1,669 matches
-
lăsă din nou pe ochi, și simți o foame de lup. Oare Într-adevăr i se Întîmplaseră toate astea?... La șase după-amiază se uită la ceas și era cît pe-aci să se felicite singur că reușise să rabde cu bărbăție cele patru ore cît se hotărîse să rabde. Simți din nou o undă de mînie și izbucni, dar nu se auzi afară, a fost o mînie potolită, fără importanță, s-a pierdut risipindu-se În trei țipete care mai curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sări În sus, uitînd de jurămîntul de Îndreptare și strigă În sinea lui ura, fără să miște buzele, făgădui să nu mai facă altă dată. Jură să nu mai facă văzînd că Bobby intra cu capul În piept, suportînd cu bărbăție durerea de cap și pe cea din suflet. „N-avea nici o grijă, Bobby, Își spuse, uitîndu-se la el fără ca Bobby să vadă. Lasă c-o să mergem Împreună la Ancón cu camioneta, o singură dată, e de-ajuns, Într-o după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai bine cu agenda mea sexuală. Până la 26 de ani, vârsta fatidică a lui Huxley, mai scrisesem în ea, cu litere de foc, patru nume. Liniștit în privința asta, am început să scriu poezie mai filozofică. La câteva luni după „seara bărbăției mele“ am primit, noaptea târziu, un tele fon disperat de la Irina. Plângea și striga în receptor. Băuse? N-o știam băutoare. Încer cam să leg într-o poveste coerentă vorbele ei mai mult decât con fuze. Era cazată, în regim
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
prindă. Mă pofti înăuntru, ca și cum ea ar fi fost proprietara. În câteva secunde, era deja goală și începea să mă dezbrace. Am închis ochii și am lăsat-o în pace. Mâinile ei alunecau peste trupul meu,s e juca cu bărbăția mea, o cerceta ca un copil care are o jucarie nouă. Totul era doar plăcere fizică și eu mă lăsasem în voia plăcerii pe care ea mi-o oferea din belșug. Valul de tandrețe și de afecțiune care m-a
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
o interesantă lecție de istorie a unei epoci ce dovedește încă o dată patriotismul strămoșilor noștri și aportul adus de acest lăcaș la tezaurul cultural al României. M. Chiriac * 8 septembrie 1972 Citești pe aceste cronici de piatră, de la străbunii noștri, bărbăția și vrednicia de care eram demni, spre cinstea lor, că au lăsat urmașilor truda lor, spre fericirea acestui neam. Pe ele poți citi istoria noastră atât de mare și sunt podoabe scumpe ce trebuie păstrate pentru viitorul celor ce vor
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
perceput ca toți cei care n-au partizanate obscure sau frustrări obsesive calitățile politice ale președintelui. Cred că poate să se întoarcă la popor oricând cu folos electoral, că poate vorbi limpede și pe înțelesul tuturor, accept că are o bărbăție politică prin care umilește alți bărbați ai nației care își simt puținătatea virilității atitudinale și retorice. Dar nu despre asta fu vorba în compunerea mea, ci despre posibilele vinovății morale ale politicienilor administrate de către SRI și nu de CNSAS. Nimeni
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
în trândăvie. Imperiul roman era mare, dar regele său mic; acel al Dacilor restrâns însă condus de un geniu. Se compensau deci pozițiile ambelor luptători; ba chiar cumpăna se pleca în favoarea barbarului. Decebal, după ce își pregătește puterile sale, atacă cu bărbăție provincia Moesia în anul 86 d. Hr. Legatul lui Domițian, Oppius Sabinus, este bătut și ucis. Dacii pustiiază toată provincia și ocupă mai multe castele și cetăți. Domițian atunci formează planul de a se pune el însuși în fruntea armatei
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
spaniol, Miguel de Unamuno.“ Niculae Stanciu a fost dintre cei dintâi tineri bucureșteni care au obținut brevet de pilot și au condus, în Primul Război Mondial, avioane de luptă. A căzut în misiune și post-mortem i s-a acordat Medalia „Bărbăție și credință“ cu spade. Menuetul de Händel a fost mai târziu transpus pentru pian și de Wilhelm Kempff și reluat în diverse interpretări, Idil Biret fiind pianista care i-a dat catifelarea cea mai stranie. Cu o pauză de doi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pară niciodată că am auzit-o îndeajuns... Da, m-am gândit la domnul Raul Ionescu, o persoană pe care tu n-ai avut încă ocazia s-o cunoști. Un domn tânăr, dragul meu, plin de ceea ce numesc cu în general bărbăție. E hotărât și îndemînatic. Apreciez aceste însușiri enorm. Mi-amintesc de bietul Lupu... Nu era în stare să bată un cui fără să-și strivească două degete și uneori toată mâna. În schimb, jucă admirabil bridge, iar lucrul are importanța
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
suspectau - cu toată hotărârea și fermitatea de care era în stare. Ajunsese să înțeleagă că, dintre toate elementele importante de limbaj corporal, mersul era adesea cel mai elocvent. Negociatorii de mâna a doua pun întotdeauna accent pe indicatorii obișnuiți ai bărbăției: fermitate de fier în strângerea mâinii, privire neclintită. Dar uită că prima luptă poate fi deja câștigată în momentul în care cele două tabere își fac apariția în cameră. Trebuie să pășești victorios, încrezător în argumentele tale, să domini încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era să regăsească imaginea mamei În viitoarea lui soție. În paginile În care retrăiește acea perioadă a vieții lor, se adresează astfel logodnicei lui: „Din ziua În care mama m-a părăsit, băiat mare fiind, pe drumul care duce spre bărbăție, rămăsesem cu rana aceea În suflet... Dar ai venit tu, cu aceleași gesturi materne, micuță cum era și mama, și m-am simțit mai puternic“. Intră amîndoi Într-o biserică, iar tata i se adresează lui Hristos: „Aș putea oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pămînteni, etnici, sportsmeni vor fi socotiți păgîni. (...) E de preferat elanul poate unilateral dar vital al tinerilor într-o epocă de cădere a politicianismului”, iar corupția politicianistă - cu devitalizarea/degenerarea și slăbiciunea (altfel spus, cu bătrînețea și feminizarea). Tinerețea și bărbăția devin astfel pricipalele motoare ale „revoluției naționale”: „Spiritul ce-i animă nu e feminin sau bătrînesc formal, ci tînăr, bărbătesc, fecund revoluționar”. Ca și tînărul Mircea Eliade, Emil Riegler-Dinu consideră - în spirit nietzschean - că, „oricît de virtuoși ar fi bătrînii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dea seama că n-au nimic de câștigat dacă intră într-o astfel de încurcătură, așa că au șters-o imediat, morți de frică. Până și „șeful“, care se uita cu dispreț după ei, a remarcat: — Ce lași!... Nici un strop de bărbăție în ei. Profitând de o clipă de neatenție din partea ticăloșilor, Ōkuma, ținut sub supraveghere de individul cu jachetă, a reușit să le scape, scoțând un strigăt ascuțit cu vocea lui de soprană, care-ți zgâria auzul precum răzuitul pe metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
slabi din fire. Mai sunt și unii care plâng din orice. Dar e minunat că tocmai un astfel de om slab și laș își poartă povara slăbiciunii și luptă vitejește pentru o viață frumoasă... Mie îmi place Gaston nu pentru bărbăția și deșteptăciunea lui, ci tocmai pentru că slab și laș cum e, el e în stare să lupte în felul lui. Gaston mă atrage mai mult decât ar face-o un sfânt sau un erou. Tăcură o vreme. Tomoe nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pentru toți el nu are chip și nu are nume - poetul! Viața lui mult ne-a mirat, ca un cântec cu tulbure tâlc, ca un straniu eres. În anii de demult poetul, cuvântul strivindu-și, a îndurat năpastele toate cu bărbăție și cele mai mari, cele mai crunte dureri, și le-a stins în muntele singurătății, ce și-a ales. Când la un semn s-au surpat albăstrimile cerului, și minutarele vremii treceau ca tăișuri prin toată făptura, în anii aceia
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
vor fi loviți din toate părțile, mahomedanii la sud, bizantinii la răsărit și francii în nord. N-aveam darul lui Garibaldo, dar puteam să prevăd toate astea fiindcă deja se conturau cât se poate de clar. Întrucât Ariberto nu avea bărbăția să trimită trupe care să mă captureze în ducatul de Benevento, a trimis ucigași cu simbrie care puneau în primejdie viața fiului meu și a viitoarei lui soții. Sunt în vârstă, existența mea pământeană e pe sfârșite și nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să se gândească la asta. Nu v-a spus nimic? Nu știți ce trebuia să facă? Elio spuse că Buonocore era Îngerul său păzitor, și nu invers. Pentru o clipă Îi reveni În minte zâmbetul plin de demnitate și de bărbăție care luminase fața polițistului atunci când, În cele din urmă, Îi acordase acea permisiune nu prea ortodoxă de a-și Întrerupe serviciul - deși era o procedură Împotriva regulamentului. Mulțumesc, sunteți un adevărat bărbat, Îi spusese Buonocore. Dumnezeu să vă răsplătească pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
povestea și ea cum Laban îi băgase mâna pe sub fuste, dar când îi spusese Adei, aceasta îl bătuse cu pisălogul până îi dăduse sângele. A rupt coarnele idolului său favorit și l-a amenințat că-l blesteamă să-și piardă bărbăția și să se umple de bube și atunci el a jurat să nu se mai atingă niciodată de fetele lui și să-și spele vina într-un fel. Le-a cumpărat Adei și tuturor fiicelor lui - chiar și Zilpei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dorințele, așa încât copiii tăi și copiii mei vor duce mai departe generații pe aceste pământuri. Dar când Iacob a spus prețul pentru fiica lui, Hamor a pălit. - Ce fel de barbarie e asta? Cine te crezi, ciobane, să pretinzi sângele bărbăției de la fiul meu și de la mine, de la curtenii mei și de la toți supușii? Probabil ai înnebunit de la prea mult soare, de la prea mulți ani petrecuți în singurătate. Îți vrei fiica înapoi, așa cum e acum? Probabil îți pasă foarte puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care se întorsese ca să se refacă. - Să se refacă? am întrebat-o, dintr-odată rece ca gheața. A fost bolnav? - O, nu, a zis ea cu un zâmbet larg. A venit să se refacă după circumcizie și să-și serbeze bărbăția în stil mare. O să am de muncă de dimineața până noaptea toată săptămâna, a zis ea și m-a ciupit de obraz. După cuvântul „circumcizie”, n-am mai auzit nimic altceva. Îmi vuia capul, iar inima îmi bătea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a izbucnit Shery, mișcându-se prin cameră, pregătindu-mi patul, pentru că stătuse de vorbă toată după-amiaza. Și ieri, bodogănea ea, vorbind deja de una singură, nebunul ăsta a cerut ca fiul lui să fie circumcis. Nu când e la poarta bărbăției și e în stare să suporte așa ceva. Nu ca oamenii civilizați, ci acum. Imediat! Îți poți închipui, să faci așa ceva unui copil atât de mititel? Asta dovedește încă o dată că un barbar nu se schimbă niciodată. As-naat a țipat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
urechea lui Loïc. - Îl voi regăsi pe Nico, dragostea mea, Îți făgăduiesc. Îi atinse ușor obrazul Într-o sărutare rapidă și Îi aruncă o privire asasină lui Stéphane, care-l trăgea pe Loïc spre ieșire. - Dacă ai fi avut atîta bărbăție Încît să conduci ancheta la moartea lui Gildas, n-am fi ajuns aici! Și ieși la rîndul ei, chinuită de Îndoiala pe care Loïc i-o strecurase. În ciuda violentei vijelii, numeroși erau cei ce se adunaseră În fața hotelului de Îndată ce zvonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
în pat și i-a făcut semn să se apropie, s-o cuprindă. „Am nevoie“, îi șopti ca un fel de poruncă, „să fiu mereu plină de-asta. Numai de-asta, altfel nu mai rezist.“ Îi desfăcu șlițul, mângâindu-i bărbăția. „Numai de-asta am nevoie“, repetă cu voce grea, parșivă, strângându-i mădularul, frământându-l, belindu-l, trăgând de el întărâtată, ciudoasă, ca și cum ar fi vrut să i-l scoată din trup. „Altfel mă ia dracii!“ Răcnet hulpav, țipăt disperat, flămând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să nu o lase cumva pe ormocită să scoată tăciunii ascunși cine știe pe unde și să să-i ghindăcească, amuțind și împietrind pe toți care ar privi-o a doua zi, pocind fetele, secând sămânța mădularelor și vestejind podoaba bărbățiilor, să nu cumva ca solomonara, gonitoarea de nori și pârjolitoarea viselor, să aibă vreun cuțit la îndemână cu care să-și pornească amarnicele-i cotături, să nu-i dea bobonitoarei altă apă de băut decât cea din bidonul adus de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o să te duci la nunta lor, îmbrăcată în negru din cap până în picioare, cu un văl mic, și o să stai lângă ușa bisericii, fără să vorbești cu nimeni. Oamenii or să-l întrebe cine ești, iar el, înghițindu-și cu bărbăție lacrimile, le va spune: „Ah, the saddest words on lips and pen are those that run ‘It Might Have Been’... “1 I-am scos țigara din gură, i-am stins-o și i-am spus: —Pace ție, gura am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]