața timpului, T, 1978, 2; Septimiu Bucur, Banchetul lui Lucullus, îngr. și pref. Serafim Duicu, Cluj-Napoca, 1978, 282-284; Leon Baconsky, Emil Giurgiuca, ST, 1981
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
și de secvențe eseistice și publistice, în cartea intitulată Fragmente salvate (1975-1989) (1996). După o lungă așteptare, culegerea inițială este (aproape) integral reconstituită în Logodnica mecanicului Gavrilov (2002; Premiul Filialei Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor). De obicei concise, concepute riguros și auster până la rigiditate, narațiunile „lucrează cu imagini «anamorfozate»” (Ioan Holban). Autorul, observator atent al cotidianului, mizează pe sugestiile simbolice ale unor întâmplări mărunte dezvoltate fie în cheie lirică, poematică, fie în manieră ironic-fantezistă. Protagonistul povestirilor este, în mod obișnuit, un tânăr
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]