802 matches
-
recunoașteți că vi se pare ridicol până și gândul de a vedea în fața dumneavoastră un om în actuala lui înjosire și... inutilitate, auzind în același timp că a fost personal martorul unor... mari evenimente. El n-a apucat să... vă bârfească nimic? — Nu, n-am auzit nimic de la Lebedev, dacă la el vă referiți... — Hm, mă gândeam că dimpotrivă. Propriu-zis, discuția de ieri dintre mine și dumneavoastră a fost provocată tot de acest... ciudat articol din arhivă. I-am remarcat nerozia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu are cu adevărat suflet de golan. — Întotdeauna e loc de mai rău, murmură încordat germanul. Adaugă cu jumătate de gură: — Este totuși curajos pe câmpul de luptă. L-am văzut cu ochii mei. Faptul că îi e teamă să bârfească are darul să-l înveselească pe instructor: — Mă, băiatule, când e vorba de mai marii zilei, văd că-ți țâțâie curul de frică, îl ia peste picior. — Nu-i adevărat! se apără tânărul, roșu la față. Rufus îl bate liniștitor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fiu, aș prefera să nu mă gîndesc deloc la ea, dacă e posibil. — Mami! exclamă Emma. Au trecut doar cîteva săptămîni de cînd a murit. Măcar las-o, săraca femeie, să se răcească În mormînt Înainte să Începi să o bîrfești. — Ai dreptate. Îmi cer scuze. Dumnezeu s-o odihnească În pace, vaca bătrînă, spuse Linda pe un ton suficient de scăzut pentru a nu fi auzită de soțul ei, iar Emma Își dădu ochii peste cap și se Întoarse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Dacă aș fi În locul Emmei, iar Linda ar fi mama mea, aș fi mîndră de asta și foarte recunoscătoare. Mi-aș petrece timpul cu ea și aș lua-o cu mine În escapade la cumpărături. Am lua prînzul Împreună, am bîrfi și i-aș povesti despre necazurile mele cu bărbații și dilemele legate de prieteni. Linda e genul de femeie cu care te poți duce la saună, În compania căreia poți să te faci comodă și să te bucuri de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Ah, vechitura asta, spune ea. Am primit-o gratis după o ședință foto. În acea clipă, realizez cît de mult mi-a lipsit Emma și ne Îmbrățișăm iarăși. — Ai face mai bine să intri Înainte ca vecinii să Înceapă să bîrfească despre povestea noastră de dragoste. Mă retrag și Îmi șterg lacrimile. Măcar or să poată afirma cu siguranță că iubita ta are gust În materie de haine, spune Emma și mă ajută să cobor căruciorul pe scări. CÎnd ajungem Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
putea și nu va fi pus la Îndoială. Pun ceaiul pe masă și mă așez În fața ei. — Emma, știu că sună idiot, dar tu chiar mă iubești? Emma mă privește ciudat. — Nu În genul poveștii de dragoste despre care ar bîrfi vecinii. Dar, În cazul În care Întrebarea se referea la o iubire sănătoasă, fără tentă sexuală, ca Între cumnate, răspunsul e afirmativ. Dar de ce Întrebi? E ciudat să aud o prietenă spunînd că mă iubește. Iartă-mă, știu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Pran se trezește înghețat și dezorientat. Deasupra lui zărește niște contururi întunecate, neregulate, care se materializează într-un spate pricăjit. Lângă capul lui, un șir de purtători de ricșă și proprietari de tarabe se așază pe vine deasupra rigolei, scuipă, bârfesc, își curăță măselele și-și golesc intestinele. Întoarce capul, amintindu-și cu oroare unde se află. Cerșetorul mai doarme încă; o muscă i se plimbă liniștită pe una din pleoape. Pran se îndreaptă spre el, strângându-și brațele în jurul pieptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
distincte. Unul alcătuit din jucătoarele de badminton, femei mai tinere, adunate în jurul uneia din concubinele foarte tinere ale nababului. Și un alt grup cu o medie de vârstă mai ridicată, lângă bufet, ducând la gură neîncetat bucățele de mâncare și bârfind cu voce joasă. Între cele două grupuri pare să existe o atmosferă de ostilitate declarată. Una din tinere, se întoarce cu o ceașcă de ceai aburindă și se întinde pe iarbă. Prietenele ei de badminton se folosesc de prilej pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vreodată la viața lui un caz Împuțit de crimă? Poți să-mi răspunzi la asta? — Sunt la fel de supărat ca și tine Robbo, Își schimonosește Toal gura lui de babă. Gura aia: clănțăul unui hoț care nu se poate abține să bârfească Încoace și-ncolo despre ce a șutit, iar apoi mai e și Îndeajuns de prost Încât să se mire când ușa celulei se trântește În urma lui. — Oricum, mai ai și alte vești? Întreabă el. — Nu, am stabilit o legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
că războiul continua. Și făcuse deja atâtea cadavre că nu le mai știai numărul. Dar vestea morții tinerei învățătoare, și mai ales o moarte ca aceea, dădu o lovitură orașului. Străzile erau goale. Mahalagioaicele, țațele, bătrânele gaițe dispuse oricând să bârfească stăteau pe la casele lor. În localuri, bărbații beau fără să spună nimic. Nu se auzeau decât zgomotele paharelor, ale sticlelor, ale gâtlejurilor, ale litrilor băuți. Atât. Ca un fel de omagiu, sau ca o stupoare. Parcă și vara ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
era cauza unor rețineri ale lui, dar ca să fiu sinceră, măcar nu eram singura. Desigur, mă va sună dacă... și, deodată mi-am dat seama că mă simțeam deja singură. Mi-aș fi dorit atunci o prietenă cu care să bârfesc, dar eram nevoită să adun totul în mine. Devenisem singurul meu interlocutor, cu eul meu stăteam doar de vorbă și cu nimeni altcineva. A doua zi, la scoala, mă tot gândeam și răzgândeam la telefonul lui. Văzusem în Andrei un
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de eul meu propriei mele personalități. Oricâtă libertate mi s-ar fi dat, eu tot n- aș fi spart vitrinele magazinelor, n-aș fi adus droguri in Piata Universității, n-aș fi strigat lozinci și nici nu mi-aș fi bârfit țară, pentru că în mine există de mult militarul de astăzi, disciplinat, riguros, onest, cu simțul datoriei față de țară. În fapt, nu condamnam revoluționarii. Mă simțeam româncă, eram mândră că am scăpat de Ceaușescu, dar aveam presimțiri sumbre, că vom da
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
viața ei o privește doar pe ea, isi zicea în gând, încercând să-și găsească cu greu scuze pentru cele întâmplate. Începuse deja să frecventeze Cercul Militar, acolo toate discuțiile se înregistrau, dar asta nu-i împedica pe ofițeri să bârfească toată ziua că niște”țațe,” cum le zicea lăură. Într-o zi unul dintre ei a întrebat-o dacă nu vrea să plece în Algeria, iar ea și- a dat seama de ce neapărat în Algeria și le-a răspuns sec
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
la meci, la câte o întâlnire cu băieții la care știe ea bine că tot despre ele vorbesc. Foarte bine. Lasă-i să se defuleze. De-abia se întorc mai calmi acasă și cu sentimente de vinovăție că le-au bârfit. Destul cu nimicurile! E șapte seara și începe lungul șir al știrilor. Se întoarse spre ecran, spre lumea sobră și majoră căreia îi aparținea. Doar astfel se transsubstanția cu marile bătălii ale istoriei. O făcea arșice pe președinta Irakului, tremura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
rămâne încă să fie descoperit. Presa austriacă despre Raiul gainilor » „(...ĂRaiul găinilor este un roman în care confuziile postcomuniste se transformă într-un «fantastic-grotesc» conturat de discuțiile personajelor, parcă ireale(ilogiceă, de domeniul fantasticului. Obiceiul preferat al românului de a bârfi cu vecinul creează paradoxuri. Dan Lungu a lăsat personajele sale să fabuleze vehement, să mintă grosolan și să înjure, însă nu într-un mod deocheat. Acestea au fost aranjate în principiu după «anecdotele» spuse, care sunt, se pare, un rezultat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
înăuntru, prin toată sala, spuse Bill, arătând cu degetul. Mi-am dat seama că sunt ciudat de reticentă în a merge și a da ochii cu mulțimea. În schimb, m-am sprijinit de biroul lui și am început să-l bârfim pe inamicul nostru comun. Fusese unul dintre principalele subiecte de discuție în ultimele săptămâni și n-avea rost să stricăm acum tradiția. — Pun pariu că, de îndată ce ajung acolo, David Stronge o să înceapă să mă sâcâie. Atâta s-a agitat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
M-am înfipt în porția de rulou cu brânză, gândindu-mă că e mult mai comod să vorbești despre alții. Pe lângă asta, trebuie să recunosc că voiam să aflu cum o privește Sebastian pe Suki Fine. — Îți cam place să bârfești, nu-i așa? zise și își dădu pe spate șuvița, trecându-și degetele prin păr ca să o facă să stea. Da, Belinda și Charles sunt împreună. Nu știu cât de serios este. Suki e cumva departe de lucrurile astea. O tonă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
avem cu ce ne face datoria și atât. - Amin! rosti Elena, făcându-și semnul crucii. - Dacă nu mai sunt... - Da, ești liberă, Doina. Mergi la treburile tale! Elena dragă, dacă nu ai treabă, mai stăm de vorbă. Hai să mai bârfim câte ceva, dar nu am niciun subiect! - Hm! Subiect de bârfă nu am nici eu, dar ceva treabă am, așa că te las, scumpo! Pa-pa! - Pa, la revedere, Eli! Rămasă singură, Laura își adună documentele din al treilea dosar și le aranjă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
prăfuită din România, al cărei cârmaci este din păcate chiar Muzeul Național de Istorie. Fiecare obiect avea frumusețea și valoarea sa, fără îndoială, dar acest lucru nu este suficient. Iar ca totul să fie complet, imbecilele din personal vorbeau tare, bârfeau (emisiuni TV, evident, nu Braudel), fumau și flirtau cu băieții din garda de pază. Pe Registrul vizitatorului, acolo unde toate semnăturile erau, evident, elogioase (genul clasa a VI-a B de la Școala Miclăușani a vizitat expoziția ce arată trecutul glorios
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
aseară. Din mai multe motive. Dacă o să ies cu un tip așa de cunoscut ca Adam și n-o să meargă relația, lumea o să mă întrebe veșnic de ce. Și dacă o să meargă, n-aș vrea ca Adam să creadă că îl bârfesc la muncă. Așa că trebuie să fiu atentă. Oricum, poate nici n-o să mai vorbesc vreodată cu Adam. Până la urmă, am refuzat să mă întâlnesc cu el aseară. Și deși a spus că o să vină la Boston după mine, n-o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
zis mamei să nu mă lase să mă duc la discotecă pentru că eram penibilă și îmi făceam de cap toată noaptea. Deși chiar ea era una dintre fetele care își făceau de cap. În fine, n-o să-mi petrec ziua bârfind-o pe soră-mea. De fapt, o să-mi scriu scenariul azi, pentru că tata s-a dus în oraș cu abonamentul lui pe autobuz și are de gând să facă lucruri utile, cum ar fi să viziteze muzee și altele. Nu știu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
scriu toată ziua, pentru că nu vreau să ajung ca oamenii ăia care mereu spun că ar vrea să fie scriitori, dacă ar avea timp. Deloc surprinzător, își găsesc timp să stea în pub, să se uite întruna la televizor, să bârfească ore în șir și să facă lungi plimbări cu mașina la țară. Recunosc faptul că, până acum, am fost unul din acești oameni. Dar nu mai sunt. Astăzi întorc o nouă foaie. Scriu SCENA DOI. Arată impresionant pe ecranul computerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
câțiva care vor să se distreze, de obicei mergem la Rosie O’Grady. Uneori, pur și simplu ne luăm o groază de bere și vin și mergem în camera cuiva să dăm o petrecere, unde bem la greu și îi bârfim ca nebunii pe alți membri ai echipajului sau vorbim despre slujbă și viață în general. O, iar am făcut-o. Visez cu ochii deschiși. Revin repede cu picioarele pe pământ. —O, sunt sigură că o să ne mai întâlnim, spun. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o să vină pe la tine, se hlizește ea. Nu-i așa? Mike zâmbește politicos și pleacă. Alan, copilotul, se ține după el. Sunt sigură că nici măcar nu bea, dar mai degrabă s-ar plimba prin aeroport decât să rămână aici să bârfească cu fetele. —Te enervează aia? mă întreabă Tara plină de compasiune, odată ce au plecat. —Cine, Lydia? Nu, e în regulă, mint eu. Am observat că se duce la carlingă ca albina la zahăr, zice Tania. Cred că i-a înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
la mine. Da, știu, știu, nici mie nu-mi vine să cred. Adică mereu mi-am închipuit că o să rămân fără copii pentru totdeauna. Și că o să locuiesc singură, înconjurată de o mie de pisici, cu toate prietenele mele măritate bârfindu-mă pe un ton plin de milă. Dar se pare că Dumnezeu avea alte planuri. A fost un șoc, de fapt, un mare șoc. Dar eu și Mike ne-am obișnuit foarte repede cu ideea. Suntem de asemenea logodiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]