852,023 matches
-
dintre interpretările posibile și are de multe ori avantajul de a evidenția specificități pe care o lectură în tăcere nu le-ar revela: intenția prozodică, ritmul, intensificările de tempo, gradul de emotivitate și atitudinea rostirii. Performanțele interpretative vocale - datorate fie autorului, fie altor recitatori - ar trebui să devină o întrebare firească în lumea artei literare și teatrale, mai ales ca urmare a faptului că cerințele exagerate ale unei filologii auditive ŕ la Sievers au fost spulberate. Lessing afirma că o frază
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
vers pot căpăta prin discursul oral "explicația cea mai elocventă, comentariul cel mai complet". Condițiile receptării literare au fost supuse schimbărilor prin dezvoltarea noilor medii și au determinat implicit și o schimbare în propria receptare a textelor. Vocile celor mai mulți dintre autorii ce au publicat după 1950 ne răsună în urechi; nu mai putem citi un text fără ca un rest de sonoritate să nu ne însoțească lectura. Cititorii contemporani refac fizionomia textului pornind de la un fond sonor - vocea autorului - pe care îl
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
Vocile celor mai mulți dintre autorii ce au publicat după 1950 ne răsună în urechi; nu mai putem citi un text fără ca un rest de sonoritate să nu ne însoțească lectura. Cititorii contemporani refac fizionomia textului pornind de la un fond sonor - vocea autorului - pe care îl atașează cuvintelor. Este vorba despre o nouă plăcere estetică ce surprinde prin originalitate. Oare mai pot fi citite textele lui Ernst Bloch, Elias Canetti, Hans Magnus Enzensberger, Ingeborg Bachmann, Arno Schmidt sau Theodor Adorno fără a le
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
îl atașează cuvintelor. Este vorba despre o nouă plăcere estetică ce surprinde prin originalitate. Oare mai pot fi citite textele lui Ernst Bloch, Elias Canetti, Hans Magnus Enzensberger, Ingeborg Bachmann, Arno Schmidt sau Theodor Adorno fără a le asocia vocea autorului? Cititorul poate alege între o lectură multidimensională, în care vocea este atașată textului sau renunțarea intenționată la această dimensiune. Alfred Döblin considera că lectura romanelor la radio are un efect restrictiv, de limitare asupra fanteziei "cititorilor". Pe de altă parte
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
elementul auditiv, iar în această categorie se înscriu operele lui Walter Benjamin. Nu este de mirare că, odată cu apariția gramofonului, scriitorii au fost îndemnați să se înregistreze, după ce, în a doua jumătate a secolului 19, fotografia și asocierea acesteia imaginii autorului devine un lucru obișnuit. Discurile erau folosite atât în scopuri pedagogice cât și estetice. Radioul a reprezentat continuarea acestor înregistrări sonore la un alt nivel, concretizate în orele dedicate scriitorilor, înainte ca televiziunea să adopte aceeași inițiativă. În acest sens
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
Oare nu este pusă sub semnul întrebării întreaga concepție în ceea ce privește așteptările referitoare la actul de lectură care dăinuie încă de pe vremea iluminiștilor - acutizarea percepției critice a cititorului și eliberarea acestuia din raportul de dependență față de un recitator? Oare nu instituie autorii în felul acesta o nouă autoritate în ceea ce privește situația unei lecturi oarecum impuse? Un argument contrar este faptul că asemenea obiecții s-ar putea aduce fiecărui spectacol teatral, fiecărei predici sau prelegeri. "Ça n'empęche pas d'exister!" am putea să
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
orice carne vine să scîncească./ Mă rog, pentru că tăcerea ta mi-e frate/ Pe care-l am, trunchi de ocean, pe brațe./ Exilat în caliciu/ îngenunchez printre mulțimile/ Imnului" (Către soare șvariantăț). Frate cu Fundoianu, cu Voronca, cu Virgil Gheorghiu, autorul Metopei e un împătimit al vieții ușor melancolizate din pricina prea marii sale intensități și din această pricină cochetînd cu imaginile crizei și cu tentațiile austerității, consemnate mai sus. S-ar zice că-n această îmbelșugare solară a sufletului ce se
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
Eugen Simion, Cornel Regman, Ovid S. Crohmălniceanu), dar sînt în general fragmente foarte scurte și urmează cumva o linie comună de apreciere. Lipsește, de pildă, referirea la cronica din 1989 a lui Nicolae Manolescu, cronică foarte importantă în exegeza acestui autor. Fie că sîntem sau nu de acord cu ce scria criticul în urmă cu 13 ani, abordarea lui era mult diferită de aceea a celorlalți critici ai perioadei și propunea o altă direcție. În viziunea sa, Geo Dumitrescu nu era
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
dnei Tatiana Slama-Cazacu, tot despre un tată, de data asta, cunoscutul jurist Gheorghe Slama, cu ani grei de temniță la activ după 1950, deși cu treizeci de ani în urmă pledase în apărarea comuniștilor, ca avocat din oficiu. Alexandru Mihalache (autor al unui Jurnal de ocnă, 1994) scrie despre procesul din 1956 al tinerilor studenți de la ziaristica bucureșteană la care la bară, ca martor, s-a aflat Tudor Vianu, pe care președintele completului, colonelul Sitaru, l-a apostrofat: "Martor, ia mîinile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15310_a_16635]
-
Contează că n-au fost gazați, ci lăsați să moară de frig și de foame în Transnistria? Dl Buzatu (istoric, cîndva) nu mai miră pe nimeni, în dorința d-sale de a-l spăla pe Mareșal de păcate. Dl Stoenescu, autor al unei cărți despre Mareșal și evrei, a fost destul de ambiguu. Vrînd să nu scape din vedere nuanțele, a uitat esențialul: crimele comise din ordinul și în numele Mareșalului. Dl Cristoiu a făcut pe Gică Contra: d-sa are darul de
Mareșalul și evreii by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15334_a_16659]
-
ascensiunea și extinderea comunismului îi motivează hotărîrea de a alege exilul. Se deprinde pe încetul cu surpările interioare și cu semnificația drumurilor de durată, care au însemnat retragerea de pe scena intelectualității românești și impunerea în mediile intelectuale europene și americane. Autor de proză și poezie, romanul Dumnezeu s-a născut în exil i-a adus în 1960 celebritatea. Trăiește o nemărginită risipire vitală, răspunzînd numeroaselor solicitări pe plan mondial, pe care le satisface în ritmul omului organizat, care și-a însușit
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
redactor al publicației "Erdélyi Magyároszag" și alți "köteleși" ai presei din Ungaria, pentru a combate adevărurile despre Transilvania scrise de Ion Lăncrănjan, avea un trecut caracteristic, de altfel, pentru ceea ce numim "holocaustul culturii române"". Nu ținem neapărat a lua apărarea autorului Surîsului Hiroshimei, al cărui trecut e grevat de o virulentă prestație "realist socialistă", însă nu putem a nu releva că cenzura la care e supus are un detestabil specific antimaghiar. Într-atît a decăzut național-comunismul, încît purtătorul său de cuvînt, dl.
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
pescuiește" dimineața cu barca clienți morți ai curvelor de pe barajul din apropiere este aproape o povestire. Are o oarecare tensiune și parcă "ascunde" ceva. După o formulă nedreaptă, cărțile lui Iftimie Nesfântu sunt importante mai ales prin ceea ce ratează. Cum autorul este un debutant într-ale cărții, merită urmărit și poate, cine știe, vom avea în curând parte de o surpriză plăcută, pentru că jurnalistul are multe atuuri. Iftimie Nesfântu - Hristosul de tinichea, Editura Aritmos, colecția Destine-Mentalități-Investigații; 1, 2000, București, 160 p.
Reportaje by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15340_a_16665]
-
licitațiile pentru manualele școlare de cînd Ecaterina Andronescu a devenit ministru al Educației. Sau de când Vasile Molan a ajuns secretar de stat ? Fiindcă regulamentul licitațiilor care dau cîștig de cauză eliminatorie manualelor sale a fost stabilit pe vremea cînd fantomaticul autor bîntuia în carne și oase prin minister în calitate de secretar de stat.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15336_a_16661]
-
să aprecieze cum stau lucrurile: în ce mă privește, cred că viul domn Popescu n-ar trebui să riște a se pune cu mortul Marin Preda și nici chiar cu acei literatori care i se par mai puțin vii decît autorul Moromeților. I-aș recomanda puțintică răbdare. În al doilea rînd, dl Popescu se dovedește ignorant cînd afirmă că în ziare nu-și are locul cultura: toate marile cotidiane din lume conțin pagini, fascicole și suplimente culturale; și în toate scriu
C.T.P. și literatorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15337_a_16662]
-
timp al percepției critice: după ce am citit Axel's Castle, studiul din 1931 al lui Edmund Wilson despre simbolism, am descoperit într-o revistă (criticul american mă fascinase și căutam tot ce se putea în legătură cu el) o mărturisire, pe care autorul o făcea la bătrînețe, despre spaima de care este încercat că, într-o zi, va fi "depășit" de literatură, nu-i va mai plăcea nici ce, nici cum se scrie, pur și simplu nemaiînțelegîndu-și timpul. Eram foarte tînăr pe atunci
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
romanul românesc de la Slavici la Camil Petrescu, dar iritat nu doar de "nefirescul" influenței lui Proust la noi, dar și de formula ("album de senzații și impresii"!) a scriitorului francez, pe care, vădit, n-o pricepea? Sau de Ș. Cioculescu, autor al pledoariei pentru Arghezi în 1946 și al rechizitoriului contra lui Nichita Stănescu și Marin Sorescu după 20 de ani? Relația criticului cu timpul nu pare să fie, iată, foarte bună. Să fie înscrisă această limitare în destinul nostru de
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
un pian alb/ cu numele Petroff/ în mijlocul deșertului/ va trebui să clădești un acoperiș/ deasupra capului / sau măcar așteptarea/ acel ciudat corolar al pierderii." Există și un fel de experimentalism formal la un moment dat. Poemul Rayuela este, după indicația autorului însuși, un șotron al lecturii, Cuvântul indică faptul că versurile pot fi citite fie ca 27 de poeme de sine stătătoare, fie ca un alt lung poem ce poate fi descoperit schimbând ordinea secțiunilor. Această mișcare sugerează fie arbitraritatea emoției
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
cu dare de mână și care se respectă plătește pentru achiziționarea a vreo doi fotbaliști de valoare." Dar nu este vorba doar de campaniile susținute cu surle și tobe pentru obținerea unor împrumuturi de la FMI (împrumuturi oricum mai mici - observă autorul - decât cotizația noastră la fondul atât de mult curtat!). Este vorba de tot ce s-a întâmplat după 1989, de întreaga epopee eroi-comică (și tragică) de peste un deceniu a vieții noastre politice care s-a soldat... cu ce? Cu un
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
strictețe mecanică indicațiile unor foruri occidentale. Procesul prăbușirii economiei, proces care de la un moment dat se autoalimentează, este foarte elocvent și inteligibil explicat de Ilie Șerbănescu, unul dintre puținii publiciști de azi și competenți, și capabili să se facă înțeleși. Autorul este deopotrivă un specialist și un gazetar, combinație care reprezintă în momentul de față o rara avis. Avem specialiști care rămân în orice împrejurare prizonierii terminologiei lor inaccesibile nespecialiștilor, după cum avem gazetari cu aplomb, dar lipsiți de orice pregătire în
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
ne mai mirăm că salariul mediu de la noi se menține cu greu în jurul cifrei de 100 de dolari pe lună, adică atât cât câștigă - după cum precizează tot Ilie Șerbănescu - un salariat din Vest în medie pe zi! " Exporturile românești - adaugă autorul cărții - sunt cele mai mici pe cap de locuitor din Europa. Și ceea ce reușesc să exporte 22 de milioane de români reprezintă echivalentul a ceea ce exportă doar 9 milioane de unguri sau ceea ce exportă doar 700 000 de olandezi." Am
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
Cristina Poenaru De unde să aflu dacă filmul lui Nae Caranfil are sau nu parte de publicul pe care și-l dorește autorul? Vînzătoarea de bilete de la cinematograful "Scala" (unde a avut loc premiera) mă asigură că și-au scos și banii, au fost și felicitați... "în concluzie", conchide aceasta, după ce îmi înșiruie, cu lux de amănunte, secvențele la care se aplaudă în
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
copil oligofren și îl invită să ronțăie grisine. Sînt convins că publicul, ca entitate, e mai inteligent decît își închipuie mulți și că poate savura șampania, ca oricare om de gust. Noțiunea de "film comercial", opusă noțiunii de "film de autor", mi se pare una dintre cele mai grave maladii de care suferim. Acest zid al Berlinului, ridicat artificial între cele două concepte, nu face decît să omoare o idee veche, valabilă și importantă, ideea de spectacol. Filmul este, în oricare
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
vreau să limitez ceea ce am de spus numai la domeniul cinematografic) este puțin diferit de sistemul de lectură al unui critic sau al unui erudit sau al unui enciclopedist. Un artist nu are nevoie să citească organizat, să epuizeze un autor, de exemplu, sau să treacă, aplicat, prin diverse curente literare. Un regizor de film poate să citească haotic și lecturile lui pot să-l influnțeze în moduri absolut neașteptate. De foarte multe ori, se poate întîmpla ca lectura unui simplu
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
din punct de vedere editorial, dă o anumită greutate celor ce se citesc după. în acest prim capitol se discută despre sofistica lui Eugen Ionescu așa cum apare în Nu și în articolele publicistice din tinerețe, dar și în textele dramatice. Autorul se înscrie de bunăvoie și de la început în linia manieristă a culturii europene, în făcut, în artificial, și mai cu seamă într-un fel de amoralitate care-i permite jocul cu atitudini contradictorii. Eugen Ionescu e citit în paralel cu
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]