871 matches
-
-n portofoliu) Na! NIȚĂ (supărat) Cuconașule... las' pe altă dată... acu nu! Când eu te-am purtat pe brațe, nici atâta bucurie nu vrei să-mi lași... Pare că ți-aș fi spus bine-ai venit numai ca să-mi dai bacșiș! [ȘTEFAN] Nu... dar... N[IȚĂ] Și ai crescut mare... adică, să nu fie cu supărare... da' te-ai făcut cam bătrânior... te-ai nins devreme. [ȘTEFAN] Nins zău!... Da' la cine ești, Niță, acu... Cu cine-ai venit?... Când erai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să fiu tristă. [NIȚĂ] (apart) Las' că-i fac eu acuș o bucurie. (tare) Duduie... adecă să fie cu iertăciune... da' eu dacă-s cu chef... apoi nu-s eu de vină... Dac-ai ști mata cine mi-a dat bacșiș?... [EMMA] (negîndind la ceea ce zice) Alecu?... [NIȚĂ] Nu. [EMMA] Nu el? Cine dar? Cine te mai cunoaște pe-aici? [NIȚĂ] Unul care-a venit aicea! (ap[art] ) De cocoana ceea neagră nu-i mai spun nimica... poate că.... [EMMA] (surîzînd
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pacoste mai sînteți, se gîndește, greu o mai scoate omul la capăt cu dumneavoastră! Coborînd din taximetrul care îl purtase de-a lungul și de-a latul Bucureștiului mai bine de două ore, Roja îi mulțumește șoferului lăsîndu i un bacșiș gras, era soare strălucitor afară cînd m-am urcat la matale în mașină, îi spune pășind la marginea trotuarului într-o băltoacă, și uite acum ce belea, se plînge ridicîndu-și privirea printre stropii mărunți de ploaie către ferestrele blocului Ciclop
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
merita oare să te mai sacrifici? Mai gîndește-te încă o dată bine cu ce poți și cu ce nu poți fi de acord din toate astea dacă nu vrei să mori tot poștaș, să depinzi în continuare de tot felul de bacșișuri și comisioane dubioase, să fii jucărioara femeilor singure și disperate. — Trebuie să înțelegi că n-am avut încoto, zise Poștașul, îi puneam pe masă toate scrisorile lui Milițică, nu puteam să le triez înainte. Și-ar fi dat seama dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tunse. Mi-am zărit mașina parcată pe carosabil, dar nu era nici urmă de Inge. Neliniștit, am căutat-o cu privirea prin preajmă, În timp ce așteptam să mi se dea restul. Simțind că ceva era În neregulă, am dat mai mult bacșiș, ceea ce-l făcu pe șofer să mă Întrebe dacă vreau să mă aștepte. Am clătinat din cap În semn că nu și apoi am coborât și m-am tras Înapoi, În timp ce șoferul a pornit mai departe. Am mers spre mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pentru lipsa de punctualitate, dar imediat a trecut la o conversație normală, ca Între colegi care nu se văzuseră o vreme. În timp ce număra banii, poștașul Își povestea necazurile de familie. MRP, atent la poveste, i-a lăsat, am Înțeles, un bacșiș mare. Am ieșit din nou pe strada Însorită. Se uita după femei. Îl ațâțau minijupele. Auzisem câte ceva despre cele cinci neveste, despre priapismul și nevrozele sale. L-am Însoțit apoi la Gazeta literară. În frumoasa clădire de pe bulevardul Ana Ipătescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Cu trei ani mai În vârstă, corifeul Liceului «Gheorghe Lazăr» vorbea latina! La bacalaureat uluise comisia, făcând conversație În latinește cu profesorul de latină. Era din familie săracă, Își câștigase existența dând meditații la matematică și franceză, dar și din «bacșișul» obținut zilnic de la mușterii localului «Veneția» de membrii orchestrei de jazz «Disonanțe În ritm» - Puiu fiind la baterie. El mi-a adus Manifestul Partidului Comunist, versiunea originală, certându-mă că eu, neamț, nu citisem Încă cel mai grandios text scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
la ținta om și la ținta „vacă”, adică om În picioare. Pe urmă te duci la serviciul tău de la poștă. Lucrezi la ghișeul „recomandate”. Uneori vine chiar Ambasadorul Greciei În persoană ca să pună scrisori. Vine și astăzi și Îți lasă bacșiș cinci lei. Până seara bați ștampile pe scrisori și scrii În chitanțier până te doare mâna. Pleci acasă cu vreo șapte lei În buzunar, nivelul bunăstării tale materiale s-a mai ridicat, fără a pune la socoteală și leafa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de unde mă așteptam mai puțin, ca o avalanșă în august. Probabil eram convinsă că posed ceva puteri magice și-i puteam pudra pe toți cei din jur cu praf de fericire. Lisa fusese atât de mișcată, că a lăsat un bacșiș de 5% la restaurant, pentru prima oară în viață. Maria era atât de amorezată de noul bărbat pe care eu i-l găsisem, că era aproape bucuroasă să mă acopere. În două zile urma să merg la Selsey cu Ed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
turcul lui pe care-l plătește ca să-l apere dacă... La Istanbul orice poate fi cumpărat, cinste, suflet, viață, onoruri, orice. Totul e să știi cui să dai banii și când. Și fiecare grec a deprins de mic arta plătirii bacșișului. Crezi că ar renunța ușor la asta? Lupta cinstită nu i-ar speria? Femeia ridică privirea și-l observă atentă pe spătar. Încărunțise. Barba era aproape albă, dar contrasta cu sprâncenele negre, arcuite, și-l făcea și mai distins. El
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fel de greață și și putea număra clar bătăile inimii în fundul urechilor. — Să ne înțelegem, neică Dinule, eu n-am văzut niciodată hârtia asta, niciodată, înțelegi? Acum glasul spătarului deveni țipat și spart. Niciodată, înțelegi, niciodată! Când mita și vânzările, bacșișul cum spun ei, mănâncă împărăția otomanilor cât pe ce s-o piardă, când lefurile ienicerilor și akingiilor se rătăcesc prin buzunarele adânci ale slujbașilor turci și greci și nu ajung cu lunile la ostașii sultanului, de se răscoală gărzile din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la ostașii sultanului, de se răscoală gărzile din Stambul și schimbă vizirii ba chiar și pe preaînaltul stăpân al mărilor și continentelor, fiecare cum urcă treptele seraiului se jură pe Coran și pe sabia lui Ali să stârpească hoția și bacșișul. Hârtia asta, neică Dinule, dacă ajunge la Poartă, mulți dregători or să cadă, iar cei care or să rămână pe cei care au adus-o sau doar au văzut-o or să-i scurteze de-un cap... De vodă nici
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
treilea câștigă. După câte știu, Mihai Racoviță, cumnatul Cantemireștilor, deși ostatic la Istanbul, stă gata, gata să vină domn aci. Stolnicului nu-i plăcură deloc cele două intervenții ale rudelor sale, nici cea a nepotului Constantin Știrbei relativ la darurile și bacșișurile care trebuiau date demnitarilor otomani, nici cea a fratelui său Mihai care, atrăgând atenția asupra intrigilor ce le țeseau diverșii așa-ziși pretendenți la domnie, părea că dorea să minimalizeze iminența întoarcerii Brâncovenilor în cazul în care își vor dovedi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
evrei din Fanar. Cine îi băgase în cap lui Damad Ali că, dacă îi va confisca averea, împărăția sultanului va putea obține mai mult decât i se oferea anual de bună voie prin haraci, dări fel de fel, cadouri și bacșișuri? Era o amăgire, pentru că averea Brâncovenilor consta în imensele lor moșii, în herghelii și turme pe care marele vizir nu le putea confisca. Aurul Brâncovenilor a existat, dar niciodată atât cât se credea acum la Istanbul. Stolnicul l-a trimis
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
felu’ unu, și pe urmă un grătar de mici, și dup-o juma’ de oră iar îi e foame. Venise Mărgărit cu halbele și le aranja pe masă în fața fiecăruia cu o meticulozitate exagerată, ca un ospătar sperând la un bacșiș. — Mai bine de Mărgărit, făcu nea Ghețu, că se hrănește doar cu bere și rom și uite-l că-i ca sârma. Se întoarse spre Rafael: ca mâine te văz și pe tine-așa. Știi... parcă te-aș ști din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
străbate o lungă alee de castani, oprind silențios în fața intrării casei somptuoase, cu două nivele, construită în stilul anilor 1890, cu ziduri bogat ornamentate și antablamente opulente. Ai condus perfect, spune Marius. Adaugă la mulțumirea din glasul său și un bacșiș generos. Zâmbetul larg al șoferului descoperă niște dinții galbeni și rari care conferă feței umane un aer cabalin. Mașina pornește să ruleze cu viteză și dispare așa repede de parcă nici nu fusese acolo. Chiar înainte să apuce inelul mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și pe proaspăta lui soție. ― N-o să-i spui nimic? ― Asta nu-i mare lucru, râse Lina. Nici nu mă ascultă. Sourmelina insistă să cheme un hamal care să le care bagajele la mașină: un Packard negru-maroniu. Îi dădu un bacșiș și se urcă la volan, atrăgând privirile. În 1922 șoferițele Încă mai erau o priveliște scandaloasă. După ce Își puse portțigaretul pe bord, trase șocul, așteptă cele cinci secunde necesare și apăsă butonul de contact. Capota de tablă a mașinii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dimineața, cu un personal nou, format din doi angajați: Eleni Papanikolas, Îmbrăcată cu o uniformă de chelneriță pe care și-o cumpărase din banii proprii, și soțul ei, Jimmy, bucătarul pentru minuturi. ― Ține minte, Eleni, muncești În primul rând pentru bacșișuri, spuse Milton pe un ton mobilizator. Așa că zâmbește. ― Cui? Întrebă Eleni. În ciuda garoafelor roșii din vaze, care Împodobeau fiecare masă, În ciuda meniurilor, a cutiilor de chibrituri și a șervețelelor cu dungi de zebră, Casa Zebrei Însăși era pustie. ― Bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe ei înșiși ca principi reformiști, promovând un fel de iluminism oriental, domnitorii fanarioți au adus pentru prima dată în țările române atmosfera levantină de la sudul Dunării, care mai târziu a fost socotită vinovată de toate nenorocirile poporului român. Mita, bacșișul, taclaua leneșă, justiția coruptă, zeflemeaua superficială sânt și astăzi socotite de români moșteniri fanariote. La sfârșitul secolului trecut poetul național Mihai Eminescu, fondatorul doctrinei naționaliste românești, constata cu amărăciune discrepanța dintre demagogia patriotică a clasei politice și realitatea ei balcanizată
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Matthew și Roy. Și știți cam cât câștigă pe lună unul dintre cei mai buni doctori din Havana? continuă ea. — Nu, zise Hines. 200 de dolari? — 27. — Uau! exclamă Matthew. Adică aproape cât dai aici pe două cocteiluri și-un bacșiș. De unde știi toate astea? Întrebă Hines. — Am citit un articol interesant despre Cuba În New York Times, săptămâna trecută. — Deci ești din New York? Întrebă Hines. Matthew se uită mulțumit la noua sa descoperire și se hotărî să o prezinte, În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Ești imposibilă, m-ai terminat cu ideile tale, chicoti Diane. Dar veselia Îi pieri când veni nota de plată. Dintr-un motiv necunoscut, ospătarul așeză nota mai aproape de Kitty, iar Diane sări jignită. — Să nu care cumva să-i lași bacșiș, a fost groaznic de nepoliticos. Dar ce-a făcut? Întrebă Kitty, care nu observase unde fusese plasată nota de plată. — E rasist, n-ai văzut? — Nu, ce-a făcut? — A pus nota mai aproape de tine. Ca și când eu n-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu toții că suntem perfecți, minunați, Încerc să nu mă las orbită de clișeele astea care să-mi sporească Încrederea În mine. Diane, Încă furioasă, o rugă pe Kitty să scrie pe nota de plată că ospătarii de acolo nu meritau bacșiș, iar asta o binedispuse În asemenea măsură, Încât o luă pe Kitty la plimbare pe Mulholland Drive, unul din locurile ei preferate. Plouase În noaptea care trecuse, iar acum cerul era senin și de un albastru perfect, ca În filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
că corupția se generalizase și muncitorii fumau, beau și palavrageau. Ca să supraviețuiești, trebuia să furi și să faci troc cu ce furai de la întreprindere. Țăranul fură de la CAP, IAS, muncitorul din fabrica și ca să mai câștige făcea ciubuc. Vânzătoarele primeau bacșiș, ca să îți dea prin spate lapte, unt, carne. Cine avea relații, lua de la cantină, gospodăria de partid, magazinele speciale și valută cu ajutorul studenților străini. Dacă nu te băgai că păduchele în față, nu exagerai și îți țineai gura închisă, aveai
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
Matei, el crede sincer că veniturile și poziția înaltă a cunoștințelor sale îl ridică grozav în ochii mei. Turuindu-mi toate acestea cu un orgoliu lenevos și amintindu-mi cât de greu a făcut el rost de bilet și ce bacșiș a trebuit să plătească, Stein se apleca spre mine și-și fixa unghia îngrijită a degetului său mare, alb și lăbărțat pe prețul biletului. Ajuns aici, tăcea și, mutându-mi, prin această tăcere, privirea dinspre bilet spre sine, își desfăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
știa pe părintele Gherasim. Slujea la Catedrala din Cartierul Latin. Îi dădu și adresa, 9 Bis Rue Jean de Beauvois, în apropiere de Sorbona. Îi mai spuse că părintele e un bătrân cam ciudat, cu toane... Mulțumi, plăti cu un bacșiș consistent "domnului Costel" pentru informațiile oferite. A doua zi, pe la 10, era la catedrală, un edificiu impozant, cam încorsetat între imobilele vecine. Intră în biserica pustie la acel ceas, admiră altarul, cu icoane de preț... Citise la intrare un scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]