9,577 matches
-
pe apă scări de văpaie. Apele deveniseră cărări de păcură, acolo unde lumina argintie nu putea pătrunde pentru a ninge steluțe fine și mici. Frigul se lăsase ușor, pe nesimțite. Împreună cu pescarul care ne adusese acolo ne-am suit în barcă și am plecat, dar fără să simțim regrete în suflet. Treceam prin dreptul unor poetice lunci de tamarix ce răspândeau o mireasmă adormitoare, când a început în boarea serii, o privighetoare să-și înalțe cântecul dulce și melodios, demonstrând că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fără să simțim regrete în suflet. Treceam prin dreptul unor poetice lunci de tamarix ce răspândeau o mireasmă adormitoare, când a început în boarea serii, o privighetoare să-și înalțe cântecul dulce și melodios, demonstrând că dragostea e aceeași pretutindeni. Barca luneca ușor pe apele liniștite. Fără să vreau, am privit înapoi și am văzut licăririle albe ale lunii răsfrângându-se în apele cu unde fine. Sorina Onceanu, clasa a VII-a C Un rai pământesc Am descoperit un loc minunat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
împrăștie lumina argintie peste tot: peste lacul nesfârșit, peste munți, peste câmpie, peste pădurea apropiată, peste bolțile de sălcii și cărările de papură, peste insula plutitoare din mijlocul lacului și peste noi toți. Te simți ca într-o poveste. Iei barca și te plimbi lin pe lacul întins, peste luciul apei, printre potecile lungi cu flori liliachii, prin ninsoarea de stele; și atunci dragostea se înfiripă în sufletul tău și vezi lumea cu alți ochi. Te simți mai bun și vrei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
clasa a VII-a C O călătorie imaginară pe Dunăre E vară. Stau pe mal îngândurată și privesc valurile înspumate ale Dunării. Apele șușotesc, lovindu-se de mal, atingând uneori vârfurile îndoite ale sălciilor plângătoare. În depărtare, se vede o barcă din care doi bătrâni pescari aruncă sistematic undițele. Pe un nufăr galben, orăcăie o broască. În apă, berzele și pelicanii ciugulesc grăbite peștișori. Soarele se înalță ca un disc de aur, iar un alt soare strâmb apare în mijlocul apei. Dunărea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de nimeni, peste lac. Cerul se umple de fiorul amurgului. Capătă reflexe de galben, roșu aprins și albastru închis. Apa capătă și ea aceste culori, plimbându-se lin în undele sale. Căldura își pierduse din intensitate. Predomină o răcoare plăcută. Barca înainta încet printre sălciile pletoase, stăpânele lacului. Broaștele își începuseră deja concertul nocturn și acum se chemau unele pe altele cu zgomote asurzitoare. Muzica lor, împreună cu cea a greierilor, era muzica lacului, a naturii. Ea era completată și de adierile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
am trântit în sofa, cu votca la picioare, cu dosarul roșu alături. Înainte să deschid dosarul și să scot foaia de hârtie, am luat câteva gâturi zdravene ca să-mi calmez nervii. Iată ce scria: Imaginează-ți că ești într-o barcă, pe un lac. E vară, dimineața devreme. Intervalul acela când soarele nu s-a ivit încă de după linia orizontului și lumina e brăzdată de umbre lungi. Razele sunt calde, le simți pe piele în vreme ce aluneci printre ele, dar la umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
simți pe piele în vreme ce aluneci printre ele, dar la umbră aerul e încă rece, semiîntunericul domnind încă în cotloanele de pe margine. O briză joasă, stăruitoare, vine și se duce, iscând vălurele pe apă și legănându-vă ușor, pe tine și barca ta, în vreme ce plutiți prin fâșiile yin-yang ale dimineții. Păsările ciripesc. E-un sunet ascutit, clar, curat, fără zumzetul de fundal al zilei care mai are până să înceapă. Din când în când se aude foșnetul vântului printre frunze și clipocitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Păsările ciripesc. E-un sunet ascutit, clar, curat, fără zumzetul de fundal al zilei care mai are până să înceapă. Din când în când se aude foșnetul vântului printre frunze și clipocitul unui val mai mare, care se lovește de barca ta, dar nimic altceva. Întinzi mâna peste margine și simți răceala apei, legănarea neîntreruptă a lacului, apa urcând și coborând ritmic pe degete tale. Îți retragi brațul; savurezi amorțeala pe care răceala apei ți-a lăsat-o în degete. Întinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să vizualizezi această imensă rețea de lacuri și râuri curgătoare, să observi vastitatea și incredibila ei complexitate. Acest uriaș și bogat mediu. Acest paradis acvatic cuprinzând toate informațiile, identitățile, societățile și e-urile. Acum întoarce-te la lacul tău, la barca ta care se leagănă domol. Dar de data asta cunoaște lacul; recunoaște locul drept ceea ce este și, când ești pregătit, aruncă o privire peste marginea bărcii. Apa e limpede și adâncă. Razele frânte ale soarelui decupează fâșii albastre jos, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
toate informațiile, identitățile, societățile și e-urile. Acum întoarce-te la lacul tău, la barca ta care se leagănă domol. Dar de data asta cunoaște lacul; recunoaște locul drept ceea ce este și, când ești pregătit, aruncă o privire peste marginea bărcii. Apa e limpede și adâncă. Razele frânte ale soarelui decupează fâșii albastre jos, departe, în adâncurile reci și limpezi. Stai liniștit, așteaptă și privește. Nu te clinti. Rămâi absolut nemișcat. Se spune că viața e tenace. Că și numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Asta și spun. E înfricoșător. Clio se uită la mine. — Partea aia când capul se ivește din carenă? Cu ochii scurși pe față? Clio se uită la mine. — Spre sfârșit... Șefu’ Brodie, Richard Dreyfuss și pescarul ăla nebun, toți pe barca aia șubredă? Nu pot să urmăresc asta și să stau locului. Trebuie să mă ridic și să fac câțiva pași. — Știu, suspină Clio, clătinând din cap spre mine. — În toate celelalte privințe însă, m-am codit, prefăcându-mă dezarmat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
titlului. Salt în insulele grecești: Ghid turistic. Tremurând, am deschis cartea... ... și-n ea am găsit un univers. O galaxie întreagă de stele făcute cu pixul, de orbite trasate cu creionul și de centuri astrale în cerneală, în jurul muzeelor și bărcilor și taberelor, nesfârșite grupuri stelare de bifări, cruciulițe, semne de exclamație și întrebare, toate înăuntru, deasupra sau în jurul listelor de taverne și pensiuni și baruri și orașe și trasee și plaje. — O, Doamne. Nici o forță în spatele cuvintelor, doar ele ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
3. Computere. Cinci computere mătăhăloase, din anii ’80, poziționate în cele cinci colțuri ale montajului. Fiecare computer a fost conectat la cele două din apropiere cu cabluri de telefon albe și împreună acestea formau o buclă conceptuală sub forma unei bărci urmând marginile profilului de scânduri. Fiecare computer mai avea câte un cablu negru de alimentare care ducea la cutia de ceai conținând acumulatorul de mașină. Toate computerele erau deschise. 4. Butoaie. Trei butoaie mari, închise, din plastic transparent stăteau aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am ridicat în picioare. Hârtiile și cuvintele dispăruseră. Acum era apă, doar jumătate de centimetru rămase pe fund, însă o apă reală, palpabilă, acolo unde fuseseră doar cuvinte. Se întâmplase. Cine știe cum, îmi reușise. Scout și Fidorous îndreptau scânduri la macheta bărcii Orpheus. — Doctore. Se întoarseră amândoi și am ridicat paharul, picurând un strop mic din apa rămasă, așa încât să vadă și ei ce se întâmplase. Fidorous îmi făcu semn să vin la ei, dar apoi... ceva îi reținu atenția. Rămase nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
strânse stomacul. Un val mă lovi, în gura deschisă îmi intră apă rece, sărată, sălcie, și-am dat din picioare și am tușit și am tușit. Un strigăt în spatele meu: — Eric. M-am întors pe loc, dând din mâini. O barcă tresălta pe valuri, o barcă de pescuit măricică, puțin cam bătută de vremi. Pe punte stăteau două siluete, una cu păr cărunt și fluturând din mână, cealaltă mai scundă și stând puțin mai în spate de balustradă. Fidorous și Scout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lovi, în gura deschisă îmi intră apă rece, sărată, sălcie, și-am dat din picioare și am tușit și am tușit. Un strigăt în spatele meu: — Eric. M-am întors pe loc, dând din mâini. O barcă tresălta pe valuri, o barcă de pescuit măricică, puțin cam bătută de vremi. Pe punte stăteau două siluete, una cu păr cărunt și fluturând din mână, cealaltă mai scundă și stând puțin mai în spate de balustradă. Fidorous și Scout. M-am luptat cu greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu tabloul. Ai ratat-o cam cu doisprezece metri. Totul pare... - m-am ridicat în capul oaselor - totul pare cel mai normal lucru din lume. Adică... e real, solid. Și oarecum familiar. — Așa și trebuie să fie. Dacă ai pronunța „barcă de vânat rechini“ aproape în fața oricui din lumea occidentală, ar vizualiza exact același tip de barcă. Asta (atinse cu mâna o balustradă cât se poate comună și de reală) reprezintă actuala idee colectivă a felului în care ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
oaselor - totul pare cel mai normal lucru din lume. Adică... e real, solid. Și oarecum familiar. — Așa și trebuie să fie. Dacă ai pronunța „barcă de vânat rechini“ aproape în fața oricui din lumea occidentală, ar vizualiza exact același tip de barcă. Asta (atinse cu mâna o balustradă cât se poate comună și de reală) reprezintă actuala idee colectivă a felului în care ar trebui să arate o barcă de vânat rechini. Jeanșii, încălțările și jacheta încă-mi erau îmbibate de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rechini“ aproape în fața oricui din lumea occidentală, ar vizualiza exact același tip de barcă. Asta (atinse cu mâna o balustradă cât se poate comună și de reală) reprezintă actuala idee colectivă a felului în care ar trebui să arate o barcă de vânat rechini. Jeanșii, încălțările și jacheta încă-mi erau îmbibate de-o umezeală rece, dar soarele făcea deja tot posibilul să-mi încălzească extremitățile corpului. Am simțit sub degete puntea veche și roasă. — O idee colectivă? — Da, încuviință doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Da, încuviință doctorul, și încă una comun acceptată preț de mai bine de douăzeci și cinci de ani. Din pricina asta e atât de convingătoare. Îmi întinse mâna și mă ajută să mă ridic în picioare. Am încercat să mă acomodez cu tangajul bărcii și cu apa de mare care încă-mi mai picura din haine. — A, bună! M-am întors ca să urmăresc direcția privirii doctorului. Ian se apropie împleticit de marginea bălții pe care o lăsasem și se așeză. Cuvântul dispreț nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
laser voluminoasă, legată în așa fel încât să atârne peste bordul din spate al ambarcațiunii, iar scaunul de birou se reinventase sub forma unui scaun de pescar fixat de punte, cu undița și firul pregătite să fie aruncate în apă. Barca avea acum un catarg adevărat, un vinci adevărat, o ancoră adevărată. Continuându-ne traseul, am observat din loc în loc urme fantomatice ale precedentei încarnări ale lui Orpheus: un mănunchi de pete pe punte care încă mai semănau vag cu numerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de doi bani. Scout îmi aruncă un zâmbet ușor superior și se ridică, încrucișându-și picioarele. Haine uscate, am spus, trăgându-mă de cămașă. — O, făcu ea. — Cum stau lucrurile aici, timonier? Fidorous urcă scările în urma mea. — Ca pe-o barcă, zise Scout și lovi cu încheieturile degetelor în punte. E-o nebunie așa de mare, că nici n-o să întreb nimic. Probabil e mai bine așa, spuse doctorul. E mai ușor dacă accepți situația pur și simplu. — E mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Exact. Bang. Și putem toți să plecăm acasă. Numai că nu va fi tocmai așa, nu? Nu va fi dacă va trebui să ne apropiem de rechin. — Păi, întotdeauna există riscuri, dar ce trebuie să ții minte este că toată barca asta e făcută dintr-o singură buclă conceptuală non-divergentă puternică. Orice s-ar întâmpla, rechinul nu ne poate atinge atâta timp cât rămânem la bordul navei. Noi trebuie să-l găsim, și trebuie să-l obosim. Avem unelte la bord pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am ridicat anevoie în picioare. Am simțit un junghi ascuțit în genunchiul stâng și-am gemut încercând să-mi las greutatea pe el. Am văzut-o pe Scout dispărând pe după cabină și l-am auzit pe Fidorous spunând: — A atacat barca. A venit drept spre noi. Am șchiopătat, am ocolit cabina și-am ajuns pe puntea din față. Fidorous stătea la capătul trambulinei cu balustradă care se întindea deasupra apei, la proră. Ținea ceva în mână, un fel ciudat de armă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
m-am lăsat să alunec încet și dureros pe scândurile de lemn ale peretelui cabinei în jos. 31 Sentimente sau mai știu eu ce Butoiul goni pe urmele umbrei rechinului și noi gonirăm pe urmele butoiului, Scout la cârmă cu barca la viteză maximă, spărgând fiecare val și scoțând fum negru, ca o fabrică victoriană scăpată de sub control. Fidorous, tot la capătul trambulinei de la prora lui Orpheus, activa o telecomandă. Prăbușit pe punte și ud leoarcă, auzeam doar succesiunile de bipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]