2,816 matches
-
discrete, care "se ascunde", uzează de ele cu moderație, barocul le folosește în mod ostentativ, în exces, alege figurile cele mai dificile, cultivă un stil cât mai complicat, între altele prin combinarea în același context a mai multor figuri, scriitorul baroc urmărind virtuozitatea ca scop în sine. Toate aceste caractere se regăsesc, afirmă Dragoș Moldovanu, și la Cantemir. Însuși hiperbatul, desemnat de prof. Moldovanu, cu un concept preluat de la Roman Jakobson, ca "figură dominantă" a stilului cantemirian, poate căpăta la Cantemir
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
virtuozitatea ca scop în sine. Toate aceste caractere se regăsesc, afirmă Dragoș Moldovanu, și la Cantemir. Însuși hiperbatul, desemnat de prof. Moldovanu, cu un concept preluat de la Roman Jakobson, ca "figură dominantă" a stilului cantemirian, poate căpăta la Cantemir calități baroce, incompatibile cu norma stilistică umanistă. Dintre acestea, Dragoș Moldovanu reține, între altele, spațiul uneori imens dintre componentele dislocate: "Până nu-ți vei trupul acesta în chip de oală și sufletul în chip de aur și lumea aceasta în chip de
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
permită enorma ramificare a ideilor fără a împiedica înțelegerea lor" (2002, p. 76). Acest stil încetinește numai ritmul perceperii ideilor sau poate să ducă la dificultatea - uneori extremă - de a descifra fraza. Aici apare o întrebare crucială în legătură cu geneza stilului baroc, a stilului atât de elaborat, complex al lui Cantemir. Dragoș Moldovanu afirmă că principele se adresa unui public care cunoștea deja figurile folosite de Cantemir, de exemplu, hiperbatul. Cantemir trebuia să recurgă la forme excesive ale hiperbatului care să-l
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
solicită o pregătire specfială, o inițiere în retorică și în limbile clasice..." (2002, p. 160). Dar a existat un public de un asemenea nivel între contemporanii lui Cantemir? Faptul este cu totul neverosimil. 4) Prezența la Cantemir a particularităților stilistice baroce - adică analoge celor ale barocului literar occidental - poate fi dovedită, dar explicarea genezei lor rămâne, după părerea mea, nerezolvată. Nu știm nici măcar dacă Istoria a avut în epocă cititori (cum sugera P. P. Panaitescu: "o carte citită sub manta" - Dimitrie
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
deduce din particularitățile de stil ale unei opere "etimonul spiritual", trăsătura definitorie a psihologiei (sau a ideologiei) autorului acestuia. Din critica psihostilisticii decurg consecințe importante pentru caracterizarea barocului literar în general, și a stilului lui Cantemir în special. Stilul autorului baroc nu reflectă "sufletul" lui, stilul "contorsionat" nu corespunde unor frământări sufletești, ci este ceva pur tehnic, calculat, "rece", autorul baroc necăutând decât virtuozitatea formală. Această caracterizare se potrivește pe deplin și lui Cantemir. De aceea, poziția unor autori care văd
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
critica psihostilisticii decurg consecințe importante pentru caracterizarea barocului literar în general, și a stilului lui Cantemir în special. Stilul autorului baroc nu reflectă "sufletul" lui, stilul "contorsionat" nu corespunde unor frământări sufletești, ci este ceva pur tehnic, calculat, "rece", autorul baroc necăutând decât virtuozitatea formală. Această caracterizare se potrivește pe deplin și lui Cantemir. De aceea, poziția unor autori care văd în autorul Istoriei ieroglifice, plecând de la stilul lui "un autor baroc prin patosul și vigoarea sentimentelor, prin dimensiunile zbuciumului sufletesc
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
sufletești, ci este ceva pur tehnic, calculat, "rece", autorul baroc necăutând decât virtuozitatea formală. Această caracterizare se potrivește pe deplin și lui Cantemir. De aceea, poziția unor autori care văd în autorul Istoriei ieroglifice, plecând de la stilul lui "un autor baroc prin patosul și vigoarea sentimentelor, prin dimensiunile zbuciumului sufletesc" (Manuela Tănăsescu, Despre "Istoria ieroglifică", 1970, p. 205, citat de Dragoș Moldovanu în 2002, 190) este, după autorul ieșean, lipsită de temei. Aș adăuga: chiar dacă nu este dedusă din stil, identificarea
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
singură frază a mai multor figuri. Dragoș Moldovanu dă exemplul unei perioade din prefața Divanului (D., 11-13) în care se suprapun cinci procedee de reliefare: ritm, rimă, chiasm, hiperbat, inversiune. Deci Cantemir ajunge, pentru rezolvarea crizei, tocmai la particularitățile stilului baroc. Cu privire la această ipoteză voi formula o observație. Dacă barocul cantemirian este definit numai stilistic, ca la Dragoș Moldovanu, și dacă apariția acestor particularități stilistice sunt rezultatul evoluției (autonome) a stilului livresc la autorii români, a crizei stilului survenite ca urmare
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
Dragoș Moldovanu, și dacă apariția acestor particularități stilistice sunt rezultatul evoluției (autonome) a stilului livresc la autorii români, a crizei stilului survenite ca urmare a "gramaticalizării" procedeelor existente, și nu e vorba de nici o "violentă sincronizare" a Occidentului, cu literatura barocă occidentală (Manuela Tănăsescu, citată de Dragoș Moldovanu), pe care Cantemir nici nu o cunoaște, atunci ne aflăm în fața unei simple coincidențe cronologice, și prezența barocului la Cantemir nu e pe deplin dovedită. Cât privește o viziune barocă, am arătat mai
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
Occidentului, cu literatura barocă occidentală (Manuela Tănăsescu, citată de Dragoș Moldovanu), pe care Cantemir nici nu o cunoaște, atunci ne aflăm în fața unei simple coincidențe cronologice, și prezența barocului la Cantemir nu e pe deplin dovedită. Cât privește o viziune barocă, am arătat mai sus că argumentele invocate nu rezistă criticii. Dragoș Moldovanu abordează și problema influenței orientale asupra stilului lui Cantemir. în Dimitrie Cantemir între Orient și Occident, d-sa arată că ipoteza unei influențe a sintaxei turcești asupra acestui
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
unei bombe, înfățișând dramă a două victime ale adulterului, la fel de chinuite de singurătate. Pentru finețea și rafinamentul observației sale cineastul e recompensat cu un César și supranumit "Godardul asiatic". Dar 2046, prezentat și el la Cannes, în 2004, e lung, baroc, plin de peripeții erotice, vetust, demodat șI peste toate provincial când îi împrumuta eroului insolenta și mustață unui Clark Gable asiatic și când îl imită, în încadraturi pe Michelangelo Antonioni. Fără să-l satisfacă nici măcar pe autor, acesta a revenit
Wong Kar-Wai: Omul zilei la Berlinală! Corespondență de la Tudor CARANFIL by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72730_a_74055]
-
a latențelor pluridimensionale, căci fiecare felie tomografiată a existenței e oprită de imaginația gestual-simbolică a scriitorului-regizor și somată să-și reveleze mai multele, posibile, continuări și rute. Nu unicalea e itinerarul călătorilor și fugarilor săi, ci labirintul, spirala, vârtejul, ramificația barocă, în stare de neașteptate zboruri și forări. Micșorarea omului sub inflație de obiecte inutile și informații incapabile să numească veritabile evenimente ale ființei se petrece într-un prezent monoton și, paradoxal, în nestăpânită metamorfozare. Scrisul exploatează liber rămășițe ale imaginarului
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
dacă aș fi cumva iertat și m-aș întoarce la vârstele matusalemice de la începutul omenirii. Mi-am amânat cât am putut această revelație, dar ea s-a acutizat profund când am trecut pragul Muzeului de Artă din Timișoara, un palat baroc, dominând una din laturile Pieței Unirii, ca o mărturie a unui trecut nu foarte îndepărtat, civilizat și somptuos. Galeria de la parter, undeva în dreapta intrării monumentale a palatului, găzduia lucrări ale artiștilor Dany Madlen și Gheorghe Zărnescu, iar cele de la etaj
Inutilele obiecte ale imaginației by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5991_a_7316]
-
cu semnele ei zgomotoase; intri aici ca într-o tăcere de unde nu te poți întoarce fără spaima că lucrurile rele care s-au întâmplat, odată, mai demult și mai aproape, poate chiar azi, s-ar putea repeta. Apoi culoarele Palatului Baroc, cu treptele lui blânde și pasajele de trecere prin uși translucide de sticlă, te conduc acolo unde Maxim Dumitraș redescoperă lumina dintâi a lumii, resturile ei calcinate, culori primordiale. Imaginați-vă că ați tăia un perete de cretă într-un
Inutilele obiecte ale imaginației by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5991_a_7316]
-
cruce, vopsit în acea culoare albastră cu care se mai vopsesc arareori casele pe la țară și numită în popor sineală, este aici locuința unui duh care ține sub patronajul său imaginația artistului. Întâmplător aflate alături, cele două expoziții din Palatul Baroc din Timișoara ar putea fi ele însele o negație la știrea cu care am început această cronică.
Inutilele obiecte ale imaginației by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5991_a_7316]
-
putea să notăm aici că biografia lui Gheorghe Fikl provine dintr-o descendență vieneză, că atmosfera Timișoarei vechi, dar și a Clujului în care și-a pornit educația plastică, sunt suficiente motive să credem că a fost amprentat de scenariul baroc al unei existențe cândva strălucitoare. De altfel, pânzele sale au ca motiv permanent interioare baroc, iar spectacolele puse în scenă se străduiesc să aducă, într-o manieră voit modernă, mituri biblice sau lasă doar să transpară imaginea pe care o
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
imaginea depărtându-se. Merg, totuși, prea departe cu gândul și constat că îndoita credință este numai părăsită. Altă dată, poate în cea mai reușită lucrare a sa, folosită ca imagine pentru afișul expoziției ce se va deschide curând în Palatul Baroc din Timișoara, interiorul fastuos este dominat de un taur uriaș, aristocrat și în același timp absorbind întreaga energie a locului cu o violență ieșită din comun. Nu știm dacă acesta se află la locul sacrificiului sau poate doar pentru a
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
de lucru, parcă și-au încetat existența istorică și se lasă topite în peisaj, piatra și pământul lor intrând definitiv în ciclul natural al ștergerii contururilor. Cele două fragmente de expoziție, cel al pânzelor uriașe, cu scenografii derulate în palate baroc, și fotografiile de la Socolari, defrișează două ipostaze total diferite, aproape antinomice ale artistului, ca și când Gheorghe Fikl s-ar fi tăiat în două, încercând să-și reunifice existența prin această ieșire în public. Cu toate astea, dihotomia persistă, iar căutările par
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
declarat elevul lui Ramiro Ortiz și al direcției acestuia istorice, nu artistice, pe care și noi, acum, și contemporanii imediați, i-au recunoscut-o pe drept, anume: cea lovinesciană, un urmaș al Istoriilor, Criticelor, Memoriilor, mai avântat, mai imaginativ, mai baroc, unind în mod aparent ciudat (după justa constatare a așa de lucidului Pompiliu Constantinescu) pe N. Iorga cu adversarul acestuia de decenii, E. Lovinescu. Lecturile mele confirmau toate acestea, dar nu omiteau să recunoască genialul dezechilibru care se dovedea și
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
a Vieților..., expresia „maniera modernă” pentru a caracteriza pictura contemporanilor săi, manierismul este încă o mișcare artistică destul de vag definită. Pentru unii, este doar o reacție la naturalismul Renașterii târzii, o fluidă etapă intermediară în istoria artei între Renaștere și Baroc... Jacob Burckhardt, exegetul elvețian de la începutul secolului al XX-lea, a folosit termenul pentru a descrie întreaga artă peninsulară din Cinquecento care a abdicat, după moartea prematură a lui Rafael, de la idealurile raționalismului și armoniei ce caracterizaseră generațiile precedente. Nu
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
lui Dumitru Șerban. Am adăuga la aceasta că, paradoxal, modernitatea expresiei poetice se clasicizează instant, ca un dat natural, indiferent de cât de mult ai vrea să fie altceva! Lucrările lui Andrei Uncruț, așa cum au fost ele expuse în Palatul Baroc din Timișoara, păreau mai degrabă piese ale unui travaliu arheologic, descoperite în vara care trecea, atât de puternică este impresia de vechime pe care o degajă, acesta fiind, evident, rezultatul unor inspirate procedee plastice, dar și ale unei manualități debordante
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
dintre cei mai influenți artiști plastici ai secolului al XX-lea. După ani în care pe rampa în formă de spirală ce constituie spațiul expozițional al Muzeului Guggenheim au fost expuse motociclete BMW, costume semnate Armani sau exemplare ale sculpturii baroce braziliene, nici nu se putea o alegere mai potrivită. Ideea lui Frank Lloyd Wright de a construi de-a lungul spiralei o serie de nișe care permit atât contemplarea izolată a unui exponat, cât și dialogul dintre ele funcționează perfect
Kandinsky la Muzeul Guggenheim by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6217_a_7542]
-
satisfăcut. Nu vom ști niciodată dacă tragedia lui este reală sau una inventată, sau în ce grad povestitorul se detașează de povestea sa pentru a o spune mai bine, dramatizând-o abil. În acest teatru portabil avem ceva dintr-un baroc theatrum mundi unde cu un ingenio specific, taximetristul se transformă într-un subtil magician, un magister ludi, punând în scenă o fabulă, punându-se în scenă deopotrivă. Practicând un joc de mare finețe cu umbrele, noaptea lui Jim Jarmusch se
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
Transilvania la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Forma de astăzi a imobilului este rezultatul a cinci etape diferite de construcție, ce au debutat cu realizarea corpului sudic, utilizat ca și locuință personală a familiei nobiliare Wesselenyi, în stil baroc. Încăperea reprezentativă a clădirii este fosta sală de spectacole — dans, teatru, întruniri culturale sau cinematograf — ce are pe tavan o pictură murală de 20 de metri lungime și 15 metri lățime. Lucrarea este executată la sfârșitul secolului al XIX-lea
Nu ai să crezi unde este cea mai mare pictură murală din Romania by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63102_a_64427]
-
și care reunește comunicările lui Souab Khebi și Midori Ogawa, urmate de dialogul Quignard-Savall „Despre uitare”. Inevitabil discuția celor doi monștri sacri se referă și la muzica lui Sainte-Colombe și la cea a lui Marin Marais, la Festivalul de muzică barocă de la Versailles, al cărui cunoscut și pasionat inițiator este Quignard. O vagă confuzie între trecutul, pe nedrept uitat, și copilărie se simte în cuvintele lui Savall, trimițînd indirect la obsesia pe această temă manifestată de autorul Vilei Amalia: „Cred că
Regal Quignard by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4905_a_6230]