589 matches
-
de locuitori în singurul său sat de reședință. În 1950, comunele au fost transferate raionului Mihăilești și apoi (după 1952) raionului Drăgănești-Vlașca din regiunea București; comuna Ghimpați a luat în acea perioadă numele de "Crovu". În 1964, satul și comuna Bălăria au luat numele de "Valea Plopilor", iar satul Ghimpați pe cea de "Sălcioara". În 1968, cele trei comune au trecut la județul Ilfov, iar comunele Naipu și Valea Plopilor au fost desființate, satele lor trecând la comuna Crovu; tot atunci
Comuna Ghimpați, Giurgiu () [Corola-website/Science/300432_a_301761]
-
de atunci al moșiei, doctorul și omul politic Apostol Arsache. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Arsache" sau "Parapani," făcea parte din plasa Marginea a județului Vlașca și era formată din satele Arsache (sau Parapani) și Bălării, având 2255 de locuitori. Funcționau în comună o școală cu 75 de elevi (dintre care 29 fete) și două biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Dunărea a aceluiași județ, având 3482 de locuitori în satele Arsache și
Vedea, Giurgiu () [Corola-website/Science/300451_a_301780]
-
având 2255 de locuitori. Funcționau în comună o școală cu 75 de elevi (dintre care 29 fete) și două biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Dunărea a aceluiași județ, având 3482 de locuitori în satele Arsache și Bălăriile.În perioadele 1892-1895,1925-1929,1939-1950 comuna Arsache a fost reședință de plasă (cf.M.Țena op.cit.). În 1950, comuna a fost transferată raionului Giurgiu din regiunea București. Satul și comuna Arsache au primit în 1964 denumirea de "Vedea". În 1968, comuna
Vedea, Giurgiu () [Corola-website/Science/300451_a_301780]
-
cea mai importantă a anului pentru amărășteni - Sfântul Ilie, ziua comunei. Mă simt foarte atașat de amărăștenii mei și am încercat ca aproape în fiecare an să ajung la Amărăști, în această zi mare. Casa mea este încă neterminată, multe bălării în curte și... secetă mare. Totuși, prunii sunt plini cu prune, viile cu struguri, merii cu mere. Pe acea vale binecuvântată de Dumnezeu, așa cum spunea mama mea, niciodată seceta nu distrugea totul. Tot se mai făcea câte ceva în anii secetoși
În România, Germania şi la Olimpiadă: impresii de cãlãtorie [Corola-other/Memoirs/94_a_143]
-
de teren". În anul 1924, casa unde a copilărit Mihai Eminescu și care rămăsese nelocuită ani de zile, ajunsese o ruină. La acea vreme și bisericuța de lemn, ca și mormintele părinților lui Eminescu, erau "complet părăsite și acoperite cu bălării...", după cum consemna, în 1926, "Revista Moldovei" din Botoșani. Deoarece casa familiei Eminovici din Ipotești era ruinată, proprietarii moșiei Ipotești au dărâmat-o până la temelie în vara anului 1924, determinând manifestații din partea studenților români și evrei din Botoșani împotriva acestei dărâmări
Casa memorială Mihai Eminescu de la Ipotești () [Corola-website/Science/313080_a_314409]
-
situat pe locul fostului cimitir al eroilor, aflat în parcul spitalului. În mausoleu sunt înhumate osemintele a 632 de eroi, dintre care 350 eroi români (identificați), 69 eroi germani (identificați) și 213 eroi (necunoscuți) decedați la Giurgiu, Naipu, Prunaru și Bălăria sau în prizonierat în Bulgaria. Mausoleul este înscris la poziția nr. 251, având codul GR-II-m-B-14877.02, în “Lista monumentelor istorice”, actualizată prin Ordinul ministrului Culturii și Cultelor nr. 2314 / 8 iulie 2004. În economia județului Giurgiu se disting că activități
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
muzică Binder cu familia (originar din Laslea, ulterior dirijor filarmonia Sibiu). Autorul acestui(!) paragraf, pe atunci copil și prieten cu cei mai tineri doi băieți al profesorului, m-am târât cu o lanternă circa 2 metri în tunel. Am văzut bălării și schelete de pisici și broaște. Intrarea/ieșirea de circa 100 cm lățime și circa 70 cm înălțime, se află în partea de jos în zidul către stradă/parc. Tunelul se lărgește și se mărește în jos. Probabil tunelul conecta
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
stingă... Atunci, luându-mi pușca și roibul fără chingă, / pornii spre Olt în goană... De-aici, din stufărișuri, / mi se părea că toamna mă cheamă cu tăișuri / de strigăte de lișiți și gemete de plopi... Din văgăuni, din mlaștini, din bălării, din gropi, / ieșea, adâncă, seara, vuind, ca o bulboană"...» (Ov. S. Crohmălniceanu, "Literatura română între cele două războaie mondiale", vol. II, București, Editura Minerva, 1974, p. 166 sq.). Un rafinat expresionism, cu extraordinare metafore plasticizant-revelatorii, se remarcă și în volumul
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
înmormântat în cimitirul bisericii Arbore. În prezent, Muzeul de la Arbore este închis și părăsit, iar exponatele au fost risipite, fiind vândute de urmașii lui Toader Hrib. Scriitorul Mircea Radu Iacoban găsea în 2005 în curtea casei lui Toader Hrib ""doar bălării. Dulapuri-vitrină știrbe și golite zac afară, în tindă. Geamuri opace, din pricina colbului adunat prin ani. Tristețea casei pustii și abandonate o accentuează inutilitatea firmei de pe fronton: MUZEU. Un muzeu... părăsit.""
Toader Hrib () [Corola-website/Science/319528_a_320857]
-
Austro-Ungar. Pisania a scăpat însă aproape nevătămată și a fost păstrată în mica bisericuță de lemn din cimitirul satului. În anul 1925, istoricul Gheorghe Balș găsea pe locul fostei biserici doar ""un morman de pietre și de moloz acoperit cu bălării și cu arbuști"". După război, sătenii din Bădeuți au construit o altă biserică, care a păstrat hramul Sfântului Mare Mucenic Procopie. În perioada 1986-1987 s-au efectuat o serie de cercetări arheologice în locul unde s-a aflat pridvorul bisericii, fiind
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
Războiul pentru Reîntregire. Între anii 1916-1918 a luptat în Dobrogea și a participat la luptele pentru București din noiembrie 1916. Colonelul Stan Poetaș a condus eroic bătălia de la Neajlov-Argeș supranumită și Bătălia Bucureștilor. El a declanșat un atac furibund la Bălăria și a luat 200 de prizonieri, capturând trei tunuri grele și numeros material de război. Statul Major al diviziei germane 217 se refugiază la Ghimpați. Vara anului 1917 l-a găsit la Mărășești, fiind în fruntea Brigăzii 17 Infanterie; a
Stan Poetaș () [Corola-website/Science/326258_a_327587]
-
și violenței), zi declarată sărbătoare națională în Germania. „Ziua comemorării victimelor războiului și violenței” este o zi de comemorare a victimelor războiului și dictaturii, precum și a soldaților armatei federale germane, căzuți în lupte. În aprilie 1935, din Cimitirul Eroilor de la Bălăria (actualmente Valea Plopilor) au fost exhumați 58 eroi bulgari și au fost depuși în Cimitirul Pro Patria. În prezent, în parcela bulgară a cimitirului „Pro Patria” sunt înhumați 162 de eroi bulgari. După ce parcela a fost reabilitată de o firmă
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]
-
largă răspândire, după 1820 el depășind granițele unui fenomen strict local. În prezent, biserica zace abandonată la cca 2 km de Cojani, pe locul vetrei vechi a satului, aproape de malurile Gilortului. Recent, a fost dezgropată, la propriu, de sub mormanul de bălării care o acoperiseră în totalitate, în ultimii ani, de când biserica este lăsată în părăsire.
Biserica „Sfântul Ioan, Sfântul Nicolae și Sfântul Gheorghe” din Cojani () [Corola-website/Science/334887_a_336216]
-
trebui să se confrunte cu mișcările de masă ale celor care asta e situația! ar fi trebuit să părăsească fabricile și uzinele total ineficiente ieșite din mintea bolnavă a lui Ceaușescu, el a tras vagonul țării pe-o linie înfundatăîn bălării. Blocând orice inițiativă care ne putea apropia de Europa, Iliescu și partidul lui de hămesiți ne-au ămpins într-o prăpastie din care sunt puține șanse de ieșire. 2007 e un termen pus tot mai des sub semnul întrebării. N-
Liniște, bizonul național paște din palma pesedistă! by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/12867_a_14192]