798 matches
-
o sărută mama ei pe obraz o anunță veselă: -Mamă, Radu a fost numit inginer- șef, veste pe care o află de la Andrei. Cu Radu nu se mai văzu de câteva zile. -Și mă rog, de unde știi? întrebă mama ei, bănuitoare că fiica sa se vede cu Radu. -De la Andrei, mamă. -Tu și Andrei îl ridicați în slăvi. N-au găsit pe altul, decât pe ăsta? Ramona supărată răspunde: -Se vede că nu... Mama ei regretă cuvintele spuse, văzând efectul
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
medaliile. Suntem cu toții emoționați, dar bine că nu este ceva grav. A fost un an bun, am scris mult, am publicat și, În general, am avut o digestie ușoară, suntem acum la ceasul recoltei, unii nerăbdători, alții apatici, Încă neconvinși, bănuitori la pericolul care Își face apariția tocmai În astfel de momente solemne. Dar organizatorii ne liniștesc, acele vremuri nu se vor mai Întoarce niciodată, acum țara are grijă de poeții săi, și aici nu ne amenință nimeni și nimic. Manifestarea
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
are grijă de poeții săi, nu le mai arată fotografii compromițătoare, nu-i mai amenință cu ..., astăzi fotoliile sunt mai moi ca niciodată, iar medaliile sunt făcute din cel mai nobil metal, așa că nu e cazul să asudăm, să fim bănuitori... Limbile de șarpe ale visului plesnesc cum niște bice deasupra podiumului. Vorbele poeților rostogolesc acum zarurile, tocmai acum cînd se Împart medaliile celor merituoși, tocmai acum. Aici, unde luna plină cu vene groase de bou taie cu lama cerul, lăsînd
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Nu mi-a dat prin minte altă ascunzătoare mai bună decît asta. — ăsta-i un cimitir, nu un seif. — Tocmai. Cartea asta are nevoie să fie Îngropată undeva unde nimeni să n-o mai poată găsi. Isaac aruncă o privire bănuitoare pe străduță. Deschise un pic ușa și Îmi făcu semn să mă strecor Înăuntru. Vestibulul Întunecat și insondabil mirosea a ceară arsă și a umezeală. Se putea auzi o picurare intermintentă În beznă. Isaac Îmi Întinse opaițul ca să-l țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a spus că mi-ați putea vorbi despre Julián Carax. La auzul acestor cuvinte, expresia de visare se risipi de pe chipul ei. Am intuit că menționarea lui taică-su nu fusese o mișcare nimerită. — Ce anume doriți? mă Întrebă ea bănuitoare. Am simțit că, dacă nu Îi cîștigam Încrederea chiar În clipa aceea, aveam să ratez ocazia. Singura carte pe care o puteam juca era să spun adevărul. — Permiteți-mi să vă explic. Cu opt ani În urmă, aproape din Întîmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
în când, ca să vadă ce avem de gând...Bătrânul a prins să lovească două alune una de alta. Apoi mi-a întins și mie câteva. Am făcut și eu la fel, dar veverițele s-au dus numai la bătrân, cătând bănuitor spre mine. Vezi? Au zăpsit că ești străin, fiule. O să mai dureze până să se obișnuiască cu prezența ta. Așa că să nu fii supărat pe ele. Sunt ființe inteligente și foarte prietenoase, dar și prevăzătoare. Da’ iarna cine le hrănește
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
reprezentant. Duelul secret al jinduitorilor, deja, începuse să se înfiripe, când unii dintre greieri intuindu-și lipsa oricărei șanse își modificară părerile, așa cum mirosul delicat al smirnei se risipea în aroma de tutun și în boarea de vin consumat în bănuitoare conciliabule: Vai! ziseră aceștia, ștafeta nu ne-a adus din partea furnicilor o binevoitoare invitație, ci o autoritară chemare. Câțiva tineri greieri, cum sunt tinerii din rândul cărora se recrutează totdeauna și în orice neam, categoria rebelilor, propuseră răstit: Să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Am să ți-o dau dacă-mi înapoiezi banii pe care ți i-am împrumutat luna trecută. — Glumești! Chiar nu cunosc pe nimeni cu numele ăsta. Tomoe și-a dat seama că nu minte, dar a continuat să-l privească bănuitoare. În cele din urmă, și-a vârât mâna în puloverul alb și a scos un plic. Era limpede că fusese expediat din Singapore. Adresa fusese bătută la mașină, în litere romane, și era scris clar: Takamori Higaki. Întorcând plicul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lua înaintea celorlalți spre ușă. Ar fi fost îngrozitor să fie ea cea atacată la ieșire. — S-a întâmplat ceva? Poate chiar din pricina lui Ōkuma, părea puțin cam afectată. — Trebuie să-ți spun ceva foarte important. Tomoe l-a privit bănuitoare, lăsând-i pe Ōkuma și pe Gaston să i-o ia înainte. — După dumneavoastră, monsieur. Ōkuma i-a deschis ușa lui Gaston și l-a luat familiar de braț. — Ce e? spuse Tomoe, privindu-l pe Takamori. Stai o secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Gaston și au pornit toți trei spre șantier. Voia să-l împiedice pe Gaston să-i vorbească lui Kanai. Se auzea destul de aproape zgomotul asurzitor al aparatului de sudură. 8 Încredere și suspiciune Unde mergem? îl întrebă Kanai pe Endō, bănuitor, oprindu-se brusc. — Numai până acolo, răspunse Endō simplu și degajat. Femeile nu sunt japoneze și nu vor să fie văzute. Le-am spus să aștepte acolo. — Aha. Zgomotul de pe șantier se auzea și mai tare acum. Gaston era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vârf de ac. — De ce, Gaston? insistă ea. De ce-ai venit în Japonia? Gaston bolborosi ceva. Clipea din ochi ca o vacă și fălcile i se mișcau încontinuu. Nici un răspuns măcar la întrebarea fetei. „Ascunde ceva“, hotărî Tomoe. Devenise foarte bănuitoare. „De ce evită întotdeauna subiectul ăsta?“ S-a oprit din mâncat ca să-l privească fix un timp. Ceva ce nu se putea numi nici bănuială, nici curiozitate, puse stăpânire pe ea. Ce naiba era cu tipul ăsta? Era el oare capabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pornit iar. A apărut Kobayashi. Purta o pelerină de ploaie și era încălțat cu cizme. Endō l-a fluierat. I-a zărit și a venit spre ei. Văzându-l pe Gaston pentru prima dată, ochii lui de șobolan îl priveau bănuitor. Endō s-a apropiat de el și i-a explicat ceva, întorcându-se din când în când spre Gaston. 12 Mlaștina întunecată După ce a vorbit cu Kobayashi, Endō l-a chemat pe Gaston și i-a dat să țină frânghia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
înfrîngere. La jumătatea oricărui elan urma o jumătate de prăbușire. Eram sfâșiat în două și mă sfâșiam și mai mult. Începeam să mă suspectez pe mine însumi și, cumva, să mă apăr de propria mea umbră sau s-o urmăresc bănuitor pe furiș ca să-i aflu intențiile. Cel care mă privea din oglindă era adversarul meu. Trebuia să nu mă uit în ochii lui ca să nu mă divulg. Trebuia să mă feresc de mine însumi și trebuia să mă lovesc pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în care să-mi rostesc cu voce tare pledoariile. Poate gara pustie m-a împins la asta. Poate convingerea că Eleonora nu va râde de mine. Ea era implicată în "jocul" nostru, nu era un străin care să mă privească bănuitor și ironic. Așa că am trecut la fapte. ― Ai asistat vreodată la vreun proces, fetițo? ― Nu, îmi răspunse ea mirată, presimțind totuși ceva. M-am ridicat de pe bancă. ― Atunci ai să asiști aici la unul. Dacă nu putem să facem nimic
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
apoi... Toate prostiile astea îmi treceau prin cap și clocoteam de furie și de rușine. Eram îndîrjit împotriva Eleonorei și câteva zile n-am discutat nimic cu ea. Ce vreți, domnilor, m-am obișnuit cu ideea că oamenii mă privesc bănuitor. Nu mai știu să am încredere în simpatia lor, ceea ce, îmi dau seama, e un lucru foarte grav. Astăzi înțeleg chiar mai mult. Atunci încă mai exista un spectator, un martor la ceea ce spuneam. Cât timp mai există cineva lângă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un sfert de oră. Intri. Ieși. Îi dădu pachetul. Arma fusese pusă la loc în hârtia cerată, care, la rândul ei, fusese împachetată într-o hârtie maro, obișnuită. Ambalajul ascundea natura conținutului, dar pachetul era destul de greu, iar el deveni bănuitor. — Nu mă-ntreba nimic, îl sfătui ea. Nu întreba și nu vei ști nimic. E o armă, își spuse el. Vrea să strecor o armă în casa din Zebra Drive. Nu vreau să mă plimb prin oraș cu chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un sistem planetar izolat, analog celui al lui Sol? Această probabilitate îl cutremură. - Numele soarelui? insistă el. Trebuie să aibă un nume. Trebuie să fi primit, un simbol discriminator în nomenclatura galactică. Avântul celuilalt mai scăzu. Ochii i se umbriră bănuitori.. - Ce șmecherii îți trec prin cap? întrebă el, brutal. Gosseyn spuse, sec: - De parcă n-ai știi că planetele altor sori sunt locuite de ființe umane? Colosul păru scârbit. - Ești sărit de pe fix? zise. Ia ascultă. Mie îmi zice Jurig. Trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mult timp. Așteptă. Se simțea ciudat de lipsit de regrete. La un moment dat, când ea protestase, se întrebase dacă nu-i cerea prea mult. Îngrijorarea dispăruse. Se gândise atunci, încă se mai gândea că echipajul ar putea fi mai bănuitor cu un bărbat decât cu o femeie. Prin urmare, ea trebuia să riște să pătrundă prima. După ea - el. Existau și alte metode, dar așa era mai rapid. Avea mai multe planuri pentru Leej, dar mai întâi trebuia ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ale gurii, să i le punem în față cuvioșiei sale... (Ilinca iese. Safta, către Sisoe) Aduce Ilinca ceva de mâncare, cuvioase... ILINCA (revine cu o ulcică, o strachină și o lingură. Trece la Sisoe) Ia de ici, sfinția ta... SISOE (bănuitor): Da' ce-i acolo, în ulcică? ILINCA: O leacă de lapte, cuvioase, pân-om pregăti altele... SISOE (mânios): Lapte? Ia-l de-aici, să nu-l văd! Pentru asta m-am pogorât eu din cer pe pământ? Și aici tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mână și mi-am răsucit în sus borul pălăriei. Micile modificări ale înfățișării sunt esențiale când urmărești pe cineva. Asta, plus rămânerea în spații deschise, la vedere. Numai când începi să te pitești pe lângă ziduri omul tău începe să devină bănuitor. Doar că tipu’ ăsta nu s-a uitat nici măcar o dată în urma sa când a tăiat-o prin Wittenberg Platz și a intrat pe ușa principală de la Kaufhaus des Westens, sau Ka-De-We, cel mai mare magazin universal din Berlin. Crezusem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
am zis, concentrându-mă asupra părții din fața ei care nu era marcată de boală. M-am cam rătăcit și speram că ați putea să-mi spuneți încotro e școala SS. — Nu e nici o școală în Wewelsburg, zise ea, uitându-se bănuitoare la mine. — Școala SS, am repetat cu glasul coborât. Mi s-a spus că e pe aici prin apropiere. — A, aia, se răsti ea și, întorcându-se în ușă, îmi arătă cu degetul în direcția în care drumul se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
orice ar fi, acest circ se va termina, această legănare înăbușită de lucruri, de mașini în întuneric, de lumini în ceață, de priviri reflectate în geam. Sunt un om trist și voi continua să fiu, un om care își privește bănuitor ochii reflectați în geam, un om care face eforturi să se iubească, care supraviețuiește în ciuda neiubirii pentru el însuși. Ce voi putea să-ți dau, fetițo? Te-ai întors dincolo, în leagănul pe rotile din nursery, pentru că mama ta trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de bere, ca pe toți băutorii cărora mi-e dat să le sap groapa. Am considerat acest dialog un avertisment să fiu în gardă: lumea se destramă și încearcă să mă tragă după sine. Vineri. Pescarul a devenit pe neașteptate bănuitor: — La ce vă trebuie? Ce faceți dumneavoastră cu o ancoră cu grapină? Erau întrebări indiscrete; ar fi trebuit să răspund: „Ca s-o desenez“, dar cunoșteam rezerva domnișoarei Zwida în a-și etala activitatea artistică într-un mediu incapabil s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Sfântului Duh și Sfânta Fecioară pe tron având în spate îngeri care țin o draperie, simbolizând zămislirea supranaturală. Scena a cincea este întâlnirea dintre Sfânta Fecioară și vara sa Elisabeta, îmbrățișându-se în fața unui portic. Apoi, în altă scenă Iosif bănuitor, acuzându-o de necredință pe Sfânta Fecioară, care se apără de învinuirile ce i se aduc. Fecioara Maria are aureolă și poartă mantie roșie. Deasupra zboară câțiva îngeri. Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos este redată în patru compoziții succesive: Îngerii și
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
salută-l pe zach din partea mea, jules —Julie te salută, am orăcăit. Vocea îmi pierise de-a binelea. Începusem să tremur, deși nu era frig. — Cum dracu’ știe că sunt aici? Nimeni nu-mi știe mișcările, zise Zach. Mă privi bănuitor. —Hmmm... cred că... trebuie să fi... am bâiguit eu. N-am apucat să-mi termin fraza. Zach mi-a smuls telefonul din mână și s-a uitat în mesagerie. Asta era o scăpare mult mai gravă decât descoperirea-cât-pe-ce a faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]