1,792 matches
-
de referință, determinarea contextului sociocultural este mai degrabă pluridirecțională decât omogenă și univocă. În lumea contemporană este vădită tendința creșterii diversității intraculturale și a scăderii diversității interculturale. Tot mai multe valori, norme, atitudini și stiluri de viață devin universale. Orientarea axiologică individuală (valorile interiorizate) constituie un dat subiectiv, ceva interior și virtual, acționând ca vector motivațional care determină sau colorează actele noastre de conduită. Acest lucru e recunoscut direct sau indirect de aproape toți cei care s-au ocupat de personalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
eul propriu se prezintă celorlalți în viața cotidiană (Goffman, 1959) și, de asemenea, în aprecierea atitudinilor și conduitelor semenilor noștri. Valorile constituie, în același timp, standarde în virtutea cărora se iau decizii acționale și se rezolvă conflictele dintre motivele concurente. Orientarea axiologică este un determinant subiectiv conștient al personalității umane, dar coeficientul de cristalizare, conștientizare și activare nu este același la toți indivizii, la toate grupurile și în toate situațiile. M. Rokeach (1973) afirmă că sistemul de valori „este un plan general
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de apărare a eului, de justificare și raționalizare, de adaptare (relația eu - lume), principii comportamentale autotelice. Încercând o caracterizare sintetică, am putea spune că, în strânsă interacțiune cu alte procese și caracteristici psihice (atitudini, interese, imaginea de sine etc.), specificitatea axiologicului în structura personalității ar consta în faptul că are funcție normativă strategică la nivelul ierarhic cel mai înalt. Valorile însele, constituite într-un subsistem, ocupă un loc privilegiat în sistemul integrat al personalității. 1.6. Dinamica valorilor socialetc "1.6
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
într-un subsistem, ocupă un loc privilegiat în sistemul integrat al personalității. 1.6. Dinamica valorilor socialetc "1.6. Dinamica valorilor sociale" În literatura de specialitate - vezi, de exemplu R. Smith și S. Schwartz (1997) - se aplică, și în domeniul axiologicului, un tratament al valorilor la nivel microindividual (psihologic) și la cel macro, adică sociologic sau - cu sublinierea comparativistă interculturală - antropologic. Apare clar însă că o atare separare este mai degrabă de accent și perspectivă, fiindcă niciodată nivelul macro nu există
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
cu sublinierea comparativistă interculturală - antropologic. Apare clar însă că o atare separare este mai degrabă de accent și perspectivă, fiindcă niciodată nivelul macro nu există în afara indivizilor și a microgrupurilor, iar, după cum s-a văzut, interiorizarea valorilor presupune un cadru axiologic supraindividual. Problema aici este însă că valorile sunt împărtășite, la modul planetar și în diferite societăți umane apărând configurații de consensuri axiologice. Există, altfel spus - detectabile nu numai prin anchete și sondaje -, fenomene de masă, tendințe statistice de a urma
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
macro nu există în afara indivizilor și a microgrupurilor, iar, după cum s-a văzut, interiorizarea valorilor presupune un cadru axiologic supraindividual. Problema aici este însă că valorile sunt împărtășite, la modul planetar și în diferite societăți umane apărând configurații de consensuri axiologice. Există, altfel spus - detectabile nu numai prin anchete și sondaje -, fenomene de masă, tendințe statistice de a urma anumite trasee valorice, de unde caracterul macrosocial. În acest sens, foarte des apare utilizată expresia „valori sociale”. Din respectiva perspectivă, constatări mai importante
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
continuare. Datorită unui complex de cauze, dintre care avansul tehnologic și al mijloacelor de comunicare în masă este determinant, valorile sociale se schimbă de-a lungul istoriei. Masificarea mijloacelor contraceptive, vârsta mai înaintată la căsătorie și alți factori structurali și axiologici au făcut, spre pildă, ca în societatea modernă „virginitatea” să nu mai aibă aceeași valoare. Tot așa cum, în epoca postmodernă, valorile de împlinire personală (o libertate mai mare în exercitarea profesiei, relațiile intime, loisir-ul etc.) primesc o pondere sporită
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
funcționale. În același timp însă, practicarea lor are efecte în planul vieții economice, cum ar fi dezvoltarea turismului sau a serviciilor legate de îngrijirea corpului (fitness). 2) În cazul valorilor, considerate principii generale despre dezirabil, schimbările nu înseamnă atât inovații axiologice (apariția unor valori cu totul noi), cât restructurări în importanța acordată lor și numărului de aderenți, consensului realizat. Valorile postmoderne tocmai invocate sunt un exemplu în acest sens: cultivarea propriului corp și spirit, împlinirea sufletească prin relațiile intime sunt prezente
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
sistemelor de valori în timp și spațiu, transformarea la scară socială nu se face aleatoriu. Există un set de valori și norme generale spre care tind oamenii, putem vorbi, altfel spus, în expresia lui R. Boudon (1995), despre o ireversibilitate axiologică, idee care va fi analizată mai în detaliu în cele ce urmează. Principiul fundamental al analizelor axiologice este pluralismul valoric, în sensul că, prin esența lor, valorile sunt ireductibile una la alta și nu poți stabili la modul logic o
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
set de valori și norme generale spre care tind oamenii, putem vorbi, altfel spus, în expresia lui R. Boudon (1995), despre o ireversibilitate axiologică, idee care va fi analizată mai în detaliu în cele ce urmează. Principiul fundamental al analizelor axiologice este pluralismul valoric, în sensul că, prin esența lor, valorile sunt ireductibile una la alta și nu poți stabili la modul logic o ierarhie a importanței lor. Nu se poate argumenta rațional că „adevărul” e mai important decât „libertatea” sau
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
o reacție la înfumurarea euroamericană de a considera aceste populații ca fiind „primitive”, au elaborat teoria relativismului cultural. În esență, ea spune că nu avem nici un motiv de a aprecia o cultură superioară alteia, un mod de viață mai îndreptățit axiologic decât altul. Relativismul cultural, întemeiat, de altfel, pe producții filosofice tot de sorginte europeană ale sfârșitului de secol al XIX-lea și începutul secolului XX, a fost nu doar un răspuns intelectual și umanist dat eurocentrismului, ci oricărui gen de
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
dar, așa cum încearcă să demonstreze R. Boudon (1995), există argumente că în viața socială raționalitatea pragmatică (atingere cât mai economicoasă a intereselor individuale sau de grup), cea cognitivă (consistența logică luând în calcul parametrii situaționali și consecințele acțiunii) și raționalitatea axiologică (just și injust, bun și rău etc.) pot să coincidă. Ele converg atunci când, de exemplu, judecăm dacă, în fapt, „curățenia” e preferabilă „murdăriei”, „libertatea” - „constrângerii”, „educația” - „lipsei de educație”, „violența” - „nonviolenței”. Deși omenirea nu urmează un traseu linear înspre asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
murdăriei”, „libertatea” - „constrângerii”, „educația” - „lipsei de educație”, „violența” - „nonviolenței”. Deși omenirea nu urmează un traseu linear înspre asemenea nucleu valoric, pe termen lung se instalează un proces istoric ireversibil de atingere a lui. Este ceea ce sociologic R. Boudon numește ireversibilitate axiologică. Admiterea unor valori general umane universale nu presupune respingerea multiculturalismului; dimpotrivă, diversitatea culturală este considerată o valoare în sine. Un lucru este însă să promovăm o diversitate de stiluri muzicale, de îmbrăcăminte, de limbaj, și altceva să relativizăm între molestarea
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
valorilor în viața socială este în ce măsură devin ele operante în comportamente concrete. Specialiștii în domeniu admit că, într-o formă sau alta, ele se regăsesc în conduitele individuale sau grupale. Psihologii insistă că mai ales prin intermediul atitudinilor - dintre elementele spațiului axiologic individual atitudinea fiind cea mai apropiată de comportament, de unde și vasta literatură dedicată acestui subiect, asupra căruia vom stărui mai târziu. Totuși, în psihologie există și cercetări care au legat direct comportamentul și modificarea lui de orientarea axiologică personală, remarcabile
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
elementele spațiului axiologic individual atitudinea fiind cea mai apropiată de comportament, de unde și vasta literatură dedicată acestui subiect, asupra căruia vom stărui mai târziu. Totuși, în psihologie există și cercetări care au legat direct comportamentul și modificarea lui de orientarea axiologică personală, remarcabile fiind pe această linie studiile lui M. Rokeach (1973), inclusiv unele privind aspecte foarte specifice, cum ar fi abandonul fumatului. Pentru sociologi, conceptul-cheie axiologic strâns relaționat cu manifestările comportamentale este cel de normă, multă vreme cel de valoare
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
psihologie există și cercetări care au legat direct comportamentul și modificarea lui de orientarea axiologică personală, remarcabile fiind pe această linie studiile lui M. Rokeach (1973), inclusiv unele privind aspecte foarte specifice, cum ar fi abandonul fumatului. Pentru sociologi, conceptul-cheie axiologic strâns relaționat cu manifestările comportamentale este cel de normă, multă vreme cel de valoare fiind total neglijat. Antropologii culturali, în schimb - analizând îndeobște societăți mai simple și uniformizate -, au mizat mult pe „valorile dominante” ale unui context comunitar (incrustate în
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
a se descrie pe sine într-o lumină favorabilă. Pe de altă parte, constatarea - chiar prin observație sau alte metode mai „obiective” - a unui consens comportamental ridicat nu înseamnă neapărat că el se datorează unor valori comun împărtășite, unor privilegii axiologice ferme. Interese prozaice, uneori meschine din punct de vedere moral, în interacțiune cu parametrii restrictivi ai situațiilor, pot la fel de bine explica similaritatea comportamentală. În tot cazul, actualmente se înmulțește numărul vocilor experților care recomandă ca în studiul valorilor și al
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
problematica valorilor la tânăra generație, am utilizat o strategie complexă, care includea și perspectiva „din interior” (emică) a subiecților investigați, însă considerându-i pe unii experți - studenți din anii superiori de la secțiile de științe sociale -, care se pronunțau asupra profilului axiologic al altor categorii de tineri (preadolescenți, liceeni și muncitori). Am considerat că asemenea abordări pot servi ca repere metodologice și în investigația concretă a fenomenului pe care l-am numit negentropie axiologică, adică măsura în care datul axiologic al indivizilor
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de științe sociale -, care se pronunțau asupra profilului axiologic al altor categorii de tineri (preadolescenți, liceeni și muncitori). Am considerat că asemenea abordări pot servi ca repere metodologice și în investigația concretă a fenomenului pe care l-am numit negentropie axiologică, adică măsura în care datul axiologic al indivizilor și colectivităților rezistă presiunilor entropice ale mediului înconjurător, ale evenimentelor istorice, ale întâlnirii dintre culturi, argumentând importanța distincției dintre situații-limită și situații obișnuite în înțelegerea respectivului fenomen (vezi, pe larg, Iluț, 1985
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
asupra profilului axiologic al altor categorii de tineri (preadolescenți, liceeni și muncitori). Am considerat că asemenea abordări pot servi ca repere metodologice și în investigația concretă a fenomenului pe care l-am numit negentropie axiologică, adică măsura în care datul axiologic al indivizilor și colectivităților rezistă presiunilor entropice ale mediului înconjurător, ale evenimentelor istorice, ale întâlnirii dintre culturi, argumentând importanța distincției dintre situații-limită și situații obișnuite în înțelegerea respectivului fenomen (vezi, pe larg, Iluț, 1985; Radu și Iluț, 1994). De asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
înconjurător, ale evenimentelor istorice, ale întâlnirii dintre culturi, argumentând importanța distincției dintre situații-limită și situații obișnuite în înțelegerea respectivului fenomen (vezi, pe larg, Iluț, 1985; Radu și Iluț, 1994). De asemenea, examinând comparativ diferite teorii și concepte referitoare la domeniul axiologicului, am pus în evidență aplicabilitatea echivalențelor enunțiale (Iluț, 1984). Cu alte cuvinte, dacă un oarecare coeficient de confuzie în respectivul limbaj este datorat faptului că autorii desemnează prin aceiași termeni lucruri relativ diferite, este constatabil și fenomenul invers: prin expresii
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
alte cuvinte, dacă un oarecare coeficient de confuzie în respectivul limbaj este datorat faptului că autorii desemnează prin aceiași termeni lucruri relativ diferite, este constatabil și fenomenul invers: prin expresii deosebite se vizează conținuturi identice, mergând de la simple sinonimii („valoric”, „axiologic”), trecând prin sintagme și enunțuri („atitudini față de valori”, „valori interiorizate”, „scara individuală de valori”, „filtrajul personal al valorilor”) și ajungând la nex-uri propoziționale echivalente. Evident, afirmația are o valabilitate generală pentru dinamica științei și filosofiei, dar în perimetrul cercetării
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
idei. Pe de altă parte, noi termeni sau noi asocieri de termeni pot avea, prin concizia și sugestivitatea lor, efecte epistemice considerabile. Să remarcăm, în fine, că, având în vedere explicația plurinivelară (socioculturală, psihologică, biopsihosociologică, genetică și funcțională etc.), teorii axiologice care în intenții se vor concurențiale sunt, în cea mai mare parte, nu numai posibil, ci și necesar complementare. Și, de altfel, prin numeroase dimensiuni, respectivele teorii sau paradigme se prezintă și ca interșanjabile, echivalente. Dacă valorile sunt utile (paradigma
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
internaționale, potrivit cărora, nu numai la nivel individual, ci și microși macrogrupal, ponderea nevoilor expresive, a valorilor postmaterialiste de împlinire personală este diferită. Variabilitatea este notabilă și uneori radicală, nu numai pe planul aspirațional, ci și pe cel al traducerii axiologicului în comportamente efective. Practicarea unor asemenea principii de viață este strâns condiționată, deși nu în mod necesar, de siguranța economică. Ceea ce face ca în interiorul societăților să existe mari discrepanțe între clase și grupuri sociale din punctul de vedere al axiologicului
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
axiologicului în comportamente efective. Practicarea unor asemenea principii de viață este strâns condiționată, deși nu în mod necesar, de siguranța economică. Ceea ce face ca în interiorul societăților să existe mari discrepanțe între clase și grupuri sociale din punctul de vedere al axiologicului postmodern, dar, ca valoare statistică, și între țări pe ansamblu. Admițând un continuum de la „foarte puțin practicate” la „foarte mult”, țara noastră s-ar plasa undeva pe la mijloc, așa cum sugerează, de altfel, și datele obținute din anchete internaționale (Inglehart, 1997
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]