1,442 matches
-
exprime verbal cât se poate de coerent și clar, să rămână la temă, să aibă curajul de a se exprima prin acțiune și cuvânt. Toate acestea se pot realiza cu ajutorul păpușilor Bi-BaBo. Păpușa Bi-Ba-Bo are ca strămoș clasica păpușă de bâlci, este un Bi-Ba Bo simplu care se îmbracă direct pe mână, cu un cap rigid de care este prins costumul. Păpușa prinde viață atunci când este luată pe mână, se mișcă, vorbește și poate lua atitudini expresive, sau poate face gesturi
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
George Bădărău, Adrian Voica - poet și interpret, CL, 2000, 3; Theodor Codreanu, Epopeea cuvintelor, „Est”, 2001, 2; Simion Bărbulescu, Modelul antonpannesc, LCF, 2001, 20; Mircea Coloșenco, Adrian Voica - Poetul, „Pagini literare”, 2002, 14; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 439-440; N. Georgescu, Bâlciul cuvintelor, „Națiunea”, 2003, 193; Valentin Talpalaru, „Întoarcerea Penelopei”, DL, 2003, 4; Constantin Dram, Bibliotecile și viețile sublimate, CL, 2003, 10; Alexandru Melian, Polemici implicite, București, 2003, 350-353. C. Dt.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]
-
prieteni 73. să plec în vacanță cu prietenii meu 74. să merg regulat la prietenii mei și/sau să-i invit la mine 75. să-mi aleg prietenii, relațiile 76. să ies cu prietenii (cinema, restaurat, concert, club de noapte, bâlci, bal...) 77. să corespondez prin scrisori sau minitel 78. să joc jocuri cu prietenii (jocuri de societate, cărți, fotbal de masă...) 79. să mă înscriu pe liste electorale și/sau să votez la alegeri 80. să merg în tabere Instrucțiuni
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
de artă a existat dintotdeauna, doar că a avut nevoie de mai mult timp pentru a-și lua zborul și de a se face cunoscută. Primele apariții și-au făcut prezența în satele românești. În zilele de sărbătoare la diferitele bâlciuri, micii comercianți și diferitele grupuri de saltimbanci aveau panourile de reclamă care mai de care mai colorate și cu personaje foarte expresive prezentând diferite scene pentru a atrage clientela. Toate erau pictate de meșteri populari, într-o manieră naivă și
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
București, 1955 (în colaborare cu Dan Duțescu), Zadarnicele chinuri ale dragostei, în Opere, III, București, 1956 (în colaborare cu Dan Grigorescu), Totu-i bine când sfârșește bine, în Opere, VIII, București, 1960, Sonete, pref. trad., București, 1964; W. M. Thackeray, Bâlciul deșertăciuniilor, I-II, București, 1956 (în colaborare cu Constanța Tudor); Tirso de Molina, Don Gil de Ciorap-Verde, București, 1957 (în colaborare cu Eugen Schileru); Feodor Gladkov, Cimentul, București, 1960 (în colaborare cu E. Antonescu); Isprăvile unor vântură-lume. Proză picarescă spaniolă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
Berlin În septembrie 1988: Suprarealismul ca metodă politică umblă nestingherit pe străzile unor orașe, dă năvală În casele noastre odată cu ziarul de dimineață, ne mânjește ecranul televizorului, clanța de la ușă, periuța de dinți 1. Echivalată cu „marea mascaradă” sau cu „bâlciul fără sfârșit”2, cu o „farsă tragică”3, numită „țara carnavalului fără carnaval”4, România comunistă le-a dat cetățenilor săi funestul prilej de a trăi - În termeni reluați obsesiv de Ion D. Sârbu În corespondența sa privată, precum și În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Wottila Karli. Sfârșitul primei scene Scena a doua Din nou în bucătăria Ernei. Lucrurile sunt aranjate la fel, dar parcă spațiul ar pluti. A devenit neimportant pentru caracterizarea socială, are un aer sărbătoresc, ceva care te duce cu gândul la bâlciuri. Pe masă stă o sticlă deschisă, trei pahare exagerat de mari și un coș cu chifle uscate. Televizorul e în priză și arată mira. Se stă comod și se gustă cu vârful buzelor vinul. ERNA: Pot să-i spun de-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
popii În sfârșit total sub formă de mort Dai peste cap Viața Așa a ieșit vorba Și nimeni nu l-a mai găsit pe Sepp Botul ăsta de câine. ... Acum trebuie în sfârșit să îmi dau ortul popii de tot bâlciul Nevasta mea trebuie în sfârșit să fie stârpită Și copilul pe care noi l-am adus de omorât în lumea asta Comunitatea copiilor Cărora le-am arătat cum arde soarele Blestematul de soare Împuțitul de soare trebuie și el stârpit
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
gândim lumea în care trăim unidimensional, nu ne rămâne decât să constatăm ceea ce tot Matei Călinescu numea în studiul citat ,,inautenticul neevident" și ,,inautenticul evident" al acesteia. Naratorul personaj al primului roman trăiește drama captivității în tr-o lume inautentică. Teatrul, bâlciul, panopticumul, cinematograful sunt lumi ale inautenticului evident, în concordanță, de altfel, cu lumea banală în care trăiește personajul, a inautenticului neevident. Metaforele cele mai reușite prin care naratorul-personaj descrie acest univers inautentic sunt ilustrata poștală și ,,tabloul de pictor pornit
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lumea banală în care trăiește personajul, a inautenticului neevident. Metaforele cele mai reușite prin care naratorul-personaj descrie acest univers inautentic sunt ilustrata poștală și ,,tabloul de pictor pornit de la schițe informe"135. Matei Călinescu identifica în această atracție către lumea bâlciului a naratorului-personaj o ,,nostalgie a autenticității". Abordând transdisciplinar textul lui Blecher observăm că toate aceste locuri reprezintă căi prin care naratorul-personaj poate transgresa limita și trece ,,dincolo". Paradoxal, observarea în detaliu a acestor lumi mimetice îi permite personajului accesul la
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în care, asemena unui personaj din povestirile lui E. A. Poe, își recunoaște dublul deformat: Într-un rând, într-o asemenea vitrină dădui peste propria mea fotografie. Întâlnirea aceasta bruscă cu mine însumi, imobilizat într-o atitudine fixă, acolo la marginea bâlciului, avu asupra mea un efect deprimant. Înainte de a ajunge în orașul meu, ea călătorise, desigur și prin alte locuri, necunoscute mie. Într-o clipă avui senzația de a nu exista decât pe fotografie. Inversarea aceasta de poziții mintale mi se
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Și eu am obținut această din urmă promisiune 191. Ipostaza de bolnav în care eu-ului i se permite să râmână, generează de fapt nomadismul el-ului. În Întâmplări în irealitatea imediată, cinematograful, panopticum-ul cu figuri de ceară și bâlciul devin, de asemenea, ,,spații relativ topice". În aceste spații el-ul se manifestă, caracterizat fiind de o libertate nefirească: Mi se întâmpla de multe ori ca filmul să-mi absoarbă într-atâta atenția, încât să-mi închipui dintr-odată că
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
va satisfice eul narator prin descoperirea de lumi noi în care se va proiecta, începând aventura sa existențială. 4.1.2. "Metaforele obsedante" ale irealității imediate Metaforele prin excelență ale irealității imediate sunt cinematograful și panopticumul. Acestora li se adaugă bâlciul, atelierul de sculptură și teatrul, pentru a satisface nevoia declarată de artificial a eului narator, impresionat ,,de tot ceea ce este imitație"242. Convingerea pe care o are naratorul-personaj: ,,în definitiv nu există nicio diferență bine stabilită între persoana noastră reală
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
interioare imaginare"243 trasează clar ideea conform căreia peronajul blecherian trăiește în tot atâtea realități câte ipostaze imaginare își proiectează. Odată cu conștientizarea și asumarea acestor spații va începe și comutarea regimului existențial și experimentarea unor alte realități. Astfel, filmele, teatrul, bâlciul dublează realitatea, îmbogățind-o din punct de vedere estetic și în același timp supradimensionând-o prin intermediul artificialului. Dictonul decadent: lumea nu există, există doar ce văd eu, poate fi identificat într-o oarecare măsură în acest prim text al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Din sumbrul muzeu fioros"249, ci dimpotrivă, personajul blecherian este convins că ,,în panopticum, și numai acolo, nu există nicio contradicție între ceea ce făceam și ceea ce se întâmplă"250. Nostalgia panopticului o va simți ca o permanență personajul blecherian, panorama bâlciului îi va satisface la un moment dat al existenței sale această nevoie de arificial: ,,în panorama de bâlci regăsesc locul comun al tuturor acestor nostalgii răspândite în lume, cari adunate la un loc formează însăși esența ei"251. Admirația față de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
există nicio contradicție între ceea ce făceam și ceea ce se întâmplă"250. Nostalgia panopticului o va simți ca o permanență personajul blecherian, panorama bâlciului îi va satisface la un moment dat al existenței sale această nevoie de arificial: ,,în panorama de bâlci regăsesc locul comun al tuturor acestor nostalgii răspândite în lume, cari adunate la un loc formează însăși esența ei"251. Admirația față de unul dintre prietenii din copilărie Paul va fi dirijată, de asemenea, de aceeași obsesie a imitației existenței a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
suspendate. Lumea panopticumului reprezintă o alternativă la existența dată: Personagiile de ceară erau singurul lucru autentic din lume: ele singure falsificau viața în mod ostentativ, făcând parte, prin imobilitatatea lor stranie și artificială din aerul adevărat al lumii 344. Teatrul, bâlciul, cinematograful vor deveni, de asemenea, alternative la realitatea în care eul narator se situează. Putem afirma că primul roman al lui Blecher este o scriere a eului care încearcă să găsească în realitatea imaginată numită metaforic ,,ireal" ipostaze ale unui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
exercitarea puterilor ei elementare 416. Demersul personajului de a transcende realitatea și de a înțelege noua realitate creată are la bază atât o percepție atentă a propriului eu, cât și a socialului din care acesta face parte. Cinematograful, teatrul, panopticumul, bâlciul, casa bunicului, atelierul de sculptură devin în acest prim roman, ,,ferestre" deschise pentru o altă realitate. Conștientizarea bolii, în finalul romanului, va deschide o altă cale pe care naratorul-personaj va încerca să meargă dobândirea liniștii interioare, ,,reducerea la tăcere a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
II, București, 1939, Documentele postume ale clubului Pickwik, I-II, București, 1954 (în colaborare cu Nicolae Popescu); F. M. Dostoievski, Crima și pedeapsă, București, 1939; Theodore Dreiser, Bestiile umane, București, 1941; Jules Mary, Cererea în căsătorie, București, 1941; W. M. Thackeray, Bâlciul deșertăciunilor, I-II, București, 1941; A. K. Green, Medalionul, București, 1943; Boris Polevoi, Povestea unui om adevărat, Bucuești,1955 (în colaborare cu Natalia Stroe); Henry Fielding, Tom Jones, I-II, București, 1956 (în colaborare cu Al. Iacobescu); Claude Anet, Ariana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
își refuză deliciul de a lua parte la spectacol. El privește retras, cu mare atenție, la derularea ritualului diurn, pensează detaliile incriminante care vor recompune hiperbolic imaginea lumii răsturnate. Dacă primul se deghizează în cabotin, intrând în jocul frenetic al bâlciului, al doilea se ascunde cel mai adesea sub masca ascetului de ocazie, reprezentând spectacolul vieții cu o smerită detașare. Dar uneori rolurile se pot inversa și atunci detașarea lui Caragiale se găsește undeva pe traseul transtextual (în sensul dat de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și cea argheziană, deși exploatează cele mai importante categorii ale comicului, recurg la paradigme diferite, care joacă rolul de modalități comice dominante: parodia, pastișa, improvizația la Caragiale; ironia, grotescul și umorul (frust, burlesc, negru etc.) la Arghezi. Creatorul "lumii ca bâlci" își concepe în mare parte textul publicistic uzând de o formulă discursivă cu totul originală la acea dată, și anume integrarea unor elemente de stil și de limbaj aparținând sferei non-literare (politice, administrative, colocviale, telegrafice, statistice, jurnalistice), procedeu care mizează
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vadă, privind peste el, anihilând astfel existența însăși a călătorului care ar vrea să-l vadă însuflețindu-se crezând că vrea să arunce cu o piatră în el. Lucru pe care acesta nu-l face fiindcă ne aflăm într-un bâlci în care sunt atacate figurile mitice de carton presat și fiindcă omul de pe zid reprezintă un fel de autoritate, cea a unui ghid care deține cheia trecerii. El, "așezat sus ca un stăpân", călătorul "jos în picioare ca o slugă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
burselor s-a datorat faptului că oamenii de afaceri au căutat să se întâlnească între ei, în anumite locuri determinate și la anumite ore stabilite, pentru a trata și negocia anumite operațiuni comerciale. La început, aceste operațiuni se desfășurau în cadrul bâlciurilor, a iarmaroacelor, târgurilor locale și internaționale. La Brugge, în Belgia, unde se concentrase viața comercială, negustorii din majoritatea țărilor tratau aici afacerile lor, de preferință, întro casă, care era ornată pe unul din pereții exteriori cu o piatră, în care
BURSE – ediţia a II-a by Aurel CHIRA, Elena GÎNDU, Benedicta DROBOTĂ, Andy-Felix JITĂREANU () [Corola-publishinghouse/Science/388_a_1103]
-
târziu, drama sacră părăsește parvisul și eșafodajele temporare în aer liber pentru a se muta într-un local permanent și acoperit, construit special: nașterea, în secolul al XVI-lea, a teatrului. Într-o zi, cinematograful fraților Lumière părăsește barăcile de bâlci sau sala de la Grand Café, iar Méliès inventează în 1902 nickelodeon-ul, strămoșul sălilor noastre de proiecție, pentru a prezenta Călătoria pe Lună: nașterea, la începutul secolului XX, a cinematografiei ca artă. Într-o zi, dansul iese din clădirea Operei, maestrul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
grele, retușurile ei, pasiunea naivă pentru înfrumusețare și, curând, la sfârșitul secolului, cu "neclaritățile ei artistice", fotografia a alergat vreme de jumătate de secol în urma picturii. Dar aceasta din urmă a alergat în urma cinemaului încă de la ieșirea lui din barăcile bâlciurilor. Desenator ratat, Nadar recuperează din 1850 făcând, cu alte mijloace, portrete de celebrități. După 1910, Duchamp, Juan Gris, Picasso fac montaj sau nuduri coborând pe scară cu mijloace improvizate. Cubismul, care multiplică planurile, și futurismul, care le sincopează, se folosesc
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]