739 matches
-
apartament În oraș. — Da? Unde? Pentru o clipă, avu o ezitare, dar până la urmă Îmi spuse: — Kurfürstenstrasse. De ce Întrebați? Am ridicat din umeri: — Pun prea multe Întrebări, Herr Haupthändler. Îmi cer scuze, e un defect profesional, din păcate. O fire bănuitoare face casă bună cu această meseerie. Vă rog să nu vă simțiți jignit. Ei, trebuie să plec. Schiță un zâmbet și, pe când mă conducea la ușă, mi se păru ușurat; speram Însă că spusesem suficient Încât să-i tulbur apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
explică el. Ar vrea să-ți pună câteva Întrebări. Un bărbat solid, un munte de om, cu capul cât un buștean, Își studie cu atenție cărțile din mâna-i mare, se uită În sus la șeful de echipă și apoi, bănuitor, la mine. Un alt bărbat se ridică din patul său și Începu să măture podeaua cu nonșalanță. Avusesem parte de prezentări și mai bune la viața mea, și mi-am dat seama că aceasta nu-l prea făcuse pe Bock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu mușchi definiți, care aveau forma unor becuri electrice. Era clădită ca un șemineu În stil rococo. Ne-au invitat În modesta cameră de zi și, cu excepția fratelui, care rămase În picioare, sprijinit de tocul ușii și părând În general bănuitor În privința lui Inge și a mea, ne-am așezat cu toții pe garnitura ieftină de mobilă din piele maro. În spatele ușilor de sticlă ale unui dulăpior Înalt din lemn de nuc erau destule trofee cât să ajungă pentru două prezentări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mașina din parcare și am mers spre est pe Bülowstrasse. Am oprit În față la Viktoria Park. — Haide, i-am zis lui Inge. Hai să ne plimbăm puțin. Mi-ar prinde bine o gură de aer curat. Inge adulmecă aerul bănuitoare. Era plin de duhoarea care venea de la fabrica de bere Schultheis, aflată În apropiere. — Să-mi amintești să nu te las vreodată să-mi cumperi tu parfum, zise ea. Ne-am plimbat În sus pe deal, spre piața de pictură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Se făceau arestări și cei vinovați erau pedepsiți. Eliminați, am corectat-o eu, citându-l pe Reichsführer. Vocea lui Marlene se aspri: — Erau inamici ai Reichului. — Da, desigur. Am așteptat ca ea să continue și văzând-o că mă privește bănuitoare, am adăugat: — Trebuia să fie pedepsiți. Nu vă contrazic. Continuați, vă rog. Marlene Încuviință din cap: — În cele din urmă, el și-a Îndreptat atenția către Sindicatul Muncitorilor Oțelari, și Încă de la Început a luat cunoștință de anumite zvonuri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bărbatului socotit mort în război, despre zilele în care a fost ținut prizonier, cum a scăpat, pe unde lau dus pașii destinului, cine l-a călăzuit spre satul de baștină. Sufocat de întrebări, Gheorghe nu reușea să răspundă deslușit, căutând, bănuitor, la cei doi frați, care nu-i spuneau nimic de familia lui. Când a aflat, s-a așezat, bătrânește, pe podețul din fața comenduirii, uitându-se, întrebător, la cei doi frați, parcă așteptând alte vești. Spre amiază o luă din loc
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
va pune mâna pe o machete dacă are senzația că a fost insultat. Ca și vulcanii alături de care trăiește sau ca furtunile care izbucnesc pe neașteptate și se sting în aureole de lumină, e imprevizibil, cum ne dezvăluie Octavio Paz. Bănuitor, amenință, ca nu cumva să fie prins descoperit. Înfometat de prieteni, vede în jurul său uneori numai inamici posibili. Și deși izolarea îl apasă, nu se poate lipsi de ea. Se simte în siguranță numai când trebuie să-și suporte singurătatea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
copii. Întrucât nu-mi mai aminteam foarte bine cum arăta în spectacol, i-am atribuit eu un chip. Întâmplarea a făcut să găsesc într-un album fotografia unui copil adevărat din Mexic care semăna, cumva, cu "ficțiunea mea". Aceeași privire bănuitoare și tristă. Am privit fotografia cu un sentiment bizar: că în Mexic e permis să-ți închipui un copil în vârstă de câteva veacuri. filozofia "macho" Excedat de soare, mă așez pe una din pietrele ruinelor de la Uxmal. Privesc în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mi s-a făcut teamă să nu vină cineva să mă întrebe ce așteptam acolo. Ce puteam să-i spun? E dificil să dai explicații la o asemenea oră într-un hol pustiu de hotel fără să riști o privire bănuitoare. Și dacă nu miroși a pulque, ai putea fi crezut chiar nebun. Dar, probabil, nu e doar febra nopții de vină. Am ațipit câteva minute și m-am trezit speriat. M-am visat în junglă. Alunecam într-un desiș încîlcit
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
avocatură ca partener. De ce nu apelezi la ei? Dacă nu pot să îți rezolve problemele, măcar să recomande pe cineva care o poate face. —Mulțumesc. —Și eu voi face tot ce pot pentru a te ajuta, promise Jack. Lisa îl privi, bănuitoare. Nu avea cum să scape. Îl plăcea. El continua să aibă atitudinea de susținere pe care o avusese începând cu ziua în care ea plânsese la el în birou pentru că nu mergea la spectacole. Nu era vina lui că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe Lee să-l ucidem pe Georgie Tilden. Cu mine a fost insolent: — Să-ți spun unde poți să-l găsești pe Georgie? Insolența i se potrivea ca o mănușă. Dacă ar fi încercat o abordare ocolită, aș fi devenit bănuitor. Iar pe Lee l-a trimis pe urmele lui Georgie imediat după ce Lee l-a stâlcit în bătaie. Oare spera ca mânia lui Lee să atingă apogeul când va da cu ochii de ucigașul Daliei? Oare știa de colecția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu o jumătate de oră înainte de deschiderea porților. Puse jos servieta și își încrucișă brațele. Apoi decise că trebuie să fie cu ochii pe geantă și o ridică. Se rezemă de gardul de fier forjat care înconjura grădina școlii, privind bănuitor spre direcția din care sosise. Nimeni. Nici lucrători cu lădițe cu unelte, nici bărbați cu geci sport. Era... - Fiți amabil, părinte... Surprins, își întoarse rapid privirea și dădu de un bărbat masiv, oacheș și nebărbierit. - Da? - Ați venit pentru recital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Ce-i? spuse ea, de ce râzi? — Nimic, Stacey. Absolut nimic - totul e bine. Dar înainte să plecăm, pot să spun un singur lucru? — O, da - ce mai e? Acuma vine, nu - ce vrei tu? — Stacey, te rog: nu fi așa bănuitoare. Vin de luni de zile la casa ta și dac-aș fi vrut să fac ceva ca să te rănesc sau să profit de tine, sau ceva de genul ăsta, e clar că aș fi încercat deja, nu? Nu - voiam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe iarba caldă. CÎțiva deținuți stăteau pe vine pe pămînt, cu fețele lor arse de soare dar palide, ca o piele decolorată de pe care s-a dus vopseaua. Se uitau la mașini, temători față de măștile lor strălucitoare, cu aceeași privire bănuitoare ca a țăranilor din Hungjao care se uitau de pe orezăriile lor la Packard-ul părinților săi. Jim goni muștele de pe gura și ochii domnului Maxted. Arhitectul zăcea fără să se miște, cu coastele albe din jurul inimii desfăcute, dar Jim Îi auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spre cîmp cu un binoclu japonez. — Domnule Tulloch... Jim trase de poartă, zgîlțîind Închizătoarea și lanțul greu. Domnule Tulloch, ai Încuiat porțile. Tulloch se uită nemulțumit la Jim, evident nerecunoscîndu-l pe acest băiat de paisprezece ani, În zdrențe, și clipi bănuitor spre cartușul de țigări. — De unde dracu ai apărut? Ești englez, băiete? — Domnule Tulloch, am fost la Lunghua. Am locuit aici trei ani. CÎnd Tulloch Începu să se Îndepărteze, Jim strigă: Am lucrat la spital cu doctorul Ransome! — Doctorul Ransome? Tulloch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
orice ar fi, acest circ se va termina, această legănare înăbușită de lucruri, de mașini în întuneric, de lumini în ceață, de priviri reflectate în geam. Sunt un om trist și voi continua să fiu, un om care își privește bănuitor ochii reflectați în geam, un om care face eforturi să se iubească, care supraviețuiește în ciuda neiubirii pentru el însuși. Ce voi putea să-ți dau, fetițo? Te-ai întors dincolo, în leagănul pe rotile din nursery, pentru că mama ta trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dat iar volumul mai tare. Când mi-am ridicat privirea, după câteva minute, fiicele mele stăteau în capul scărilor. Ochii lor erau ca niște bucățele de marmură, plini de neîncredere, iar gurițele ca niște fante înguste, strânse într-o expresie bănuitoare. Haideți, am spus, veniți să îmi țineți companie. Betsy cea aventuroasă făcu doar un pas ezitant. Abigail nu se lăsă păcălită și rămase pe loc. Mi-am deschis larg brațele de-a lungul spătarului canapelei în semn de invitație pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pierzând timpul, irosindu-și comorile vieții lângă masa acoperită cu mușama În carouri verzi și albe. Până la urmă hotărî să se mulțumească numai cu o Întrebare: ce ar trebui făcut, după părerea ei, pentru a grăbi pacea. Doamna Scheinmann deveni bănuitoare. Privi În jur, de parcă i-a fi fost frică de deochi, și răspunse timid: — Ce Înțelegem noi? Să decidă conducătorii noștri. Generalii și guvernul nostru. Doar să le dea Dumnezeu sănătate și multă minte. Ar trebui să facem unele concesii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ochii lui de altă dată, așa cum umblu azi în patru labe, îmi voi lipi buzele de pulberea sandalelor ei, iar pentru dânsul voi risipi o mână de mei păsăresc. - Cum, pleci și nu știi unde? se răsti medicul, măsurându-mă bănuitor. Du-te la munte, dar nu la o înălțime prea mare, sfârși el. Și în dimineața zilei următoare, plecai la mare. Orizontul nu-mi place decât atunci, când în haosul negru al nopții, plutesc vapoarele ca niște castele fosforescente închipuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dă podoabă În bot, tomna mi-a salvat viața când cu a mai nouă viitură pă Maldonado. Julio, băiețașu Îndoliat, cu faruri de-ți vine să-i pui telmometru și care mandea Îți garantesc că m-am vizionat cu iele bănuitor pă veridic din pricina la grandiroba lui sărăcăcioasă și aeru lui dă morcov prăpădit, că venea la marile mece dă celuloid cu ideea nașpa să vândă niscaiva subecte. Iete-te că leterat avem, mi-am zis și i-am pus cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-l facă inofensiv. Pe de altă parte, putea avea Încredere În ea? Trebuia. Nu avea de ales. „Eu trebuie să fi fost, Își zise. Așa trebuie să se fi Întâmplat.“ Gândul acesta Îl Îngrozi atât de mult Încât deveni bănuitor. I se opuse cu violență și Îi trecu prin minte că nu era un semn bun: prea multă rezistență. — Norman? — Da, Beth. — Ai s-o faci? — Nu mă forța, Beth. Dă-mi un răgaz, bine? — Desigur, Norman. Bineînțeles. Norman observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dacă mai avea timp. Numerele continuau să clipească, rămăseseră ceva mai mult de opt minute acum... — Pentru tine m-am Întors, Beth... Pleacă, spuse ea. Pleacă imediat, Norman. — Dar, Beth... Nu, Norman! Vorbesc serios! Pleacă! De ce nu pleci? Apoi deveni bănuitoare: Începu să privească În jur, moment În care Harry apăru În spatele ei și o lovi cu o cheie mare În cap, lovitura provocând un zgomot surd. Beth căzu la podea. — Sper că n-am omorât-o! spuse Harry. Și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nu-l împiedicau din drumul său. Mai precis, refuzând din principiu și excluzând de aceea posibilitatea ca altcineva să-l ajute, să-i deschidă drumul în vreun fel sau prin mijloace care să fi fost altele decât ale lui. Ajungând bănuitor și împotrivindu-se unui sprijin pentru care i s-ar fi putut cere, se gândea, contravaloarea, oricând, într-un viitor ce se dilata înspăimântător. Într-atât, încât nu mai știa să primească. Conștient de temerile sale, de îndoielile și suspiciunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se pomeni confirmând: — Da, e adevărat. — Unde stați în Londra? întrebă el. — Plec acasă diseară, spuse Pheobe. — Chiar trebuie? Mă gândeam că ați putea sta în apartamentul meu, dacă doriți. E spațiu suficient. — Sunteți foarte amabil, spuse Phoebe, devenind brusc bănuitoare. Dar trebuie să ajung la serviciu mâine-dimineață. — Desigur. Dar ne mai putem întâlni cât mai curând. Vreau să mă uit cu atenție la tablourile dumneavoastră. Trebuie să-mi vorbiți prin ele. Nu vin aici prea des. Știți, serviciul... biletul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
câteva secunde auziră o bătaie puternică în ușă. — Intră! spuse Roddy și ușa se întredeschise, lăsând să se vadă un personaj trențăros și cadaveric, ai cărui ochi, scoși în relief de o pereche de sprâncene groase și stufoase, aruncau priviri bănuitoare prin cameră, pentru a se opri apoi asupra lui Phoebe, care ședea în fața bovindoului și îi întoarse, uimită privirea. Mirosul de alcool o dădu gata: avea senzația ca se îmbată doar inspirându-l. — Conașu’ Winshaw, rosti hârâind majordomul cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]