1,423 matches
-
Salvarea, Salvarea“, cu acea gratitudine modestă și laică pe care anii au risipit-o în cele patru zări ale neantului. Încă viu, totuși, încă viu sub soarele torid al primăverii, în praful puturos al periferiilor. Încă nu s-a oprit bâlciul, năzdrăvănia continuă, îl găzduiește. Și-a găsit, iată, o treabă precisă și idioată, o rătăcire care îi aparține, ore fixe și zile repetabile, doar ale sale. Iarăși miercuri, pândind în casca receptorului. Iarăși vineri, pe teren, vânătoarea fantomei. Ar îndesi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era extrem de ocupat. Pungile valsau, vânatul valsa. Aer încins, două pungi foșnitoare, din plastic, două cadavre-model, din congelatorul măcelului cotidian. Suntem împreună, iată, toți trei, în marea pungă a zilei, în fața șinelor de tramvai, gata să ne aruncăm, să stopăm bâlciul. O clipă, o fracțiune morbidă, o șansă enormă, sublimă, să redevenim stăpâni, să încheiem parodia. Traversăm strada în dreptul semaforului, lumina ne orbește, iată, v-am dat soare, vi-l păziți, vi-l măriți, până vă orbește, aici, în fața șinelor ucigașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mi-a amintit de David Minor și de rigiditatea convingerilor sale religioase. Oare soțul Aurorei izgonise televizorul din casă? Convingerile sale erau atât de puternice, încât dorise să își protejeze fiica adoptivă de carnavalul frenetic al culturii pop americane, acel bâlci fără nici un Dumnezeu de luciri și gunoaie care se revărsa la nesfârșit din toate tuburile catodice din țară? Poate. Nu aveam să aflăm nimic despre Minor până ce Lucy nu avea să ne spună unde locuia, iar ea, deocamdată, nu scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îi dea de mâncare, care avea nevoie de un adult cu timp suficient ca să îi acorde atenție și să încerce să o scoată din muțenia aceea de neînțeles. Nu mă deranja să îmi asum rolul acesta, dar se părea că bâlciul avea să se mute din Brooklyn în New England, iar eu să fiu înlocuit cu alt actor. Am încercat să mă consolez cu gândul că Lucy avea s-o ducă mai bine la țară, cu Pamela și copiii ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Bunicul Îmi ia mingiuța din mână, și privirea i se Îmblânzește. Un băiat foarte bun, Jim. Cine era Jim ? zic mirată. N-am auzit În viața mea de nici un Jim. E vreun prieten de-al tău ? — Ne-am Întâlnit la bâlci. Am petrecut toată după masa Împreună. Aveam nouă ani. Bunicul Întoarce mingiuța pe toate fețele, Între degete. — Și... v-ați Împrietenit ? — Nu l-am mai văzut niciodată. Clatină din cap visător. Dar n-am uitat niciodată ziua aia. Problema cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu se vedea nici o așezare, casa la care nimerisem eu părea să fie singura pe-o rază cât puteam cuprinde cu ochii. Pe urmă, din cerul gol s-a desprins la joasă înălțime un fel de balon colorat ca la bâlci în dungi verticale roșii, albe, verzi, ciclam etc. Înăuntru, o grădiniță întreagă de copii, vreo sută poate, încălecați, răsturnați în toate pozițiile, strigau TUDOR, TUDOR, TUDOR!!! Eu fac un semn larg, stârnind în cer țipete de bucurie. Da’ unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tremure într-un fel atât de caraghios, încât pe cei mai tineri îi pufni râsul. Stârnit și mai tare, Maltezul se apucă să sară de colo-colo și să se răsucească mereu numai pe patru labe deodată, ca o jucărie de bâlci. Moțul din creștet, legat cu o panglică vert d’eau, într-o potriveală absolut subtilă cu rochia stăpânei, sălta și el în același ritm. Din ce în ce mai înspăimântată și roșind violent pentru comportarea atât de nediplomatică, ba de-a dreptul agresivă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
domnule, șopti domnul Gupta la urechea Colectorului Districtual, e un plan prostesc, domnule. „Oamenii se vor împrăștia prin tufișuri“, scrie în plan. În ce tufișuri, domnule? Sute de oameni care se plimbă încolo și-ncoace... e mai mult teren de bâlci decât tufiș. Gloanețele o să lovească pe unul sau pe altul. — Și atunci ce propui să facem? își pierdu cumpătul brigadierul și sări în picioare. De ce nu vă gândiți voi la ceva? De ce nu inventați voi un plan alternativ, hmm? — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
vă rog să mă credeți că sunt o persoană cu principii morale și nu obișnuiesc să trag cu ochiul în locuințele oamenilor, chiar dacă, în blocurile noastre, începe cu timpul să ți se pară că te afli la un fel de bâlci, unde fiecare se holbează la celălalt. Se apropia seara, soțul meu încă nu venise de la facultate, soarele tocmai asfințea și blocul de peste drum s-a colorat în roșu. Nu pot să vă spun cât era de frumos. Iar când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de la botez, și mergeau cu ea la plimbare, la nunți, la petreceri organizate de cunoscuți sau de rude cu diferite ocazii. O duceau de multe ori la bunică-sa dinspre mamă și la mătușa ei din satul vecin sau pe la bâlciuri. Când o luau la bâlciuri, aveau de furcă, pentru că Teofana dorea să aibă tot ceea ce vedea. Așa cum se întâmpla și când mergea la oraș; ba păpuși, ba dulciuri, ba rochițe, etc... — Tu vrei să ne lași în sapă de lemn
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ea la plimbare, la nunți, la petreceri organizate de cunoscuți sau de rude cu diferite ocazii. O duceau de multe ori la bunică-sa dinspre mamă și la mătușa ei din satul vecin sau pe la bâlciuri. Când o luau la bâlciuri, aveau de furcă, pentru că Teofana dorea să aibă tot ceea ce vedea. Așa cum se întâmpla și când mergea la oraș; ba păpuși, ba dulciuri, ba rochițe, etc... — Tu vrei să ne lași în sapă de lemn, glumea Vasile. — Ce-i aia
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ești decât un șarlatan, un escroc, un ventriloc, un găinar și un circar! Atât! plusează Avocatul. Un terchea-berchea, o haimana, o pușlama ordinară, un vaticinator, un păcălici, un ciumete, un amărât de coate-goale, cu sălbăticiunile tale dresate, scăpate de la cine știe ce bâlci! Un saltimbanc! Un zăticnit! Un hoinar! Un f...te vânt! Ai, cumva, vreo putere? Atunci, fă-l, taică, pe bețivul ăla înrăit, ca să se trezească! îi cere Fratele, cu aplomb, hipiotului celui înalt. Așa să fie...! rostește hipiotul. Ca electrocutat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu dorește ca să se petreacă vreo nenorocire! Vă rog din suflet, să stăm jos, să vorbim și să ne putem înțelege omenește. Iar eu o să vă povestesc ceea ce s-a întâmplat, de fapt, la muzeu, pentru ca să se termine odată tot bâlciul! Mă las în voia Domnului, ca să mă credeți... Dănuț și cu Boss se așează ei, cei dintâi, urmați fără nici o vorbă de Sandu Kojak și de Bogdănel, acesta din urmă ghemuindu-se în gherlă, pe priciul său, mulțumit și el
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ținu apoi o cuvântare patriotică. Își umfla glasul, gesticula, se roșea. In gura lui, cu câțiva dinți de aur și alții falși, vorbele mari, de rigoare în astfel de ocazii, gâlgâiau ca niște bășici goale, care pocnesc inutil într-un bâlci unde oamenii cască ochii cu urechile înfundate. Între multiplele calități politice ce-și atribuia prefectul era și aceea de neîntrecut orator poporan. Avea convingerea mare că verbul său fierbinte merge drept în inima țăranului și o modelează după intențiile lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să nu rămânem de căruță! ― Așa-i! făcură ceilalți înviorați, ca și când le-ar fi vorbit din fundul inimii. Pe drum mai întîlniră ici-colo oameni care se sfătuiau și care de asemenea se luară după dânșii. În bătătura cârciumii barem era bâlci. Până și femei, și copii căscau gura amestecați prin mulțimea înfrigurată. Glăsuiau însă puțin și domol, parcă cuvintele ar fi avut greutăți de plumb. Numai uneori țâșnea cîte-o vorbă tare, ca un strop într-un nor încărcat, stârnind uimirea și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lași! ― Adică asta-i dreptatea, să ia ce-i mai bun tot care au, iar noi să fluierăm a pagubă? amenință altul. ― Eu nu vreau să știu nimic! făcu Marin Stan furios. Aici nu merge pe tocmeală, că nu e bâlci. Cine ce a apucat, e bun stăpîn! Leonte Orbișor îi puse mâna în piept. Se smuciră câteva clipe și se suduiră. Marin, simțind că toți îi sunt potrivnici, se înmuie: ― Apoi lasă c-om vorbi noi altă dată, dacă-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ești cocoțat acolo, te-a prins amețeala? - Da, să trăiți!... Am mințit atunci, că nu vroiam să fiu refuzat la pompieri. - Aha, deci ai mințit, soldat pompier! Dacă ai știut să minți, coboară!... Executarea!... Nu mai fă aici spectacol de bâlci!... Că uite mulțimea adunată aici te admiră!... - Nu pot, domnule comandant! Simt că mă prăbușesc!... - Mă, da’ tu-n copilărie n-ai făcut ascensiuni prin cireșii vecinilor ca să furi cireșe, ca ăla lui Creangă, de a sărit jos, când l-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
aveam încă doi colegi și întro sâmbătă dimineața, ne sculăm cu noaptea-n cap să plecăm pe jos, spre casă. Aveam de mers cam 20 de kilometri până în satul nostru. Drumul îl cunoșteam, fiindcă fusesem de vreo trei ori la bâlci de Sfânta Marie Mică. O luăm pe drumul care trece pe lângă pădurea Tanacului și la alți 3 kilometri de satul Bahnari. În timpul practicii, în atelier, fiecare din noi confecționasem câte un cuțit mare, bun de înjunghiat porci, ca să ne lăudăm
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
îți spuneam, un jongleur, un saltimbanc. Îmi aduc și acum aminte scena decisivă: era costumat și-și pregătea masca, își punea vopselele acelea pe obraz și auzea voci și râsete, nu prea departe de el; se afla, probabil, într-un bâlci oarecare, într-un cort, ascuns după o perdea, gata să apară din nou în fața spectatorilor și să-i facă să râdă cu acrobațiile și jongleriile lui. Și deodată, spune autorul, tânărul și-a dat seama de decăderea lui, într-un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a povestit logodnicei descoperirea pe care o făcuse: că el, faimosul artist, neîntrecutul saltimbanc și jongleur, își trădase adevărata lui vocație, care era, într-un anumit sens, religioasă și ajunsese, ca toți cei din breasla lui, un simplu meșteșugar de bâlci, flatat și fericit că poate amuza oameni de tot felul, de la castelani și castelane la argați și slugile lor... - Și atunci, întrebă nedumerită Maria, ce s-a întîmplat? De ce s-au despărțit? - Tocmai asta nu înțeleg prea bine. Poate nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
democrația și care abuza de ele ? Cel ce va umbla peste ani prin gazete, prin memoriile noastre, riscă a fi asurzit de un îngrozitor vacarm : zeflemele și acuze neîncetate ! Un furnicar de siluete grotești, ce nu par, ca păpușile de bâlci, să fie mișcate decât de sforile ambi ției și lăcomiei ! Singuri ne descriem astfel, angajați tot timpul în adversități pătimașe, vociferând încontinuu, interpelând cu insolență în Cameră și boicotând proiecte bune de legi, numai pentru că le-a propus adversarul, ținând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și mă gîndesc că oamenii din fotografie ar fi trebuit să resimtă fizic Anomalia În care trăiau. Nu-mi dau seama exact de ce, dar am senzația că ea ar trebui să fie un fel de mărturie despre niște creaturi de bîlci, cu trei mîini și ochii pe aceeași parte a capului, cu un singur dinte, cu părul În dezordine și inegal. Ceea ce nu e adevărat, din fotografie mă privesc niște oameni chipeși, iar unii chiar zîmbesc, În timp ce alții afișează tunsori Îndrăznețe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Uneori am impresia că George e un pește pe care l-am prins într-o undiță... cu o sfoară lungă, lungă... și-l las să zburde... să zburde... să zburde... Ce imagine terbilă! — Ce-i muzica asta ciudată? — E un bâlci pe islaz. Ecourile îndepărtate ale muzicii de bâlci, distilată și îndulcită de aerul călduț al serii, răzbeau, intermitent, estompat, în grădina Belmont. Ceva mai aproape, o mierlă cânta extaziată, cu triluri lirice ca de privighetoare. Salcâmul se înveșmântase în frunzișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe care l-am prins într-o undiță... cu o sfoară lungă, lungă... și-l las să zburde... să zburde... să zburde... Ce imagine terbilă! — Ce-i muzica asta ciudată? — E un bâlci pe islaz. Ecourile îndepărtate ale muzicii de bâlci, distilată și îndulcită de aerul călduț al serii, răzbeau, intermitent, estompat, în grădina Belmont. Ceva mai aproape, o mierlă cânta extaziată, cu triluri lirice ca de privighetoare. Salcâmul se înveșmântase în frunzișul de vară. Crengile-i grăsune, încovoiate, păreau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui singuratică, lăsându-i pe Tom și pe Anthea împreună. Haideți să cumpărăm niște sticle și să mergem să nu pilim în altă parte. Ce-ar fi să veniți la mine? O, mai bine să mergem pe islaz, propuse Bobbie. Bâlciul trebuie să fie în toi. Câțiva inși dansau în jurul pietrelor Inelului din Ennistone. Zău? Cine erau? Nu știu, mi s-a spus că erau îmbrăcați în straie albe. Druizi, de bună seamă. Haideți să mergem pe islaz! Fiecare aduce câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]