1,179 matches
-
care numai de lucru nu aveau chef. Spre deosebire de carantina de unde venise, noul loc de detenție i se păru extraordinar. Apsolut toți deținuții stăteau tolăniți În dezordine pe paturi și pe jos, unii jucau zaruri ori cărți, alții povesteau trăite ori auzite În timp ce unii cu suflet milostiv Îi oferi noului venit câteva castroane cu mâncare ceva mai comestibilă - i se păru lui decât pe carantină, Înghițând pe nerăsuflate tot ce i se oferea, fiind asaltat cu noutățile În ce privește noul Decret de grațiere
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-i privirea. „Ce importanță are...? Dacă vei reuși să mă păstrezi În sufletul și mai ales În inima ta, te voi urma pretutindeni...! Ai toată Încrederea, te iubesc mult...!” Înduioșat, Tony Pavone o strânse În brațe recunoscător. Îi șopti abea auzit. „Atena dragă...! La rândul meu te iubesc, apreciind dragostea ta...! Însă stomacul, nu ține seamă de sentimente, cerându-și dreptul pentru existență...! Oricât de mare ar fi dragostea noastră, ca fericirea să nu sufere, e nevoie de produs material...! În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tunat prin megafon o voce din înalt. Două sute de mii de acri. Trebuie să plecați acum. Mary i-a luat pe băieți pe după umeri. S-a aplecat către urechile lor, dar tot a fost nevoită să strige ca să se facă auzită. Suntem gata de plecare. Dar haideți să mai așteptăm câteva minute ca să se întoarcă și ceilalți. Or să vină. Nu vă fie teamă. Drew a alergat până pe plajă și, furios, a aruncat telefonul mobil în barcă. Spatele i se curbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dragă, îmi spuse, ca și cum nimic nu se întâmplase”. Îl sărutai, era emoționat, dar nu părea, avea, ca și atunci când îl cunoscusem, ceva din demnitatea, solemnitatea senatorilor romani. - „Domnule președinte, încercai către el - vagă consolare, de fapt nici atât, cu voce abia auzită: așa se întâmplă uneori în istorie. N-ați greșit cu nimic.” - „Asta o știu și ei, dragă colega. O răsturnare de o sută optzeci de grade ca aceasta, instalarea unei dictaturi, căci asta înseamnă, are nevoie și de schimbarea decorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
trebuie să-și cunoască oamenii din comună”, ceea ce, la urma urmelor e foarte firesc. - Aveți dreptate, întări Lung, făcându-se a nu înțelege unde bătea cu vorba primarul. Soția lui Lung se ivise tocmai atunci în poartă, atrasă de conversația auzită: - Să trăiți! ură ea, cu ipocrit respect, dar primarul, care se îndepărtase câțiva pași pe drumul lui, o salută neglijent, cu două degete ridicate spre șapcă, fără vreo însoțire de cuvinte; era preocupat de „problemele ridicate de săparea unei fântâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
înserări, darul ce-l avea al confabulării, atât încât să-mi anime uimirea, îmi deveniseră vizibile mult mai mult ca înainte plăsmuirile (cuvânt reconstituit de editor) levantine, deschidere spre împărățiile vorbei, spre zecile de povestiri ale zecilor de întâmplări trăite, auzite, născocite, căci totuna erau. Povestind, vocea ei întinerea și ochii săi sclipeau cum probabil îi străluciseră în tinerețe, dar ca să dea crezare spuselor ei, când păream prea uimit, invoca drept martor autoritatea domnului Pavel, care fusese - afirma - de față la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din păcate, și un fel de final de istorie: pentru capacitatea României de a ști să conteze printre țările Europei, să se facă respectată și apreciată. Pentru simplul motiv că, în continuare, România a ales să nu se mai facă auzită. 1. Chiar dacă nu am știut să o fructificăm suficient, ne place să vorbim despre semnificația specială pe care a avut-o Președinția O.S.C.E. pentru România și pentru diplomația românească, așa cum a fost: Țară apreciată o bună parte din perioada
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de mlajă se clătina. Acum puteam să deosebesc clătirea domoală a vântului, de fiorul ușor, sfios, pe care-l da strecurarea paserei de apă. Deosebeam acum cu urechea și zborurile ca izbiri de vânt ale rațelor, de fâlfâirile moi, abia auzite, ale stârcilor, ori de sfârâiturile de aripi ale cristeilor de papură; deosebeam bine și strigătul vulturilor care se roteau în văzduh, după pradă, de răcnetul de trâmbiță al bâtlanilor, de gâgâirile aspre, scurte, ale gâștelor vinete. Și toată vremea cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la agenție ne privea amuzat în timp ce noi, douăzeci cu toții, ne ciocneam și ne înghionteam cu ciudă, stând la coadă ca să studiem dulapurile și să examinăm dușurile. În cele din urmă, a bătut din palme și a strigat ca să se facă auzit: — Ați apucat să vă uitați cu toții? Un cor de răspunsuri afirmative. —Vă place tuturor, nu? Un alt vacarm aprobator. —Bun, uite cum stă treaba. Sunteți cu toții niște oameni minunați. Mă întorc chiar acum la birou și primul cuplu care ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vești de la cei dragi lor, care nu mai sunt printre noi. Acești oameni trec printr-o suferință psihică cumplită și am o responsabilitate față de ei. Dar uneori - și a râs ușor - dacă o mulțime de spirite încearcă să se facă auzite toate în același timp, trebuie să le spun: „Potoliți-vă, oameni buni, luați un număr de ordine și stați la coadă!“ Am fost fascinată. Făcea ca totul să pară atât de normal, de la îndemână. Și m-a emoționat modestia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se mai duse în odăile femeilor până ce acestea născură. Nașterile se petrecură la interval de două zile. Warda simți cea dintâi contracțiile care, rărite seara, se îndesiră abia în zori. Doar atunci începu să geamă destul de tare ca să se facă auzită. Taică-meu dădu fuga la vecinul nostru Hamza, bătu darabana în ușa acestuia și-l rugă s-o înștiințeze pe mama sa, o bătrână plină de demnitate, cucernică și foarte îndemânatecă, în legătură cu iminența nașterii. Aceasta sosi câteva minute mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mâna și a început s-o sărute în neștire. — Ți-am displăcut noaptea trecută. Fără să răspund, m-am întins pe partea stângă și am închis ochii. S-a aplecat peste mine și a îngăimat cu voce bâiguită, șovăielnică, abia auzită: — Nu vrei s-o vizitezi pe surioara mea? Am tresărit, crezând că n-am auzit bine. Hiba îmi vorbise pe un ton batjocoritor despre expresia asta folosită de anumite femei din acea țară pentru a se referi la propria lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deschisă mărinimiei trecătorilor. Când Zeruali s-a apropiat, călare pe un cal împopoțonat și urmat de un sclav care-i ținea deasupra capului o imensă umbrelă, cerșetoarea făcu un pas spre el și începu să îngaime vorbe cucernice, imploratoare, abia auzite. Una din gărzi îi strigă să se care, dar stăpânul îi făcu semn să tacă. Avea nevoie să-și refacă reputația în ținutul acela pe care-l prădase. Scoase din pungă câteva monede de aur și le întinse ostentativ, așteptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sosirii mele, stăteam rezemat la aceeași fereastră, trăgând pe nări aerul de afară pentru a regăsi în el aroma de ambră cenușie care-l înmiresmase odinioară, și pândind ritmurile muzicanților negri care, nu mă îndoiam, aveau curând să-și facă auzite instrumentele pe stradă. Atunci aveam să mă întorc spre mijlocul încăperii și aveam să revăd umbra dragei mele Hiba dănțuind. Un vânt puternic umflă draperia, care porni să fâlfâie și să se răsucească grațios. Afară, zgomote de pași, strigăte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întors privirea, simțind în pântece o contracție atât de violentă, încât trupul meu, paralizat parcă, a fost cât pe ce să cadă grămadă. O mână miloasă s-a ridicat ca să mă sprijine și o voce de bătrân s-a făcut auzită: — Nu trebuie să privești moartea de sus când ești călare. În loc să sar jos, lucru de care nu mă simțeam în stare, m-am încleștat de grumazul măgarului, am făcut stânga-mprejur și m-am îndepărtat, stârnind în jurul meu protestele celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ciudate, probleme ciudate... Dacă îți pierzi părul, poți să faci rost de altul fals. Dacă îți pierzi mințile, poți face rost de altele false. A sunat telefonul. — Da. A urmat o tăcere - nu, nu o tăcere, ci un fluierat abia auzit, trist și îndepărtat, asemănător sunetului care și-a găsit sălaș în capul meu. — Alo? Selina? Dar spune ceva, pentru numele lui Dumnezeu. Cine plătește convorbirea? — Banii, mi-a răspuns o voce de bărbat. Întotdeauna banii, banii. — Alec. Cine e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tare decât celălalt, ai observat modul în care vezi și auzi blestemele și limbajul mâinilor legate de marile drame sexuale prin stații, pe sub turmentatele cârciumi, veteranii se zvârcolesc pe notele reactualizatului rock de tonomat. Vorbim mai tare ca să ne facem auziți. Curând vom fi cu toții niște urlători. Televiziunea ne influențează. Filmul la fel, încă nu prea știm cum. așteptăm și contabilizăm simptomele. După cum știm cu toții, mai e o problemă legată de realitate. Televiziunea este adevărată! spun unii. Și în ce punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de cânt. Bastonul alb, atârnat de brațul lui, se balansa și el, parcă tot în ritmul melodiei, ca și cum și toiagul acela lucitor în lumina difuză a neonului, ca o despicătură albă, săgetată în noapte, ar fi însoțit dusul melodiei abia auzite, lăsând-o să urce greu spre etajul blocului, spre balconul cu rufe și cu mine bătând în prichiciul metalic un ritm inventat după cântecul șoptit al orbului. Părea știută melodia lui, îmi părea știută și silueta orbului din stație, păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
totul nu e decât stângăcie și teamă și curiozitate În speranța plăcerii...! O plăcere atât de neînsemnată! Prin ce meritase tocmai el și de ce profitase, doar o văzuse cât e de dezorientată, nu? Acum fata plângea Încet, cu suspine abia auzite, iar Gelu Își lăcrima ochii privind drept În pata albă și strălucitoare din mijlocul acelui nor uriaș. Partea cenușie a norului se curbă Încet și luă forma a două emisfere cerebrale. Pata albă rămânea În mijloc ca o prăpastie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sănătoși. ― Mulțumim pentru urare, jupâne, și să trăiești - a vorbit Dumitru, ridicând țoiul cu rachiu. Au gustat din băutură. Încet-încet, au golit măsurile. Dumitru s-a uitat poznaș la Todiriță... ― Apoi, măi vere, bun rachiu ai, da’ rar îl dai ... ―Auzita-i, jupâne, ce spune vărul meu? - a întrebat cu glas înalt Todiriță. ― Am auzit și, ca drept dovadă, poftiți încă câte o cinzeacă - a răspuns crâșmarul, cu vorba și cu fapta. Acum parcă nu mai aveau acea pornire de a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
adresat Dumitru în gând, acoperindu-și din nou fața... A rămas cu mintea pustie o vreme. Nu se lega nici un gând de Doamne ajută. Mereu îi fugeau către Todiriță, a cărui poveste - într-un fel - semăna cu cea a hangiului, auzită atunci în tren... „Da’ cum de i-o sucit capul muierii netrebnicul cela al lui Cocostârc?... Aha! Păi, nu-l chema Todiriță mereu la dânsul acasă? Ba să-i ajute la curățitul viei, ba să meargă la arat, la prășit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
zilelor aurii de octombrie, n-am făcut decât să visez la năzdrăvana mătușă, la poveștile pe care mi le depănase cu uluitorul ei farmec, iar într-o noapte de nesomn m-am gândit să aștern pe hâr tie minu nățiile auzite, ca nu cumva să le uit. Nemai po menit a fost că, în aceeași noapte, Ioana a avut o viziune pe care mi-a povestit-o la telefon, a doua zi. — Se făcea că te aflai la mine în atelier
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
și scutura de nea crengile arborilor. Cu toate acestea, căpitanul Oană Întârzia să dea semnalul de pornire. Privea În toate direcțiile, ca și cum s-ar fi așteptat să vadă o mișcare. Dar nu era decât liniștea iernii, așternută peste vaierul abia auzit al vântului. - Ce se Întâmplă, căpitane? Întrebă Lacrămă, apropiindu-și calul. -Nu știu... răspunse Oană. E ceva rău aici, În locul acesta... ceva foarte rău. Ca o forță ascunsă. - E liniște, căpitane. E iarnă. Sunt sărbătorile. Și apoi, acesta e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
gest, În secunda următoare. La un semn al căpitanului, Întoarseră caii și porniră, Încet, spre crestele munților. Nici unul din ei nu se Întoarse. Ștefan Îi privi dispărând printre trunchiurile brazilor pănă când liniștea se Înstăpâni asupra pădurii. Ascultă vuietul abia auzit al celor mai drepți arbori ai pământului. Respiră aerul curat, mirosind a rășină și a pământ reavăn. Era, pentru prima oară după foarte mult timp, singur. Asta Îi amintea de copilărie, când hălăduia prin codrii de pe valea Trotușului. Dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
brațele odihnind pe marginile poleite ale scaunului. De la galeria de sus simte ochii femeilor palatului ațintiți asupra lui. Femei invizibile, din spatele paravanelor sculptate, de marmură. Ocazional, mai vede câte o umbră acolo sus, prinde un susur sau o șoaptă abia auzită. Rând pe rând, sunt prezentați demnitarii locali. Trezorierul, membrii militari și legali ai Consiliului Statului, Trezorierul Casei și Comisarul pentru Lucrările publice. Sir Wyndham întinde mâna și le întoarce salutul, un adaab, făcând mâinile căuș și ridicându-le la frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]