707 matches
-
Cuciureanu, Legenda Mărțișorului, de Olga Jucan, Spre luminile altei vieți: G. Topârceanu, de L. Clocotici), recenzii (Întoarcerea în timp, de Ionel Teodoreanu (E. Manoliu), Catarge de de Papatanasiu (L. Clocotici), Folclor din Bucovina (Cântec de dor, Cântec de înstrăinare, Cîntec bătrânesc, strigături, bocete), Folklor din Moldova (Doină de dor, Încheieri de scrisori), obiceiuri etc. Mai cuprindea: jocuri și șarade, cuvinte de dezlegat, silabe amestecate. Numărul următor se înscrie pe aceleași coordonate ale seriozității scrisului; deosebit de poezie și proză, publica o scenetă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pentru a nu mă indispune de ceea ce puteam să văd/să trăiesc acolo. Mă mulțumesc cu comentariile lui Andrei Bodiu și ale lui Richard Wagner, care au vizitat oferta „republicii”. Lor le-a plăcut, mai ales lui Wagner... O casă bătrânească, în care se cânta la o orgă electronică și la fluier. Gazdele - niște tineri simpatici și foarte amabili. Era și o cramă (Andrei Bodiu a spus „pivniță”), în care se putea bea vin de la butoi sau din colecțiile de licori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
trăsături energice, frumoasă odinioară, foarte pătrunzătoare și inteligentă acum. Cu ochi ascuțiți ne privește, se tângue că e bolnavă și din una în alta începe a vorbi mult, mult și repede, despre lucruri felurite, din care este un fel de bătrânească și solidă filosofie practică pe care călugărița aceasta pătrunzătoare n-a putut s-o învețe decât în lumea mănăstirei ei căci viață lumească n-a dus: acolo în mînăstire de mică copilă a crescut -, o filosofie practică care nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-și numele în Vasile Penu. Rupând legăturile cu familia sa, Alexandru Iliescu și-a abandonat propriul fiu, născut la 3 martie 1930, căruia i-a pus numele de botez, Ion. Bunicii paterni l-au crescut pe Ion Iliescu, în casa bătrânească de pe Ion Heliade Rădulescu, nr 8, din Oltenița. Între timp, Ion Iliescu va mai avea încă trei frați: Crișan, Eugen și Mihai. Viașa aventuroasă a tatălui său, muncitor ceferist, dar și agitator în slujba Moscovei și a Kominternului, lăsat amprente
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o odăiță ori două în care să locuiască în casa bisericei Mavrogheni. Și am vorbit cu el aproape o jumătate de zi. Întâi mi-a spus că-i fericit că s-a întâlnit cu mine, că umblu în portul național bătrânesc, ca din vechime și încălțat cu opinci. Și că azi am bucuria cea mare că m-am întâlnit cu dta. Și-mi mai ești drag că pe lângă portul național cel frumos vorbești și curat moldovenește și nu întrebuințezi nici o vorbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
încălțat cu opinci. Și că azi am bucuria cea mare că m-am întâlnit cu dta. Și-mi mai ești drag că pe lângă portul național cel frumos vorbești și curat moldovenește și nu întrebuințezi nici o vorbă străină, ci numai cuvinte bătrânești, moldovenești și românești. Și iată ce mi-a spus Simion Mehedinți despre N. Iorga: Într-un an eu și cu Iorga am fost trimiși la Berlin să mai învățăm cu cheltuiala țărei. Eu m-am dus singur, iar Neculai Iorga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
liniștiți și încrezători în convingerea că, oricât ar mai ține și orice s-ar mai întâmpla, sfârșitul este al nostru. Nu se mai îndoiește nimeni, nici tu, mamă dragă... Clemenceau pare că a luat lucrurile în mână cu o energie... bătrânească, deoarece numai bătrânii sunt energici acum... Mamă dragă, acum un an credeam că va mai ține cel mult un an și că vom fi cu toții. Trebuie însă să mai răbdăm un an, dar de rândul acesta sunt sigură că nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
unii cu alții. În fiecare toamnă, după ce-și umpleau coșerile și hambarile cu pâne23, ei se vizitau pe la moșiile lor; ziua făceau vânaturi, sara stăteau la masă cu lăutari care le cântau pe gâtul scripcei cântece de cele lungi bătrânești ce-i gâdileau la inimă, și așa o duceau într-o petrecere până-n iarnă de la moșie la moșie, de vuiau satele și pădurile de cheful boieresc. Erau primitive, barbare, dacă vreți acele vremi, pe când pentru câțiva stupi de miere se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
zise el. Eu sunt Barbu Lăutarul Starostele și cobzarul, Ce-am cântat pe la domnii Și la mândre cununii. Cânta Barbu, cânta parcă n-avea capul înzăpădit de ani. Degetele lui scoteau din strune sunete vii care, întovărășite de glasul lui bătrânesc, deșteptau amintiri din alte timpuri; iar noi, însuflețiți, amețiți pot zice de căldura vinului și a cântecului, strigam: Trage!... Barbule!... Trage!... Să sune văile, să tremure codrul, să salte pietrele! Și Barbu trăgea în adevăr, de ne tăia curmeziș la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
frumos de văzut cadrul încunjurător de verdeață prin spărturile căruia se întrezăreau dealurile păduratice ale Iașului, împodobite cu monastiri vechi, istorice, foste cetăți de apărare, rămășiți și aceste din timpuri apuse și care se împărecheau așa de bine cu cântecul bătrânesc. Iată că în momentul când el cânta mai cu foc, Buiucliu și Burada se ridicară iute de pe scaunele lor, înșfăcară câte o vioară din mâinile lăutarilor și așezați unul la dreapta și celălalt la stânga lui Barbu începură să cânte împreună cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din mult adoratele basme populare. Lumina toropită și cadrilată ce intra prin ferestre mă anunța venirea mult așteptatei seri, momentul magic al fiecărei zile, în care glasul bunicii da viață haiducilor și zmeilor spre desfătarea imaginației mele. În acea căsuță bătrânească eu am văzut întâia oară lumina zilei, după care am fost îmbrăcată cu cămașa de noapte brodată a bunicii. Ea credea în superstiția ce zice că iubire eternă va fi purtată de copil pentru cel a cărui îmbrăcăminte a purtat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
De pe malurile boroaielor începeau câmpurile oamenilor, presărate cu fel de fel de culturi de grâu, porumb, cartofi și floarea-soarelui. Eu nu făceam decât să alerg bucuroasă prin ele și să culeg buchete interminabile de flori și apoi să împodobesc casa bătrânească cu ele. Tătăneasa, piciorul cocoșului, roinița, neghina, maci, albăstrele și mai ales sânziene când se apropia 24 iunie le așezam pe la geamuri, deasupra ușii și prin toate vazele, spre groaza bunicului. Bunicile noastre spuneau că de Sânziene fetele trebuiau să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Cleveland cu dolari greu munciți, cum și verișoara Bucura, Întoarsă din Pampas cu Andrei, papagalul care ne alunga la fel ca pe ulii, pe spanio lește: correr, correr! Când le-am pus odată gramofonul să le cânte În ograda casei bătrânești, din[tre] plăcile bune pe care le aveam ce credeți că le-a plăcut mai mult neamurilor mele de femei În opinci și cu mâna la gură?... Menuetul de Beethoven! Alte știri privind arborele meu genealogic dinspre ramura mamii n-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de până atunci și punând pe gânduri prietenii mei de odaie, rămași acum de capul lor și trebuind să apuce care Încotro, cu micul lor calabalâc, ca să facă loc tinerilor Însurăței cu foaie de zestre la mână și cu mobila bătrânească adusă tocmai de la Iași. Printre care era și un „primus“, din care aveau să iasă, ca În minunea de la Cana, plachiile de crap, iepuri à la grecque și poale-n brâu moldovenești, cum și atâtea alte bunătăți care m-au
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în fiecare noapte, de când au silit-o să-și lase agoniseala și să trăiască între pereții ăștia fără suflet, visa unul și același lucru: visa vechea sa casă, mai precis se visa pe sine, în copilărie, la poartă, în fața casei bătrânești, într-o zi de Paști, era îmbrăcată în straie de sărbătoare, ședea pe banca de lemn și se uita cum coboară flăcăii gătiți și ei pe ulița în pantă, pavată cu pietre de râu. Asta visa mereu. Atunci tatei i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ținea atâta timp o pricină din copilărie. La Rășcanu, care făcea microchirurgie, pricina se explica întru câtva. Rășcanu nu numai că fusese atras de operațiile la microscop, dar tot ce era mic părea să-i priască. Și casa, care era bătrânească și pitică, și cățeii de câte două kile fiecare, și soția, care chiar și când purta tocuri era mărunțică și se pierdea printre elevi. Rășcanu nu s-a mirat deloc când, sunând la poarta „vilei muncitorești“ în care locuiau odinioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
parte inseparabilă a operei de construcție socialistă, a formării omului nou“, Era socialistă, 10 aprilie 1988) PETRESCU Florin Chemarea Glasului Patriei de la Pankov (nota V. I.) „Nu-ți mai spun nimic ponoare, lanuri unde pâinea coace, glasul tânăr de tractoare, bătrâneștile cerdace? Nu-ți tresare oare-n sânge, cu acorduri lungi și vii, coarda dorului ce plânge sub arcuș de pribegii? Ai lăsat țara desculță, înglodată-n umilință, cu pestelcă sărăcuță și c-o singură catrință, o găsești împodobită cu avuturi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
masă și taburete pentru gazdă și oaspeți. Fina, dăscăliță și ea, pensionară, a predat matematica pe care acum o folosește doar la număratul păsărilor, ouălor, firelor de răsad și al paharelor cu care soțul își potolește ocazional arșița interioară. Casa bătrânească în care fina mea s-a născut și a crescut a căpătat o înfățișare tinerească după ce proaspeții pensionari au părăsit orașul și s-au mutat în ea, coborând pe pământ, după exprimarea lor. Au investit o sumă frumușică pentru mobila
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în lemn de tei. Expoziția a avut loc la Muzeul Satului din Timișoara, vernisajul fiind prezentat de criticul de artă Deliu Petroiu, un ilustru om de cultură și cunoscător al artei naive. Totul era așezat cu grijă într-o casă bătrânească, ce fusese cândva locașul unui țăran bănățean simplu ce clădise cu mâinile și sudoarea frunții cele două camere; încăperi destul de mari, ce aveau să se transforme pentru moment într-o adevărată galerie în care fantezia artistului naiv de a zugrăvii
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
edax rerum... (Timpul care distruge totul). Am vorbit numai despre tine, despre iubirea și înțelegerea noastră adâncă; în cameră plutea, pe când vorbea, un aer de grație vetustă; se lămurea estompat, prăfuit, o viață, o altă viață, pierdută, ca toate viețile bătrânești. Gândul meu se rupea din vraja camerei parcă uitată și zăvorâtă de un veac și venea viu și cald spre tine; dar în mine somnola un crâmpei de viață uitat, iubit și trist. Era călduț, bătrânesc și uitat și eu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pierdută, ca toate viețile bătrânești. Gândul meu se rupea din vraja camerei parcă uitată și zăvorâtă de un veac și venea viu și cald spre tine; dar în mine somnola un crâmpei de viață uitat, iubit și trist. Era călduț, bătrânesc și uitat și eu eram toropită de căldură, de amintiri și atracție spre batrânețea ce parcă mă prindea ușor-ușor. Când a venit porția de mâncare modestă și a apărut ca în basm o măsuță mică, curată, cu un rond de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
era regulamentarul Gheorghe Bibescu. Într-adevăr, Mircea Ciobanul a intrat În București pentru prima dată În ianuarie 1545. La punctul „b” se cerea de-a binelea eliminarea unor replici pe marginea unui cântec al marelui Barbu Lăutaru: „Hei... CÎntecele noastre bătrînești se schimonosesc și lăutarii mor de foame... Dragă cobzișoară... Bune zile am petrecut amîndoi... Dar acum ne-a venit și nouă rîndul de ducă cu cele mai multe obiceiuri vechi ale țării... Dar poate tot o veni vremea cînd cîntecele noastre bătrînești
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
bătrînești se schimonosesc și lăutarii mor de foame... Dragă cobzișoară... Bune zile am petrecut amîndoi... Dar acum ne-a venit și nouă rîndul de ducă cu cele mai multe obiceiuri vechi ale țării... Dar poate tot o veni vremea cînd cîntecele noastre bătrînești or fi iar la loc de cinste (subl. În orig.)”. Cel mai probabil, motivul rășluirii acestor adevăruri deranjante va fi fost promovarea subculturii specifice erei comuniste În timpul căreia creatorii erau obligați să compună numai texte care să reflecte viața
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mai mare, trecuse de paisprezece ani, apucă cu grijă oala cu două torți plină cu lapte, Mihăiță țopăind înaintea ei deschise ușa apoi portița dinspre drum și porniră la de al pe lângă gardurile înalte și văruite. Ajunși la poarta casei bătrânești, Mihăiță o deschise și intrară în ogradă. El aruncă o privire spre cireș să vadă dacă nu au mai rămas ceva fructe neculese dar nu zări decât frunze și ramuri rupte, simținduse și el oarecum vinovat de acest lucru. Mergând
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la notar, stai de vorbă cu el și-l rogi să vină în sat, până la mine. Vii și tu cu Maria și să facem actele așa cum am hotărât. A doua zi lucrurile s-au desfășurat așa cum le stabiliseră în casa bătrânească, actele au fost oficializate în scurtă vreme, dar norii necazurilor se adunaseră la orizont amenințând să se prefacă în furtună. Ruxanda fiind din ce în ce mai vlăguită de boală, în scurtă vreme a răposat. Fetele ei, speriate că ar fi avut o boală
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]