2,211 matches
-
bizantine sunt confirmate de Masudi, care vorbește de opt triburi pecenege, iar Iorga, urmat de C. C. Giurescu, vorbește despre pecenegii împărțiți în treisprezece seminții (triburi). El mai spune că pecenegii încercau, precum hunii și avarii, să formeze un singur statvalul barbarilor pecenegi se întindea de la Nipru până în Panonia, schimbându-și mereu corturile. Apreciind puterea lor, Const. Porphyrogenetul vedea în ei un obstacol în calea rușilor și ungurilor. De la scriitorul persan Gardizi (secolul XI), aflăm că pecenegii dețineau numeroase turme de animale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cumane în sudul Dunării, teritoriul Imperiului fiind atacat din nou-de pildă, în 1148, ca răspuns la atacul cuman, împăratul Manuel Comnenul îi urmărește în persoană la nord de Dunăre. În această împrejurare, în mâinile bizantinilor cade prizonier una din căpeteniile barbarilor (cumanilor), Lazăr, nume neobișnuit pentru turanici, de unde deducem că era un autohton supus cumanilor sau un nomad creștinat.9 După câțiva ani, cumanii organizează o nouă incursiune în Imperiu, cu forțe mai numeroase, ei înfrâng armata bizantină și revin în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-lea, cumanii îți împlântau hoarda în șesul muntean, ca să ajungă apoi la o conviețuire cu locuitorii vechi (autohtoni), care devin asociații lor militari, primind de la acești stăpâni ("domni") și așezăminte fundamentale, în care vor trăi mai departe (Iorga). Cumanii, noii barbari, au conviețuit cu autohtonii din regiune, românii. Trebuie să ne întrebăm, ce însemna stăpânirea hoardei, în cazul cumanilor, ca și al pecenegilor și turanicilor, în general. Un scriitor spunea: "Hanul cel mare locuiește totdeauna în câmp, din cauza mulțimilor care-l
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dar ei manifestă de la început o înclinație spre viața așezată, alături și împreună cu vlahii. Aici, în sud, dăinuia de secole un fond de populație locală (romanică), păstorească, vlahii, în locurile unde de multă vreme se frământau pecenegi, cumani, bizantini. Contactul barbarilor (cumani) cu populația autohtonă de pe malul stâng al Dunării, românii din întinsa câmpie munteană, a fost mult mai adânc, în același timp în care ei cultivau relații cu elementul vlah din sud, creator de stat. Iorga subliniază un fapt însemnat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
povestească prin ce minune, din micile formațiuni rurale ale valahilor s-ar fi născut în sfârșit și cu câtă întârziere! o Țară Românească?" Djuvara consideră că a găsit răspunsul: "s-a născut cu întârziere, fiindcă n-am avut noroc de barbarul cel bun". El subliniază că "pura realitate" a fost aceasta: Țara Românească este urmarea acțiunii unor barbari nomazi (vezi mai jos).3 Asupra începuturilor statelor noastre medievale, un alt istoric face o serie de considerații interesante. Lucian Boia, în România
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu câtă întârziere! o Țară Românească?" Djuvara consideră că a găsit răspunsul: "s-a născut cu întârziere, fiindcă n-am avut noroc de barbarul cel bun". El subliniază că "pura realitate" a fost aceasta: Țara Românească este urmarea acțiunii unor barbari nomazi (vezi mai jos).3 Asupra începuturilor statelor noastre medievale, un alt istoric face o serie de considerații interesante. Lucian Boia, în România, țară de frontieră a Europei, scrie: Ceea ce frapează este constituirea tardivă a statelor românești. Românii intră târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Românești (2007), carte ce a provocat vii controverse. Ce susține autorul? Încă din Introducere, el face afirmații mai puțin obișnuite: "șansa de a vedea încropindu-se și în spațiul nostru (românesc) o domnie structurată" ar fi putut veni de la "ultimii barbari", care au stăpânit teritoriul dintre Carpați și Dunăre, pecenegii și cumanii. De la cumani, mai mult decât de la ceilalți barbari, "ne-am fi putut aștepta" să înființeze "o formațiune statală mai statornică", dar năvălirea mongolă din 1241 "i-a alungat din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
obișnuite: "șansa de a vedea încropindu-se și în spațiul nostru (românesc) o domnie structurată" ar fi putut veni de la "ultimii barbari", care au stăpânit teritoriul dintre Carpați și Dunăre, pecenegii și cumanii. De la cumani, mai mult decât de la ceilalți barbari, "ne-am fi putut aștepta" să înființeze "o formațiune statală mai statornică", dar năvălirea mongolă din 1241 "i-a alungat din părțile noastre pe cei mai mulți din ei. Pe mulți, dar nu pe toți.". Autorul crede că ("îndrăznesc să afirm") închegarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că ("îndrăznesc să afirm") închegarea statului românesc medieval la sud de Carpați este urmarea unei "acțiuni viguroase" duse de "un mic grup nobiliar, majoritar, de îndepărtată origine slavă și având în fruntea lui un nucleu de origine cumană", adică de "barbari nomazi". Djuvara consideră că "nenorocul nostru istoric", mai precis, "nenorocul micilor formațiuni slavo-române" din spațiul carpato-dunărean a fost acela că, "în vremea încropirii primelor state medievale în Europa răsăriteană, ele n-au apucat (reușit)-precum s-a întâmplat în Galia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de pe cal, a luat la români, care s-au menținut o mie de ani în aria neamului lor datorită adăpostului oferit de pădure, sensul de a cuceri, a coloniza, a întemeia, nu poate avea altă origine decât amintirea șirului de barbari, nomazi călări, care au venit, rând pe rând, să-i cotropească și să-i stăpânească. Coborârea de pe cal (descălecarea!) a năvălitorului a fost înțeleasă ca voința (fapta) de a se așeza peste cel cotropit și a-l stăpâni... Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cavalerilor teutoni dincoace de munți. Dar între atitudinea Arpadienilor și cea a Angevinilor față de această regiune este o mare deosebire. Primii (Arpadienii) își extinseseră dreptul lor asupra "Cumaniei" în calitate de conducători permanenți ai cruciatei, cărora li se închinaseră, trecând la creștinism, barbarii de pe teritoriile noastre (cumanii), pe când la Angevini este prezent sentimentul francez al legăturii feudale între state. În evul mediu, legăturile interpersonale suzerani-vasali se extind și la raporturile dintre state, concret la relațiile dintre regat și regiunile supuse dominației sale. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1937-1938), și cu totul sporadic a mai colaborat la alte reviste și ziare. Spre sfârșitul deceniului al patrulea, se retrăgea, de altfel, la Sighișoara, pentru a se dedica total literaturii. Câteva lucrări epice (Hilarie Sfântul, O zi cât veacul, Vin barbarii...) rămân totuși în stare de proiect. În schimb, pentru Teatrul Nostru, condus de fiica sa, Dina Cocea, traduce Seara cea mare de Leopold Kampf, apoi Nebuna tinerețe de John Bouwlet, Amfitrion 38 de Jean Giraudoux, Scadența dragostei de M. Duran
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
Biblioteca Ulpia. După unele estimări, în jurul anului 370 d.Hr. Roma avea nu mai puțin de 28 de biblioteci publice, unele așezate în jurul băilor. Nimic nu va rămâne din această moștenire spirituală a lumii romane: totul va fi distrus de barbarii care nu o dată au invadat Roma. Apoi, pentru multe sute de ani, b. se vor retrage între zidurile mănăstirești, singurele locuri apărate oarecum de violența frământărilor popoarelor migratoare. Celebrele mănăstiri irlandeze, cele plasate pe continent (Luxeuil, Corbie, Korvey), cele de la
BIBLIOTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285733_a_287062]
-
simț și prin curățenia ei, pe care o ducea la Saranza. Găseam în ea Occidentul personificat, Occidentul acela rațional și rece, căruia rușii îi păstrează o ranchiună nevindecabilă. Europa care, din fortăreața civilizației sale, privește cu condescendență mizeriile noastre de barbari - războaiele, în care muream cu milioanele, revoluțiile, cărora ea le-a scris scenariile pentru noi... În revolta mea juvenilă se regăsea o mare parte din neîncrederea aceea înnăscută. Grefa franceză, pe care o credeam atrofiată, era tot în mine și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
buni, aici nu mai suntem în Franța, ci în Africa!”, și se lansase într-o perorație care, prin conținutul său, îmi amintise de cuvintele multor „ruși noi”. Un talmeș-balmeș: degenerarea Occidentului și sfârșitul foarte apropiat al Europei albe, năvălirea noilor barbari („incluzându-ne și pe noi, slavii”, adăugase el ca să fie drept), un nou Mahomed „care va arde toate Beaubourg-urile lor” și un nou Genghis-Han „care va pune capăt tuturor ploconelilor lor democratice”. Inspirându-se din perindarea neîntreruptă a oamenilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un nou Genghis-Han „care va pune capăt tuturor ploconelilor lor democratice”. Inspirându-se din perindarea neîntreruptă a oamenilor de culoare prin fața terasei la care eram așezați, vorbea amestecând previziunile apocaliptice și speranța într-o Europă regenerată de sângele tânăr al barbarilor, promisiunile unui război interetnic total și încrederea într-un metisaj universal... Subiectul îl pasiona. Se simțea, probabil, când de partea Occidentului muribund, căci piela lui era prea albă, iar cultura lui era europeană, când de partea noilor huni. „Nu, puteți
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ipoteza inegalităților rasiale. „Este la fel de improbabil - arăta Robbins - să credem că, calitățile necesare pentru a scrie Principia sau The Wealth of Nations au fost în întregime rezultatul educației și mediului social, ca și faptul că grecii erau Naturalmente leaders, iar „barbarii” naturalmente sclavi. Diferența între cele două poziții se situează nu în sfera acurateței factuale, pentru că ambele sunt evident false, ci în sfera implicațiilor pentru acțiune”. Mercantiliștii au recunoscut importanța, calificărilor speciale, cum ar fi de exemplu, militarii, funcționarii de stat
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
răsuna în el decât sunetul gol. Ei vor îmbrăca egoismul lor tânăr în formele credinței și vor crea un păgânism mai rău și mai egoist decât cel [de] până azi. Credința va concede din spiritul ei față cu temeritatea acestor barbari până ce nu-i [rămîne] decât haina, mitra și toiagul de preot, undelemnul, nu lumina ei cerească. Atunci ne-am reîntors de unde am plecat. Vechile patimi vor fi îmbrăcate cu *** împrumutate de la aceste nefericite ***, Domnul se va-mbrăca în haina îngerilor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ei putere în întru-i se adună Și cum stejarul numai din proprii rădăcine Își crește trunchiul aspru... tot astfel numa-n tine Puterea ta e, ginte! Ai închegat furtuna că să înalți stejarii, Ca să înalți românii tu ai stârnit barbarii. 2254 Văd cerul, lan albastru sădit cu grâu de stele, El ni arată planul adîncei întocmele Cu care-și mișcă sorii. În sâmburul de ghindă E un stejar. Cum dânsul din proprii rădăcine, Din planul vieții sale ascuns în colț
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
astăzi ca să plece A ei inimă desigur va-nceta să fie rece. Să-mi zici prost de n-oi ajunge să mă pun în locul lui. BOMILKAR Însă cine-i fericitul? Ai uitat ca să mi-o spui. {EminescuOpVIII 445} PSAMIS Un barbar. Mă iartă, Doamne, pentru terminul vulgar, Ce la noi se spune lesne, cu-n străin de față chiar. BOMILKAR Nu m-atinge. Spune cine-i? PSAMIS Persianul cel bogat Ariobarsanes este favoritul declarat. BOMILKAR Vai de cel ce-o să-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
râde când încearcă persianul Să ne-arate isteția... LAIS Nu contest că el, sărmanul, E impertinent și totuși e stângaci. Ființa-i toată Plină e de contraziceri și cu totul discordată. E pe jumătate mândru și modest pe jumătate, E barbarul ce se crede, sigur c-a sa cruditate Îl așază peste oameni și natură mai presus. Totuși, neîndemînatec, simte-n el un dor nespus Să s-apropie de-a noastre obiceiuri mai senine Ca și omul beat ce-ncearcă în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
făcea, îl încărca cu daruri bogate și-i intra în voie la oricâte ar fi cerut. Consiliarii și Curtea împăratului suspectau într-adevăr purtarea lui Ivanco și susținea că pregătirile lui ascund o vederată primejdie pentru statul romeic, de vreme ce un barbar, care cu puțin înainte fusese inamic de moarte al romeilor, nu se putuse schimba ca din senin în amicul lor sincer și statornic; căci nu cuvintele sale dulci, ci faptele sale problematice îi trădează planul de uzurpațiune ce-l are
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
închisoare în Moesia, imploră pe-mpăratul ca-n puterea legăturilor de înrudire să-l scape de închisoare și să înjghebe banii de răscumpărătură necesari din averea proprie (a protostratorului) ca să nu mai sufere mai mult ca un criminal în mâinile barbarilor. Respingîndu-i-se cererea, el se adresă cu dânsa la puternicul român, Chrysos, care, încuviințîndu-i-o, trimise suma cerută de doi centenari de aur și luă pe răscumpăratul prizonier la sine în Moesia, iar, până la răspunderea sumei împrumutate, îl așeză pentru siguranță în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o înfiorătoare exactitate analele bizantine povestesc cum călăreții romei prizonieri au fost aruncați de vii cu cal cu arme cu tot în gropile pline cu cadavre, îngropați și acoperiți cu țărână. Pieirea orașelor și satelor, ruinarea întregi țări au fost barbarul monument de biruință a-sumețitului cuceritor româno-bulgar. {EminescuOpXIV 107} Campania latinilor contra lui Ioannițiu Moartea lui Balduin. Latinii tăbărâră mai întîi din precauțiune înaintea porților Adrianopolei și strămutară comunicația cu orășenii pe câmp; curând însă încheiară cu romeii i-nfrățire de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
până la Anchialos, cășună inamicului însemnată pagubă, făcu spolii mari de prizonieri, bani și vite, nu suferi nicăiri pierderi serioase și se-ntoarse neatins în capitală. Armele latine mântuiră astfel o samă de orașe avute de ruina ce le amenința și barbarii năvălitori trebuiră adeseori să lase din mâni sigure frumoasa lor pradă. Atunci Ioannițiu se-mbărbătă din nou, purcese în sudul țării, ce nu era apărat, și-ncepu împresurarea marelui și bogatului oraș Thessaloniki. Într-o noapte (a[nul] 1207) îl
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]