8,738 matches
-
despre care experiențele mele foarte limitate În așa-numita lume reală nu mă pregătiseră absolut deloc : zgîrie-nori, porturi, cai, canibali, un copac Înflorit, un pat nefăcut, o femeie Înecată, un băiat zburător, un cap tăiat, lucrători agricoli ridicînd privirea la auzul unui oligofren ce se tînguie, un șuierat de tren, un rîu, o plută, razele soarelui strecurîndu-se printr-o pădure de mesteceni, o mînă mîngîind o coapsă dezgolită, o cabană În junglă, un călugăr pe moarte. Inițial doar mîncam, ronțăind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fericire, un moment foarte scurt. Ne aflam deja la capătul aleii și ne apropiam de luminile străzii Hanovra. Pe lîngă noi a trecut un camion, iar pasiunea mea subită, oricît de puternică a fost, s-a evaporat ca fumul la auzul huruitului ca de tunet al acestuia. Nu se Întîmplase nimic. Și nu avea să se Întîmple nimic, dat fiind că, În acel moment, ne aflam la doar cîțiva metri și cîteva minute de punctul de cotitură unde aveam să rămîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lipiți de prăvălie, Înspăimîntat de perspectiva că aș putea pierde ceva din ce se petrece dedesubt. De două ori, am fost atît de obosit noaptea Încît am adormit pe o carte și de fiecare dată m-am trezit tresărind la auzul cheii răsucite În broască - Norman deschidea prăvălia -, și abia am avut timp să dispar, la mustață, În Gaura de șobolan. Și odată, moțăind În post, a fost cît p-aci să cad din Balon. Din Balon Îl zărisem pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Bernhardt. În cealaltă mînă ține strîns, Înfășurate În mușama ca să le ferească de ploaie, fragmente din superbul lui poem dement „Ode à la Nuit”. Mă aflam În pivniță și citeam În Encyclopedia Britannica despre Sarah Bernhardt, cînd am tresărit la auzul ușii de la prăvălie deschizîndu-se. Avîntîndu-mă pe gaura ancestrală, m-am cățărat prin puțurile de aerisire negre ca tușul și am ajuns În Balcon, exact În clipa În care Norman Își atîrna impermeabilul. Deci ploua și la Boston. PÎnă atunci, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
om inteligent. S-ar fi zis că „inteligența“ este parola ce deschidea porțile unei elite restrînse și exclusiviste. Am știut din clipa cînd te-am văzut că n-ai spirit de turmă, urmă individul. Se opri Însă, tresărind nervos la auzul rafalelor trase de un tun antiaerian amplasat Într-un scuar din apropiere; Întreaga clădire se cutremură. Dinspre coastă, se auzi din nou huruitul unui avion. Tirul antiaerian răsună din ce În ce mai aproape, iar zgomotul monoton făcut de avion continua să se audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un cec? — Da, cred că da, zise el, simțind deodată că nu-i poate mărturisi că nu are nici un prieten. — Perfect... Atunci... rămîi ascuns mai departe, rosti ea, cu o voce atît de stinsă, Încît Rowe trebui să-și Încordeze auzul. — Bine, voi rămîne ascuns. Domnișoara Hilfe agățase receptorul În furcă. Rowe făcu la fel și se Întoarse În Holborn. În fața lui pășea un bibliofil, cu buzunarele burdușite cu cărțile cumpărate În sala de licitație. „N-ai vreun prieten?“ Îl Întrebase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe stradă frunzele galbene ale copacilor din parc. Din restaurantul Ducele de Rockingham ieșeau ultimii mușterii (era ora de Închidere) și-și scoteau pălăria În fața sicriului. — Și doar Îi spusesem să nu se ducă! rosti Henry. VÎntul Îi aducea În auz pașii tuturor celor din cortegiu, Încît avea sentimentul că o Încredințase pe soția sa poporului, căruia ea nu-i aparținuse niciodată. — Scuză-mă, bătrîne! zise Henry deodată, și porni În grabă pe urmele cortegiului. Nu-și luase casca, și Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
străine de spionaj din diferite țări». Pe 21 decembrie a convocat un miting de sprijin pentru regim, la care au participat zeci de mii de persoane (de pe platforma industrială din București). Telespectatorii au putut urmări crisparea de pe fața dictatorului la auzul huiduielilor și fluierăturilor, dar transmisiunea TV a fost oprită pentru câteva clipe. Mulțimea din Piața Palatului striga «Timișoara, Timișoara!», «Jos Ceaușescu!», «Nu suntem huligani!». Mii de demonstranți, în majoritate tineri, au ieșit apoi pe stradă, iar în Piața Universității au
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
rămăsese intactă. Teroarea nu putuse distruge în noi și respectul pentru libertate. [...] Comunismul era privit ca o fatalitate, ca o nenorocire de import. Nimeni, cu excepția, poate, a unor dogmatici opaci, nu credea, în mod serios, în sloganul «iadului capitalist». La auzul acestui slogan, se zâmbea ironic. Dar acum? Dacă răul va deveni mai rău, el amenință să dea o imagine insuportabilă democrației, să distrugă acel refugiu intim în care valorile își conservau forța de atracție. Mi se întâmplă tot mai des
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
găsea altceva mai bun de făcut ca să-ți faciliteze înțelegerea pasajelor celor mai obscure decât să le citească în original, Pronunțarea acelei limbi necunoscute, dedusă din reguli teoretice, netransmisă prin ascultarea unor voci, cu inflexiunile lor individuale, nemarcată de urmele auzului ce plăsmuite și transformă, dobândea claritatea absolută a sunetelor care nu așteaptă răspuns, ca trilul ultimei păsări dintr-o specie dispărută, sau bâzâitul strident al unui avion cu reacție abia inventat, care se dezagregă pe cer la primul zbor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aproape îl cheamă, îl aspiră din propria absență, iar în acea clipă, dintr-o casă ajunge, mai întâi atenuat, apoi mereu mai distinct, sunetul clopoțelului, ale cărui vibrații fuseseră culese deja de o antenă din străfundurile ființei mele, înainte ca auzul să le fi perceput, și iată că mă cuprinde o frenezie absurdă; sunt prizonier într-un cerc în centrul căruia e telefonul care sună în casa aceea, alerg fără să mă îndepărtez, zăbovesc fără să-mi reduc ritmul alergării. „Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
târziu, atunci când fantasme neîntâlnite vă vor popula gândurile, însoțind întâlnirile trupurilor voastre, omologate de obișnuință.) Cititoareo, acum ești citită. Trupul tău este supus unei lecturi sistematice, prin canale de informație tactile, vizuale, olfactive, ba chiar cu intervenția papilelor gustative. Și auzul își are rolul sau, atent la gâfâitul și trilurile tale. Nu numai trupul tău e obiect de lectură; el e o parte a unui ansamblu de elemente complicate, nu toate vizibile și imediate: înnorarea ochilor tăi, râsul, cuvintele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de-ai aflat toate treburile astea? M-am uitat în cartea de telefoane, răspunse Mma Makutsi, apoi am sunat și am aflat restul. — Înțeleg, zise Mma Ramotswe, încă zâmbind. Ai procedat ca un detectiv adevărat. Mma Makutsi se lumină la auzul laudei. Ca un detectiv adevărat. Făcuse treaba unui detectiv, deși nu era decât o secretară. — Mă bucur că sunteți mulțumită de mine, spuse după un moment. Aș fi vrut să fiu detectiv. Sunt fericită că sunt secretară, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sau să se materializeze din nou În momentul cel mai nepotrivit. Trăia din pricina asta Într-o permanentă mirare, cu urechea ciulită și ochii aproape ieșiți din orbite de atîta căutat Împrejur temuta prezență, gata s-o rupă la fugă la auzul clopotului pe care-l ura, căci din pricina faptului că era lent și greoi, era și cel care primea cel mai des loviturile de bici făgăduite celui rămas În urmă. Asculta orbește de metis, care Începuse să se arate drept un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
implor... Fă ca acest vapor să ne vadă și voi face tot ce-mi vei cere... Îți voi da viața mea! Mă voi Închide Într-o mănăstire pentru tot restul zilelor mele... Iguana Oberlus nu-și putu stăpîni rîsul la auzul acestor cuvinte, deși Îl dureau teribil buzele acoperite de coji uscate: - Călugăriță! exclamă el. Ar fi cel mai rău lucru care i s-ar putea Întîmpla Bisericii, de la Nero Încoace... Călugăriță! Fecioara ar prefera să scufunde vaporul decît să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
piezișe. Simon se uită În direcția lui și zise: „Nu‑i deloc ușor, fiule! Pământul atrage orice corp, până și o pană, darmite o ruină umană de patruzeci de ocale.“ Petru abia se stăpâni să nu izbucnească În râs la auzul acelei cugetări și‑și zâmbi În barbă. „Dacă ai ști să zbori precum cugeți“, Îi zise mucalitul, „acum ai fi În cerul de sub nori“. „E mai ușor să cugeți decât să zbori, recunosc“, zise Simon cu tristețe‑n glas. „Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu‑se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția plămânilor, care le Înghețase susurul sângelui În vene. Numai că, dăinuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lor de după care răzbătea lumina cerului? 13. Acum, iarăși În negura grotei, Își putea aminti totul, dureros de clar, pentru că trupul Înghețat Își putea Închipui căldura, pentru că sângele Își putea Închipui lumina, pentru că ochiul Își putea Închipui albastrul cerului, pentru că auzul Își putea Închipui cântările și sunetele muzicii. Numai că acum era iarăși liniște, iarăși beznă, iarăși Încremenire, contenise orice mișcare, dispăruse lumina și totuși el Își Închipuia lumina, Își Închipuia frisonul frigului și dorea cu Înfiorare să mai fie tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cântările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
observă cum ochii aceia temători, oarecum rușinați, Îi căutau privirea cu o semeție tinerească. Și văzu Dionisie, privindu‑l pierit, văzu cum buza de sus i se mișca laolaltă cu barba roșiatică, deslușind din gura tânărului aceleași vorbe, Înainte ca auzul să‑i dea de știre: „Oh, fii binecuvântat!“ Dacă era o batjocură, o Împunsătură, dacă era glasul visului său lăuntric ori glasul nălucirii sale lăuntrice? Iar Dionisie: „Cine ești?“ cu o voce pierită, minunându‑se și el de ce‑i ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de carte. Editor va fi Asociația surdomuților din Petersburg. (Este greu de dovedit dacă aici se ascunde o anume simbolică.) Textul lui Krușevan va stârni patimi și nedumeriri, dar până la urmă va cădea pe un teren fertil și va destupa auzul unui pustnic, care, În sihăstria sa din Țarskoe Selo, aștepta semne cerești și pregătea pentru tipar revelațiile sale mistice. Părintele Serghei -, căci așa i se spunea -, va găsi În Conspirație consfințirea propriilor sale nedumeriri În privința decăderii credinței și a Îndatoririlor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Bine, admise Tapú Tetuanúi, cu un ton care-l surprinse pe maestrul sau. E bine de știut. A doua zi stabili o întâlnire cu Vetéa Pitó și cu Chimé din Farepíti și, cu toate ca la început amândoi s-au scandalizat la auzul propunerii, în cele din urmă reuși să-i convingă. Trei zile mai târziu, când membrii Consiliului erau reuniți în ruinele marelui Marae, cei trei băieți se prezentară în fața lor și cerură permisiunea de a-și expune o doleanța. Ce naiba mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
printr-un semn să facă liniște totală, arată spre babord și spuse: — Ia seama la valurile astea, ascultă cum se lovesc de chila. Ce concluzie tragi? Băiatul, nedumerit, studie câteva minute valurile mărunte care loveau chila dinspre babord, isi concentra auzul, încercând să distingă vreun sunet care, câtuși de puțin, șase deosebească de clipocitul monoton al mării, insă sfârși prin a ridica din umeri, recunoscându-și neștiința. N-am nici cea mai mică idee, recunoscu. Miti Matái dădu de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu a fi rege, pentru care nu-ți trebuie decât înțelepciune, sau cu a fi Mare Preot, pentru care-ți ajunge să ai credință. Navigatorul trebuie să știe totul despre ocean, iar oceanul este prea mare și prea adânc. Văzul, auzul, mirosul, pipăitul, inteligență și memoria ta trebuie să fie consacrate pentru ceea ce faci și, dacă ceva te distrage, trebuie îndepărtat. Atunci, tu nu-ți iubești soția? Ba da, o iubesc mult, recunoscu celălalt. La fel de mult cum o iubești și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mobilierul din lemn de arțar cu noduri ca ochii de pasăre, lăcuit oglindă. Webber se uită la băutura pe care o ține în mână; gheața abia de s-a topit sub jetul de aer condiționat. Cum aproape și-a pierdut auzul, spune, prea tare, aproape strigând: — Unde suntem? Sunt într-un Gulfstream G550, cel mai tare avion privat cu reacție pe care-l poți închiria, spune Flint. După care Flint își vâră două degete în buzunarul pantalonilor și-i întinde ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]