774 matches
-
nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele, nu cunoaște pacea. 9. De aceea, hotărîrea de izbăvire este departe de noi și mîntuirea nu ne ajunge. Așteptăm lumina și iată întunericul, lucirea, și umblăm în negură! 10. Bîjbîim ca niște orbi de-a lungul unui zid, bîjbîim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua în amiaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoși suntem ca niște morți. 11. Mormăim cu toții ca niște urși, ne văităm ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pe ele, nu cunoaște pacea. 9. De aceea, hotărîrea de izbăvire este departe de noi și mîntuirea nu ne ajunge. Așteptăm lumina și iată întunericul, lucirea, și umblăm în negură! 10. Bîjbîim ca niște orbi de-a lungul unui zid, bîjbîim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua în amiaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoși suntem ca niște morți. 11. Mormăim cu toții ca niște urși, ne văităm ca niște porumbei, așteptăm izbăvirea, și nu este, așteptăm mîntuirea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
sunet, În afară de rugăciunea pe care-o Îngîna Întruna În sinea sa, abia mișcîndu-și buzele uscate, căci se temea că el Însuși s-ar fi putut trezi din vraja lunatică, Încît toți s-ar fi prăvălit În adîncurile neguroase pe deasupra cărora bîjbîiau acum purtătorii săi cu tălpile goale În grota jilavă, luminată de scînteieri vîscoase; glasul său -, deșteptarea sa -, i-ar fi tras pe toți În bezna hăului pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș și mai sus, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ROSALIND: Iubitule, de obicei nici nu-mi fac coafura... AMORY: Ți-o fac eu. ROSALIND (Între râset și suspin): Mulțumesc! AMORY: Rosalind, nu se poate să te gândești să iei pe altul de bărbat. Spune-mi! Nu mă lăsa să bâjbâi! Pot să te ajut să Învingi tentația dacă mărturisești. ROSALIND: Despre noi doi e vorba. Suntem vrednici de milă, asta e. Tocmai calitățile pentru care m-am Îndrăgostit vor face din tine un fiasco. AMORY (Întunecat): Continuă. ROSALIND: O - Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
întâlnirea aceea, spuneai ceva despre o schimbare care trebuie să apară. Ce înseamnă asta? O schimbare în ce? La cine? La mine? - La tine. Nu-ți pot spune nimic mai mult. El flutură o mână spre ea, ca și cum ar fi bâjbâit prin întuneric. - Dacă mi-ai spus atâta, de ce nu-mi spui mai mult? - Nu ți-am spus nimic. Cuvintele ei îl opriră la marginea unei avalanșe de noi întrebări. După un moment, își dădu seama că ea spunea adevărul. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ochii îi fură atrași spre fereastra prin care lumina intra, orbitoare. Ca un copil absorbit de strălucire, își ridică brațul și-l întinse spre fereastră. Golul apărut îl blocă. Instantaneu asta nu mai conta, deoarece deveni interesat de brațul care bâjbâia. Își dădea seama că brațul făcea parte din sine. În momentul când gestul instinctiv încetă, mușchii care susținuseră brațul în aer începură să se relaxeze. Brațul se prăbuși pe pat. Și, fiindcă privirea îi urmărise căderea stângace, deveni pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
întrerupseră, înspăimântate. Femeia vorbi din nou: - Ia-ți hainele - nu te gândi să te îmbraci - și mergi încet la debaraua de haine. Înăuntru este o tăblie deschisă în spatele căreia, în jos, se află niște trepte. Coboară-le! Nădușit din cauza tulburării, bâjbâi după haine. Se gândea: Cum a putut să scape din camera ei? - Mi-ar fi plăcut, șopti el răgușit, ca ceilalți să te fi omorât, în loc să discute doar despre tine, tu... Se opri deoarece arma îl apăsa în spate prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Un șuvoi de apă se năpusti în jos din capul scării. Am încercat să mă ridic, dar puhoiul acela năvalnic m-a strivit și m-a dat peste cap. Rămas fără rozariul pe care-l aveam prins la cingătoare, am bâjbâit prin apă, m-am sprijinit de perete și am reușit cu chiu cu vai să mă pun la adăpost. Corabia începu să se clatine cu și mai multă înverșunare. Pesemne că apa năvălise și în cabina cea mare, căci s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Marianei i-a rămas în amintire ca o bună camaradă și o aviatoare de excepție. Avea însă și... un viciu. Fuma și bea cafele" își amintește Mariana, zâmbind. În 1938, se trezea dimineața din somn și, înainte de a deschide ochii, bâjbâia cu mâna după pachetul cu țigări de pe noptieră...3. Trecerea Virginiei Duțescu prin Escadrila Albă avea să fie una relativ scurtă se va retrage în 1941. Eficiența acestor aviatoare la manevrele regale a dus la ideea că ele ar putea
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
spune în Ef. 6,16: „În toate luați scutul credinței cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău”. Origen pleacă de la versetul paulinic pentru a dezghioca misterul trădării lui Iuda. Diavolul țintește în inima ucenicului când acesta bâjbâie între credință și necredință. Scena hotărâtoare se petrece la Cină: Isus îi oferă „bucata de pâine”, dar Iuda o refuză, spune Origen. Prin acest refuz al darului special făcut de Isus într-o împrejurare specială, lui Iuda i se retrag
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întuneric beznă. Știa că aici erau dormitoarele: al lui Delindy, în dreapta, al Marelui Judecător, în stânga. Era imposibil să își dea seama dacă ușile camerelor erau deschise sau nu. Cum nu auzi nimic, bănui cu ușurare că ușile erau totuși închise. Bâjbâi înspre peretele din dreapta, găsi butonul liftului și îl apăsă. CU MAI MULT TIMP ÎN URMĂ, FĂCUSE PRESUPUNEREA CĂ PREZENȚA UNUI LIFT ÎNTR-O VILĂ CU UN SINGUR ETAJ ÎNSEMNA UNA DIN DOUĂ: UN SUBSOL SAU \ CEEA CE ERA MAI PROBABIL \ INTRAREA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
comunicate de David au făcut senzație. Cursul acțiunilor la bursă a coborât deja cu câteva puncte. Elstan stătea în picioare. Părea că uitase complet de trădare, de răzvrătire. ― Trebuie neapărat să-l sun pe agentul meu! bolborosi el. Întinse mâna bâjbâind după telefonul de pe biroul alăturat. Marin se înfurie brusc. ― Stai jos și termină cu prostiile! Celălalt ezită, apoi se înroși și se așeză fără să mai scoată o vorbă. Podrage se ridică în picioare. ― David, pot să te întreb cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
se iviră două lacrimi. Fără ochelari părea delicată și visătoare, ca și cum fața i-ar fi fost mai goală decât trupul. Rămaseră culcați multă vreme, Îmbrățișați. Umiliți și legați unul de altul prin umilință. Până când Nina se desprinse de el și bâjbâi după o țigară, o aprinse și Încercă să-l consoleze: Nu-i nimic, copile, și să-l facă să-nțeleagă că În clipa aia pătrunsese Înăuntrul ei mai adânc decât prin dragoste fizică. Îi spuse din nou „copile“ și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
focului, care mai pâlpâi o dată cu un ultim rest de putere și se stinse. Nina ridică hainele și papucii, strânse paharul, castronul de supă și ciorapul și Îndreptă un colț al covorului. Degetele ei subțiri, frumoase, ca ale unui copil chinez, bâjbâiră după o țigară. Zâmbea printre lacrimi. 7 Cu pumni slabi La șase și un sfert dimineața nota În carnetul maroniu de vise ce văzuse noaptea trecută. O carte cu coperte groase, având drept subiect Ierusalimul În poezia ebraică Îi servea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de el erau În general superflue. După ce risipeai atâta trudă pe scriitori serioși, aflai puține lucruri pe care nu le știai deja. Atâtea starturi eșuate, căi Înfundate, postulate ce se destrămau Înainte de finele argumentului. Până și cei mai abili gânditori, bâjbâind pe măsură ce Își atingeau limitele și li se terminau dovezile, li se terminau certitudinile. Dar fie că erau optimiști sau pesimiști, fie că viziunea finală era Întunecată sau luminoasă, totul era În general terra cognita pentru bătrânul Sammler. Deci doctorul Lal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
șoareci, cârtițe, marmote, pisici sau bucățele de sticlă ițindu-se din iarbă sau din tufe. Nici o fereastră nu era luminată. Emil puse faza lungă pe ușa de la intrare. Wallace, grăbindu-se să se dea jos, vărsă whisky-ul pe carpetă. Sammler bâjbâi după pahar și Îl Întinse șoferului, explicând: „A căzut.“ Apoi Îl urmă pe Wallace pe pietrișul scârțâitor. Imediat ce Sammler intră, Emil Întoarse mașina spre garaj. Mișcarea lăsă numai lumina lunii În camere. O casă a scopurilor prost alese, cum i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Adversarul era mult mai puternic. Normal. Cum se putea altfel? Fața lui bărboasă era Îngrozită. Ținută În sus, cu obrajii În flăcări, ochii căprui, distanțați implorau ajutor. Sau cugetau ce să facă. Ce ar trebui să facă? Ca un om bâjbâind Într-un râu În căutarea unui obiect pierdut În timp ce se holbează la cer, cu gura căscându-i-se din barbă. Dar nu voia să lase din mână Minox-ul. Ținea un braț Întins În sus, departe de adversar. Greutatea corpului vânjos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din Nevrozele sexuale ale părinților noștri, Tugati din Krum, Petr din Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate zilele), neputincioșii psihedelic de fragili, sacii de box umani care se blochează în propria lor angoasă și schizoidie, care alunecă în singurătate bâjbâind după fericire. Radu Afrim concentrează în spectacolele sale „mediul terapeutic“ al eroilor labili psihic, tăvăliți în cotidiana nevroză partajată cu o candoare de cele mai multe ori la limita cruzimii. Personajele sunt cursanți ai fericirii În And Björk, Of Course, spațiul creat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Corpurile de vănători domnești și steagurile călăreților de Neamț, atac cu toată forța asupra cavaleriei! Pedestrimea, cu Întregul dispozitiv, presiune asupra ienicerilor până la malul Bârladului! Din luncă Începură să sosească semnale luminoase. Înaintarea turcilor fusese oprită pe Întreaga linie. Urdia bâjbâia, neștiind Încă ce forțe are În față. Mai bine de jumătate din oastea otomană nu putea intra În luptă, fiind prinsă În noroaiele din dreapta râului. - Trebuie să câștigăm până la amiază! Îi spuse voievodul căpitanului Oană. Când ceața se va ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o serie de bubuituri. - Artileria... spuse Ștefan. Au reușit să stabilizeze tunurile. Dar nu știu unde să tragă. - Răspundem cu artileria? Întrebă comisul Groza care se afla, cu ultimele rezerve de două mii de călăreți, În preajma domnitorului. - Nu! spuse Ștefan. Îi lăsăm să bâjbâie. Tirul lor merge pe linia de atac a spahiilor, adică În mlaștinile de la Trei Ape, unde nu e nimeni. Semnalele din vale Începeau să se schimbe, totuși. Un număr din ce În ce mai mare de ieniceri modifica raportul de forțe. Experiența lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
decât o vară. Nu, iubirea mea cu codițe negre n-am s-o pomenesc pe numele ei adevărat. Poate că mai trăiește pe undeva și nu vrea, femeie bătrână, să fie inoportunată de un moș și de amintirile lui care bâjbâie în aproximații, care încă din timpul școlii îi sărise penibil în ochi și care la urma urmelor a jignit-o rău. Fie ca iubirea mea dintâi să rămână nenumită, doar dacă nu cumva, apucând chihlimbarul, ea se dă-n vileag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
șicanat a fost numai dorință de răzbunare sau dacă gestul meu răzbunător s-a petrecut în realitate și chiar ca o poveste demnă de a fi relatată; în orice caz, nu-i lipsește poanta. Cu noaptea în cap, mă văd bâjbâind printr-o bucată de pădure ninsă, dar încă întunecoasă, cu căni de tablă atârnându-mi și pe dreapta, și pe stânga. La dus am mers în pas alergător, acum nu mai înaintez decât agale. Ascuns în pădure, dar semnalat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Cât timp a trecut? — Poftim? — De când a dispărut. Cât timp? — Un an și ceva. Cel mai mare clișeu al tuturor timpurilor. Țigara de după. Și conversația despre el, în cazul lor. — Vrei o cafea? — Nu, mulțumesc. Se ridică într-un cot, bâjbâind după telecomandă. Tăcerile pe muzică sunt mai puțin personale. — David? — Da? — Vrei să ieșim puțin? Pescuitul tricoului de pe calorifer. Găsitul șosetei lipsă. Primii ochi dați peste cap („Tu nu fumezi?“ „Nu. Nu-mi plac cearceafurile îmbâcsite.“). Pasărea din colivie. Cheia
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
zâmbește. Afară plouă cumplit. Atipic pentru luna asta. Tot un clișeu, probabil... David se lasă moale în fotoliu. Un fotoliu mare cât toată casa. David cade în el ca-ntr-un sicriu ceva mai comod. Își lasă capul pe spate. Bâjbâie după farfuriuța-cimitir. David aprinde țigara numărul cinci. — Mare sau uscat? Privirea bătrânului, de la un timp mai mereu apoasă, se ridică până la el curată de spaimele și fricile trecutului. De o săptămână Evgheni bolește de friguri și Ivan îl veghează ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu mâncase nimic în avion. Fata continua să-i vorbească: ― Chiar n-ai nici cea mai mică idee despre ce înseamnă toate astea? Nu ți-ai fixat nici un obiectiv, nici un plan care să te scoată la liman? Te mulțumești să bâjbâi în beznă? ― Asta e. Și așteptă reacția ei. Urmă o lungă tăcere. Prea lungă. Iar răspunsul, când veni, nu veni de la fată. Cineva îi sări în spate și îl doborî. Alte siluete țâșniră din tufișuri și-l înșfăcară. Reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]