758 matches
-
cu tabele, calculul cantităților de material și manoperă, primele fraze din memoriul tehnic. Greoaie de păcura și amețelile nopții, orele urcă, anevoie. Gânduri risipite : avortul permis după 40 de ani, lipsește hârtia igienică, apa nu curge, milițienii, discursurile... surdina știută. Bâjbâie, reușește să găsească pastila, cafeaua ; închide ochii, soarbe repede. Cât costă o sorbitură când cafea se găsește doar la piața subterană cu preț înzecit ? Se află cu toții la ora cafelei. Ceștile peste tot, aburind. Se răsfoiesc ziarele, deslușește frânturi din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
apă din văzduh. Apostol Bologa știa că, exact la cinci sute optzeci și trei de metri, se află prima linie de tranșee rusești și i se părea că deosebește zigzagurile care înseamnă gardul morții, închipuirea lui mergea mai departe și, bâjbâind prin întuneric, arăta unde vine linia a doua, a treia, bateriile vrăjmașe, unde a fost ultima dată reflectorul... Bologa nu îndrăznea să se uite la ceas, de frică să nu-și piarză nădejdea în apariția reflectorului. Era sigur însă că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Amurgul cenușiu bătea în geamurile împodobite cu mușcată. În tulburarea de lumină pereții parcă se îndoiau și lucrurile din casă tremurau foarte straniu. Bologa închise pleoapele și se prăvăli pe un scaun ca o grămadă de carne. Legănarea amețitoare îi bâjbâia în suflet, însoțită de un vâjâit chinuitor, încît se apucă cu mâinile de masă, simțind că altfel s-ar prăbuși. ― Don' locotenent, trăiți, v-am așteptat cu masa toată ziua, zise Petre de lângă sobă, crezând că stăpânul său așteaptă să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
om, dragul mamei... Numai când ai pierdut credința cea adevărată poți vorbi așa despre cele sfinte... Dar deodată cu Dumnezeu se pierde și liniștea sufletului, și sufletul pe urmă se chinuiește și se zdrobește fără reazem în vâltorile vieții și bâjbâie în beznă, întocmai ca un copilaș care ar porni singur în lumea largă, în miez de noapte... Apostol își dăduse seama, în chiar clipa când rostise gluma, că va jigni inima mamei și îi păru rău, dar nu se mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la nouă era să osândesc iarăși... Acum alții mă vor osândi pe mine! își zise dânsul, fără frică, ba chiar cu un fior de plăcere, urmând numaidecît: Oare cine mă va înlocui azi?" Căută răspunsuri câtva timp. În gând îi bâjbâiau nume de ofițeri, fiecare cu grade și cu crâmpeie de amintiri, care de care mai neînsemnate. Apoi uită ce vrea cu ofițerii și-și aduse aminte de Ilona și de spânzurații de pe marginea șoselei, însă numai sub chipul unei păreri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și izbăvește pe cei necăjiți. 12. El nimicește planurile oamenilor vicleni, și mîinile lor nu pot să le împlinească. 13. El prinde pe cei înțelepți în viclenia lor, și planurile oamenilor înșelători sunt răsturnate; 14. dau peste întuneric în mijlocul zilei, bîjbîie ziua în amiaza mare ca noaptea. 15. Astfel, Dumnezeu ocrotește pe cel slab împotriva amenințărilor lor, și-l scapă din mîna celor puternici. 16. Așa încît nădejdea sprijinește pe cel nenorocit, iar fărădelegea își închide gura. 17. Ferice de omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
El face pe neamuri să crească, și El le nimicește; El le întinde pînă departe, și El le aduce înapoi în hotarele lor. 24. El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum, 25. unde bîjbîie prin întuneric, și nu văd deslușit; El îi face să se clatine ca niște oameni beți. $13 1. Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit și a luat seama. 2. Ce știți voi, știu și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
M-am pilit puțin sâmbătă noapte cu Lennox care a tras un șut În paharul din plastic al unui vagabond, trimițându-l În rigolă și Împrăștiind monedele pe strada pietonală. A fost minunat să-l văd pe puțoiu ăla cum bâjbâie pe jos după ele. După aia i-am dat vreo două lire, numai ca să Încerc să-l fac pe Lennox să se simtă nasol. N-a ținut și mi-a părut rău după banii aruncați În vânt. Totuși am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu mai multe silabe. Vectorul nostalgiei și al regretului a căpătat trup. Am evitat să fac orice aluzie directă la vreo emoție lacrimogen-subiectivă. Cine va simți asta, o va face doar din sugestia imaginii. Caut acum impulsul plecării, desprinderii, Îndepărtării. BÎjbîi pornind de la tren. Apoi Îmi trece prin minte un titlu un tramvai numit dorință... După cîteva poticniri, mă fixez pe: tren spre alte zări Un pic cam emfatic, dar merge. Îmbin ambii vectori: tren spre alte zări - pe geam picăturile
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fir al Ariadnei” împărțind cuvintele onomatopee în 1) interjecții: a) primare (ah, of, văleu), b) chemări sau alungări pentru animale (cuțu, piri-piri), c) adresări către copii (bâja, bibi, baubau), d) cuvinte-ecou (papa „mâncare”, mama, tata) și 2) cuvinte imitative: a bâjbâi, a mormăi; treancafleanca, cioc-boc; țânțar < ț-ț, bârzăun < bz etc. (p. 97 urm.). Cea de a doua delimitare urmărește pe de o parte evoluția latină > română, iar pe de altă parte eșalonarea populațiilor care ar fi putut lăsa urme pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Cifra indică pagina sau una dintre paginile unde cuvântul este vizat etimologic. alb, 76 baștină, 54 bă, 69 băcan, 111 Băcani, 57 Băcel, 57 bădie, 133 a băga, 133 băi, 185 băiat, 185 bănie, 67 Băsești, 57 Bâcu, 57 a bâjbâi, 180 bârdan, 134 bârr!, 134 bee!, 134 a behăi, 134 berbec, 134 Beșa, 57 Beșineu, 193 Beșinou, 193 Beșinova, 193 Bic, 57 Bica, 57 Bicău, 57 bina, 66 a bleotocări, 100 a blestema, 99 a blești, 100 Bocicoiu, 57 Bogdan
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
era la fel de profundă ca și bezna. Inima îi bătea și mai tare și simțea cum începe să tremure. —E o pană de curent, își spuse cu voce tare. Cuvintele ei ricoșau de pereții liftului. — Nu e foarte grav. Întinse mâna bâjbâind după telefonul liftului. Habar n-avea unde era conectat, dar spera că cineva avea să-i preia apelul. Numai că pe întuneric nu vedea la ce număr trebuia să sune. Și oricum telefonul părea să fie mort. Știa că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
am gândit că erau mari șanse ca femeia de la curățenie să iasă pe acolo. Cu gândul aiurea, am verificat portierele celor două mașini parcate și am descoperit că Mercedesul nu era Încuiat. M-am așezat pe scaunul șoferului și am bâjbâit după butonul pentru faruri. Cele două lămpi uriașe au tăiat Întunericul ca reflectoarele de la un miting al Partidului la Nürnberg. Am așteptat. Au trecut câteva minute. Plictisit, am deschis torpedoul: o hartă rutieră, un pachet cu dropsuri mentolate și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cuiva și o lovitură puternică În ceafă m-a trimis val-vârtej În Întuneric. Pentru un timp care mi se păru nesfârșit, dar care nu putea să fi fost mai mult de câteva minute, am zăcut pe fundul unui puț adânc. Bâjbâind Înapoi pe drumul care ducea la recăpătarea cunoștinței, am devenit conștient de ceva ce aveam În buzunare și apoi de o voce care părea să vină de departe. Apoi am simțit cum cineva mă ridică de subsuori, mă târăște cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pentru totdeauna. Cineva l-a pieptănat cu ăsta. — Ce e? — Un tac de biliard, rupt, i-am răspuns și l-am azvârlit Înapoi În sobă. N-ar trebui să anunțăm poliția? — Nu avem timp să-i ajutăm să-și găsească bâjbâind drumul până aici. Nu acum, oricum. Am sta să răspundem la tot felul de Întrebări tâmpite tot weekendul. Mă gândeam și că două zile În plus plătite de Goering nu ar strica, dar asta am ținut pentru mine. — Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cafeniul se-ntinde tot mai mult pe argintul ei, urmat de un bitum dezolat în care mai lucesc doar ochii tăi, Victor. Ochii tăi deodată lărgiți, cu pupilele înghițind tot irisul și făcând întuneric în sala înghețată. Mă-ndrept pe bâjbâite spre cămăruța mea, unde lumina albastră, vuitoare, a focului din sobă aruncă raze pe pereți. Intru în pat, trag pătura peste cap și mă prăbușesc, abrupt, în vis. De ce mereu aceleași rețele subterane? Aceleași cabine verzui în grote cu apa
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mi-am dorit întotdeauna: putrezit de mult, ușor ca aerul, cu capul prăbușit pe manuscrisul meu, lipit de el, una cu el... El carne din carnea mea, eu text din textul lui... S-a întîmplat aseară, la o săptămână de când bâjbâi printre tenebre. Diminețile, prin materia sinistră a scrisului meu; serile, prin tăcerea neagră a holului imens, pe ferestrele căruia a nins tot timpul, ușor, ca-ntr-un glob de celuloid. De două nopți nu mai auzisem de sub podea nici un zgomot
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aparate ? Și totuși am ceva scris din timpul spitalizării. Pe Caietul bebelușului, acela cu verde, pe care îl primeam toate la câteva zile de la naștere. Îmi notam acolo visele. Aproape adormită, pe întuneric, să nu trezesc bebelușul colegei de cameră, bâjbâiam după el, ca să nu pierd vreo informație care mi-ar fi putut aduce nesperata eliberare, vreun mesaj divin care să mă scape de incertitudini, de așteptarea aceasta chinuitoare pe care o simte oricare proaspătă mamă fără acces la bebelușul bolnav
Închisoarea tapetată cu pamperși. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
meșterul privirea spre înalt, Trebuie să mă gândesc și la următoarea problemă, ochii mei văzători și neștiutori se uită în direcția privirii meșterului, dar, spre deosebire de ochii lui deprinși a dibui problemele de dincolo de lumea informă a tencuielii zgrunțuroase, ochii mei bâjbâind încă, Aici unde se presupune a fi cupola îl avem pe Iisus Pantocrator, și firul rar al cuvintelor sale urmează înceata depanare a gândului, liturghia îngerească, în conca absidei o avem pe Maria mijlocitoare cu pruncul Iisus și-mi rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la perete, iar femeia ieși în fugă pe verandă. Am intrat în casă, întrebându-mă unde-o fi câinele. Mă uitam în jur prin sufrageria jerpelită, când deodată un mastiff cafeniu, imens, sări la mine, cu fălcile larg deschise. Am bâjbâit după armă, dar bestia începu să mă lingă pe față. Am rămas amândoi locului. Câinele își proptise labele din față pe umerii mei, de parcă am fi dansat lindy hop. O limbă imensă lipăi spre mine, iar femeia strigă: — Cuminte, Hacksaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe metal Încins. Dincolo de acest cerc de lumină, bezna era de nepătruns. Două dintre reflectoare erau Îndreptate Înspre locul În care șanțul ieșea de sub cort. Ploile de noiembrie umpluseră până la refuz șanțul și câțiva polițiști scufundători deloc Încântați de situație bâjbâiau Îmbrăcați În costume bleumarin de neopren prin apa Înaltă până la brâu. Asta În timp ce doi agenți de la Biroul de Identificare se chinuiau să Întindă un alt cort pe deasupra scufundătorilor, purtând o bătălie dinainte pierdută cu vântul și cu ploaia În timp ce Încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pantomimă la intrare. Să nu uitați să cumpărați câte unul! Trupele ieșiră târându-și picioarele, cei care rămâneau să răspundă la telefoane privindu-i de sus pe colegii lor mai puțin norocoși care aveau să-și petreacă tot restul zilei bâjbâind prin ploaie. Logan rămase În spatele șirului, sperând să recunoască pe cineva. Un an de medical și nu mai era nici măcar o față pe care să o poată asocia cu vreun nume. Inspectorul Îl observă rătăcind și Îl chemă la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe nas. Își deschise un ochi doar atât cât să zărească paharul de sticlă de pe rezervorul de apă. Încă mai avea jumătate din flaconul cu calmante pe care Îl primise la ieșirea din spital, atunci când cicatricile erau Încă proaspete. Logan bâjbâi cu o mână tremurătoare după el, luptându-se cu capacul de protecție pentru copii. Umplu paharul cu apă, Înghiți două capsule de mărimea unor pietricele de râu și intră cu greu sub duș. Nu se simți mult mai bine atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
el. Să nu fie un alt amărât mic. Nu Încă unul. Lanterna lumina Întunericul exact cât să vadă Logan pe unde calcă. Zăpada se făcuse morman, astupând șanțurile și găurile, așa că era foarte ușor să aluneci și să cazi. Logan bâjbâi prin iarbă spre adăpostul numărul doi, cu fulgii mari de nea lipindu-i-se de haină. Înăuntru mirosea Îngrozitor. Dar nu la fel de rău ca În prima zi, când Îl pusese pe agentul Steve să deschidă ușa grea de lemn. Vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
răspunse: — Eu cred că mulți dintre ei au vorbit prea mult după ce au băut. Curând își dădură seama că tânărul Cerialis, dovedind de un rafinament sinistru, îi menționase pentru ca nevinovăția lor evidentă să stârnească îndoieli cu privire la vinovăția celorlalți. Pe când anchetatorii bâjbâiau, speculatores, răniți în orgoliul lor de profesioniști, dovediră că știu să-și facă treaba. Aduseră probe incontestabile împotriva câtorva dintre personajele respective. Printre acestea se numărau tatăl tânărului care se căise și un magistrat de rang înalt, un quaestor. — Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]