56,520 matches
-
religie decât ateismul. Știința moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egală cu zero. Seamănă cu Mersul trenurilor, după părerea mea. Poți s-o schimbi, ca pe tren, la care stație vrei. Omul autonom nu e capabil să creeze o ordine morală. O primește de sus, sau nu o primește deloc. Cum e posibilă morala publică? Prin înstăpânirea absolută a moralei religioase creștine. Dogmele creștine trebuie să poruncească normele morale care, fără ele, nu
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
de a evita neliniștea metafizică a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir — cum a intrat prietenul meu Cioran — prin disperare. Cine n-a putut fi înlocuită? Religia! Iar filozofia, care speculează autonom, face onanie mintală. Și dacă vrea să scoată, să extragă esențe din științele naturii, e parazit. Atât! Nu îndrăznești să spui despre religie, teologal vorbind, — dacă ești cinstit — că a fost înlocuită de filozofie sau de știință. Un creștin îți
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
În lucrarea de față ne propunem să integrăm într-o viziune de ansamblu ceea ce a însemnat demografic în contextul politic și economico-social al României anilor 19651989. Oferta de cunoaștere pe care o propune istoria are în vedere dezvoltarea unei personalități autonome, capabilă să analizeze, să propună soluții, să accepte diversitatea și dialogul, să ia decizii în cunoștiință de cauză, să-și asume responsabilități și să asimileze instrumentele intelectuale care să susțină învățarea permanentă. CAPITOLUL I Politica demografică 1. Planificarea familială. Decretul
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
eficientizarea acțiunii educative concrete. Această cunoaștere a copilului pot constitui repere de elaborarea unor strategii de lucru unitare și coerente, adaptate vârstei și contextului particular, toate orientate către atingerea unor finalități explicite. Idealul educațional al școlii românești vizează formarea personalității autonome și creative, a personalității care anticipează viitorul, reușește să transforme prezentul în direcția anticipării sale, să descopere și să rezolve situațiile împreună cu ceilalți. “Problema creativității a preocupat numeroși cercetători, psihologi, pedagogi și practicanți în domeniul educației, impresionați de valoarea acestei
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
transnaționale; ele nu există decât ca organizații interne.” II.3. Comitetul Internațional Olimpic Forțele transnaționale, cu o influență din ce în ce mai mare în politica mondială, sunt definite drept „un complex de relații concrete, coaliții, interacțiuni, care depășesc frontierele naționale și care acționează autonom, dacă nu chiar independent de guvernele naționale.” Definiția clasică a unei organizații internaționale este aceea că aceasta „reprezintă o asociație de state, constituită printr-un tratat dotată cu o constituție și cu organe comune, având o personalitate juridică distinctă de
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
Tehno Print, București, 2004 Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în relațiile internaționale 190 53. Vlăsceanu, Mihaela Psihologia organizării și conducerii, București, Editura Paideea, 1994 54. Vrabie, A. (coord.) - România la Jocurile Olimpice, ediția a II-a revăzută și actualizată, Regia Autonomă Monitorul Oficial, București, 2002 55. XXX - Dicționar politic, Editura Politică, București, 1975 56. Zamfir, C.; Vlăsceanu, L. - Dicționar de sociologie, Editura Babel, București, 1998 57. Zlate, M. Psihologia muncii relații interumane, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981. Tipar Digital realizat
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
centrul civic. Transporturile poștale s-au dezvoltat după construirea căii ferate. Până în 1992, poșta a funcționat împreună cu telecomunicațiile, care aveau în comună 80 de abonamente de telefoane, 1401 de televizoare și 325 de aparate radio, după care au devenit regii autonome. Oficiul Poștal Lespezi, ce asigură distribuirea corespondenței, coletelor, mandatelor poștale, mandatelor de pensii etc., aparține de Oficiul Teritorial de Poștă Pașcani. Diriginții de poștă de după război au fost Gheorghe Caba, Maria Caba, Ioan Calistru, Dumitru Bitter (19621997), Niculina Grigorie (1997
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
preluarea culturii în psihologia organizațională a fost doar un efort de denominare. Convertirea managerilor și practicienilor anilor '60-'70 la ideea preeminenței indivizilor în influențarea eficienței organizaționale a statuat interesul pentru un nou domeniu, care a început să devină din ce în ce mai autonom, mai recunoscut. Anii 1980 au însemnat pentru cultura organizațională dobândirea unui statut în studiile organizaționale și de management. Înainte a aborda propriu-zis cultura organizațională, vom face un detur prin care dorim să poziționăm tratarea culturii organizaționale în contextul mai larg
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
și organizație, raporturile dintre lucrători și conducere 158. Componentele climatului sunt autonomia, gradul de structurare a companiei, orientarea recompenselor, gradul de respect și suportul 159. Autonomia se referă la gradul de libertate și independență în acțiuni ale angajaților. Un climat autonom respectă libertatea de decizie, încurajează responsabilitatea, generează motivare și satisfacție în muncă. Aceste beneficii ale climatului autonom sunt, în fapt, beneficii ale brandului de angajator. Gradul de structurare a organizației are impact asupra climatului. Cu cât structura este mai formalizată
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
orientarea recompenselor, gradul de respect și suportul 159. Autonomia se referă la gradul de libertate și independență în acțiuni ale angajaților. Un climat autonom respectă libertatea de decizie, încurajează responsabilitatea, generează motivare și satisfacție în muncă. Aceste beneficii ale climatului autonom sunt, în fapt, beneficii ale brandului de angajator. Gradul de structurare a organizației are impact asupra climatului. Cu cât structura este mai formalizată, mai rigidă procedural, cu atât climatul este mai puțin permisiv. Evident, consecințele acestui tip de structurare descurajează
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
sta expresiile emoționale. Expresiile emoționale însă nu sunt acte anonime, ci reacțiuni ale organismului totalitar, adică în totalitatea lui. Așadar, expresiile emoționale sau mimica sunt linii de direcție, numai în care se cristalizează eul omenesc. Obiecțiunea lui Bechterew: Mimica este autonomă. Ea se poate manifesta, fără să aibă loc și emoția. Ca în cazul animalului decerebrat, căruia i se excită thalamusul. Invers - animalul poate avea o emoție, fără mimică, atunci când thalamusul este anesteziat. Mimica are loc prin thalamus. Emoția, - de ordin
Însemnări din1944 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7225_a_8550]
-
să o temperez. E drept că această creație ar putea să nu reziste de una singură, pentru că este prea adânc tributară proiectului de ansamblu al spectacolului; totuși unele din secvențele sale au suficient potențial pentru a-și croi un traseu autonom. Cel mai intrigant aspect al Verii fierbinți pe Iza, pe care îmi doream să-l deslușesc cum se cuvine, este alchimia elaborării sale. Căutând indicii în acest sens, am descoperit o seamă de fapte pline de înțeles. Se pare că
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
limitele unui amatorism agresiv. Într-un spectacol ca "No One" de Carmen Vioreanu, de pildă, nu "discotecismul", vizual și auditiv abundent, compromite, împinge în derizoriu, ci faptul că mijloacele folosite nu devin semn teatral, nu se constituie ca un limbaj autonom, rolul lor fiind doar acela de a crea confuzii. În fond, aceasta e și primejdia pe care o prezintă asemenea "produse" de serie. Despre Carmen Vioreanu, ca să nu săvârșesc cumva o nedreptate, aș dori să se rețină, toutși, că e
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
împărțiți egal între întîmplări exterioare și gînduri, reflecții, neliniști lăuntrice. între lumea de afară, obiectivă și previzibilă, cu evenimente meteorologice, schimbări de peisaj și de decor, și ambientul intim, lumea atelierului, a lucrărilor care se nasc și care dobîndesc viață autonomă - lume cu îndoieli, cu victorii și cu melancolii. Prin aceste note, scrise de multe ori neglijent, fără vreo preocupare anume pentru a convinge vreun cititor ipotetic, trec în fugă nenumărate personaje reale și fictive, persoane publice sau anonime, cu o
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
cunoașterii, artistul explorează, în principal, patru căi de acreditare a formei și tot atîtea strategii de manipulare a privitorului; prima cale este aceea a imitației directe (cazul paginii scrise, al cărții, al bibliotecii, al insectarului etc.) prin care imaginea devine autonomă față de obiectul inițial, a cărui esență este acum uzurpată. Cea de-a doua cale ar putea fi numită a imitației analogice și ea presupune invocarea unei realități prin substituții sprijinite pe analogii formale: un dovlecel uscat, de pildă, se substituie
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
ca o leucemie a stelelor" (Scrisoare mamei), "Sub morminte, Doamne iartă/ numai artă pentru artă..." (Sub morminte), "Oh, bietul adevăr bolnav de gâlci/ se culcă-n grâu și se trezește-n bâlci" (Hau bau) - asemenea secvențe au valori și semnificații autonome, contribuind la impresia de pulverizare a discursului liric, de poezie explodată pentru a cărei unitate doar rima servește cel mai adesea drept garant. Nu mai puțin modernistă este și atitudinea poetului în fața orașului și, în genere, a civilizației și ordinii
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
spectacolul Măscăriciul după texte de Cehov, în regia lui Horațiu Mălăele. Este un schimb cultural, urmând ca teatrul spaniol să fie prezent pe scenele bucureștene în toamna acestui an. Teatrul Abadía, creat pe 14 februarie 1995 la inițiativa guvernului Comunității Autonome din Madrid și a lui José Luis Gómez, regizor și actor renumit, este un teatru de repertoriu, beneficiind de două spații de joc, situate într-o veche abație înălțată într-un cartier tipic madrilen: sala Juan de la Cruz, purtând numele
Bulandra versus Abadía by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9799_a_11124]
-
și sala José Lui Alonso, omagiind importantul regizor spaniol, având 290 de locuri. Formula după care funcționează Teatrul Abadía, nu foarte obișnuită în Spania, este următoarea: o fundație privată, al cărei patronat este reprezentat pe trei nivele de administrația spaniolă - autonomă: Comunitatea din Madrid, centrală: Ministerul Culturii și locală: Primăria madrilenă. De la inaugurarea teatrului s-au prezentat 25 de spectacole, producții proprii, autorii contemporani alternând cu cei clasici, montările fiind semnate de regizori importanți, unii dintre ei fiind actori și dramaturgi
Bulandra versus Abadía by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9799_a_11124]
-
tehnicilor și a tehnologiilor, și nu în aceea care formulează concepte în fugă, pe care le scoate apoi la vînzare în mare grabă, adică înainte de a li se fi descoperit sursa, și care nu ajung niciodată să capete o formă autonomă, Dumitraș imaginează și construiește cu vocația celui ce simte simultan măreția creației, în general, dar și lacunele ei, așa cum pot fi ele percepute în experiența individuală. Din acestă pricină, mai curînd existențială decît determinată de problematizări estetice, el simte o
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
se tot repetă, pentru el e o mare porcărie, care nu trebuie lăsată așa. Cînd nu-i ajunge desenul, bagă și cuvinte, citate reale sau posibile, așa că, din cînd în cînd îi dau dreptate că desenele lui au o existență autonomă față de textul pe care îl ilustrează. Devis care desenează azi la Cotidianul și la Idei în dialog s-a antrenat în acest scop la marile ziare din Franța și din Statele Unite. În America a fost ani de zile colaborator permanent
Căpăţănosul şi genialul Grebu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9859_a_11184]
-
ci mai degrabă accesul tot mai dificil la ficțiunea din spatele rândurilor. Așadar, nu atât excesul teoretic și narcisiac ne incomodează, nu impresia continuă de palimpsest ne face sceptici, cât senzația fără cale de întoarcere că scrisul poate deveni atât de autonom încât să nu mai poată fi, în ultimă instanță, repovestit. Sincer și sociologic vorbind, putem admite, prin analogie, că trăim într-o lume așa-zicând textualistă: de la globalizarea comunicării, prin internet sau telefonie mobilă, și până la metalimbajele de specialitate, de la
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
epuizante (Natură moartă cu narcisă, covrig și cupă, Scorpioni), nu exclud parcurgerea traseului în sens invers. În câteva rânduri, din tablourile vechi, desenele unui personaj ori paginile de literatură ale unei prozatoare numite... Adriana Bittel se desprind pentru a deveni autonome siluete mișcătoare, o superbă tânără căreia nu i se pot vedea trăsăturile feței (deoarece n-au fost desenate) sau un șal de angora gălbui, care încălzește genunchii naratoarei. Aceasta și fiindcă o parte din povestiri sunt la persoana întâi, asumat
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
ceux qui l'ont précédé" (83). Ar însemna că Țepeneag nu e - deși și Daiana Felecan susține contrariul - teoreticianul și practicianul original și consecvent în delimitarea de romantism și suprarealism, în impunerea unei literaturi într-o altă modalitate onirică, una autonomă. Constat cu surprindere: contradictoriu e, vai, comentariul, nu textul comentat. De altfel, Ilina Gregori (vezi fraza următoare care încheie citatul) constată și ea luciditatea metodică. Doar că nu-i sesizează funcția de diferențiere, îndeosebi față de suprarealism. Din același motiv, de
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
de texte ce ilustrează, la unison, comandamentele oficiale. Literatura și, în general, artele nu mai lucrează cu materia de inspirație a autorilor, ci cu temele obligatorii și rețetele de fabricație impuse de activiști. Iar cititorul nu mai reprezintă o entitate autonomă, cu gusturi, preferințe, idiosincrazii literare, ci, de asemenea, o rotiță într-un imens angrenaj. Dacă scriitorii sunt îndemnați să meargă în "documentare" pe șantiere, pentru a compune romane și poeme despre "viața adevărată" din Republica Socialistă România, cititorii devin o
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
luat naștere. Titlul introducerii-argument a cărții formulat de regizorul Gavriil Pinte anunță traseul oarecum biografic al piesei: Un tramvai numit Popescu... sau circuitul poetului în lume. într-adevăr, fiind împărțită nu în acte sau scene, ci în scurte părți aparent autonome, volumul reconstituie secvențial viața poetului, focalizând câte un moment sau câte un personaj dintre cei apropiați: Localul familial, Familia Popescu - Fiul - Cristian Popescu - Poet, Tatăl, Mama, Sora, Proces cu mătușa, Nașterea Poemului Popescu, Teatrul lui Popescu, Apocalipsa - dragostea lui, Spovedania
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]