713 matches
-
coping; - nivel ridicat de negativism; - resentimente la un nivel ridicat; - ostilitate indirectă la un nivel ridicat; - agresiune fizică - nivel ridicat; - suspiciune, iritabilitate, instabilitate, ostilitate verbală - nivel ridicat; - intelect elementar, operativitate scăzută; - afirmativă, sigură pe ea, independentă, tendință la duritate, agresivitate, autoritarism - nu recunoaște autoritatea altuia; - egocentrică, rigidă, interesată de viața lăuntrică; - oscilează între a fi practică, a nu face nimic la întâmplare, preocupată de detalii, a avea sânge rece în fața pericolului, boemă, cu imaginație creatoare, nu acordă atenție oamenilor și realităților
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
sugestibili, încăpățânați, impulsivi. c) Instabilii emotivi. La aceste cazuri se notează o ereditate psihopatică foarte încărcată. Reacțiile lor emoțional-afective se caracterizează prin următoarele: agitație, neliniște, susceptibilitate, inhibiție, crize scurte de mânie, variații de dispoziție afectivă; capricii, încăpățânare, indisciplină, dezordine, lene, autoritarism, irascibilitate. Tinerii sunt temători și au somnul agitat, mai târziu devin brutali și susceptibili. Sunt capabili de generozitate și devotament care însă nu durează multa vreme, în cursul acceselor de disperare pot comite acte de suicid care însă sunt repede
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
copilărie, cu o mare încărcătură afectivă sunt cel mai bine conservate), dezorientare temporo-spațială, tulburări de limbaj, de tipul afaziei amnestice, tulburarea funcțiilor sintetice de bază (atenție deficitară, percepții sumare și fragmentare), tulburări intelectuale, regresiunea instinctivo-afectivă, tulburări de caracter (iritabilitate, mânie, autoritarism, exaltarea sentimentului de proprietate, sgârcenie, gelozie, tulburări de comportament erotic, reacții impulsive, suicid). Evoluția clinică a demenței senile are caracter progresiv, de la câteva luni, la câțiva ani, sfârșind cu demență intelectuală și stare de cașexie. 2) Presbiofrenia A fost descrisă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
est, respectiv democrație liberală în vest ci și prin tipurile diferite ale culturii politice. Statele cu o tradiție democratică mai îndelungată, care sunt mai bogate, au o cultură participativă mai pronunțată, în timp ce țările și regiunile mai vulnerabile în fața populismului și autoritarismului au culturi politice de supunere, de pasivitate față de acțiunile actorilor politici. Al doilea aspect important al analizei noastre comparative îl reprezintă rezultatele propriu-zise ale scrutinului din 2009 care pot fi evaluate și din perspectiva câștigurilor electorale, respectiv a pierderilor combatanților
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
zile. Pentru consolidarea noului regim, Napoleon i-a cerut lui Benjamin Constant să redacteze o nouă Constituție: "Actul adițional constituțiilor Imperiului". Napoleon nu a reușit să atragă burghezia liberală de parte sa, mai mult chiar, aceasta se arăta nemulțumită de autoritarismul său și de dorința de reluare a războaielor. La 25 martie suveranii Europei s-au coalizat din nou în jurul Angliei, iar la 18 iunie 1815 Blücher și Welington obțineau victoria decisivă la Waterloo. Revenit la Paris, Napoleon a abdicat în favoarea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a Rusiei sau chiar Francisc al II-lea de Habsburg, care încuraja învățământul și a îmbunătățit sistemul judiciar, care se erijează în adepți ai "despotismului luminat", admirat de Voltaire. Dar idealul căutat nu a fost atins, demonstrând că progresul și autoritarismul nu se pot acomoda: "totul pentru popor, dar fără popor". Un asemenea ideal de autonomie trebuia să se intersecteze în mod necesar cu problema socială și politică: "Pentru aceste lumini nu se cere nimic altceva decât libertatea și cu adevărat
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
liberalismului democratic european, adică în separația puterilor în stat, în minimalismul birocrației, în independența justiției, în transparența guvernării și în libertatea cuvântului. Cred, de asemenea, că integrarea noastră chinuită în familia europeană a fost șansa istorică de a evita derapajele autoritarismului și ale statului dirijat de căpușe politice influente care administrează în beneficiul propriu (al lor și al camarilei asociate) resursele naționale așa cum se întrevede, străveziu, în statele ne-europene din zonă, și am taxat, de fiecare dată, euroscepticismul drept o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nici viața, nici legea, mi-a dat fiori. Astăzi ce mai urmează oare? Trăim periculos, într-o atmosferă saturată de violență și teamă, de agresivitatea tipică pentru subdezvoltați și în confuzia valorilor care a fost întotdeauna premergătoare epocilor dominate de autoritarism și conflict. Cum deschizi televizorul, hiene împroșcând ură, orori și vulgaritate te sufocă pur și simplu. Există semeni de-ai noștri, mai puțin atinși de efectul civilizator al educației sau al culturii, care își fac un titlu de glorie din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mare a celor fără acte în rândul copiilor comparativ cu cea din rândul adulților. Analiza detaliată pe ani relevă o pondere relativ egală a lipsei actelor în funcție de vârstă la copiii sub 14 ani. Singura explicație plauzibilă este diminuarea autorității (și autoritarismului ca metodă) instituțiilor statului după 1989 și, poate, și creșterea costurilor procurării certificatului de identitate pentru familiile de rromi cu copii fără acte. Introducerea alocațiilor pentru familiile cu mulți copii a fost un factor care a crescut numărul de cereri
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
libertate pozitivă, libertate negativă, individualism, egalitarism, universalism, meliorism, conservatorism, supoziții cognitive, nominalism, empirism, constructe mintale, inginerie socială, cunoaștere practică, cunoaștere tehnică, supoziții ontologice, supoziții morale, socialism, socialism utopic, socialism marxist, lupta de clasă, relații de clasă, dictatura proletariatului, comunism, creștin-democrație, autoritarism, totalitarism, autoritate, putere politică, ideologie fascistă, ideologie nazistă, ideologie comunistă, feminism, ecologism. > Autori: Eynedi Zsolt, Giovanni Sartori, Raymond Polin, Jacqueline Russ, Terrence Ball, Richard Dagger, Petre Andrei, Carl Friedrich, Friedrich von Hayek, Heinz Eulau, Samuel Eldersweld, Morris Janowitz, Robert Dahl
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
nu este ideologia democratică, ale cărei coordonate au fost tratate în capitolul anterior. Opțiunile pe care le avem la îndemânsă sunt, așa cum arată politologul italian, multiple. Astfel, putem vorbi, ca fiind opuse ale democrației, despre tiranie, despotism, autocrație, absolutism, dictatură, autoritarism și totalitarism 5. Reținem însă, din această enumerare, doar doi termeni, aflați într-o legătură directă cu tipurile de regim politic care s-au perindat pe scena istoriei în secolul al XX-lea: este vorba despre autoritarism și totalitarism. Ambele
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
autocrație, absolutism, dictatură, autoritarism și totalitarism 5. Reținem însă, din această enumerare, doar doi termeni, aflați într-o legătură directă cu tipurile de regim politic care s-au perindat pe scena istoriei în secolul al XX-lea: este vorba despre autoritarism și totalitarism. Ambele concepte au apărut, în analizele de știință și teorie politică, după primul război mondial, astfel încât se consideră că acestea denotă fenomene specifice epocii contemporane. Autoritarismul este un concept derivat din termenul de autoritate, coniderat a fi un
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
perindat pe scena istoriei în secolul al XX-lea: este vorba despre autoritarism și totalitarism. Ambele concepte au apărut, în analizele de știință și teorie politică, după primul război mondial, astfel încât se consideră că acestea denotă fenomene specifice epocii contemporane. Autoritarismul este un concept derivat din termenul de autoritate, coniderat a fi un corelat al conceptului de putere politică. Înzestrată cu autoritate, puterea politică legitimă poate acționa în societate pentru a-și îndeplini rolul ordonator, având asigurată supunerea cetățenilor. Pe de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
concept derivat din termenul de autoritate, coniderat a fi un corelat al conceptului de putere politică. Înzestrată cu autoritate, puterea politică legitimă poate acționa în societate pentru a-și îndeplini rolul ordonator, având asigurată supunerea cetățenilor. Pe de altă parte, "autoritarismul este un termen depreciativ; indică un exces și un abuz de autoritate, de fapt, o autoritate opresivă care strivește libertatea"6. Am amintit deja că, în societățile democratice, puterea politică este însoțită de autoritate. De aici decurge o idee importantă
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
vorbi despre o asemenea relație. De aceea, acceptând ideea că democrația presupune existența necesară a puterii sub forma autorității, se poate impune o distincție între puterea autoritară (non-democratică) și puterea autoritativă (democratică)8. De aici se poate extrage ideea că "autoritarismul este un sistem politic care nu lasă prea mult loc libertății"9. În cadrul a ceea ce putem delimita sub numele de autoritarism, analizăm în continuare principalele coordonate ale ideologiei și, corelativ, ale regimului politic specifice fascismului, deosebindu-l de ideologia totalitară
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
impune o distincție între puterea autoritară (non-democratică) și puterea autoritativă (democratică)8. De aici se poate extrage ideea că "autoritarismul este un sistem politic care nu lasă prea mult loc libertății"9. În cadrul a ceea ce putem delimita sub numele de autoritarism, analizăm în continuare principalele coordonate ale ideologiei și, corelativ, ale regimului politic specifice fascismului, deosebindu-l de ideologia totalitară a nazismului. Ideologia fascistă și tipul său de regim politic. Plecăm de la următoarea ipoteză: într-o societate în care puterea politică
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
necesare unei normale funcționări a vieții de stat"15. Cu toate acestea, reținem că, deși Mussolini a fost cel care a lansat concepția ideologică relativă la statul total, regimul politic instaurat sub conducerea să se înscrie mai curând în tiparul autoritarismului. Dar, proiecția ideologică a statului total a fost aplicată riguros atâr în Germania nazistă, cât și în Rusia sovietică. Ca termen, totalitarismul a apărut în 1925, fiind o creație a gânditorului ce s-a autointitulat "filosoful fascismului", italianul Giovanni Gentile
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
LENCAN-STOICA) / 9 Introducere / 15 Capitolul 1. Democrație, democrații, cvasi-democrații / 21 l. Schimbare și democrație / 21 2. Definiții ale democrației / 22 3. Modelele democrației / 36 4. Regimuri și hibride instituționale / 48 Capitolul 2. Alternativele nedemocratice / 53 1. Dimensiunile importante / 53 2. Autoritarisme / 61 2.1 Regimuri personale și regimuri militare / 62 2.2. De ce intervin militarii / 66 2.3 Regimuri civile-militare / 70 2.4. Regimuri de mobilizare / 76 3. Totalitarisme / 82 4. Regimuri tradiționale / 84 5. O concluzie parțială / 85 Capitolul 3
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Regimuri personale și regimuri militare / 62 2.2. De ce intervin militarii / 66 2.3 Regimuri civile-militare / 70 2.4. Regimuri de mobilizare / 76 3. Totalitarisme / 82 4. Regimuri tradiționale / 84 5. O concluzie parțială / 85 Capitolul 3. De la democrație la autoritarism / 87 1. Care tranziții? / 87 2. Criza și colaps democratic: definiții / 88 3. Criza și colaps democratic: dinamica / 90 4. Tranziție și instaurare autoritară / 93 5. De la instaurare la consolidare / 99 6. Durabilitatea și criza autoritară / 107 Capitolul 4. De la
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
87 1. Care tranziții? / 87 2. Criza și colaps democratic: definiții / 88 3. Criza și colaps democratic: dinamica / 90 4. Tranziție și instaurare autoritară / 93 5. De la instaurare la consolidare / 99 6. Durabilitatea și criza autoritară / 107 Capitolul 4. De la autoritarism la democrație / 117 1. Prima instaurare / 117 2. Tranziția / 123 3. Instaurarea democratică: dimensiunile schimbării / 126 4. Instaurarea democratică: factori explicativi / 133 5. Există o teorie a tranziției sau a instaurării? / 139 Capitolul 5. Între consolidare și criză / 147 1
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și clar, pe parcursul analizei schimbărilor de regim. Cel de-al doilea element este ceea ce, în ultimii 20 sau 30 de ani ai secolului XX, a evidențiat stabilitatea numerică (doar aparentă): în spatele numerelor se ascund schimbări de regim, de la democrație la autoritarism și viceversa, în nenumărate țări, chiar dacă, la final, numărul lor total variază nesemnificativ. În special ariile bine- determinate, printre care America Latină și Africa post-colonială, au traversat perioade repetate de instabilitate politică majoră. Numai în ultimii douăzeci de ani ai secolului
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
care conviețuiesc pe același teritoriu. În consecință, să începem cu definițiile. Capitolul 1 Democrație, democrații, cvasi-democrații l. Schimbare și democrație Întrebările centrale ale acestei lucrari se referă, înainte de toate, la cinci tranziții dinstincte: 1) de la democrație la diverse tipuri de autoritarism; 2) de la regimuri nedemocratice la regimuri democratice; 3) de la un tip de democrație la altul; 4) de la o democrație reală, de calitate inferioară, la o democrație de înaltă calitate; 5) de la un tip de democrație națională la una supranațională. A
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
nu se mai încadrează - în genus-ul democratic. Ne referim la regimurile care au dobândit unele forme democratice proprii, cărora le lipsesc alte elemente, dar care, în același timp, conservă aspecte autoritariste. Astfel de structuri se poziționează la jumătatea drumului dintre autoritarism și democrație, și, în consecință, configurează autentice regimuri de tranziție. Recurgând la expresii uzuale, în spatiul iberic se poate vorbi, așa cum o fac unii autori în America Latina (vezi Rouquié, 1975 și O'Donnell și Schmitter, 1986), de dictablandes (dictaturi "slabe
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
XX, acest fenomen prezintă o putere de difuzare notabilă, cu precădere în zonele mai puțin cunoscute și studiate, cum ar fi Africa și anumite zone din Asia. Astfel, regimurile de tranziție sunt toate acele regimuri precedate de o experiență a autoritarismului (sau "tradițională")24, care se confruntă cu o deschidere incipientă, cu liberalizare și cu o ruptură (parțială) de limitare a pluralismului. În altă ordine de idei, vechii actori ai precedentului regim autoritar, aparținând unei coaliții care nu mai este dominantă
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cel european și cel latino-american) pentru care există o bază de cercetare și care intră în focus-ul acestei lucrări. Pentru Africa și Asia, în schimb, analizele sunt foarte puține, și, în acest caz, este dificil de spus cărui tip de autoritarism sau de "nedemocrație" îi aparțin. În plus, după marea atenție pe care unele țări din acest spațiu geografic au primit-o în anii '60 ca urmare a proceselor de decolonizare, în deceniile următoare s-a înregistrat o scădere semnificativă a
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]