4,386 matches
-
intrigat, nemaiînțelegând nimic. Se pomeni făcând drumul îndărăt după ea: De ce te superi? N-am vrut să te supăr. Nici eu, crede-mă, se dezvinovăți ea. Atunci ce facem? Nu mergem? Vreau să văd și eu balul ăsta. Dacă-i bal, bal să fie! Aș avea poftă de dans. Foarte bine! Du-te! Bine, dar singur... Cum să intru? Du-te cu Irina! Păi da. La asta mă gândeam... De frate-tu nu ți-e dor? Ce-ntrebare! Mi-e dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nemaiînțelegând nimic. Se pomeni făcând drumul îndărăt după ea: De ce te superi? N-am vrut să te supăr. Nici eu, crede-mă, se dezvinovăți ea. Atunci ce facem? Nu mergem? Vreau să văd și eu balul ăsta. Dacă-i bal, bal să fie! Aș avea poftă de dans. Foarte bine! Du-te! Bine, dar singur... Cum să intru? Du-te cu Irina! Păi da. La asta mă gândeam... De frate-tu nu ți-e dor? Ce-ntrebare! Mi-e dor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nădușeala, și-și desfăcu brațele vânturându-le prin aer, vrând să se prindă de ceva. Ah, Doamne! Și eu stau și-mi prăpădesc vremea de pomană! Căută cu privirile dezorientată împrejur, neștiind încotro s-o pornească. L-a văzut la bal. Hei, madam! strigă Invalidul din fundul hardughiei, privind pe deasupra ziarului. Ce-mi complotați acolo? Intrați înăuntru. Ia să te văd, domniță, se adresă el Cerboaicei și bocăni nerăbdător cu bontul de lemn în tejghea. Ți-a priit noaptea? Ai dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Mica 870; Letea 700; S.T.B. 1 410; Consolidada trei la sută, una mie nouă sute treizeci și cinci virgulă treizeci... Lasă-te de iordane! se ofuscă plutonierul. De păsărelele din colivie te-am întrebat. Nu le-am auzit întorcându-se. Au fost la bal as-noapte. Așa-i că da! Bine zici! se bătu peste frunte plutonierul. A fost chiolhan mare la Prefectură... Pentru o clipă, plutonierul amuți, aprins ca un curcan, gata să plesnească, apoi își reveni și se strâmbă caraghios, făcându-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
doamnele astea cu pielea fină, lenevesc pănă la zece-n pat, să-și întrețină tenul. Dă-i drumul! Nu-i acasă, îngăimă bătrâna, nesigur. Nu-i, hm! făcu plutonierul, gânditor. N-ai să zici c-a fost și ea la bal! Poate-o fi fost! șopti în doi peri bătrâna, și continuă să se târască pe jos, printre mese și picioarele jandarmilor, storcând cârpa între degete, să nu i se vadă tremurul mâinilor. Păi, ziceai că nu-i din alea... Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
acelea căutându-i buzele. Închise ochii, fulgerată o clipă ca de-o arsură. Știa că dacă el ar mai fi vrut... Cum ai ajuns aici? Te-am căutat la Prefectură. M-am întâlnit astă-noapte cu Tom. Știu. Ai dat un bal, spuse ea. Tot orașul vorbește. Orașul ar face mai bine să-și vadă de-ale lui... Unde-i? întrebă Mama. Ne-am despărțit târziu. Nu mai e în oraș. Dar unde-i? Unde-i? S-a spart frontul, doamnă. Greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lume, spuse ea repede cu privirile în altă parte. Nu mai voiam să vă inoportunăm și noi... Lăsați-mi adresa. Când îl întâlnesc, îi comunic eu să vă caute. Dar cum ați aflat de petrecerea de adio... în sfârșit, de bal, dacă vrei să-i spui așa. Nemții trebuiau să plece c-o impresie bună de la noi. Nu mă interesează ce spune orașul, mă interesează ca orașul să nu simtă represaliile foștilor aliați. Într-o zi am să-ți argumentez detaliat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
un tip manierat, inteligent, cu studii la Saint-Cyr. Mi-am dat seama că au de gând să se retragă, pentru că i-am văzut că umblă după vite, și pe urmă am și eu informațiile mele. De asta am dat acel bal. Am dat un bal în cinstea generalului și am avut o lungă convorbire cu el. "Am auzit că ne părăsiți, domnule general", i-am spus. "N-o să-mi spui că arborați steaguri îndoliate după noi", mi-a replicat vexat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu studii la Saint-Cyr. Mi-am dat seama că au de gând să se retragă, pentru că i-am văzut că umblă după vite, și pe urmă am și eu informațiile mele. De asta am dat acel bal. Am dat un bal în cinstea generalului și am avut o lungă convorbire cu el. "Am auzit că ne părăsiți, domnule general", i-am spus. "N-o să-mi spui că arborați steaguri îndoliate după noi", mi-a replicat vexat de politețea mea exagerată, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nu se mișcă. Nici nu tresări. I se păru slăbit, îmbătrânit poate din pricina bărbii țepoase -, îmbrăcat neglijent, dar în același costum, în aceeași tunică fără decorații cu care-l văzuse deci nu se înșelase -, parcă venea sau mergea la un bal. Îl văzu limpede, liniștit, fără groaza din vis, dar cu aceeași buimăceală ce-i încețoșa creierul, dându-și seama că de fapt numai el îl sărutase pe frate-su. Tom doar își atinse pe-o parte și pe alta obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
asupra timpului. În genere, suicidul semnifică pentru Botta tentativa de a domina destinul (timpul). Spânzuratul este "cel mai înalt om din lume", așa cum va apărea în proza Aplauze. În codrul cu goruni, Aici ne-om spânzura (Din nefericire) Rimbaud, în Bal des pendus, practică același simbolism macabru al verbului, același clar-obscur orchestrat într-o perspectivă nelimitată: Au gibet noir, manchot aimable, Dansent, dansent les paladins, Les maigres paladins du diable, Les squelettes de Saladins. "IAD înseamnă TIMP" (Un timp), declară Emil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Aventură în tragic. În paralogicul somnului fabulos..."27. De fapt, mai toate evenimentele curg spre un "fantastic interior"28, atât de caracteristic Școlarului Durerii. Uneori, prin "fotografierea" surprinzătoare a unei "cămări vrăjite", a unui zid, a unei "mohorâte rochii de bal" se realizează așa-numitul fantastic al apropierii din tehnica cinematografică 29. Fotografierea detaliului este evidentă, de pildă, în versul "Plânsul tău nu e rouă și lacrimile diamante...?". La fel de evidentă este intenția ironică a poetului, prin uzitarea unor meta-fore-clișeu (plâns-rouă, lacrimi-diamante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
largă. Nu-i nimic, o strâmtez eu imediat. − Ce zici, întrebă Shelley, ar fi frumos să mă îmbrac în chimonó? − Splendid, dar cred că încăpem amândouă în el. − O să-l aranjez eu. Și fetele se apucară de pregătit costumația de bal. Încercară să îndoaie și să coasă câte o cută pe dinăuntru, dar tare erau nepricepute! Așa că luară lucrurile și plecară la croitorie. Se cam miră croitoreasa că era cineva dispus să strice niște haine atât de elegante, dar la urma
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
cu gura deschisă, ea încerca să spună ceva și nu putea scoate nici un sunet. Văzând-o așa, fetele se speriară. − Ce-ați făcut? Rochia mea de mătase, pentru ocazii speciale! Chimonoul adus din Japonia! Cum ați putut? − Mami, dar avem bal și ne trebuie costume și...... − Și voi nu mergeți la bal! Și toată vacanța sunteți pedepsite! Și nu primiți haine noi de primăvară și de vară! Pentru că trebuie să-mi fac o altă rochie!
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
scoate nici un sunet. Văzând-o așa, fetele se speriară. − Ce-ați făcut? Rochia mea de mătase, pentru ocazii speciale! Chimonoul adus din Japonia! Cum ați putut? − Mami, dar avem bal și ne trebuie costume și...... − Și voi nu mergeți la bal! Și toată vacanța sunteți pedepsite! Și nu primiți haine noi de primăvară și de vară! Pentru că trebuie să-mi fac o altă rochie!
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
găteli alese nu numai din pietrele prețioase și veșmintele subtile ale viermilor de fluture, ci și din luminile becurilor electrice, din tăceri și nopți - abundent, hieratic, generos, regal !”¹ Deschizând la întâmplare, pretutindeni se observă un paradis cu o muzică fantastică : „Balul”, „Șarpele”, „Sânii gemeni”. Scriitoarea a depășit aritmetica, geometria, istoria și geografia noastră, a creat simțiri noi, uneori inaccesibile. Intuiția sa pornește de la adevăratul substrat al amorului și de la rădăcina lui temperamentală, care este însăși fiziologia. Nu e vorba aici decât
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
plutește un nor de pudră, „cu parfumul ușor precipitat”, cum scrie autoarea. Totul se petrece aproape exclusiv în sfera mondenității. Conștiințele acestor femei, care se plictisesc, „lâncezesc în alcov uri”, cutreieră magazinele, căutând mereu alte podoabe scumpe, se pregătesc de baluri sau de serate, sunt lacuri stagnante cu noroaie grele pe fund. O bătaie de aripi, o aplecare de ram, o picătură de ploaie încrețesc ușor fața acestor personaje ce sunt asemeni unor oglinzi hipersensibile. Realitatea se răsfrânge în ele deformată
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
poate fi realitate, zise Manuela fără să explice”. DESCRIEREA SOCIETĂȚII Evenimentele mondene sunt cele mai bune momente, când regizorul general al moravurilor dă frâu liber imaginației, lăsându-și “personajele” să se reliefeze în toată plenitudinea firii lor descoperite celorlalți. În cadrul balului Manuela devine personajul reflector, martorul exterior al unei lumi ce reflectă asemeni unui glob de cristal multiple fațete în lumini felurite, ciudate. Emotivitatea eroinei sugrumă plăcerea visului, făcând imposibilă împlinirea plăcerii. Este asemeni unei făclii, combustia internă a actului secătuiește
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
reflector, martorul exterior al unei lumi ce reflectă asemeni unui glob de cristal multiple fațete în lumini felurite, ciudate. Emotivitatea eroinei sugrumă plăcerea visului, făcând imposibilă împlinirea plăcerii. Este asemeni unei făclii, combustia internă a actului secătuiește seva vieții, plăcerea balului va fi redusă de la timpul unei seri la clipa de emoție a începutului și atât, restul rămâne contemplare pasivă, conveniență, vânătoare de iluzii. De abia atmosfera balului o face să considere noțiunea de cuplu ca fiind o rană dureroasă, Vâlsan
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
plăcerii. Este asemeni unei făclii, combustia internă a actului secătuiește seva vieții, plăcerea balului va fi redusă de la timpul unei seri la clipa de emoție a începutului și atât, restul rămâne contemplare pasivă, conveniență, vânătoare de iluzii. De abia atmosfera balului o face să considere noțiunea de cuplu ca fiind o rană dureroasă, Vâlsan nu este bine definit în imaginarul eroinei, el poate fi iubire?, admirație?, acceptare?, este un bărbat care ar deveni un bun paravan ce ar feri-o de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
el. Începu chiar să-i pară rău, dar rău, că nu are mai mult cu măcar 2-3 ani..., să zică și de el lumea că-i flăcău de însurat, așa cum zicea despre alții... să meargă și el la hore, la baluri... s-o invite pe Ilinca la dans... și să-i vorbească despre... eh, cîte nu i-ar spune el!... Dar așa... Ilinca e mai mare cu un an ca el și e chiar mai înaltă puțin... Cum o să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la care trebuie să răspunzi: în ce zodie te-ai născut? Evelin vădit încurcat de o asemenea întrebare: Evelin: Scorpion... O voce din sală: Ambițios, pragmatic, relații speciale cu cei din jur. Fără imagine publică, pe care o refuză. La balul de la palat, indiferent pe ce ușă intră, este invitatul serii. Cerebral, cu ascedent astral puternic. Mai puțin sentimental. Este o zodie unică, ciudată. Trecutul este mereu prezentul iar viitorul are ceva... veșnic. Lucrați la ceva foarte important pentru oameni și
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
MEFISTO: Totdeauna. Chiar în mai multe părți de-odată. EMMA (bate din palme, încîntată): Extraordinar! Înseamnă că ești tare. MEFISTO: Foarte tare. EMMA: Poți îndeplini și dorințe? MEFISTO: Cum să nu! Ce-ți dorești acum? EMMA: Să merg la un bal. MEFISTO: Știam eu! Domnul Bovary ăsta al tău te duce doar la piese proaste și la balete răsuflate. (Face un gest, începe muzica, intră balerinii, care dansează perechi; în mijloc dansează Emma și Mefisto, doar un minut, apoi balerinii ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
MEFISTO: Păi, înțelegi... din cauza copitei despicate. EMMA: Așa-i! Aproape că uitasem. MEFISTO: Nu face nimic. Mai ai vreo dorință? EMMA: Mă gîndesc pînă încălzesc ceaiul. MEFISTO: Dar e fierbinte! Abia acum un minut l-ai turnat! EMMA: Și-atunci, balul? MEFISTO: E nițel mai complicat de explicat. Oricum, ceaiul e bun. (Bea) EMMA: Ce să-ți cer... ce să-ți cer? MEFISTO: Pînă te gîndești, o să-ți cer eu puțină miere. Ai? EMMA: Imediat (Iese și revine cu un borcan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ceaiul fără să te suspecteze că l-ai otrăvit. Să-ți vină să fugi în lume cu un ocnaș... Nu? EMMA: Da! Da! ești fermecător. BĂRBATUL: Am experiență. Știu ce minunat este să te plictisești, să vrei să mergi la baluri la care nu vei merge dar să te duci în schimb la teatre de păpuși ori alte spectacole grotești, cu regi și prinți care se spintecă între ei. EMMA (cu capul pe umărul lui): Spune... BĂRBATUL: Știu cît de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]