1,910 matches
-
învățat să las cuvintele să ia forma lacrimilor, a zâmbetului, a rictusului, a haosului interior și a echilibrului, a iubirii și uimirii, a fricii și curajului de a fi și de a rămâne Om. Balustrada îmi păstrează fila nemișcată... Uneori, balustrada îmi intră în trup, dacă mă aplec prea mult pentru a fotografia mărul. Alteori, stau minute în șir cu fruntea sprijinită de balustradă. Mi-a devenit prietenă. Din visuri a plecat. A rămas zidită... Referință Bibliografică: Hotar? / Anne Marie Bejliu
HOTAR? de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346969_a_348298]
-
fricii și curajului de a fi și de a rămâne Om. Balustrada îmi păstrează fila nemișcată... Uneori, balustrada îmi intră în trup, dacă mă aplec prea mult pentru a fotografia mărul. Alteori, stau minute în șir cu fruntea sprijinită de balustradă. Mi-a devenit prietenă. Din visuri a plecat. A rămas zidită... Referință Bibliografică: Hotar? / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 507, Anul II, 21 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate
HOTAR? de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346969_a_348298]
-
pat, dar cu nebunii lor de prieteni ... nu se putea pune. Era chiar supărată că din prima zi la mare, asista la un asemenea tărăboi, în puterea nopții. Sus pe terasă toți aveau pături peste pijamale și stăteau zgribuliți lângă balustrada terasei. După un timp, întunericul începuse să devină cenușiu. Așteptau înfrigurați și tăcuți, să se întâmple un miracol. Rar se mai încumeta câte unul să tulbure liniștea și așteptarea celorlalți. Posacă și tăcută Iulia își strângea cât mai mult pătura
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
se întâmple un miracol. Rar se mai încumeta câte unul să tulbure liniștea și așteptarea celorlalți. Posacă și tăcută Iulia își strângea cât mai mult pătura pe lângă corp, încercând din răsputeri să tremure cât mai puțin vizibil. Se așezase lângă balustradă între Mona și Nicoleta, scrutând orizontul. Cenușiul cerului devenea tot mai vioriu, se oglindea în unda apei, care se metamorfoza și ea, căpătând culori ciudate. Ușoare nuanțe roșcate începură să se vadă pe linia orizontului, devenită între timp albastru-violet. La
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
și să înceapă gimnastica de înviorare. - Întradevăr, spuse Iulia, privind din nou linia orizontului, poate numai un aparat de filmat ar reuși să redea exact ce se întâmplă aici. Minunat spectacol de lumină și culoare. Ramase un timp sprijinită de balustradă, amuzându-se de prostiile celor ce pretindeau că fac înviorarea. Și-ar fi dorit să poată fi și ea asemenea lor, dar nu reușea să spargă acea carapace în care se simțea încă închisă, nu se putea exterioriza. Referință Bibliografică
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
pe marginea ringului. Scena era ridicată cam la doi metri deasupra pavajului grădinii care și aceasta la rândul său era într-o pantă lină începând de la hotel spre mare, iar accesul pe scenă se făcea pe o scară metalică, cu balustradă din țeavă de inox, scenă ocupată doar de artiști. În câteva minute ringul placat cu plăci de beton sau de piatră se umplu cu dansatori. Tocmai apăruse și ospătarul lor cu farfuriile frumos mirositoare a carne friptă pe grătar. Fetele
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
ce-și spuneau și nici condițiile nu erau dintre cele mai bune. Bătea vântul, săreau stropi de apă sărată, o legănau mișcările bărcii și era cuprinsă de teamă. Nu se simțea în siguranță fiind singură și protejată doar de o balustradă joasă de care se ținea de frică să nu zboare în apa mării. Îi făcu semn lui Ștefan că dorește să vină și ea lângă ei, așa că acesta încetini până ce fata coborî din prova și li se alătură. Odată instalată
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
mai răcorea temperamentul. Ștefan o luă din nou în brațe și o duse la capătul digului de beton ce se înfigea adânc în mare. Mai departe se reliefau siluetele mai multor ambarcațiuni ancorate în larg. O așeză cu șezutul pe balustrada digului și apoi scoase telefonul sunând în noapte. - Alo! Vino să mă iei de la capătul digului. Dalia nu auzi ce i se răspunse bărbatului în brațele căruia se simțea atât de bine. Nici nu-l întrebă unde o va duce
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
dădeam seama ce adâncime are și nici nu am avut unde să mă informez despre asta, dar am citit ulterior că este vorba de 38 metri („Pelerin în Bucovina”, Editat de Consiliul Județean Suceava, martie 2011). El este îngrădit cu balustradă ori, mai bine zis, cu un gard de lemn înalt de circa un metru. Am presupus că a fost înălțat pentru a preveni producerea de accidente cauzate de alunecarea pe „podeaua” ușor umedă din jurul apei, mai ales că veneau să
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
trezesc pe Ingrid la ora asta! - Poți s-o faci de aici! Te ții de grilaj și sari dincoace! - N-am eu atâta curaj! Îmi întinde două undițe, o găletușă de plastic și chicotește. - Atunci vin eu! Se urcă pe balustradă, își trece piciorul stâng dincolo de despărțitură, dar când să-l pună și pe dreptul îl văd pierzând contactul cu suportul acela destul de subțire din aluminiu, de care se apucase, și căzând cu un țipăt scurt în ocean. N-am timp
DRUMUL APELOR, 55 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376313_a_377642]
-
Când am atins pentru prima dată mâna unei fete, trebuie să fi avut vreo șaisprezece ani. S-a întâmplat la școală, pe treptele care duceau la etaj când din greșeală mâna ei a vrut să prindă în același moment balustrada ca și mâna mea. Era înaintea mea și și-a întors capul, m-a privit cu ochii cu un zâmbet puțin mirat, puțin ironic, puțin vesel și după o secundă și-a ridicat mâna de pe a mea și a zburat
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
șoaptă. Se simțea agitație la nivelele superioare. Agentul principal Mititelu își atinse tocul pistolului asigurându-se că are arma asupra sa și își desfăcu bastonul de cauciuc agățat la centură, trecându-l în mâna stângă. La etajul întâi, rezemați de balustrada scării, două femei și un bărbat, destul de agitați, suduiau în șoaptă pe cineva, privind cu îngrijorare în sus. Mititelu le făcu semn să tacă. Un alt semn îl făcu pentru Brumă, care i-a răspuns prin mișcarea capului că știe
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
un copil cu lumea la picioare Să scriem constelații noi în tot subsolul minții Să coasem cerului năvod de mână cu toți sfinții Iubește-mă ca pe-un recrut cu lacrima în soare Iubește-mă cu capu-n nori pe balustrada veche Extraterestru fără frâu în spații siderale Apocaliptice chemări distingă vremi banale Iubește-mă extravagant nebun fără pereche Iubește-mă aleator de-ai să mă vrei în brațe Tu impecabil amorez crescut de vraja minții Intolerant și jucător la fel
ÎN SUBSOLUL MINȚII de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375937_a_377266]
-
un copil cu lumea la picioare Să scriem constelații noi în tot subsolul minții Să coasem cerului năvod de mână cu toți sfinții Iubește-mă ca pe-un recrut cu lacrima în soare Iubește-mă cu capu-n nori pe balustrada veche Extraterestru fără frâu în spații siderale Apocaliptice chemări distingă vremi banale Iubește-mă extravagant nebun fără pereche Iubește-mă aleator de-ai să mă vrei în brațe Tu impecabil amorez crescut de vraja minții Intolerant și jucător la fel
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Iubește-mă ca pe-un copil cu lumea la picioareSă scriem constelații noi în tot subsolul mințiiSă coasem cerului năvod de mână cu toți sfințiiIubește-mă ca pe-un recrut cu lacrima în soareIubește-mă cu capu-n nori pe balustrada vecheExtraterestru fără frâu în spații sideraleApocaliptice chemări distingă vremi banaleIubește-mă extravagant nebun fără perecheIubește-mă aleator de-ai să mă vrei în brațeTu impecabil amorez crescut de vraja mințiiIntolerant și jucător la fel ca toți cumințiiIubește-mă ca-n
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
conversații potolite, purtate de voci domoale, ardelenești. Lumea se perindă la șpazier, cumva alene. Fațadele multicolore se aliniază ordonat, străpunse din loc în loc de ochii de lumină ai portalelor de intrare, prin care se întrevăd curți adânci, înconjurate de balcoane cu balustrade de lemn. În Piața Mare, lumea contemplă sau traversează, dar mai nimeni nu se grăbește. În Piața Mică se șede la terase, se-adună prietenii pe la mese, salutându-se cochet cu un pupic pe obraz, mondeni ca răsfățații din anturajul
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
nu în zona hotelieră sau a pensiunilor, unde se găseau și foarte multe ambarcațiuni, ancorate fie mai în larg, fie la cheu, legate de niște pontoane. Tot la capătul unui ponton au mers și ei. Era cu podeaua din și balustrada confecționate din dulapi groși din lemn de esență tare, fixate pe bile groase din trunchiuri înfipte adânc în apă. Aici desigur că puteau ancora diferite ambarcațiuni pentru a urca echipajul sau pasagerii în vederea unor plimbări de agrement pe lac. Lacul
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Fragmente > INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Stătea rezemată de balustradă, privind în apele tulburi ale Someșului. Tramvaiele treceau la intervale regulate de timp, împingând vibrațiile șinelor până în măruntaiele de beton ale podului. Atentă la traiectoria unei crengi căzute în apă, nu părea să audă zarva străzii. Era fericită că râul
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
noului drum rămase aprins în sufletul ei multe zile de la mutarea în oraș, în ciuda momentelor în care se simțea singură și i se făcea dor de casă. Atunci, se plimba pe podul devenit curând preferatul ei, o bijuterie arhitecturală cu balustradele împodobite de semne zodiacale, se oprea în dreptul Taurului, zodia ei, după care se adâncea în gânduri, cu privirile pironite pe firul apei. De multe ori se gândea la Florin, vecinul și prietenul cu care îi plăcuse cândva să își petreacă
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
o slăbiciune pentru trandafirii roșii, care umpleau toate colțurile vilei, fiind aranjați cu mult gust în vaze uriașe din cobalt. - Apartamentul meu este la etaj. Mădălina se lăsă condusă pe treptele care miroseau a lemn de trandafir, atingând cu grijă balustrada lăcuită impecabil, care îi întorcea imaginea chipului ei, distorsionată nefiresc. Nu își putu desprinde o vreme privirea de pe alunecarea hidoasă a trăsăturilor ei pe curbura lemnului. Pașii îi erau absorbiți cu totul de covoarele groase, fără modele, în aceeași culoare
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
opri în dreptul Taurului, aproape amorțită de umezeala rece. Sub picioarele podului, i se părea că curge acum un râu de păcură. Pierise argintul jucăuș al coamelor scânteietoare care o încântau mereu. Cât de simplu ar fi fost să treacă peste balustradă și să se lase înghițită pentru totdeauna de uitare. Își lipi fruntea de marginea de piatră și plânse îndelung, cu sughițuri. Când nu mai rămase nici un strop de vlagă în ea, se adună ghem pe bordură, așteptând ca ăntunericul să
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
cinci întârziați ca de-obicei la orele de școală un târșâit papucii pensionarului ce locuiește la mansardă ce-și inspectează chiar de două ori pe zi cutia poștală ticsită de reclame iar pe la unsprezece gong cum ritmic bate-n fierul balustradei mopul femeii de servici cu sfert de normă așadar azi este luni sunetele s-au rostogolit peste scări ca-ntr-un râs gâlgâit și - acum nehotărâți urmează pașii mei adagio-n concertul zgomotoasei zile. Referință Bibliografică: CONCERTUL / Tania Nicolescu : Confluențe
CONCERTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379303_a_380632]
-
plutitor și ne-am urcat pe altă navă de același tip sosită de la baza militară din Tulcea pentru reparații capitale, legată de doc. Un soldat tulcean o păzea, dar nu era nicio problemă. Gălățeanul s-a dezbrăcat, a trecut dincolo de balustradă și a sărit direct în apa adâncă de peste 10 - 15 m. Eu mai firoscos , nu fac ce a făcut el ci, caut o scândură, o așez cu un capăt pe țeava de jos a balustradei și celălalt capăt pe o
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
a dezbrăcat, a trecut dincolo de balustradă și a sărit direct în apa adâncă de peste 10 - 15 m. Eu mai firoscos , nu fac ce a făcut el ci, caut o scândură, o așez cu un capăt pe țeava de jos a balustradei și celălalt capăt pe o cutie și folosind dispozitivul încropit ad hoc într-o trambulină, încerc să săr peste țeava de deasupra. Așa că fac bătaia, să-mi iau avânt, însă capătul scândurii cade de pe țeavă, eu vin cu pieptul în
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
harnic. Am pornit grăbit motorul și-l ascultam cum toarce liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau deja la lucru. Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva tineri întârziați prin stațiune, se întorceau gălăgioși spre case. Cine știe prin ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul în dans și bere, nădușind în
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]