1,477 matches
-
regatului nostru, ce erau ținute pe nedrept în Țara Românească de către Basarab schismaticul, fiul lui Thocomerius, spre marea noastră nesocotire și a sfintei coroane”". Singurul teritoriu de graniță al coroanei maghiare aflat la acel moment sub stăpânirea lui Basarab era Banatul de Severin, pentru care domnitorul român depusese jurământ de vasalitate la 1324. Plecând de la această concluzie, istoricul a identificat muntele românilor ca fiind Vlașcu Mic (1.739 m), iar zona bătăliei undeva între Orșova și nordul Mehadiei. Cel dintâi care
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
17 iunie 1908, onorat cu titlul de "Feldmarschalleutnant" (general de divizie). La 24 august 1914 generalul-locotenent (Generaloberst) Arthur von Bolfras l-a avertizat pe șeful său militar Franz Conrad von Hötzendorf, că măsurile draconice îndreptate împotriva românilor și sârbilor din Banat suspectați cu toții de autoritățile maghiare, vor fi cauza multor probleme în viitor. El a cerut, în special, că Conrad ar trebui să folosească influența sa, pentru a pune capăt exceselor comandamentul militar în Timișoara, în sudul Ungariei, unde, începând cu
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
comisia juridică a sinodului, ceea ce ar fi fost necesar în conformitate cu statutul BOR, și nici nu a fost cerută luarea de poziție a mitropolitului. Justificarea Patriarhiei a fost exprimată astfel: „Din respect pentru persoana venerabilă a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Nicolae al Banatului în vârstă de 88 de ani - care, din motive de sănătate, nu a mai participat la ultimele șapte ședințe de lucru ale Sfântului Sinod - și din responsabilitate pentru disciplina administrativă a eparhiilor, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat
Nicolae Corneanu () [Corola-website/Science/303555_a_304884]
-
(n. 22 martie 1975, Panciova, fostă Iugoslavia, azi Șerbia) este o actriță română de scenă, voce și film. Actrița este fiica omului de cultură, poetului și scriitorului Ioan Floră. Familia Floră este originară din Panciova din Banatul sârbesc. S-a mutat în România, la București, după 1990. Ioana a urmat școala elementară și secundară, studiind baletul clasic și pianul la Școala de muzică „Josip Slavenski” din Novi Sad, Șerbia, după care a urmat Liceul de arhitectură „Jovan
Ioana Flora () [Corola-website/Science/337391_a_338720]
-
din diferite zone ale Germaniei. Însă marea majoritate a germanilor a început să sosească aici pe la 1802-1803, fiind șvabi bănățeni din satele germane cele mai importante: Lovrin, Săcălaz, Bulgăruș, Grabaț, dar și din localitățile învecinate Moravița sau Plandiște ("Zichydorf", în Banatul sârbesc). Slovacii au început să plece spre alte localități din apropiere: Butin, Șemlac, Clopodia. Cei care au rămas, au fost cu timpul asimilați de masa germană. Prima școală a fost ridicată la scurt timp de la colonizare, în 1806. Era un
Stamora Germană, Timiș () [Corola-website/Science/301398_a_302727]
-
și "sârbi ortodocși") sunt slavizați de veacuri (excepție fac în Croația ultimii istroromâni). Regimul comunist din Serbia și din Bulgaria a folosit cuvântul « Vlahi » nu numai pentru aromâni, meglenoromâni sau istroromâni, ci și pentru a deosebi dacoromânii de acolo (în Banatul sârbesc și de-a lungul Dunării) de cei din România. Această strategie este denumită « Vlahism ». Sub denumirea de « Moldovenism », aceeași strategie este folosită și în Republica Moldova (Basarabia și Transnistria) și în Ucraina, unde se folosește cuvântul moldovenii pentru a-i
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
Editura Mesagerul, 2006; Dicționarul presei bistrițene, de Teodor Tanco, Editura Societatea Culturală Lucian Blaga, Cluj- Napoca, 2004, Scripta manent - Ghidul bibliografic al scriitorilor din radio, Editura Intermedia”, București 2004; Dicționarul Scriitorilor români de azi (din România, Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul sârbesc, Europa Occidentală, Israel, America) Editura Porțile Orientului, Iași 2011; Elena M. Cîmpan- Cu ochii în carte, Editura, Limes, 2013; Irina Petraș-Scriitori ai Transilvaniei. Dicționar critic ilustrat, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014 Repere critice: “Muzicală, strânsă cu eleganță în mareele unei
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
a fost inventat din nevoia de a economisi lemnul. Sistemul „în căței” a fost adoptat în Banat probabil pe la începutul secolului al XVIII-lea atunci când lemnul de construcție a devenit din ce în ce mai rar și mai scump. În bisericile de lemn din Banatul montan se păstrează un număr considerabil de icoane pictate pe sticlă; suportul picturii - sticla - era furnizat de către cele două manufacturi de prelucrare a sticlei ("glăjării") de la Tomești (așezare situată pe valea Begheiului, jud. Timiș) și cea de la Calina (jud. Caraș
Biserica de lemn din Calina () [Corola-website/Science/317199_a_318528]
-
veche , întrucât toponimul "Werendin" este omonim cu toponimul din Caraș-Severin (azi satul Verendin), vechi sat românesc documentat de la 1439. Primele însemnări documentare mai detaliate se referă al Conscripția generală a Banatului, efectuată în 1717 de austrieci, după ce aceștia au cucerit Banatul de la turci. În aceste documente, satul este numit "Werendin" și are 30 de case de valahi (românești). Din punct de vedere administrativ aparținea de districtul Vârșeț. La scurt timp după această conscripție, între 1723-1725, contele Mercy, guvernator al Banatului, întocmește
Ferendia, Timiș () [Corola-website/Science/301359_a_302688]
-
Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”." Mircea este și domn al Banatului Severinului (din 1388/9). Într-un document din 20 iunie 1400 Severinul nu mai apare în
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”." Mircea este și domn al Banatului Severinului (din 1388/9). Într-un document din 20 iunie 1400 Severinul nu mai apare în titulatura lui Mircea, însă, doar pe baza acestui fapt, nu se poate concluziona cu certitudine că banatul i-ar fi fost luat înapoi de către
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
cetății Dârstorului”." Mircea este și domn al Banatului Severinului (din 1388/9). Într-un document din 20 iunie 1400 Severinul nu mai apare în titulatura lui Mircea, însă, doar pe baza acestui fapt, nu se poate concluziona cu certitudine că banatul i-ar fi fost luat înapoi de către regele Ungariei. De-a lungul stăpânirii lui Mircea în această parte, s-au succedat o serie de bani: boierii Stănilă, Radul, Dragomir, Drăgan și Aga. Aceștia se pare că erau dregători militari, cu
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Sigismund de Luxemburg. De remarcat faptul că pentru început acest teritoriu a fost lăsat cu neîncredere sub stăpânirea lui Mircea. Din 1388 și până în 1393 au continuat să existe bani de Severin numiți de regele ungar, însă aceștia rezidau în Banatul Timișoarei. După bătălia de la Rovine, convingându-se că poate lăsa cu încredere feudele ardelene și Banatul de Severin sub cârmuirea lui Mircea, Sigismund suspendă funcția de ban de Severin. Această situație va dura până la 1428. Întocmai ca și în cazul
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
în faza de trecere de la stadiul de mlaștină la cel de câmpie aluvionară semidrenată. Rolul important al Crișului în acest proces este diminuat de lucrările de îndiguire. Seleuș se află pe un relief ale cărui caracteristici morfografice sunt asemănătoare Câmpiei Banatului. Fiind situat la circa 110 m altitudine, este inclusă în Câmpia Crișului, care a luat naștere prin depunerea sedimentelor transportate de Râul "Crișul Alb" la marginea vechiului lac Panonic. Apele subterane se întâlnesc la adâncimi de 0 - 5 m, în
Seleuș, Arad () [Corola-website/Science/300303_a_301632]
-
(n. 14 iulie 1822, satul Prilipeț, județul Caraș-Severin; d. 16 iulie 1895, Caransebeș) a fost o personalitate de seamă a Banatului secolului al XIX-lea, militar de carieră român în armata habsburgică, care a avansat până la gradul de general de brigadă al Armatei Comune și politician, membru al Dietei Ungariei. Traian a fost un fiu ieșit din popor, dintr-o familie
Traian Doda () [Corola-website/Science/304868_a_306197]
-
În acest context, încercând să rupă alianța dintre cumanii catolici din Oltenia și țaratul româno-bulgar (ortodox) al Asăneștilor, regele Andrei al II-lea a creat un cap de pod, transformând în 1233 fortăreața Severinului în cetate. Astfel a luat naștere Banatul de Severin, ca marcă de graniță în sistemul defensiv totodată ofensiv, organizat încă din 1228, regiune înființată la hotarele Imperiului româno-bulgar pentru paza graniței Ungariei și restabilirea influenței Bisericii Romano-Catolice în regiune. Banatul Severinului, "Banatus Zewriniensis", "Terra Zeurino" sau "Țara
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
războiul lui Béla al IV-lea împotriva lui Ottokar al II-lea al Boemiei din 1260, bulgarii sub conducerea țarului Constantin I Assan (1257-1277), și bizantinii conduși de împăratul Mihail Paleologul (1259-1282), au trecut Dunărea și au ocupat cetatea și Banatul de Severin până când magistrul Laurențiu, fiind numit ban, a recucerit cetatea și regiunea. Cavalerii ioaniți, a căror îndatorire era să apere regiunea și cetatea, părăsiseră cetatea fie în timpul atacului bulgar, fie mai înainte. În 1268, banul Alexandru, împreună cu garnizoana cetății
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
cetatea Severinului a trecut din nou sub stapânire ungară în 1365, când Bulgaria, condusă de cumnatul lui Vladislav, țarul de Vidin Ivan Strațimir (sau Sracimir), a fost învinsă într-un nou război în urma căruia în anul 1365 a fost înființat Banatul bulgăresc. Vladislav, între timp iertat de Ludovic I, a primit în 1368 din nou titlul de ban al Severinului. În timpul stăpânirii muntene a ființat temporar Mitropolia ortodoxă a Severinului, avându-l mitropolit pe Antim Critopoulos (1370). Mitropolia a fost mutată
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
Dragonului. În 1427, Murad al II-lea cucerește și incendiază cetatea. În 1429 Sigismund cere ajutorul Ordinului cavalerilor Teutoni. Sub conducerea lui Nicolae Radwitz, care este înobilat baron și numit Ban de Severin, cavalerii teutoni preiau apărarea cetății și a Banatului de Severin. În acest răstimp, toate cetățile începând cu Severin, Orșova, Golubăț și până la Belgrad, sunt reântărite. În 1430-1431, alături de cavalerii teutoni, în cetatea Severinului sunt prezenți 200 de oșteni și 40 arbaletieri. În 1432 este consemnată uciderea cavalerilor teutoni
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
generală regală, întrunită pentru a lua măsuri de apărare împotriva turcilor. Banul Filip de Severin moare pe drum spre Buda, astfel că fratele său, George, prezintă în luna Aprilie a anului 1493, situația grea în care se găsea Cetatea și Banatul Severinului. Sultanul Baiazid al II-lea (1481-1512) ordonă pașei din Vidin să asedieze și să cucerească cât mai grabnic cetatea Severinului, în anul următor. Severinul este despresurat de Pavel Chinezu care eliberează cetatea din mâinile turcilor. În 1501 Banul Petru
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
satele învecinate. Scriitoarea Anna Colombo, de origine ebraică, trăind în Severin în perioada războiului, mărturisește în 2005 că în ciuda vexațiunilor îndurate în acei ani, "severinenii nu erau nicidecum răi[5]". Între 1941-1944, în interesul ocrotirii românilor dintre Morava-Timoc și din Banatul sârbesc, se înființeză la Turnu-Severin „Comitetul Timocean” (cu sediul în port), având ca Președinte pe preotul Gheorghe Suveiche (arestat se pare ulterior de Gestapo și mort într-un bombardament, după spusele poetului Constantin Miu-Lerca, în lagărul de concentrare de la Dachau
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
În timpul Pașalâcului de Timișoara, la Sânnicolau Mare s-a ridicat o fortificație de pământ lângă așezarea civilă. Această cetate a fost dărâmată în 1701, în urma Păcii de la Karlowitz care prevedea dărâmarea ei ca una dintre condițiile pentru pace. După trecerea Banatului sub administrație habsburgică, localitatea cunoaște o dezvoltare accelerată, devenind în 1724, oficiu administrativ erarial, apoi reședință de plasă. În 1787 primește privilegiul de a organiza târguri. Acest privilegiu este extins în 1837 când i se permite organizarea unei piețe săptămânale
Sânnicolau Mare () [Corola-website/Science/297047_a_298376]
-
Conform unui recensământ din 1850 existau doar 7,182 cetățeni în oraș, comparativ cu 17,332 în 1843. Între 1849 și 1860, orașul a fost parte a unui domeniu regal austriac separat cunoscut sub numele de Voivodina din Șerbia și Banatul Tamiš. După desființarea acestei provincii, orașul a fost inclus în ținutul Bačka-Bodrog. După 1867, Novi Sad a fost localizat în partea maghiară a Austro-Ungariei. În acest timp, politica de maghiarizare a guvernului ungar a modificat drastic structura demografică a orașului
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
Site-ul oficial al Mănăstirii Partoș: www.partos.ro este o mănăstire ortodoxă din România, situată în satul Partoș, comuna Banloc, județul Timiș. Cea mai veche mențiune a acestei mănăstiri datează din 1571, după cucerirea Banatului de către turci, ieromonahul Laurențiu, aflat în drum spre Transilvania, poposește aici timp mai îndelungat și face o danie. Locul a fost sfințit și de petrecerea ultimilor trei ani de viață a Sfântului Iosif cel Nou, de la Partoș, mitropolitul Timișoarei, între
Mănăstirea Partoș () [Corola-website/Science/330218_a_331547]
-
Vest, Timișoara, 2005. "Dicționarul general al literaturii române", Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005. Cornel Ungureanu, "Geografia literaturii române, azi. Banatul", vol.4, Pitești, 2005. Simona-Grazia Dima, "Labirint fără minotaur", Ideea europeană, București, 2007. Dorin Murariu, "Fragmentarium", Hestia, Timișoara, 2008. "Banatul din memorie" (coordonator - Smaranda Vultur), Marineasa, Timișoara, 2008 (studii de Daciana Branea și Dana Percec). Cristian Ghinea, " Pasajul discret", Antropos, Timișoara, 2010. Simona-Grazia Dima, "Blândețea scorpionului", Ideea europeană, București, 2011. În reviste: Radu Călin Cristea, „Familia”, nr.10, 1988; Cristian
Viorel Marineasa () [Corola-website/Science/310626_a_311955]