4,354 matches
-
unei meditații de peste douăzeci de ani, conchide că "meseria nu e cunoscută", iar noutățile "vin din problemele cele mai vechi, regândite și reluate îndeaproape". Este meritul lui Marius Ghica acela de a ilumina, grație ilustrei autorități valéryene, un teritoriu încă bântuit de trivialitate și amatorism, de a conștientiza, într-o carte importantă a literaturii române, fericirea și serenitatea latente în știința celui care, conștient de lacune, ca și de lipsa lui umană de seninătate, umple prin poezie abisurile existenței.
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
și gestul, aparent diafane și vibratile, capătă masă, volum și pondere gravitațională. Amestec contradictoriu de ingenuitate și premeditare, de vigoare și de fragilitate, de realitate nemijlocită și de coduri culturale bine filtrate, manifestîndu-se în spațiul unei pure plasticități, dar mereu bîntuită de o epică subliminală, pe jumătate feerică, pe jumătate metafizică, pictura Danielei Chirion, cel puțin așa cum se dezvăluie ea astăzi, este un foarte special experiment plastic, dar unul care vizează interioritatea imaginii și nicidecum materialitatea ei. Aceste Ipostaze, care aglutinează
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
din ținuturile morții, ținuturi totodată ale ficțiunii pe care Kantor o identifică tocmai cu acest univers populat de morți de unde sosesc fantomele. Toate personajele lui Kantor vin de aici, toate sunt niște strigoi, strigoi ai istoriei, dar și năluci ce bântuie prin camera memoriei autorului. Relicve ale unui sfârșit de lume, ele "încep să trăiască a doua oară", de data asta, însă, sub semnul deriziunii și al blasfemiei. Și totuși, chiar și în această viață atât de săracă din punct de
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
scris în timpul producției, de pe o zi pe alta, fără ca actorii să aibă o perspectivă a felului în care va evolua filmul. Un regizor vizionar, Lynch preferă plonjeul în psihismul abisal al personajelor, speculînd pe tema anxietății și a spaimelor care bîntuie "imperiul minții"; adevărata scenă a filmelor sale se află în culisele întîmplărilor, în spatele frunții personajelor. După ce a schițat minimal cadrul, intriga, un fir narativ, deflagrații repetate distrug reperele și bulversează orice încercare de a reveni în planul realității. De la un
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
unei estetici a repulsivului, prin aducerea în prim-plan a dizarmoniei corporale, a urîțeniei și decrepitudinii. Lipsește de data aceasta sau mai precis se regăsește într-o proporție mai mică o altă temă des frecventată de regizor, tema răului. Deși bîntuită de spectrul unor crime abominabile, Nikki Grace nu "beneficiază" de întîlnirile abisale cu monștrii lynchieni, figura cea mai insolită a filmului rămînînd un straniu personaj capabil să-și subordoneze voința victimelor. Pînă la urmă, marele manipulator este chiar regizorul însuși
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
în Regat, îngăduită, politicos, de o privilegiată franceză de familie, pînă ce și ea a cedat definitiv, după război, expansivei engleze. Articulat ritos amuzat, falș suna în gura teutonului amic Mihai Ursachi în coloarea lui germanică, reacție la vulgaritatea ce bîntuia trotuarele unui Iași ce cunoscuse și el cîndva fragranța cafenelei. Trotuare bătute totuși de amîndoi cu perfidă metodă. Falșul acesta nu era falsul din muzică, nici cel practicat cu superbie de trompe-l^oeil-ul artei de salon opulent, cu atît
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
Gide încă necunoscut. Era, pur și simplu, verdictul neiertător aplicat nesincerității. în dialogul cafenelei sau în arena politicii. Cafeneaua e deocamdată aici, în atelieru-mi de pe Armeană, în fața unei cafele negre. Inductoare de irepresibile idiosyncrasii. Era statuia aceea care începuse să bîntuie și prin Europa imediat postbelică, ostașul sovietic eliberator, cu brațul stîng pe sabia de lîngă șold, în cel drept ținînd la piept pruncul emblematic. Ce șansă colosală a avut continentul, opunîndu-se, cu imediată inteligență, perfidului prefabricat asiatic! Din seria hidoșeniilor
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
culturale și către gîndurile sale nemijlocit exprimate. Pentru că Baba nu este prezent în album doar ca pictor, ci și ca scriitor, ca infatigabil consumator de cultură și ca un spirit saturat de enorme energii și, simultan, sfîșiat de îndoieli și bîntuit de sentimentul zădărniciei. în notele de jurnal și în splendidul autoportret narativ în care artistul își urmărește propria devenire, cu încredințarea că participă la însăși lucrarea destinului, Cornelui Baba este, fără nici o îndoială, una dintre vocile cele mai grave, mai
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
se pierde. Melancolia se preschimbă și ea în disperare, contemplația în strigăt, tihna privirii în revoltă. Baba cel dintîi, gospodarul sever și orgolios, solar și viril, descoperă acum un alt sens al existenței. Iar acest Baba tîrziu, stihial și nocturn, bîntuit de fantasme și tulburat de spectre, nu se mai luptă cu ordinea exterioară a lumii, pierde sentimentul istoriei imediate și se aruncă într-o luptă disperată cu însăși alcătuirea firii. Ca în lupta lui Iacob cu Îngerul Domnului, pe care
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
a legendelor care definesc un terioriu decupat din vastitatea unui spațiu dificil de cuantificat. Mai aproape de ceea ce se întîmplă în film este romanul și filmul cu același nume, The Shining, unde nu doar o cameră, ci un întreg hotel este bîntuit. Ce-i drept, acolo răul își are totuși sediile sale privilegiate printre care și o anumită cameră cu recuzita ei de cadavre vivante, dintre care celebra femeie moartă în baie printre arome de săpun Camay și Lolita. În acest film
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
mai puțin reușită din film -, nu surprinde pe nimeni. Nu lipsește aproape nimic din recuzita genului, astfel încît este prea puțin loc pentru surpriză. În scenă intră nu doar istoria decedaților anteriori, ci și propria istorie a personajului care este bîntuit de culpabilități ținute secret, cel mai tragic eveniment fiind chiar moartea fiicei sale, iar cel mai abject, abandonarea tatălui la un azil de bătrîni. Coșmarul devine mai puțin artificial astfel, net mai credibil decît stafia care apare cu toporul în urma
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
seara la culcare, tocmai pentru că universul lor simbolic oferă siguranță și refugiu liniștitor) poate fi utilă terapeuților, celor care au înțeles că pe măsură ce societatea își revendică triumful funcționării eficiente... alienarea și depresiile nu sunt un moft". Tensiunea, stress-ul, nefericirea "care bântuie o lume croită grandios, care își are însă prețul și victimele eiť ar putea fi îmblânzite cu ajutorul metaforei vindecătoare. Rugăciunea este "un exemplu al puterii cuvintelor bine alese și direcționate instinctiv spre atingerea unor scopuri concrete (îndepărtarea bolii, răului, nedreptății
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
și han peste două mări. Își va îndrepta atenția, în primul rând, spre Europa. Scopul său era să cucerească întreaga Peninsulă Balcanică. Printre cuceririle lui Murad I se numără orașul Dimotika, de pe râul Marița. În timpul lui Murad I, Europa este bântuită de o epidemie de ciumă, ceea ce va facilita ocuparea de către turci a unor regiuni din Tracia. Murad I Marea cucerire a cestui sultan rămâne Adrianopolul, preluat de turci în 1362, datorită unei conjuncturi favorabile. Este vorba de capturarea unui locuitor
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
sub un cer fumegos. nu știu bine de-s eu sau fosta-mi reflectare-n oglindă. umbra de oțel atârnă străvezie în grindă. suflare ușoară de borangic, înșirată în bobițe de mărgea albăstruie ca piatra lunii, ușurelul meu suflet mă bântuie ca un flutur stârnit de-o lumină pietroasă. cum s-o îmbun, lumina? așchiile ei ascuțite unde să le adun? cum să-i curm fluturelui zbaterea cafenie-roșcată ca frunza de crăciuniță uscată? lecția vieții în inima florii bate cel dintâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mine e cărbunele răcit pe care-mi culc obrazul meu de humă. ce-aștepți din mine n-o să vină grabnic, doar când din mâlul vârstei voi ieși, subțiată și curată ca o lună nouă, cu chipu-mi nevăzut te-oi bântui, și te-oi momi în lumi de taină, plăpânda fericire-adăpostind, în care-am lepădat, cândva, împreună, scântei de năluciri și vis trăit. ne-om minuna cu sufletul la gură de calmul trupului alint, crescut din lunecări de zgură și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pentru că nu s-a făcut preot, spunea glumind (dar ascun dea în glumă un crez), și fiindcă se considera creștin. * Când mi se întâmplă să aud vorbindu-se despre iubire, știu că unul nu este care să nu fie astfel bântuit de nebunia de a se confirma pe sine prin dragoste, confirmare primară, prăbușire glorioasă într-un neant infantil. * Ați putea crede că îmi justific pe mai departe contradicția scriind în continuare pentru oameni, fiindcă împotriva lor (și niciodată nu îți
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
dinții în averea neantului: cine primește talantul fericirii este obligat să îl înapoieze înzecit, trebuie să hrănească neantul, să îi înlesnească nirvana, floarea nimicului. Și asta invocă o fidelitate vecină cu fanatismul, un transfer de viață dinspre inefabil către inexistență. Bântuiți de obsesia fericirii, iată ne în avangarda unui neant care își pretinde drepturile prin corespondență... * Răul nu este altceva decât reacția lumii, a universului de față, la prezența spiritului, a omului, pe propriu-i teritoriu. Spiritul pe care îl purtăm
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ne este îngăduit să putem ajunge „dumnezei“. Cea mai importantă formă de tulbu rare psihică în economia speciei i se „datorează“, așadar, Divinului, căruia, se pare, i le-am în țe les pe toate pe dos încă de la început, de când bântuiam prin paradis. Altfel nu se explică euforia răstălmăcirii universale a răstignirii lui, de care ne bucurăm și astăzi. N-am fi fost mai aproape de adevăr dacă l-am fi răstignit pe Napoleon? * Iată produsul ultimilor două sute de ani de cultură
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
zice și «bun și milostiv», copilul astfel procreat nu va simți niciodată mâna diavolului.“ * Care este, în fond, scopul ratării? Sinuciderea, ruinarea ființei, agonia? Dematerializarea, eterificarea existenței, trans figurarea, propria sanctificare? * Nimeni mai mult ca intelectualul nu este atât de bântuit de obsesia timpului pierdut. Pentru intelectual, timpul este un element care trebuie stăpânit, organizat, o formă de proprietate sau o investiție obligată să producă rezultate. Intelectualul, știm bine, este un individ care își ia iluziile drept adevăruri. Și cum se
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
că, în fine, ar face parte dintre aleșii care ar putea reprezenta nația în fața unei improbabile „comisii“ ideale susține și îndreptățește concluzia irevocabilă că după o mie de ani de iobăgie amprentele frustrării s-au implantat adânc în genele valahilor bântuiți de mania scrisului. Mai înainte vreme nu scriau decât progeniturile clasei nobiliare sau, și mai în urmă, scribii, apoi călugării, ființe care nu profesau sclavia, făpturi scutite de îndobitocire. Urmașii dezlegați de întu neric ai iobagilor de odinioară au însă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
împiedicat (de chiar nebănuitele posibilități ale într-adevăr fericirii, și în același timp de limitele inadmisibile prin care ți se interzice accesul la un bine intuit, dacă nu chiar cu ochii vizibil în contemplație) să denunți minciuna promisiunilor surde care bântuie prin eter, să pretinzi înlăturarea ei, atâta vreme cât accesul la puterea prin care pot fi abolite efectele de până acum ale acestei minciuni ne este refuzat, orice smiorcăială de recu noștință nu face decât să ne sporească inepția, să ne perfecționeze
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
altceva pentru a înțelege fenomenul complex al percuției: lumea fascinantă a instrumentelor, varietatea ipostazelor în care se poate defini un percuționist, muzica pentru instrumentele de percuție, pedagogia de specialitate". Așa s-au născut răspunsurile la unele întrebări care l-au bântuit pe autor, "întrebări care așteptau un răspuns, puncte de vedere după care se orientează și ordonează relația cu tot ceea ce poate influența, în bine sau rău, omul și instrumentistul percuționist". Pe de altă parte, cartea respectivă se identifică la modul
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
1941-1961, Paris, 1985, p. 131; Lydia Harambourg, L^Ecole de Paris 1945-1965. Dictionnaire des peintres, Neuchâtel, 1993, pp. 85-86). Pictura lui Philippe Caracostea pledează parcă pentru întoarcerea la culoare și la formele descifrabile. După furtunile contestatoare ale tuturor "-ismelor", care bântuiseră tocmai în Franța cu frenezie maximă, era vorba de o revenire la esteticul obținut prin meșteșugul picturii. Atracția pentru combinația culorilor să fi fost oare un act de curaj în atmosfera dominantă a nonfigurativului sau poate o concesie în fața vandabiliții
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
Tejo). Spectatorii erau invitați să parcurgă imensele hale, iar actorii-acrobați-jongleuri-clowni-dansatori evoluau printre conducte, cabluri electrice, pasarele, contoare, tuburi, țevării, balustrade, robinete, manete, mașinării, exponate de muzeu etc. Deplasările între etaje sugerau bolgiile din care cortegiul diavolesc va fi pornit să bântuie o Moscovă tetanizată sub umbra lui Stalin. Adeseori monologul și plastica mișcării fuzionau în mod fericit - de exemplu, tirada lui Woland (interpretat de acrobatul de culoare Luciano Lopes) preceda o cățărare pe frânghie la mare înălțime, de unde personajul se lansa
Frânturi lusitane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9484_a_10809]
-
Marina Constantinescu De foarte multe ori, disperarea ne bîntuie existențele. Ne traversează poveștile, ne definește parte din destin, ne aruncă, adesea, în ridicol și ne expune, crud, ridiculizărilor. Nu mai contează cultura, educația, studiile, experiența de viață. Decît, poate, uneori, ca nuanțe. Disperarea permite accesul la starea pură a
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]