731 matches
-
bălăriile și câinii”... 40 Francisc, simțind probabil mirosul acru, de fum, dispăruse. Am pătruns în sala cu oglinzi, m-am așezat pe fotoliul liber și i-am zis Bătrânului: — Aș vrea să mai facem un joc. Cu trișorii... râse el batjocoritor... — N-am trișat, l-am întrerupt, căci n-aveam timp de pierdut. A devenit palid și buzele i s-au strâns de furie. Câteva clipe a ezitat. — Bine, a zis cu o voce care în alte condiții m-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
femeile ar fi povară pe drumul lung și nici nu-și pot plăti hrana cu munca lor. Mușchii feței lui Auta se încordară ușor. - Știu, stăpâne. - Și cred că știi și ce e sclavul? și Tefnaht îi aruncă o privire batjocoritoare. Unde ar ajunge puternica noastră țară dacă am sta să ne îngrijim și de dragostea dintre robii și roabele noastre? Hrană li se dă. Nimeni nu-i ucide. Ce le mai trebuie? Întrebi oare taurul dacă a fost la vacă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu-ți merge! Auta răbdă cuvintele căpeteniei. Ar fi vrut să-i întoarcă spatele, totuși îi spuse: - Și dacă am să-ți arăt un semn, tot n-ai să mă crezi? Căpetenia nu zise nimic, dar îl privi cu ochi batjocoritori. Auta scoase liniștit din sân o cutie dată de străini, o deschise și pe una din foile albe scrise ceva cu bețișorul fermecat. Căpetenia și soldații căscară gura. Căpetenia făcu un pas înapoi. Auta mai zise: - Sau hai cu mine
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și, pentru că am zburat cu iuțeala luminii, am trăit acolo de zece ori mai puțin decât a trăit pământul pe care m-am întors. Zece ani ai mei au fost un veac al vostru. - Atunci de ce ai îmbătrînit? îl întrebă batjocoritor un ins din mulțime. - Tinerețea fără bătrânețe aș fi putut-o câștiga acolo, dar am pierdut-o aici. Soția mea a murit, moartea nu m-ar fi ocolit nici pe mine. Și am vrut să mi se întoarcă trupul în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zar aruncat - „le sort en est jeté“ - și pierduse. Nu intenționa să mai riște Încă o umilință asemănătoare. Presimțirea eșecului, pe care o trăise traversând St James’s Square, nu Îl pregătise pentru legarea la stâlpul infamiei de către o mulțime batjocoritoare, În fața aproape tuturor cunoscuților săi din Londra. Amintirea clipei Îngrozitoare, crescendoul ondulat al gălăgiei care Îl Întâmpinase În timp ce se Întorcea să Înfrunte marea de chipuri, „Huo! Huo! Huo!“, Îl făcea și acum să roșească, În timp ce străbătea pe jos străzile Întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui Barry Josselin, Îi datorăm faptul că rasa noastră este cu zece până la douăzeci de centimetri mai Înaltă decât acum treizeci de ani, femeile și bărbații deopotrivă?“ Ajuns aici cu lectura șpalturilor, Henry izbucni Într-un hohot nestăpânit, uriaș și batjocoritor, și azvârli foile pe jos, speriind-o pe Tosca, adormită la picioarele lui, lângă foc, făcând-o să sară cât colo și să se refugieze legănat În colțul opus al Încăperii, lătrând supărată. — Vai de mine, vai de mine, Tosca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
relativ stăpânit, adică nu era fioros, ci trăgea doar niște lungi înjurături, nerepezindu-se încă la adversarii săi să le bea sângele. - Miliarde de planuri cincinale neîndeplinite! Catralioane de obiective proiectate în derâdere și fără clanțe la uși!! îl îngînă batjocoritor un bagaj suplu, tigrat cu dungulițe negre și argintii, ce purta numele de Relu Înmiresmatul. Arăta destul de înmiresmat. Pe piept îi clănțăneau un soi de odăjdii, iar în dreapta strângea o trestie sugerând o cârjă de prelat. Pentru cine îl implora
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
AI ORAȘULUI BUCUREȘTI treptat, într-un contur ferm, și dezvăluind, cu claritate de ilustrată, imaginea unei mâini îngrijite, culegând, cu grație de spadasin, petece de hârtie dintre clăbucii unei arături din dreptul comunei suburbane Otopeni. Simțindu-se urmărită, mâna cea batjocoritoare schiță o reverență, acompaniată de îndată din sală de un cor de aplauze și ghiorțăituri. Articolașele capturate de palma cea isteață erau scuturate în alveolele unei valize. Dar, înainte de a dispărea în interiorul valizei, ochii versați ai marii mulțimii, umplând dincolo de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
numărul 245... 54 DANIEL BĂNULESCU pe tranșee! Asta, de groaza noastră, vede ea totul în roșu și sparge pavajele!... Sparge-i-s-ar fața de către miliție!... - ...Și încasa-o-ar în bot și de la toți ăi cu roșu pe la caschetă! îi ținu hangul batjocoritor și negriciosul. - Ce te rînjești?... Și de grija noastră, te pomenești că pitește ea sticloanțele, printre blesteme!... Juca-o-ar în călcâie toți plutonierii! Plimba-mi-aș peleul peste coliva ei. Și... - ...Scurge-i-s-ar dintr-un ochi rom, iar dintr-ălălalt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
c-un singur covrig, scormonea împrejur cu găvanele lui de pește fiert. Și când îl ochi enervîndu-se că se mânjise și cu rahat pe sacou, de la cuibul unei rândunici, apărut, de aseară, din senin, pe muchia bordului, ăla îl salută batjocoritor, găinățîndu-l și el cu un rânjet. - Ce-ai puturosule? Spume pe tine? - Pe mă-ta și pe tac-tu, de poponaut, scămoșatule! 157 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Mi-am dat seama atunci că, dacă eu sânt într-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-o și de la New York ca s-o anunțe c-a ajuns cu bine. Dă-o dracului de treabă! Deci, nu-mi spune, te rog, c-o să încerci pe bune să te împrietenești cu ea? a zis Susan pe un ton batjocoritor. —Nu. O să iau masa cu ea numai ca să vadă exact cu cine se pune. Când o să-și dea seama ce tipă cu clasă sunt și cât de fericit îl fac pe James, sper c-o să se lase păgubașă și-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Așa că s-a sprijinit de balustrada scărilor. —Am venit să port cu tine o discuție matură. Nu mai spune! a exclamat Sofia ridicând o sprânceană neagră, pensată subțire. Ochii de un maro întunecat o studiau pe Alison cu o privire batjocoritoare. —Și despre ce vrei să discutăm mai exact? Sofia nu era deloc machiată, dar Alison s-a văzut nevoită să recunoască faptul că femeia arăta încă bine pentru vârsta ei și mai ales dacă se lua în considerare epuizanta ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
luând o felie de șuncă cu mâna și aruncând-o în gură. — M-am gândit să-i duc cadoul la spital... sau crezi că e un pic cam prea mult? —Să-l duci la spital? Expresia lui James era ușor batjocoritoare. —De ce-ai face asta? Nici pe Deborah n-o placi, iar copiii, cu siguranță, nu-ți plac. Ai fost extrem de limpede pe acest subiect. Las-o baltă! O să trimit cutia prin curier. Julia voia să evite cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fii călăuză. DOUĂZECI Prepelicarul spuse, agitând amenințător un os: — Uite, frățioare. Uite. Uite un os pentru tine. Cuțu, cuțu. E un os foarte special. Osul din K. Ia-l. Vino și îngroapă-l. Prepelicarule, rosti încet Vultur-în-Zbor. Tu ești? Stătea batjocoritoare pe o stâncă și bătea în pământ cu talpa piciorului drept în timp ce se învârtea încet în cerc. Aruncă osul spre el. îi căzu drept în mână. Dintr-o crăpătura a lui creștea un trandafir. Vultur-în-Zbor și-l îndesă în pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îi spuse acela. Vino. în mâna dreaptă creatura ținea un topor ușor sau un tomahawk. în mâna stângă avea o pușcă. Vultur-în-Zbor n-avea nici o îndoială că era încărcată. Mai știa și că el era complet neînarmat. — Vino, Născut-din-Moarte, spunea batjocoritor vocea Axonei. Nu vrei să-l înfrunți pe apărătorul meu? Se spune că ești un mare războinic. Vino. Vultur-în-Zbor a oftat și a înaintat încet. Miza pe faptul că sosia lui se va comporta așa cum s-ar fi comportat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un altar potrivit? își duse brusc mâinile spre ceafă, unde acestea desfăcură o închizătoare. Rochia ei neagră căzu pe podea. Stătea goală înaintea lui, cu fața încă ascunsă de vălul negru, privindu-l pe sub el cu ochi pătrunzători, poate chiar batjocoritori, iar lumânările își aruncau în sus lumina lor galbenă, strălucitoare. — Privește-mi trupul, Umbră, repetă Liv, iar Vultur-în-Zbor îl privi. Liv, culmea înghețată a perfecțiunii. Virgil nu exagerase cu nimic. Ochii lui o descriau minții, ce refuza să creadă. Labele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
În picioare. Puteți să spuneți curții, vă rog, doamnă Shattock, acesta fiind numele dumneavoastră corect, dacă nu mă Înșel, ce le-ați oferit copiiilor dumneavoastră, Emily și Benjamin, de Crăciun? — Păi, nu-mi amintesc exact. Nu-și amintește, o imită batjocoritor avocatul acuzării. Dar s-ar putea spune, nu-i așa, că s-au achiziționat cadouri În valoare de 400 £? — Nu aș putea spune precis... Pentru doi copii de vârstă mică, doamnă Shattock. Patru. Su-te. Lire. Ar trebui să Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mult mă bazez pe el ca supapă; lipsită de semnele lui de atenție liniștitoare, eram pe cale să explodez. Joi, Într-o parcare, catedrala St David 15.47: Tocmai scot căruciorul lui Ben din portbagajul mașinii când Începe să toarne; ploaie batjocoritoare, ploaie nebună, ploaie gen Gene Kelly cântând În nenorocita de ploaie. Încerc să fixez copilul cu toate curelele căruciorului: corpul Îi devine din ce În ce mai țeapăn pe măsură ce eu Îmi pierd răbdarea. Mă simt ca o infirmieră de la un azil de nebuni Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o lumină licărind. M-am îndreptat într-acolo și, pe măsură ce mă apropiam, lumina devenea din ce în ce mai puternică. Dar, după ce am ocolit un dâmb, am încremenit. Lumina provenea de la un foc uriaș. Speriat, am luat-o la fugă, înapoi, însă o voce batjocoritoare mi-a atras atenția că alergam în zadar, întrucît altă ieșire din pădure nu exista. Atunci, m-am întors și m-am îndreptat spre foc Fie ce-o fi, m-am gîndit."Degeaba, Galilei, mi-a zis aceeași voce. Trebuie
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
m-am tras înapoi, hotărât să rabd, oricât m-ar chinui setea. Am luat frunze și le-am mestecat, am smuls plante și le-am supt sucul, dar, pe măsură ce trecea timpul, rezistența mea slăbea. Și iar am auzit un râs batjocoritor. M-am pomenit căzut cu fața în apa fântânii, bând cu lăcomie, deși eram sigur că voi muri după ce îmi voi fi potolit setea... Și acum, gata. Vorbește-mi de Julia. Era frumoasă? XLV ― Nu știu dacă era frumoasă... Ceea ce
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
față la Stere, se uita în prăvălie și dădea bună seara. Lucra la morgă, despuia morții, le făcea el cu dresuri, îi îmbălsăma, umbla-n om cum ai căta într-un raft. Cine nu-l știa? Era îndesat, cu priviri batjocoritoare, nu scotea mâinile din buzunare. Scuipa des, cu scârbă și-avea o vorbă a lui, de-o știau toți: - Bă, dacă dreptatea ar fi o sârmă, aș îndrepta-o eu! Să fi avut cincizeci de ani, da nici nu-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mea o să fie fericită cu bărbatul ăla? — Fericită? Femeile nu încearcă decât să se ferească de ce e mai rău. Răspunsul mi s-a părut prea general și vag. — Vobește-mi despre Zeruali ăsta! Era o poruncă bărbătească. Făcu o strâmbătură destul de batjocoritoare, dar răspunse: — Nu se bucură de o bună reputație. Viclean, fără scrupule. Putred de bogat... — Se spune că a jecmănit ținutul Rif. — Principii au jecmănit mereu provinciile și nimeni nu le-a refuzat vreodată din pricina asta mâna fiicei sau surorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
venit să-ți aducă o veste bună, urmarea intervențiilor făcute de el la palat. S-a potolit pe dată la aceste vorbe și mi-a ascultat explicațiile fără a mă mai hărțui cu vorbe în doi peri și cu strâmbături batjocoritoare. Când trebuie să mă examineze? — Foarte curând. Fii mereu gata. — Sunt sănătoasă. Nu vor găsi nici urmă de pată. — Nu mă îndoiesc că așa este. Totul va fi bine! Părăsind acel loc blestemat, i-am aruncat lui Harun o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și am închis ochii. S-a aplecat peste mine și a îngăimat cu voce bâiguită, șovăielnică, abia auzită: — Nu vrei s-o vizitezi pe surioara mea? Am tresărit, crezând că n-am auzit bine. Hiba îmi vorbise pe un ton batjocoritor despre expresia asta folosită de anumite femei din acea țară pentru a se referi la propria lor intimitate. Dar cum mă puteam aștepta la așa ceva din gura Fatimei care, nu mai departe decât ieri, leșinase doar văzându-și odaia nupțială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se aciuase acolo. În afară de neîmblânzita mea Hiba, care se comporta tot mai ciudat, îngrămădind pietre pentru a îngusta intrarea, curățind cu grijă locul, înfășurând burduful și curmalele în lână spre a le feri de ger, în vreme ce eu însumi, trândav și batjocoritor, îi tot trânteam sarcasme și dojeni, fără să izbutesc s-o descrețesc, s-o enervez și încă și mai puțin s-o îndepărtez de la febrila ei activitate de furnică. Am tăcut în cele din urmă. Nu că aș fi obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]