7,201 matches
-
cam așa: daca în lumea civilizată de astăzi filosofia și practica politică afirmă dreptul la diferență, ocrotesc specificitatea și proiectează construcții sprijinite pe diversitate, limbajele simbolice aspiră, dimpotrivă, spre integrare și ecumenism, spre un fel de esperanto artistic. Iar acestei banale observații nu ii asociam nici cel mai palid frison. ansa nu cumva, doamne ferește, mă întreb eu din nou și chiar că încep să mă îngrijorez de-a binelea, spaimă este a lui Perjovschi însuși, minata de cine știe ce neliniști și
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
să-l atace și să-l supună pe Decebal" a evitînd mitizarea convențională sau tratarea în cheie ideologică negativă, dar și eliminînd total interesul pentru figură istorică. E evident că în nici unul dintre discursurile citate nu putea fi vorba despre banalul breton...
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
de frumusețea unui chip cuprins de tristețe, de splendoarea unui peisaj. În melodrama, arta n-are loc. I se substituie umanul direct, pur, nesofisticat. Melodrama nu e artistică fiindcă e prea transparență. Declanșează în mod automat în noi o sentimentalitate banală și firească. Și, mai ales, nu admite alternativă. Nu putem alege: situația ni se impune. Nu-i putem rezista: inima noastră plînge singură. Melodrama nu e nici ambigua, nici dilematica. Facultățile noastre de opțiune sînt blocate. Sîntem purtați de valul
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
Un mesaj publicitar franțuzesc reușea să transmită conotația "rusesc" prin "răsucirea" literei R din cuvintele în care aceasta apărea în franceză (rezultatul era apariția unor ). Transcrierea intenționat polemică a cuvintelor unei limbi în alfabetul alteia e un procedeu mult mai banal; folosirea conotațiilor alfabetului poate fi ilustrata de apariția la noi, în 1990, a unor inscripții și afișe în care sigla partidului acuzat de neocomunism și de simpatii pro-sovietice (FSN) era scrisă cu caractere chirilice (CH). Chiar în interiorul alfabetului latin se
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17572_a_18897]
-
Trahanache - Ion Lucian și Iordache Brînzovenescu a Dan Puric. În sfîrșit, ramolitul și încornoratul Trahanache devine pe scenă, datorită regizorului și lui Ion Lucian, un om politic lucid, energic, fără ezitări, cu o carieră care nu se împiedică de amoruri banale, extraconjugale. Tehnic, riguros, meticulos, scrupulos, Ion Lucian îmbină minunat un stil tradițional cu prospețimea modernității înconjurătoare. Cu Brînzovenescu, Dan Puric face o bijuterie. Artă actorului este desăvîrșită în a prinde stofă unui perfect mediocru arivist, umil, în formă și fond
Aria scrisorii pierdute by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17574_a_18899]
-
Sade, firește. Dar, oricît de violență ar fi o lume a la Sade, ea cel putin are consistentă, e palpabila și, mai mult decît atît, apropiată. Or, pentru Baudrillard universul nu mai este nici macar violent, ci amorf. Moartea însăși e banală, am banalizat-o noi prin experiență cotidiană. Baudrillard e un profet sumbru și extatic deopotrivă, pentru care Apocalipsa, deja pe jumătate instalată, are chipul unui ecran de control, după modelul televiziunii, "cel mai frumos obiect prototipic al acestei ere noi
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
ce se mai întîmplă, la urma urmelor? Cine sînt aceste siluete pe care le vedem pe ecranul de cinematograf, ele care poartă totuși un nume, fac și desfac firele, simple sau complicate, ale unei intrigi, și uneori ajung chiar la banale și previzibile deznodăminte? E limpede că teorii precum cea a lui Baudrillard au limitele inevitabile ale unui SF filozofic, dacă îl pot numi astfel. Cu alte cuvinte, ca "pericolul" despre care ne vorbește el nu e chiar atît de mare
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
cele dinții. Absurd. Istoria literaturii, ca și a artei, nu cunoaște o astfel de curbă creatoare. Nu pot încheia fără să pun întrebarea cea mai grea din toate: cine și în ce scop a făurit sculpturile cu pricina? Sînt ele banale imitații după Brâncusi ale vreunui tardiv artist amator? Ori sînt falsuri făcute cu bună știință? Dacă promotorii lor au conștiința curată, ar fi bine să expună public lucrările (înțeleg că resursele financiare nu le lipsesc), încetînd a ne trata cu
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
principal s-a nascut strungar, frezor, metalurgist, operator chimist etc. Iar cu cît erau mai viguroase componentă proletara și integrarea socială ale unui oarecare personaj, cu atît mai hotărît îi creșteau acestuia și speranțele unei ursite lirice. Și asta din pricina banală că tot ce ținea de domeniul artei nu era socotit o activitate propriu-zisă și cu atît mai puțin o profesie, ci o chemare, o petrecere a timpului liber, așa cum ar fi jocul de table, canasta sau țintarul. Care va să zică, nu profesioniștii
Un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17591_a_18916]
-
carne îi șunt degetele a/ spălătoresele degete în apă amestecata cu lacrimi/ și albind rufele murdare ale istoriei") șochează prin franchețe autoarea riscîndu-si tot talentul discursiv pe o singură carte. În dorința de a-si afirmă talentul, poeta combină registrul banalului cu registrul eroicului, din atitudini cotidiene formează o lume în mișcare cel mai adesea nivelul de familiarizare cu publicul fiind greșit înțeles. Efectul scontat e cel al citirii cărții pe nerăsuflate, fără a lăsa însă cititorului prilejul unui discernămînt. Din
Poezie si studiu poetic by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17605_a_18930]
-
în schimb pe seama cititorului o poezie care nu spune mare lucru. Eul poetic e puternic alterat de dorință inovării cu orice preț și înscrie experiență lexicala în sfera dialogului începătorului cu lumea. Căci doar așa pot fi înțelese aceste versificări banale, cu tîlc la final, care speculează teamă sau neîncrederea cititorului în propria-i experiență pe tărîmul poeziei: "Aseară fiindcă luna părea un șiș curbat/ am vrut să fiu țiganca să-ți cer tot ce ți-am dat:/ c-o gură
Poezie si studiu poetic by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17605_a_18930]
-
Egiptul antic, precum și aură de legendă ce învăluie totul a ce asigură suficientă culoare locală și exotism. Este un horror, ceea ce crează fiori și tresăriri de spaimă numai bune să ne transpună într-o altă realitate cît mai diferită de banalul nostru cotidian în care nu se întîmplă mai nimic. Este și un film de suspense atîta timp cît puterea răului pare a fi invincibila și se multiplică la nesfîrșit. Este, în sfîrșit, un film parodic în măsura în care încordarea și tensiunea acțiunii
Super-productiile timpurilor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17612_a_18937]
-
creează un evident contrast cu perioada în care dominau în muzică românească numele mitologice și simbolice: Phoenix, Sfinx, Roșu și Negru, Iris. De altfel, primele formații juvenile de dupa 1989 și-au ales de la inceput nume evident parodice, desacralizante, umoristice, supralicitînd banalul cotidian: Sarmalele reci, Suie Paparude. Acum - datorită atmosferei postmoderne sau ca efect inevitabil al numerelor mari a, asistăm la recuperarea și la explozia tuturor tendințelor denominative posibile. E foarte puternică, bineînțeles, voința de internaționalizare prin engleză: Class, Double D, Body
Nume muzicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17607_a_18932]
-
au în mod evident Getto-Dacii, în vreme ce Valahia își manifestă mai ales identitatea regională; în sens larg, se poate vorbi de puncte de reper autohtone și în cazul toponimelor devenite nume de formații a de exemplu, Vama Veche. Din seria cuvintelor banale, din micul univers domestic sau din politică, aflate (cel putin aparent) în contrast cu sfera muzicii tinere, fac parte nume că Zacusca sau Parlament. Umorul surprizei lingvistice e legat adesea de o provocare, prin denumirile care sfidează, adolescentin, normele curente, ostentînd termeni
Nume muzicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17607_a_18932]
-
spre fantasmele nostalgiei sale, ca doarme, așadar, ca să fugă de prezent, de realitate. Dincolo de mecanismele somatice ale somnolentei, în trîndăvie, Oblomovii din toate vremurile, se ascund și își veghează, de fapt, lucid și atent, propria disperare și neputința. Un evazionism banal, cotidian, dar nu mai puțin tragic. Tînjind după somnul de după-masă, nu rîvnim, măcar într-o anumită măsură, la un spațiu secret și un răstimp în care să ne ferecam în noi înșine, nu pentru a ne bucura de ceva
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
și rău, întristător și trivial". Pentru că însăși ideea profundei deosebiri dintre membrii cuplului să ia o întorsătură benefică: Nu ne completăm, asadar? Contrastul dintre noi nu e el oare o garanție că vom însemna o excepție în mulțimea cea multă, banală, inconștiență și pasivă?". În fond, firele tuturor acestor texte converg spre un autoportret. "Spovedania" febrila, mereu reluată, retușata și completată, a romancierului, tinde la imaginea unui personaj, exprimat la persoana întîi, printr-un monolog, care, asumîndu-și confruntarea antitetica cu juna
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
două colege"; "se vor produce singurei", "regizorasul" (1670, 1998, 24). an ciuda diferențelor lingvistice, între cronicile mondene mai vechi și cele contemporane există asemănări importante; dorința de a demonstra abilitatea stilistica prin ornamente artificiale e legată de scopul simplu și banal al acestui tip de mesaj, care trebuie să ofere în primul rînd liste ale participanților la petreceri. Versiunea modernă face totuși că descrirea persoanelor studiate să pară mai anosta și mai lipsită de sens: ni se comunică, de pildă, ca
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
de instanța morală a lumii postcomuniste, un Octavian Paler transcontinental. El îl citează cu familiaritate pe Vaclav Havel, jubilând în momentul transcrierii numelui scriitorului ceh. Citarea are în mod evident doar acest scop, în condițiile în care ideea avansată este banală: "Care e rolul intelectualilor? Havel recunoaște rolul acestora, arătând că sunt multe ocaziile când intelectualul este obligat să-și asume responsabilitățile politice." Dinamismul viforos practicat în gol devine de-a dreptul hilar în momentele în care se observă lipsa de
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
jahrhundert a veacul, secolul meu a declanșează printr-un reflex aproape pavlovian pofta de a citi un text autobiografic. Nici vorbă însă de așa ceva. Cartea este, apartent, asemănătoare exercițiilor de stil ale lui Raymond Queneau. Dar, în vreme ce scriitorul francez istorisește banală aventură a unui individ ce călătorește cu autobuzul în aproape o sută de variante stilistice, Günter Grass insufla celor 100 de povestiri unul și același "zgomot de fond", împrumutînd doar "vocea", doar "idiolectul" sau personajelor care apar și dispar odată cu
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
diferite variante versul revelator, potrivit căruia „politica e în toate“ (și mai plastic, puneau partidul în această ipostază). Unii analiști o găseau ca ultimă consecință a lucrurilor, ca sens final al gândirii și acțiunii oamenilor. La un moment dat, un banal furt din avutul obștesc (sustragerea unui coș de știuleți din CAP) era taxat ca act contrarevoluționar. Din atare interpretare nu decurgeau fatale consecințe punitive doar fiindcă infracțiunea fusese altfel reglementată în legea penală. Dacă stalinismul nu ar fi fost curmat
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
le regăsim în definirea „feminitudinii”, pe care Genette o distinge clar de „feminitate” și care ne permite să descoperim un feminist sau, mai bine zis, un „filogin” în persoana autorului: „feminitudine ș...ț acest cuvînt desemnează pentru mine altceva decît banalul feminitate, concept un pic machist și vag libidinos ș...ț, vrînd să evoce o anumită manieră de a fi femeie, față de bărbat. Mai aproape de ceea ce latina avea să numească mundus muliebris, cuvîntul meu, feminitudine vizează un univers și un mod
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
să armonizeze elemente de semn diferit. Vedem cum în romanul său Eugen Uricaru conjugă realismul reprezentărilor despre o lume comună, chiar ternă cu o sumă de proiecții care îi imprimă acesteia sensuri simbolice și transfiguratoare. Dar vorbeam de o lume banală, comună, ternă. Să o vedem cum este din descrierea pe care i-o face Simon, fratele mai mic al lui Beniamin, eroul romanului, insul născut straniu din lanul de porumb: „Trăiam într-un cartier nou, de fapt o mahala veche
Un roman complex by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2496_a_3821]
-
cele mai multe ori inconștient, când ne uităm la un meci de fotbal și ținem cu o echipă anume, când intrăm în polemici sub „steagul” câte unei idei fără de care, simțim, n-am mai putea nici să respirăm... Sunt, spuneam, chestiuni aproape banale. Dar câtor prozatori acest „banal” nu le alunecă printre degete, absorbiți fiind să găsească rețete nemaipracticate de nimeni? Gabriel Chifu are curajul să atace tocmai această zonă, care ține de „condiția de a fi”, și nu de „condiția de a
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
uităm la un meci de fotbal și ținem cu o echipă anume, când intrăm în polemici sub „steagul” câte unei idei fără de care, simțim, n-am mai putea nici să respirăm... Sunt, spuneam, chestiuni aproape banale. Dar câtor prozatori acest „banal” nu le alunecă printre degete, absorbiți fiind să găsească rețete nemaipracticate de nimeni? Gabriel Chifu are curajul să atace tocmai această zonă, care ține de „condiția de a fi”, și nu de „condiția de a scrie”. Și n-o face
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
absolut ultima, apariție publică”. Ce-i mai rămâne de făcut marelui romancier este, spune tot el, să se obișnuiască a nu face nimic. Toți cititorii lui s-ar bucura dacă n-ar reuși. Emulii lui Tolkien Nu numai autorii de banale Fantasy continuă spiritul literaturii lui Tolkien, dar și francezul Frédéric Werst, autorul seriei Ward, ajunsă la volumul trei, și care conține atât o mitologie livrescă de tip mesopotamian, cât și o limbă pe de-a-ntregul inventată, cu dicționar aferent. Problema
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2513_a_3838]