981 matches
-
autobuzul a venit mai repede. Era plin de oameni, în general de bătrânei care se ciondăneau la fiecare stație, pentru că un bătrânel se ridica și cobora, altul se suia în locul lui, dar până să se așeze bătrânelul nou pe locul bătrânelului vechi, un alt bătrânel, care până atunci stătuse în picioare, ocupa locul, așa că noul bătrânel se trezea că n-are unde sta jos și venea la mine, să-i cedez locul. Eu eram destul de nervos de faptul că urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
repede. Era plin de oameni, în general de bătrânei care se ciondăneau la fiecare stație, pentru că un bătrânel se ridica și cobora, altul se suia în locul lui, dar până să se așeze bătrânelul nou pe locul bătrânelului vechi, un alt bătrânel, care până atunci stătuse în picioare, ocupa locul, așa că noul bătrânel se trezea că n-are unde sta jos și venea la mine, să-i cedez locul. Eu eram destul de nervos de faptul că urma să dau ochii cu Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ciondăneau la fiecare stație, pentru că un bătrânel se ridica și cobora, altul se suia în locul lui, dar până să se așeze bătrânelul nou pe locul bătrânelului vechi, un alt bătrânel, care până atunci stătuse în picioare, ocupa locul, așa că noul bătrânel se trezea că n-are unde sta jos și venea la mine, să-i cedez locul. Eu eram destul de nervos de faptul că urma să dau ochii cu Vasile și cu Olivia și cu fata lor mută de cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-i cedez locul. Eu eram destul de nervos de faptul că urma să dau ochii cu Vasile și cu Olivia și cu fata lor mută de cinci ani și eram gata să cedez, dar nu înainte de a mormăi una-alta. Și bătrânelul, departe de a fi surd, îmi capta fiecare cuvințel și se oftica, lua martori pentru nesimțirea mea (dar asta după ce se așeza, nu-i mai ajungea nici gestul meu de a mă ridica, voia să mă strivească de tot, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acum un alt obraz, zbârcit, misterios, plin de farmecul discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul de vechi și de mucegai care venea din curțile boltite și dărăpănate, unde dintre rufele albe întinse la uscat se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet, bălăngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. Tăcerea noastră era întreruptă doar de lătratul câinilor și de zgomotul propriilor pași pe trotuarele tăcute ale amiezilor de sfârșit de săptămână. Uneori ne
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
perete, printre tot felul de oale de diferite mărimi, zăresc și o cruce. Père Joseph își deschide rucsacul și scoate o cutie cu prăjiturele și una cu pliculețe de ceai. — Am venit să bem ceaiul împreună, îi spune Père Joseph bătrânei în franceză. Bătrâna dă din cap aprobator și îi face semn Chenei să pună de ceai. Are dinții din față rari și lungi ca niște lopeți și, chiar și când nu zâmbește, are foarte multe riduri pe față - trăsătură considerată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și de pur n-am auzit în viața mea. Play back, Mrs. Fischer! Nu uita unde te afli, în țara play back-ului și a miilor de fake-uri. În fine, prestația lui Mick Jagger a dat spectacolului nota de nebunie nu-numai-muzicală. „Bătrânelul“ acesta micuț și ubicuu, ca Diavolul, a alergat neîncetat dintr-o parte în alta a scenei, a dat din picioare, din trunchi, din piept, din cap, din toate segmentele corpului său ca un gumilastic. Cânta și alerga, alerga și cânta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
o biserică. Mai exact: o veche moschee cu minaretul dărâmat și cu inscripțiile din Coran acoperite de o tencuială care servește drept fundal pentru icoanele creștine care se mai deslușesc chiar și acum În interior. Lefty Îi dă o monedă bătrânei care vinde lumânări, aprinde una, o Înfige În nisip. Ia loc Într-o strană din spate. Și, la fel cum mama mea se va ruga pentru călăuzire Întru conceperea mea, Lefty Stephanides, unchiul meu Îndepărtat (printre altele), Își ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Valerie Rothschild, ambii În jur de șaptezeci de ani, Îi invitară pe Charlie, pe Desert Rose și pe Kitty În casă, Încântați să prezinte colecția lor de artă chineză contemporană Încă o dată, unor noi vizitatori. Erau un cuplu perfect de bătrânei care semănau unul cu celălalt, precum aceia care se țin de mână În reclamele la diamante. Josh, un bărbat foarte plăcut, părea să-și adore soția, cu care era Împreună de treizeci de ani, și avea și motive. Aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
în așteptarea orei nouă când trebuia să înceapă serviciul divin. - A fi îngrijit și servit de o fată frumoasă care te ajută să mori împăcat, asta e adevărata iubire la vârsta noastră, răspunsese Rudi resemnat. - Ai nevoie de o infirmieră, bătrânelule, îi spusese femeia surâzând. - A fi îndrăgostit, adăugase bărbatul știrb, asta cere multă energie. - Nu oricine se poate îndrăgosti, cei leneși n-au nici o șansă, explicase bărbatul cu ochelari pe frunte. - Și nici cei care cască tot timpul, adăugase știrbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și-i spusese râzând: - Cât de dragă îmi ești! Pierduse noțiunea de timp din cauza cuvintelor explozive pe care le auzise în gura altora, dar pe care nu le spusese nimănui. - Ești atât de ciudat, îi răspunsese Tua. Semeni cu un bătrânel care vinde cărți și obiecte curioase, se târăște pe străzi și vorbește o suedeză foarte personală. Mi-a dăruit cărți minunate, glumind mereu cum că ar vrea să se însoare cu mine! Acuma parcă văd în ochii tăi privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
clarificare despre propria lui identitate, ci pentru că el simțea că era necesar să-și formuleze gândurile în cuvinte. Repeta ca un elev de liceu în vederea examenelor: - Când ne-am întâlnit pentru prima oară, tu ai spus că îți amintesc de bătrânelul acela, Rudi. Că ai văzut sclipirea ochilor lui în privirea mea. Ei bine, eu nu sunt Natanael, ci mai degrabă bătrânul Rudi! Dar aceste cuvinte îndelung „exersate“ refuzaseră să iasă din gura lui Natanael când se întorsese acasă și dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care ciocuri mici și mari se băteau să le înhațe. Signor Fumo purta pantaloni scurți, din care ieșeau picioarele lui subțiri ce împreună cu pălăria mare îi dădeau aerul unei meduze. Văzut mai de aproape, era așa cum îl descrisese Franco: un bătrânel cu ochi de cicoare, slab, cu coșul pieptului plat, de parcă ar fi aparținut deja altei lumi, unde imponderabilitatea era o stare naturală. - Benvenuti, ne-a urat el, lăsând baltă păsările și îmbrățișându-ne unul după altul, prietenii lui Franco erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
rechem trecutul, sau să îmi modelez trecutul, sau să îl inventez, sau toate deodată, căci mă interesează numai să am un trecut, o serie de imagini care să fie sau să se substituie haosului de acum. Acum, de când ei, bieții bătrânei zăpăciți de neliniște, au observat la mine ceva ciudat (toată povestea cu acoperirea oglinzii și multe altele), de când mi-am exersat noile coarde vocale urlând la ei într-un acces de isterie, mă lasă-n pace, să zac aici, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
m-ar mistui. Și totuși, cât aș vrea acum să arunc măcar și o singură privire în oglindă! Nu o voi face însă decât când voi putea termina povestea asta care mă apasă. De multe ori, în timp ce scriam și scriam, bătrâneii mei au intrat șontâc-șontâc în cameră, sub pretextul că vor sa dea de mâncare la peștii din acvariu , să ia vreo casetă cu tot soiul de margele și se prefăceau că ștearg praful de pe mobilele stil și icoanele cu lujeri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-o în brațe, m-a întrebat dacă n-aș vrea să stăm puțin în camera ei. Am intrat amândoi în casă, unde, la televizorul din sufragerie, un TEMP 6 dintre primele apărute la noi, stăteau bunicii și mătușa Ginei, trei bătrânei înfășurați în pături și în lumina magică a ecranului pâlpâitor. Am spus bună seara și, condus de ea, am intrat în odaia ei. Mi-o aminteam atât de bine! De câteva ori o și visasem, camera aceea foarte înaltă, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
verandă, ascultând extaziată țipetele disperate ale unor chitare simulate electronic. Profesorul se înfurie. Muzica îi atârna și lui greu în picioare, dar de data asta nu mai ținu seama de fascinația ei. Se văzu, într-o clipă de luciditate, un bătrânel care și-a câștigat existența asemenea unui director de circ, expunând un monstru de coșmar curiozității publice. Simți brusc o ură intensă pentru cel care, la câțiva pași în noapte, dincolo de peluza de iarbă, îi răpea psihic nevasta, o recâștiga
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și-o să vină și la Stufstock - dacă îi arată cineva lui Mircea Toma articolul ăsta!), dar n-au călcat la George Michael, fiindcă e gay. Depeche Mode e o prostie, Marilyn Manson îi face să vomite, Alice Cooper e un bătrânel ce-ar trebui văzut, dac-o fi timp... Vă dați seama, Rolling Stones la București este, pentru acești oameni, finis coronat opus! Închei aici caracterizarea sumară a celor care s-au trezit cu fecioara libertății în brațe prea târziu ca să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
Căuș păstorește 26 de măicuțe. Între liturghii și rugăciuni, ele lucrează în atelierele de croitorie, scultpură, de litografiere a icoanelor, țesut covoare și de tâmplărie. La 95 de ani, maica Serafima Hăisan citește zilnic din Psaltire, fără ochelari. Îngenunchez în fața bătrânei pentru binecuvântare și, în timp ce mâinile ei blânde mă mângâie pe creștet, mă întreb ce caut eu păcătosul aici. “Simțim duhul și prezența Sfântului Ștefan cel Mare în tot ceea ce facem, iar, în unele împrejurări disperate, când nu întrezărim niciun sprijin
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
imperial.“ Lumea pe care o guverna acest împărat bătrânel și fragil pare, astăzi, multora, o lume de basm; poate chiar aspirația de „basm“ pe care Uniunea Europeană caută, cu greu, s-o realizeze. Un basm care poate începe chiar așa: „Un bătrânel iese pe poarta cetății pe care o stăpânea și este înconjurat de o mulțime de copii gălăgioși. Îi mângâie pe creștet pe copilași și le spune: Dragii mei, sunt tare obosit, povestea mea se va termina curând...“ Reproduc o notiță
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
el treceau o mulțime de neveste și copii. Apoi o străfulgerare - un tip blond, Într-o haină de piele Întoarsă, strecurîndu-se pe ușa toaletei pentru bărbați. Bud Își făcu drum cu coatele pînă acolo și intră. La pisoare erau doi bătrînei. Pe podeaua cabinei, pe sub ușă, se vedeau niște pantaloni de flanelă gri. Bud se lăsă pe vine, se uită și... bingo! - niște mîini pipăiau cu drag un purcoi de bijuterii. Babalîcii de la pisoare se Încheiară rapid la șlițuri și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lipsa milei). Te întrebi la ce i-a folosit cititul miilor de cărți dacă n-a putut înțelege gestul lui Vulcănescu. Și cum i-au putut înghiți discipolii, și de ce, atâtea stupidități. Totul e însă mult mai complicat, căci grotescul bătrâneilor de tipul Țuțea sau Noica este urmarea unei tragedii interne într-o mare tragedie istorică. Heidegger însuși ar fi fost în alte condiții [...] un astfel de biet tataie excentric, îndesîndu-și basca până la sprâncene și exersîndu-și prin cârciumi maieutica." Am de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
total inadecvat ― ca mijloc de a evalua o performanță culturală. "Stupiditățile" rostite de Noica la Păltiniș și "înghițite de discipolii lui" nu fac parte din opera lui Noica. Și atunci, dacă așa stau lucrurile, la ce răspund cuvinte ca "grotescul bătrâneilor de tip [...] Noica", "biet tataie excentric" etc? Faptul că un filozof poartă basc, că e grotesc, tataie sau excentric nu are nici cea mai mică relevanță pentru filozofia lui. Și Kant era grotesc, și Wittgenstein era excentric. Ei și? De unde
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
scuipi o sămânță pe jos. 20 iunie Recitesc nota precedentă și alte câteva lucruri îmi sar în ochi. Aceeași rămânere în exterioritate în alăturarea lui Țuțea și Noica. Dincolo de faptul că erau apropiați ca vârstă, descinzând amândoi din "interbelic" (așadar "bătrînei" și "tataie"), nimic nu-i leagă: Țuțea era un "personaj", un cabotin de geniu dotat cu o oralitate prodigioasă, dar incapabil să scrie o pagină coerentă. De pe urma lui au rămas "322 de vorbe memorabile" și admirația înduioșată a lui Cioran
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acestei părți uitate a orașului. Dar și această Întîlnire a fost un prilej de Întristare; mai bine că Julius n-a acceptat invitația la sirop, fiindcă Îi era puțin greață și În afară de asta străinul mergea cu capul În pămînt. Numai bătrînelul era Încîntat. Și rămase cu zîmbetul pe buze cînd ei Începură să coboare printre pietre, Îndepărtîndu-se spre rîu. Rămase acolo singur cu amintirile lui și cu zîmbetul pe buze și atît de Încîntat de vizita lor, Încît după cîteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]