1,399 matches
-
făcut Satan, încât pielea mi s-a zbârcit pe mațe. Pune-te pe treabă, chinuiește-l, fă-l să fiarbă de îndoieli. Fă-l să întâlnească alte femei. Pune-te pe treabă, halt! M-am pus în poziție de drepți, bâlbâind: - Dar cum o să fie pentru mine la ziua judecății? - Prostii! Nu va avea loc nici o zi a judecății. Toate zilele sunt întunecate pentru noi. - Atunci înseamnă că nu există nici Dumnezeu? l-am întrebat eu dezamăgit. - Există numai un număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
citea cu tatăl său din Haggada și primise o cutie plină de culori ca să deseneze ce-i trecea prin minte. Cu forța luată din această imagine îndrăznea acum să se adreseze femeilor din sinagogă fără să roșească, nici să se bâlbâie, femeile nu mai îndrăzneau să-i corecteze felul de a vorbi și greșelile de gramatică. Poate vedeau noua dragoste în el, cea de sub fața plină de lacrimi. Acasă se așeza la masă, căutând în memorie chipuri uitate, scriind cuvinte noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
aducere-aminte“. În după-amiaza aceleiași zile se dusese la sinagogă și-l întâlnise pe rabin cu câțiva cunoscuți. Ar fi vrut să-i strângă în brațe, să le povestească despre tot ce i se întâmplase. Dar în loc de asta începuse să se bâlbâie, spunând că era neam cu Rudi, din vechea țară Bucovina. Înainte de a termina ce avea de spus, toți izbucniseră în râs. - Rudi a fost un fustangiu! Chiar și rabinul râdea, povestind despre ghetele lui pe care nu și le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ai spus, ai avut strămoși turci? Abdulah se sperie. Înseamnă că se vedea? Fiindu-i deja teamă să nu se dea de gol cu privire la nu se știe ce, pentru că oricum situația în care ajunsese părea mai mult decât îngrozitoare, acesta bâlbâi două vorbe după care ieși, speriat. - Barosane, împrumută-mă și pe mine cu vreo zece milioane, îl rugă el ceva mai târziu pe unul dintre colegii săi, Marius Belvedere. - Bătrâne, n-am, îl minți acesta din urmă, surprins în timp ce tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dinainte, dar nu Zina care mă privise atât de pătimaș acolo, în Strastnoe (cel puțin așa mi se păruse mie), ci fata din parc care se tot entuziasma „ce minune, ah, ce minune!“, am început să-i spun, stângaci și bâlbâindu-mă, că am în buzunar o sută de ruble, că aici n-au cum să mi le schimbe, că am nevoie de cincizeci de copeici pe care i le voi da înapoi neîntârziat, căă Dar Zinocika m-a întrerupt. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-te la ei ca la, cum să spun, o personificare a naturii. Nu, nici așa nu-i bine. Consideră că munții aceștia ar avea conștiință. Nu, tot nu-i bine, nu numai munții noștri ci întreaga fire. Uite, că mă bâlbâi, nu reușesc să găsesc o explicație pe înțelesul tău. De fapt, dacă stau bine și mă gândesc, nici eu nu cunosc cu adevărat răspunsul la această întrebare. Nu te cred. Te cunosc foarte bine și sunt convins că acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se pomenise cu cei trei bărbați îmbrăcați în negru lângă pat. Sărise ca ars în picioare și abia apucase să-și bage cămașa în pantaloni când Boris îi spusese de documentele pe care le dorea Vlad. Brusc, începuse să se bâlbâie, dezvinovățindu-se în timp ce scormonea prin sertarele unui birou vechi. Îl luaseră pe sus și îl înghesuiseră pe bancheta din spate, după care porniseră spre biro urile firmei. Pe drum, cu voce slabă, încercase să se mai justifice de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zis eu, căutînd să Îngrop subiectul. Trei săptămîni mai tîrziu, Tomás s-a apropiat de mine Într-o pauză. Eu, mort de frică, am rămas paralizat. ăsta vine să mă dea gata, m-am gîndit. El a Început să se bîlbîie, și În scurt timp am Înțeles că singurul lucru pe care Îl voia era să-și ceară iertare pentru cafteală, fiindcă știa că fusese o luptă inegală și nedreaptă. — Eu sînt cel care trebuie să-ți ceară iertare, fiindcă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
imbecil, ne-am Înțeles?“, Îl auzisem spunînd În numeroase ocazii. Învățătorii Încercau orice, inclusiv implorarea, Însă Tomás avea obiceiul să li se adreseze numai În latină, limbă pe care o stăpînea cu o fluență papală și În care nu se bîlbîia. Mai devreme sau mai tîrziu, preparatorii demisionau, din disperare sau din teama că băiatul era posedat și că le turuia invocații demonice În limba armeană. Unica speranță a domnului Aguilar era ca serviciul militar să-i preschimbe feciorul Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Încolți pe buze. - De ce i-au ucis? Cecco deveni brusc țeapăn, cu o grimasă de surprindere. - Cu ce vă Încurca În planurile voastre bătrânul Bigarelli? Și nenorociții de pe galeră? Îl zori poetul. - Cu nimic! Nu știu despre ce vorbești! se bâlbâi sienezul. Redevenise circumspect. Aruncă o privire nervoasă peste umăr, ca și când s-ar fi temut de o capcană. - Nu-i nimeni, Îl liniști Dante cu răceală. - Ți-am mai spus-o și mă jur pe ibovnica mea, Becchina cea sfântă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Urmează o tăcere prelungă. Directorul regretă deja demersul său când, brusc, Destinat se întoarce spre el și îi spune că e de acord. Așa, pur și simplu. Pe un ton indiferent. Celuilalt nu îi vine să creadă. Se înclină, se bâlbâie, îngaimă ceva, mulțumește cum poate, merge de-a-ndăratelea, apoi pleacă iute, înainte ca gazda lui să-și schimbe decizia. De ce acceptase procurorul? Poate doar pentru ca directorul să plece mai repede, și să-l lase din nou în tăcerea lui; sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
89, lumea vine la spectacole, conferințe, concerte. În culise, Maestrul așteaptă să se ridice cortina. Glasul lui care te farmecă, ochii demonici. Emană căldură, energie, farmec, sex-appeal. Zeul-Moș e lângă el, poate, pe scenă, nu mă va lăsa să-mi bâlbâi replicile, va fi lângă mine până la sfârșit. Bun sau rău. Are emoții, puțini știu că o premieră e inferioară ultimei repetiții, că actorii trec prin șocul publicului. Dar, de fapt, în sinea lui, într-un secret pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Încântat. Fără să poarte nimănui pică, aproape că hotărâse că Princeton consta În parte din filistini mumificați și În parte din plicticoși mortali și că a da peste o persoană În stare să rostească numele lui Keats fără să se bâlbâie, dar care, evident, se spăla și pe mâini, era un eveniment. — Ai citit Oscar Wilde? a Întrebat el. — Nu. Cine a scris-o? — E numele unui autor. Nu știi? A, sigur. O coardă a vibrat discret În memoria lui Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ales că Gonța o ținea pe a lui, nu punea neam două vorbe una lângă alta și, în tăcerea dinaintea râsului devastator, îl auzim pe Brancomir informându-se la Hudac cu glasul lui de clopot de catedrală: ― Monșer, s-a bâlbâit? Am fugit care încotro, au rămas Beligan cu Brancomir în scenă. ― Ce i-a apucat, monșer? întreabă Brancomir. ― Nene, se prăbușește dracului imperiul și noi stăm să ne întrebăm ce e cu ăia? Hai mai bine la o bere! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
e la telefon? m-a Întrebat Gan cu un accent caraghios. În jurul lui se auzea o hărmălaie de voci disparate. — Keiko Kataoka mi-a dat acest număr și aș vrea să ne Întâlnim să discutăm despre domnul Yamamoto, m-am bâlbâit eu, cu limba Împleticindu-mi-se din cauza cocainei. Mă cheamă Miyashita. Nu ne cunoaștem, firește. — Yamamoto... Nu cunosc pe nimeni cu numele ăsta... Keiko Kataoka? Aaaa, dacă e vorba de femeia aia sărită de pe fix care era mereu cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de către Landbaumeister Bartels, un omuleț gras, cu aspect de bufniță, care stătea între Weisthor și Rahn. Weisthor însuși părea nervos și era foarte limpede că simțea lipsa cocainei lui. Când Reichsführer-ul i-a cerut părerea despre planuri, Weisthor și-a bâlbâit răspunsul: — În... ăăă... în termen de... ăăă... importanță a cultului... ăăă... castelului, zise el, și... ăăă... a importanței sale magice în orice... ăăă... în orice conflict viitor dintre... ăăă... est și vest... ăăă... Heydrich interveni și a fost imediat clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
singur, ai?! se înfurie Felix S 23. Și pe curentul cui? Ce vrei să demonstrezi cu asta? Că noi, care nu ne programăm singuri și suntem disciplinați, suntem mai proști? Asta vrei? — Vă rog să mă scuzați, tovarășe comandant, se bâlbâi Stejeran 1. N-am știut că nu e voie. Dacă vreți, pot să-mi scot cartela cu „a pâlpâi”. Ia dă-o-ncoace! porunci Felix S 23. Stejeran 1 se puse în priză, își apăsă un buton și, printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
rochie roșie ca păcatul, despicată până la mijloc, și ochii aceia ce aruncau fulgere. Își schimbase până și masca de inocență ce-i acoperea chipul mai mereu. O privi scurt trecând cu privirea peste obraznicia sânului ce-și scosese gureșeala afară, bâlbâindu-se de la stânga la dreapta. La intrare îmbrăcat la patru ace (deși asta nu-l făcea să arate mai bine) bâlbâindu-se ca de obicei, Gicu se chinuia să încropească un discurs la fel de aprig ca "stăpâna" lui care călca hotărat
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
-i acoperea chipul mai mereu. O privi scurt trecând cu privirea peste obraznicia sânului ce-și scosese gureșeala afară, bâlbâindu-se de la stânga la dreapta. La intrare îmbrăcat la patru ace (deși asta nu-l făcea să arate mai bine) bâlbâindu-se ca de obicei, Gicu se chinuia să încropească un discurs la fel de aprig ca "stăpâna" lui care călca hotărat spre ei. -Nu, nu, nu se poate să intrați! Nu sunteți invitați! - De când ne oprește pe noi o invitație, Gicule? - Nici măcar
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
linii, doar după deces - Nicolae, Nicolae, dac-ai înviat, Cântă internaționala limbii de la sat - Că ai fost și tu, țărane, moșule de soi, Doar un drept al țării tale, țara de apoi - Nicolae, Nicolae, mort, dar vrednic ești Să ne bâlbâi despre mame, și copii, povești - Și în ghetele curate, să ne pui, în dar, Câte-un loc de muncă, frate, și-un abecedar - Nicolae, Nicolae, și ți-aș mai ura Dar nu-i țara poftei tale, ci a altora - Măcar
COLINDĂ PENTRU MOŞ NICOLAE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364553_a_365882]
-
pi ca o pasăre legănându-și trupul un doi transformă pe rând un nouă și un șase se lasă prins între trei și trei desenează o cruce în aer surâde timpului apoi trap mai departe chemare lasă săptămâna să se bâlbâie șase șase- poartă în casa inimii universului mai departe mai departe - cântă menestrelii poemul nu e terminat gâtul lui doi saltă umbrelor cozile între cifra bucuriei și cea a punctului de sfârșit într-un început nesfârșită zbatere cu folos acum
3.14159265358979323846264338327950288 ... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363802_a_365131]
-
Când văzu împăratul în ce hal arătau cei doi viteji ai săi, turbă de supărare: - Ce e cu voi, nătângilor? Măcar i-ați lichidat? - Nu, Măria Ta, iertare! îngăimă Rază Fierbinte. Ne-a terminat el pe noi! - Măria Ta, se bâlbâi și Vânt Fierbinte, este cel mai temut luptător pe care l-am întâlnit! Și vrăjitor pe deasupra. A adus niște valuri uriașe și un vânt fioros, mai puternic decât mine, cu un harapnic de gheață și plumbi grei. Lui Soare-Împărat nu
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
Când intră în cameră și dădu cu ochii de cei doi bărbați, femeia împietri. Era o tânără mignonă, cu vocea destul de puternică în comparație cu fizicul. Dădu să se retragă, însă comisarul ceru explicații despre pacienta la care veniseră. - Nu știu, se bâlbâi aceasta, ce vină am eu că nu este aici? O fi prin parc, obișnuiește să se plimbe când se simte mai bine. - Când ai văzut-o ultima oară? dori să știe comisarul. - Azi pe la prânz. Era neliniștită. I-am dat
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
vecin: “Tu șe cauți la mine în casă, bățîvanule?” Vecinul a paralizat. Vă imaginați ce avea în fața ochilor. O femeie de un metru pe un metru, cu un burdinah imens, de-i sta să pleznească. “Doamna Jeni, eu ... ” s-a bîlbîit omul, care nu știa cum să mai scape de acolo. “Tu, Jeni, ce-i cu tine?!” a încercat Babacu s-o calmeze. “Așe!” i-a amenințat ea și a fugit în bucătărie, de unde s-a întors cu un făcăleț, cu
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
să vină la mine, dar nu l-a găsit. M-am dus la camera rezervată lui. L-am găsit dormind. “Bravo, domnule Brăgărea, dumneata dormi în loc să fii între elevii care îți sunt încredințați! Luat din scurt a început să se bâlbâie. Caută repede 1200 lei, altfel fac raport direct la col. Bănescu spre a te mobilize pe front. Tatăl său, nenea Niță Brăgărea, care era portar și se îngrijea de ferma de curcani a d-nei Venera Patraulea, soția directorului, a făcut
ELEVUL EZECHIL DINTR-A PATRA ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360884_a_362213]