2,305 matches
-
inventat încă. Natura în consonanță cu omul-de-asflat face miracolul și poetul știe cum să își aleagă matricea în care aruncă silabele din care va răsări, mai apoi, poezia . Avem în fața noastră un poet cu har, un poet care nu se azvârle în mijlocul cuvintelor ca într-o coridă. Ne le subjugă, nu le pleznește și nu obosește reluând, repetând o idee, de aceea poate, poezia de față este mustoasă și echilibrată, fără sinuozități care să deranjeze. Deși, versurile sunt aparent domestice, ele
CRONICA, LA PICATURA DE INFINIT, AUTOR IOAN BARB de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370863_a_372192]
-
propriei credințe, există și obstacole, frustrări și dezamăgiri, legate, mai ales, de oamenii care închid cu bunăștiință ușa către Dumnezeu, abandonându-se deznădejdii supreme. În fața acestor oameni, întristarea Antoanetei este pe deplin justificată, dar, cu omenie și frumusețe sufletească, ea azvârle către înalt buzduganul rugăciunii, făcând întocmai după cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur: ”Cel mai înalt om de pe pământ este omul care se roagă, fiindcă se ține cu mâinile de porțile cerului”... (Referință critică Gheorghe A. STROIA) ***4. ANGELA BURTEA
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
deși mă ia cu frig! Dar ce mă plâng? Port și loden peste costum. El, doar în cămașă, ce-o simți? Sigur îl arde necazul! Oooo! Ce m-am speriat! De ce așa de brusc? O clipită am crezut că s-azvârle. Dar nu, omul s-a așezat doar... Îl percep după mișcarea trunchiului legănându-și picioarele. E semn clar că-i la strâmtoare. Le pauvre! Niște pași cadențați mă fură pe loc. Iau seama la fata ivită. Îmi place! Înaltă și
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
că într-o seară când toți erau adunați în casă pe lângă loampa cu opaiț -lampă cu petrol- eu îmi făceam de lucru prin grajd prin spatele unui cal și ce să vezi, când mă împroașcă cu amândouă picioarele de mă azvârle până într-o baligă de mi-a ajuns până la piele. Mă ridic cu o durere în piept și nu zic la nimeni nimic pentru că știam că dacă povestesc iau bătaie de la bunicul, durerea mi-a trecut mai târziu dar spaima
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
că într-o seară când toți erau adunați în casă pe lângă loampa cu opaiț -lampă cu petrol- eu îmi făceam de lucru prin grajd prin spatele unui cal și ce să vezi, când mă împroașcă cu amândouă picioarele de mă azvârle până într-o baligă de mi-a ajuns până la piele. Mă ridic cu o durere în piept și nu zic la nimeni nimic pentru că știam că dacă povestesc iau bătaie de la bunicul, durerea mi-a trecut mai târziu dar spaima
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
în: Ediția nr. 1805 din 10 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului o noapte de cărbune se destramă după priveghiul viselor nebune iar zorii se ivesc cuprinși de teamă acoperiș de zi peste genune am scuturat fărâme de coșmaruri și mă azvârl flămând înspre lumină să-ndestulez veșmântul meu cu daruri de pe paleta soarelui divină din crisalidă mă preschimb în flutur atras de strălucirea din tărie și mă înalț spre astrul nou să scutur culori de curcubeu peste câmpie prea multe aspirații
CAP DE MORT (ACHERONTIA ATROPOS) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369843_a_371172]
-
fugă în galop întins. Cei din sanie, căzuți grămadă pe banchete se țineau speriați de speteze. Spaima le luase glasurile și mințile. Nu mai puteau gândi, nu mai știau ce să facă. Nu realizau că în orice clipă puteau fi azvârliți în zăpadă și dați pradă lupilor. Noroc că sania urca și caii obosiră repede. Respirând greu, au revenit cu pasul la trap. Nu se știe câte secunde sau poate minute a durat această spaimă. Cert este că sperietura a fost
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
făcuse deja saltul fatal în ceafa lui Tudorel și-l trântise în zăpadă. La pocnetul puștii, armăsarii au sărit în picioare, făcând un salt brusc spre stânga. În smucitură au răsturnat sania cu cei patru speriați. Noroc că au fost azvârliți în puful zăpezii. S-a speriat și lupul care a schelălăit derutat, făcând câțiva pași înapoi. Dar și-a revenit repede și s-a aruncat din nou asupra prăzii trântită în zăpadă. Tudorel era mai mult mort decât viu. Trecerea
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
meu se dă o luptă, O frământare neîntreruptă, Oglinda vede fața-mi suptă. Prin Fiul Tău-Mântuitorul Vorbesc cu Tine. Salvatorul Mereu, mi-e Binefăcătorul, Când ochii nu mi se-nchid seara Și greul zilei varsă-și para, Cine din mine azvârle fiara ? Doar Bunul meu Iubit Iisus, Ce ne iubește mult, nespus, Ne cheamă-n cer, acolo sus. Te rog Stăpâne drept și Sfânt, Mai lasă-mi tatăl pe pământ, Mi-e greu să-l văd de-acuma frânt, Iisuse, Tatăl
GRUPAJ DE POEME de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370515_a_371844]
-
în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului o noapte de cărbune se destramă după priveghiul viselor nebune iar zorii se ivesc cuprinși de teamă acoperiș de zi peste genune am scuturat fărâme de coșmaruri și mă azvârl flămând înspre lumină să-ndestulez veșmântul meu cu daruri de pe paleta soarelui divină din crisalidă mă preschimb în flutur atras de strălucirea din tărie și mă înalț spre astrul nou să scutur culori de curcubeu peste câmpie prea multe aspirații
CAP DE MORT (ACHERONTIA ATROPOS) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369427_a_370756]
-
-l pe ucigaș pentru nelegiuirile sale, dar nu fi pătimaș, ca să sufere cel nevinovat, chibzuiește din timp, ca cel nevinovat să nu sufere pe nedrept în locul potopului pe care l-ai dezlănțuit, ar fi fost mai bine să te fi azvârlit ca un leu asupra oamenilor, să-i fi sfâșiat; în locul potopului pe care l-ai dezlănțuit, ar fi fost mai bine ca foametea să fi pustiit țara; în locul potopului pe care l-ai dezlănțuit, ar fi fost mai bine ca
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
omenească, care - cel puțin pe aceste meleaguri - se vădește într-atât de avidă de componentele fundamentale ale umanului (rațiune, omenie, cinste, măsură), încât în majoritatea cazurilor îi stoarce ca pe niște lămâi pe cei ce o îmbrățișează și apoi îi azvârle la lada de gunoi a istoriei. Ion Iliescu este cel mai potrivit exemplu în acest sens. În deceniul cârmuirii sale de tristă amintire, el s-a arătat așa de preocupat de promovarea purității ateismului său pernicios și, după pilda oferită
POLITICA ROMÂNEASCĂ – O SURSĂ INEPUIZABILĂ DE RUŞINE ŞI INDIGNARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369734_a_371063]
-
gânduri pe politicienii trecuți prin ciur și prin dârmon din PSD și PNL. Dar cei doi cumetri politici - Victor Ponta și Crin Antonescu, călăuziți în demersul lor pripit de ura viscerală față de Traian Băsescu, s-au repezit să înghită momeala azvârlită de PDL, via Cotroceni, cu totul surzi la sfaturile venite din spatele lor de-a fi mai vigilenți ca oricând. Și poate că nescontatele rezultate obținute de USL în urma votului dat de electorat la locale mai degrabă din ură față de PDL
POLITICA ROMÂNEASCĂ – O SURSĂ INEPUIZABILĂ DE RUŞINE ŞI INDIGNARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369734_a_371063]
-
problema evreiască”, din cartea Führerului „Mein Kampf”. Autoarea descrie tabloul sfâșietor al familiei atât de pașnice de evrei, Gruber, după moartea Ahavei, slăbiți de foame și de frig, aproape goi și descurajați, fără nicio speranță. În doi ani de când fuseseră azvârliți în ghetou, fuseseră uciși 80.000 de evrei. Destinul celor doi: Maor și Philbert se leagă implacabil, familia nazistului mutându-se chiar în casa familiei Gruber, după ce aceștia fuseseră trimiși în ghetou. Ca să mai atenueze puțin din atmosfera sinistră, autoarea
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
le adresează plin de tandrețe, Raisei. Punerea în aplicare a planului de exterminare a evreilor polonezi culminează cu mutarea lor în cele 6 lagăre de exterminare de pe teritoriul Poloniei, adică începutul sfârșitului. Dar și izbucnirea țigăncii-evreice Raisa, Renae - care-i azvârle în față adevărul nazistului, dezvăluindu-i drama prin care trecuse: împușcarea fratelui ei, chiar de către Philbert Schirach, cu puțin timp înainte de a o cunoaște, când țiganca îi făcuse acea prezicere de rău augur, cum că Maor Gruber îl va ucide
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
din 11 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului „Sunt vărsat(ă) ca apa și toate oasele mi-au ieșit din încheieturi; inima mi s-a făcut ca ceara și se topește înlăuntrul meu.“ Psalmul 22, 14 RUGĂCIUNE Iartă, Doamne, ultima iubire azvârlită pe răscrucea drumurilor prăfuite. Iartă, Doamne, neplânsele lacrimi din talismanul tăcerii, ascuns în legenda a doi străini! Iartă, Doamne, toate ploile din pletele mele răvășite de semințele vieții. Iartă, Doamne! Iartă! ZIDIRE ÎN CER Tu ești ca o biserică zidită
6 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370142_a_371471]
-
anume, ca un ornic de castel ce bate prin Provinciile Marii Românii, venind nu din exteriorul istoriei, ci din interiorul ei, din care face parte, având lumina, gustul și catifeaua verdei cetini a veacurilor vechi, e numai proaspătă, ca ninsorile azvârlite de sus, mereu aceleași, și totuși, mereu proaspete; an cu an, o colindă anume anină de cerul sonor al României, înfrigurat de sloiuri nemaitopite, lampadare aprinse cu cifrul luminii din conștiință; an cu an, o colindă anume exaltă sărbătoarea în
FUEGO COLINDĂ, O COLINDĂ ANUME...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353318_a_354647]
-
aprilie 2014 Toate Articolele Autorului în mine e spaima de singurătate laolaltă cu nevoia de singurătate stau cuminți într-un colț ținându-se de mână ca două orfeline ciudate diminețile mele sunt murdare prelinse din fructele nopții praf de rodie azvârlit într-o doară peste semințele de cânepă - lasă-mă să te blestem și să te plâng ca pe o nălucă albastră stau in patul meu de spital ca într-un cocon într-un hamac prins între muchii germenul fricii își
FRICA de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353490_a_354819]
-
însuși. // Ia ființă venind. / Astfel, el se umple / cu imaginile diforme, / atârnând lățoase de marginile / existenței, / sau, pur și simplu, / el adulmecă existența / și ia naștere lăsându-se / devorat de ea. // Nu se știe cine mănâncă pe cine. Omul- Fantă azvârle mari piramide / de vid / peste mari deșerturi. El mănâncă o frunză, / dar o mănâncă pe dinăuntru. / El este în afară pântec / și înlăuntru gură cu dinți. Nu se știe cine mănâncă pe cine. Omul-Fantă face înconjurul lumii / și există numai
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
stelele, viața cu iubirile.... El nu mă lasă să mă prind în dune În nisipuri triste, de lume purtate Prin gânduri incerte și nedemne De Dumnezeu prescurtate. Am aruncat pe poteci cu Urim La prag de clipă strivita L-am azvârlit cu nesaț pe Tumim Într-un vârf sec de copita. Și m-am ales dintre toate Cu moartea și durerile Râul cu tăcerile Relele cu bolile și, poate Inima cu greșelile. Dar azi totul s-a sfârșit Iubirea a biruit
CU URIM SI TUMIM PE DRUMUL LEVANTULUI de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352913_a_354242]
-
grea și o operă necunoscută. Un școlar neascultător, eliminat din liceul Louis le Grand, cu o tinerețe dezordonată, trimis în Indii, pedepsit de părinți, un excentric măscărici dornic de aventură, petrecăreț în prezența femeilor de culoare, pus sub tutelă judecătorească, azvârlit în publicistică, boem irecuperabil, citind din versurile sale la cerere în fumul gros al cafenelelor pariziene, versuri botezate mai târziu de un obscur Hippolyte Babou, în Les Fleurs du Mal. El se găsește conștient și lucid la încrucișarea drumurilor dintre
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]
-
februarie 2014 Toate Articolele Autorului Și balaurii se puseră pe strănutat cu atâta foc, încât te înspăimântai auzindu-i. Prima ploaie din Țara Lalelelor începuse cu stropi cristalini și continuă de parcă turna cineva cu găleata. Strănutând, oamenii și animale erau azvârliți afară cu repeziciune din burțile balaurilor. Nu se puteau abține din cauza mirosului de zambile. Singurii care nu aveau nimic, erau îngerii-balauri, căci aroma frumoaselor flori nu-i atingeau. Prințesa Lalelelor, Maria, Ion, fură azvârliți și ei pe pământ, printre primii
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
găleata. Strănutând, oamenii și animale erau azvârliți afară cu repeziciune din burțile balaurilor. Nu se puteau abține din cauza mirosului de zambile. Singurii care nu aveau nimic, erau îngerii-balauri, căci aroma frumoaselor flori nu-i atingeau. Prințesa Lalelelor, Maria, Ion, fură azvârliți și ei pe pământ, printre primii și Țara Lalelelor își recăpătă în acest fel toată populația care îi fusese înghițită de Capete de Pisică. Văzând că ultimii veniți nu pățeau la fel ca ei, unul din balauri întrebă: - Măi, dar
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
pățeau la fel ca ei, unul din balauri întrebă: - Măi, dar voi, cum de nu strănutați ca și noi? Cum de nu aveți nimic? Altul mai spuse: - E o minune sau o mare păcăleală că voi nu strănutați și nu azvârliți nimic din ce ați înghițit? Unul din balaurii-îngeri minți: - Nu, nu este nici minune și nici mare păcăleală, doar că noi avem nasul înfundat și de aceea nu simțim mirosul zambilelor. Dar Capetele de Pisică nu păreau convinși prea mult
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
ei mai spuse: - Minunea mare este că voi nu strănutați ca noi. Noi nu am putut să ne apropiem de îngeri din cauza mirosului de zambile, dar voi da. Și pe deasupra i-ați putut înghiți. Acum noi am strănutat și am azvârlit tot afară și voi nu aveți nimic. De ce oare? Sau o fi că nu sunteți ca noi? Balaurii - îngeri, văzând că sunt în pericol de-a fi descoperiți, spuseră: - Nu putem să înțelegem de ce despicați firul în patru. Pur și
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]