968 matches
-
de murdară, o șicană atât de vicleană și de grosolană, încât Tom și Marina au izbucnit în hohote nestăpânite de râs. — Vai de mine și de mine, Nathan, ce bătrânel șiret ești! a zis Marina. — Nu-s chiar atât de bătrânel, am spus. — Și dacă uit că port colierul? m-a întrebat ea. Dacă mă duc acasă într-o seară cu el la gât? — N-o să faci una ca asta, am zis. Ești prea deșteaptă. Și astfel, am obligat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-ți mai spun o vorbă. Și ce rezolvăm? Ne simțim așa de bine când stăm de vorbă. Atâta timp cât nu mă-ntrebi de mama, asta-mi place cel mai mult din tot ce fac. Să vorbesc cu tine, adică. Ești un bătrânel tare simpatic, unchiule Nat. E păcat să stricăm un lucru care merge bine, nu-i așa? Din afară, părea cel mai mulțumit și mai fericit copil, dar mă durea sufletul când mă gândeam la chinurile prin care trebuia să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de aer curat. Așa că tragi perdeluța și speri ca pasagerii să îți respecte intimitatea măcar câteva minute. Până la urmă, ceilalți membri ai echipajului se ocupă de ei în timpul pauzelor tale. Dar viața e nedreaptă și, nu după mult timp, vreun bătrânel trage perdeaua și aruncă un șervețel folosit pe tava mea. Eu cred că el crede că îmi face o favoare. Că mă scutește să îl culeg de pe jos mai încolo. O altă femeie urlă că una din toalete dă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de iarnă crâncenă, la poliția din Babadag să-i facă actele. Atunci s-a și născut ca Zenaida sau Zina - pentru perioada „turcească“ își poate permite să se distreze dându-și orice nume, să zicem Sharzan (și să glumească pe seama bătrânei din tramvai, care i-a ghicit că o să trăiască până la o vârstă indecentă. De la capul tramvaiului din Pantelimon până la Sfânta Vineri, fusese timp destul ca bătrâna slabă ca o scoabă, atât de slabă că, pentru a o auzi, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
amanții noi pe ușă, în vreme ce vechiturile sfârșeau aruncate pe geam. Câteva se lăudau că știau cel mai bine cum stăteau lucrurile. Aflaseră chiar de la duhovnicul ei: Marioritza venise în țară doar ca să-și petreacă restul zilelor într-o... mănăstire. Un bătrânel tocmai își amintea că tatăl ei, da, da, cărturarul, fusese un mare crai. Cucerise inima unei boieroaice, Eglantina, femeie frumoasă, extrem de elegantă, căreia, din acest motiv, i se mai spunea și Elegantina. Preotul de la capela Văcăreștilor rupse o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
singură imagine. Cea a chicinetei în care fusese părăsit de primadona și dănțuitoarea Nanone. Și acea imagine îl lovi cu puterea unei ghilotine. Se văzu stând înțepenit de uluire, în costum de gală, cu toate decorațiile pe piept, un biet bătrânel rămas singur, un mort copleșit de mormanele de flori ale cântăreței. Mai apucase să-i vadă spatele gol, abia acoperit de blana pe care și-o punea din mers cu o singură mână, cealaltă fiind prea încleștată de mâna tânărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bărbați necunoscuți, urmați de Dante Negro. Cel mai puternic om din lume, cel mai mare dușman al său se afla acolo, aproape. Cu un singur gest putea să-i taie definitiv firul vieții. Dar care din cei doi era Napoleon? Bătrânelul cu ochelari și sprijinit în baston? Nu, acela nu putea fi! Nici celălalt! Prea înalt, prea slab. Nu se plia deloc pe imaginea împăratului reprezentată în tablourile pe care le văzuse pretutindeni, în tot Parisul, chiar și în muzeul deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
frate-tău, Mirelo, că noi oricum o să vindem, și ea, bineînțeles c-o să vindem și-o să plecăm și noi cum pleacă băieții ăștia, și atunci o să fie bine pentru toți, iar Rafael că mie-mi spui cât de bine? 28. Bătrânelul ăla de un metru jumate, cu fața mică și cenușie, de maimuțică decrepită, Virgil Irimiciuc pe numele lui, dar căruia i se spunea maestrul Vergilius, poet la viața lui, autorul a cincisprezece plachete de versuri, era singurul cu niște zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
M-am apropiat de el ca să mă asigur că mai trăiește și apoi am ieșit să mai îmi fierb niște apă pentru ceai. În timp ce-mi sorbeam ceaiul, mi-am dat seama că începusem să-l îndrăgesc pe acest bătrânel aflat la un pas de moarte. Imediat după aceea s-a întors soția celuilalt pacient și m-a întrebat dacă totul este în ordine. I-am spus că n-au fost probleme și că soțul ei a dormit buștean. Midori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
descrieți cum ar fi arătat copiii, tinerii, adulții, bătrânii, dacă s-ar fi schimbat așa cum se schimbă natura sub influența anotimpurilor... Copiii cu bobocei de flori în loc de sprâncene, tineri acoperiți de frunze și radiind de soare, adulți în culorile toamnei, bătrânei cu țurțuri în barbă sau în vârfurile degetelor, etc. Armonia din natură a vorbit întotdeauna despre creatorul ei. Acest lucru nu avea cum să treacă neobservat de ochii vigilenți ai geniilor artistice. De aceea pe lângă om cel mai des întâlnit
Literatura si arta. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Marcuta Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2368]
-
evenimente la care să participe toți locuitorii sau măcar o parte, însă așa cum vom vedea în interviurile ce urmează, aceste sărbători sunt așteptate și întâmpinate cu multă bucurie și mult fast de fiecare în parte. M-am întâlnit cu un bătrânel ,cu numele Maftei Ion de 81 de ani și am avut plăcerea să discutăm despre Sfintele Sărbători. -Cum vă petreceți dumneavoastră sărbătoarea Crăciunului? Păi... obișnuiam să o petrecem împreună, în familie, dar după cum vedeți...sunt destul de bătrân și copii s-
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA CRASNA. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by ZLATAN RAEMA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2057]
-
ultimii, prefectul Andrei Boerescu și generalul Dadarlat, amândoi cu nevestele, venind direct de la Pitești și urmând să plece pe urmă de aici fiecare la moșia lui, unul la Rociu, celălalt la Humele, unde aveau să petreacă sărbătorile. Prefectul era un bătrânel mărunțel și rotofei cam de vârsta lui Miron, plin de viață și de vioiciune. Studiase odinioară medicina și chiar avea tăblița cu titlul pe zidul casei la Pitești, dar n-a practicat niciodată, simțind o repulsie fizică față de boli și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gazetar cu barbă impozantă, recoltând un succes de ilaritate, care-i făcu atâta plăcere, că pe urmă pufni de râs toată vremea până la sfârșitul ședinței, enervând lumea dimprejur. Deodată se făcu rumoare generală. Noul guvern intrase. Ședința începea. Primul-ministru, un bătrânel gârbovit, cu glas de văduvă necăjită, începu o cuvântare patetică, pomenind în fiece frază de "scumpa noastră țărișoară", "țărișoara noastră scumpă", "a noastră scumpă țărișoară", întrerupîndu-se deseori să-și usuce lacrimile de pe obraji și încheind cu "țărănimea rătăcită", "măsuri energice
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vreo 40 de kilometri de sat, unde avea apartament, așa cum se întâmplă cu mulți slujitori ai Domnului care au parohii prin sate, deși au case parohiale pe lângă biserici. Deci, preotul la oraș, enoriașii în sat. Preotul tânăr, îmi spune un bătrânel cu care mă întrețineam la vorbă, vine în sat doar la slujbele duminicale sau la alte slujbe ale sărbătorilor sfinte de peste an, la cununii religioase, botezuri și înmormântări sau la vreun parastas, ori cu moliftele cerute de anumite sărbători creștine
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
neutru, dar incomplet, poate... Mă rog, nici o informație nu poate fi luată așa, ca atare, fără rezerve, fără o doză de îndoială critică, fără să o rumegi puțin. Studentul ne-a lăsat să perorăm, fiindu-i evident că sîntem niște bătrînei simpatici, dar anacronici, depășiți de tehnică. Telefonul lui era un oracol care nu se înșală niciodată, căci este de ultimă generație. Am schimbat vorba și am discutat despre unele și altele, dar reveneam mereu la „rețea”. Ne gîndeam să mergem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
drumurile migrației, trimițînd, prin intermediul șoferilor, copiilor, soților sau cumnaților lor slană și brînză și alte lucruri d’ale gurii din gospodărie. „De cînd cu criza, trebuie să-i mai ajutăm și noi, cu ce avem pe lîngă casă”, explica un bătrînel ducînd în brațe un pachet bine legat cu sfoară. îmi suna teribil de cunoscut ! Desigur, contextul este cu totul altul, dar mecanismele gospodăriei difuze par a se fi adaptat și acestui tip diferit de criză și a fi renăscut astfel
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
rechem trecutul, sau să îmi modelez trecutul, sau să îl inventez, sau toate deodată, căci mă interesează numai să am un trecut, o serie de imagini care să fie sau să se substituie haosului de acum. Acum, de când ei, bieții bătrânei zăpăciți de neliniște, au observat la mine ceva ciudat (toată povestea cu acoperirea oglinzii și multe altele), de când mi-am exersat noile coarde vocale urlând la ei într-un acces de isterie, mă lasă-n pace, să zac aici, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
m-ar mistui. Și totuși, cât aș vrea acum să arunc măcar și o singură privire în oglindă! Nu o voi face însă decât când voi putea termina povestea asta care mă apasă. De multe ori, în timp ce scriam și scriam, bătrâneii mei au intrat șontâc-șontâc în cameră, sub pretextul că vor sa dea de mâncare la peștii din acvariu , să ia vreo casetă cu tot soiul de margele și se prefăceau că ștearg praful de pe mobilele stil și icoanele cu lujeri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-o în brațe, m-a întrebat dacă n-aș vrea să stăm puțin în camera ei. Am intrat amândoi în casă, unde, la televizorul din sufragerie, un TEMP 6 dintre primele apărute la noi, stăteau bunicii și mătușa Ginei, trei bătrânei înfășurați în pături și în lumina magică a ecranului pâlpâitor. Am spus bună seara și, condus de ea, am intrat în odaia ei. Mi-o aminteam atât de bine! De câteva ori o și visasem, camera aceea foarte înaltă, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
verandă, ascultând extaziată țipetele disperate ale unor chitare simulate electronic. Profesorul se înfurie. Muzica îi atârna și lui greu în picioare, dar de data asta nu mai ținu seama de fascinația ei. Se văzu, într-o clipă de luciditate, un bătrânel care și-a câștigat existența asemenea unui director de circ, expunând un monstru de coșmar curiozității publice. Simți brusc o ură intensă pentru cel care, la câțiva pași în noapte, dincolo de peluza de iarbă, îi răpea psihic nevasta, o recâștiga
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
jos pe un drum afară din oraș. M-am oprit numai la o baracă sărmană, unde o bătrână vindea limonada, pan și ardei: m-am oprit să beau ceva rece. Parcă m-a mângâiat întîlnirea aceea, căci i-am vorbit bătrânei în bengali, nu în hindusthană, cum s-ar fi cuvenit, și limba aceasta a Maitreyiei îmi era un adevărat balsam. Am ajuns pe la două jumătate la Belur-Math, după ce mă plouase doi kilometri și îmi udase hainele până la piele; am ajuns
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și o cârciumă care se cheamă „La trei șoareci orbi“. Apartamentul Dianei era plasat în apropiere de aceasta, pe o stradă liniștită, cu imobile de două etaje și terase. Se afla deasupra unei prăvălioare de pânzeturi irlandeze, în care un bătrânel despăturea ștergare mari, albe, pentru uzul rarilor mușterii. Perimetrul în care se învârtea acum George era presărat nu numai cu îmbrăcămintea Dianei, cu „corsetele“ ei și cu alte articole vestimentare pe care le călca în picioare, ci și cu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
De mare ajutor îmi este GPS-ul de pe telefonul meu Samsung, cu ajutorul căruia reușesc să ajung la o stradă ce duce spre Anglès. Ajuns pe stradă, nu știu cum să explic, dar am norocul să vină în întâmpinarea mea un bătrânel care mă întreabă dacă nu cumva m-am rătăcit și dacă nu am nevoie de ajutor pentru a regăsi drumul. Plăcut surprins de această întâlnire neașteptată, îi răspund că chiar așa stau lucrurile. Se duce imediat în curte (are o
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
urli la fiecare pas, nu-i nici o bucurie. La război, ca la război. Nu știi niciodată ce te așteaptă... Ceilalți din jur priveau la cei doi cu ochii dilatați, nepricepând nimic din cele ce își spuneau unul altuia. Doar un bătrânel zâmbea înțelegător. Apoi și eu am mâncat aceeași pâine ca și voi, în celălalt răzbel. Da’ Dumnezeu o avut grijă de mine și m-am întors acasă întreg - cum s-ar spune. Numai cu degetele de la un picior degerate - a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
răzbel. Da’ Dumnezeu o avut grijă de mine și m-am întors acasă întreg - cum s-ar spune. Numai cu degetele de la un picior degerate - a intrat în vorbă bătrânul. Ofițerul a privit curios la om. Fără nici un îndemn însă, bătrânelul a prins a povesti: Era iarnă. Și ce iarnă! Crăpau ouăle corbului de ger. Pe front era liniște. Chiar prea multă tăcere. Ce se gândesc cei de la comandament? Ia să trimitem noi vreo cinci flăcăi din grupul de cercetare în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]