2,756 matches
-
Iordachescu Ionut Fostul secretar de stat Hillary Clinton se disociază de hotărârea președintelui Barack Obama de a nu interveni în războiul civil din Siria, potrivit unor extrase din cartea autobiografică a fostei Prime Doamne. Noua carte a lui Clinton aruncă o nouă lumină asupra politicii externe pe care fostul secretar de stat o va aplica dacă în 2016 câștigă Președinția. Volumul "Alegeri dificile" descrie cei patru ani ai lui Clinton
Clinton se distanțează de Obama. Divergențe la Casa Albă by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54102_a_55427]
-
fantasmelor erotice. Restul a ținut de o propagandă mediatică care, dată fiind degringolada de după al Doilea Război Mondial, nu a cunoscut reacții de împotrivire. În realitate, psihanaliza nu e o știință, ci curată filozofie și, cum orice filozofie e povestea autobiografică a autorului ei, Freud a construit un sistem în care au ajuns să creadă prea mulți. Psihanaliza nu poate trata nici o boală, decît fantasmele celor care se complac în ele. „Psihanaliza - e teza acestei cărți - este o disciplină reală și
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
viață, pentru a face ordine în existența lui: criptomenzia, autoanaliza, interpretarea viselor, ancheta psihopatologică, complexul lui Oedip, romanul de familie, amintirea-ecran, hoarda primitivă, uciderea tatălui, etiologia sexuală a nevrozelor, sublimarea ș.a.m.d. constituie, printre atîtea altele, momente teoretice strict autobiografice. Psihanaliza constituie autobiografia unui om care-și inventează o lume ca să poată trăi cu fantasmele lui - ca orice filosof...” (p. 32) Ca să se apere de reacția adulatorilor, Onfray recurge la clasicul truc al înțelegerii, declarînd că nu vrea să-l
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
în media de specialitate, de muzică; și nu numai; sunt luări de poziții exprimate în anii deceniului abia încheiat. Multe dintre acestea sunt publicate în „Actualitatea muzicală”. Genul publicistic abordat este foarte diferit. Sunt editoriale, evocări, amintiri, succinte studii, mențiuni autobiografice, poziționări în plan estetic. Spectrul de acțiune, de interes, este foarte larg. De la consemnări cu caracter istoric, civic, administrativ la atitudini ce vizează faptul cotidian. Este realitatea noastră observată cu atenție, în planurile paralele ale acesteia, o realitate spre care
Cărțile noastre, cărțile muzicii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5370_a_6695]
-
Această celebră capodoperă autobiografică a fost publicată în 1916, la Zürich, unde Joyce se refugiase din Franța, în timpul Primului Război Mondial. Vicisitudinile și avatarurile copilăriei și adolescenței petrecute de Joyce la Dublin, într-o Irlandă frământată de eterne tulburări și răzvrătiri politice, într-o familie sărăcită
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
ca o simplă cochetărie livrescă.) Însăși formula acestei cărți mi se pare extrem de confuză. Singurul lucru clar e că autorul detestă convenția realistă. O declară într-o scurtă confesiune reluată pe manșeta volumului: „Niciodată nu mi-a plăcut literatura realist-autenticistă, autobiografică și, de prea multe ori, egocentristă. Dacă nu are în ea un sâmbure de fantastic, de absurd, dacă nu mă face să visez sau să-mi desprind picioarele de la pământ măcar un pic, mie, literatura nu-mi spune nimic.” Dacă
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
Primul și cel mai celebru dintre cele patru volume autobiografice ale scriitoarei Simone de Beauvoir, Mémoires d’une jeune fille rangée, apare la Editura Humanitas într-o nouă traducere românească semnată de Ioana Ilie. Precedentele traduceri, publicate sub titlul Amintirile unei fete cuminți, au aparținut Andei Boldur (ELU, București, 1965
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
și modestă, nu lipsită de momente dificile. Autor al primei încercări monografice apărută în 1943, a îngrijit în România numeroase ediții din opera marelui său prieten, a editat corespondența acestuia cu scriitori străini, a realizat reconstituirea pe bază de texte autobiografice Panait Istrati - Cum am devenit scriitor, după modelul colecției franceze ,,par lui-même“. În Franța, a contribuit, printre altele, la realizarea mai multor numere Cahiers Panaït Istrati, dintre care trebuie amintită publicarea corespondenței Istrati-Rolland (extraordinar document, a cărui traducere, realizată de
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]
-
în care inseraseră și un articol al meu mai vechi despre sărbătorit. Ajuns acasă pe seară, îl răsfoiesc împreună cu alte cărți primite în cursul zilei. Văd la sumar titlul unui capitol "Student la București. Exmatriculat!" din cadrul unui lung interviu "strict autobiografic" luat de Ion Bogdan Lefter și mă grăbesc să-l citesc pentru că despre aceeași perioadă și despre același eveniment trist scrisesem și eu în evocarea apărută în România literară o zi mai devreme (vezi Rom. lit. nr...). La sfârșitul capitolului
Primim () [Corola-journal/Journalistic/6680_a_8005]
-
secolului, de care suferă tineretul deziluzionat și depravat de după Primul Imperiu, dar în părțile următoare care analizează un caz de gelozie morbidă. Este de fapt romanul iubirii tumultuoase dintre Musset însuși ( în roman, Octave) și George Sand ( în roman, Brigitte). Autobiograficul, pe modelul celorlalte "Confesiuni", ale lui Rousseau, e abia travestit în ficțiune. Ca la Holban, și spre deosebire de Balzac, de care nu se despart majoritatea prozatorilor noștri, aici nu există decât cei doi protagoniști, fără societate. Chiar și în paginile de la
O referință ignorată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6683_a_8008]
-
ne-am despărțit până acum de o mie de ori/ (....) noi nu ne mai putem despărți niciodată niciodată/oh salvie levănțică iasomie trandafir". De la enumerarea speciilor, splendorilor florale, la Baconsky răsfăț nominalist, rafinament de pictor impresionist, ajungem la enumerarea aproape autobiografică, jumătate ingrediente utile, jumătate aspirație spre misterul simbolului florilor la Mazilescu. Prozaicul și poeticul întrețin un dialog la ultimul, un dialog consolator, obosit, o atmosferă de tihnă domestică regăsită, se poate bănui, "noi nu ne mai putem despărți niciodată niciodată
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
Curzio Malaparte, filmul lui Radu Gabrea are și o valoare restitutivă în spațiul memoriei a unui eveniment mult timp ascuns în faldurile istoriei. Călătoria lui Gruber ridică o singură problemă care nu este propriu-zis a filmului, ci una a romanului autobiografic al lui Malaparte și valorii pe care o are această mărturie a scriitorului italian aflat în calitate de corespondent oficial al presei italiene, în drum spre frontul sovietic unde n-a mai ajuns și nu din cauza unei alergii. Istoricul Mihai Dimitrie Sturdza
Călătoria lui Malaparte by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6700_a_8025]
-
trimitere la situația trăită de scriitor: "Dar omenii nu mor din cauza dragostei, nu te sinucizi când ești dezamăgit în dragoste. Ci scrii o carte." Astfel de speculații închid și deschid canale care, în ciuda spectaculozității, nu ajung în inima semnificațiilor textului. Autobiografic sau nu, romanul trebuie citit prin ceea ce spune cititorului actual, și nu încercând să aflăm cine se află dincolo de măștile personajelor. E de natură secundară - chiar dacă plin de spectaculozitate - faptul că poetul Mark Frost, "un tânăr deșirat și arătând ca
Primul Faulkner (VIII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6708_a_8033]
-
același timp", "încălecând două limbi, două continente, două vieți și două culturi". El amplifică astfel drama rememorării nu numai prin repetiție și revizie, ci și prin duplicare lingvistică, un proces denumit de el însuși "distorificare". Bazându-se pe aceleași evenimente autobiografice, dar narate în două limbi diferite, Federman înțelege scrisul ca pe un proces de " nesfârșită procrastinare", "o mare traversare" a textelor proprii de către "un acrobat nebun al ficțiunii". Toți naratorii lui Federman sunt de fapt acrobați nebuni, alter-ego-uri având nume
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
pe care le-a scris în acest interval încep să capete conotație politică. De altfel, paralel cu lecturile literare, a citit texte filozofice și istorice. A scris poemul descriptiv-erotic În Elveția, precum și cunoscutul volum Ceasul meditării (un ciclu cu caracter autobiografic, un fel de analiză a propriei vieți de până atunci, lăsând să se vadă în mod categoric disponibilitățile poetice excepționale din volumele ulterioare)5. După acest al treilea volum de versuri, publicat la Paris cu titlul Poezii, SÓowacki s-a
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
ca în piesa lui Ionesco. A doua sesiune, desfășurată în primitoarea sală a bibliotecii Academiei, a debutat cu comunicarea lui André Le Gall, autor al unei monografii dedicate dramaturgului (publicată recent în Franța, la editura Flammarion), care a prezentat elementele autobiografice din teatrul și scrierile sale memorialistice, în care, potrivit lui, Ionesco, "se pune în scenă" pe sine. Prof. Gabriella Bosco (Universitatea din Torino) a analizat drumul parcurs de cele cîteva proze ionesciene transpuse în piese de teatru. În ce mă privește
Colocviu Eugène Ionesco la Roma by Vlad Russo () [Corola-journal/Journalistic/6611_a_7936]
-
certă. Chiar un Jurnal cum este cel al lui Mihail Sebastian, ne arată Marta Petreu (vz. Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian), poate mistifica prin omisiune. Ceea ce a tulburat, de fapt, întreaga rețea a teoriilor ce vizează prezența autobiograficului în sfera literaturii a fost nu o mișcare spre exterior sans rivages, ci tocmai o cădere în sine. Oricît ar părea de ciudat, paradoxal chiar, în epoca noastră, literatura nu se deschide - prin valorizare - spre alte spații, apropiate sau nu
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
de Dostoievski), deci pe alte criterii decît cele ale strictei autenticități biografice, a contribuit și el la dizolvarea mereu mai accentuată a granițelor dintre genuri și specii. Faptul a făcut posibilă adoptarea, la limită, a "tehnicii" jurnalului, ca expresie deliberat autobiografică, drept program de creație de către scriitorii Școlii de la Tîrgoviște, prelungind într-un fel ideea autenticității - teoretizată de Mircea Eliade și îmbrățișată de Generația �27. De fapt, intruziunea incertelor date autobiografice în cîmpul literaturii, în speță al romanului (incerte - fiindcă, așa cum
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
posibilă adoptarea, la limită, a "tehnicii" jurnalului, ca expresie deliberat autobiografică, drept program de creație de către scriitorii Școlii de la Tîrgoviște, prelungind într-un fel ideea autenticității - teoretizată de Mircea Eliade și îmbrățișată de Generația �27. De fapt, intruziunea incertelor date autobiografice în cîmpul literaturii, în speță al romanului (incerte - fiindcă, așa cum vom vedea, "verificarea" lor ține de o aproximație majoră) poate doar să conducă la aparența de accentuat "realism psihologic", ca răspuns la întrebarea: Cum ar putea fi transpusă, cu un
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
convocarea propriilor trăiri? Mai mult decît retorică, întrebarea este tautologică și ne împinge, oarecum calculat, într-un mecanicism din acțiunea căruia literatura este trimisă în plan secund. Nu suntem departe, revăzând toate cele spuse până aici, de a considera problematica autobiograficului ca minimal operantă (ca să spunem doar atât) în ansamblul teoriei literaturii, cel puțin în formula în care se caută o specificitate clar delimitativă. Într-o ultimă instanță, suntem efectiv și decisiv în zona "competenței textuale", eventual cu derivatul "competenței narative
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
e negată chiar "obiectivitatea", neutralitatea, "puritatea" epicului. Și, astfel, atât principiul sincerității, cât și cel al adevărului funcționează, pe acest palier, doar ca principii ale ficțiunii, ale construcției, deci ale literaturii. Unde își mai află loc, în acest context, "pactul autobiografic" al lui Philippe Lejeune? Aproape niciunde, îndeosebi după ce însuși autorul lui a sfîrșit prin a se orienta către documentul în ultimă instanță indiferent ca și pentru literatură. Văzut ca traiect conciliator între autor, narator și personaj, "pactul autobiografic" radicalizează în
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
context, "pactul autobiografic" al lui Philippe Lejeune? Aproape niciunde, îndeosebi după ce însuși autorul lui a sfîrșit prin a se orienta către documentul în ultimă instanță indiferent ca și pentru literatură. Văzut ca traiect conciliator între autor, narator și personaj, "pactul autobiografic" radicalizează în ordinea unui anumit tip de lectură care, în cele din urmă, induce confuzia în receptarea operei, în orice caz o îndepărtează de nivelul său "natural". Dacă există un pact, și acesta există într-adevăr, el este unul preponderent
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
nivelul său "natural". Dacă există un pact, și acesta există într-adevăr, el este unul preponderent între scriitor și scriitură, între autor și constructul său, aparținând astfel normei generale care guvernează orice act de creație literară. Căzut în ficțiune, stratul autobiografic își pierde semnificația primară sau, mai bine zis, devine element al unui construct deschis esențial către un alt orizont decât cel al referențialității exact circumscrise la existența și biologia ființei-autor. Ceea ce variază sunt calitatea și intensitatea acestei, în fond, corespondențe
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
roman considerat expresie de vîrf în literatura realistă, Ion al lui Liviu Rebreanu. Dar numai o lectură înalt specializată poate dezvolta echivalențele complexe între biografii, mediul cunoscut, persoane reale etc. și pagina scrisă; lectura devine instrument al cercetării, iar "pactul autobiografic" este inaccesibil, în întreaga sa desfășurare, cititorului obișnuit. O dată în plus, ficționalul refuză, prin chiar natura sa, translarea fidelă, se supune altor norme și este, judecând strict referențial, agent al "falsului". Necunoscând această realitate, scriind romanul-replică Dragostea nu moare, Maitreyi
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
ajuns?" Evident că nu acel "adevăr" dorit de Maitreyi Devi putea fi întâlnit în literatură, ca atare el nu putea "justifica" nici romanul lui Mircea Eliade. Iar de aici mai putem deduce un fapt care acoperă semnificația reală a "pactului autobiografic": lectura "tehnică" de care am vorbit, atunci când ea poate fi exercitată, are un efect unidirecționat, în sensul că aruncă lumini (uneori "perverse") asupra vieții scriitorului. Comparativă și "corecțională", lectura astfel efectuată nu realizează, în nici un caz, deschideri în ordinea specificității
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]