916,968 matches
-
să crească... Cînd spun “creștere”, gîndiți-vă la pe puțin patru metri! În plus, Uriașul e verde - dar nu se știe de ce: probabil pentru că așa era în banda desenată. Căci Hulk-Uriașul (unul din cele mai ciudate filme făcute vreodată) are la bază o bandă desenată. Cum a ajuns Ang Lee (Tigru și dragon) s-o ecranizeze este nu atît un mister, cît o fatalitate: Lee lucrează la Hollywood și are, ca tot omul, o copilărie - din fericire, nu tot traumatizantă, ci “bando-desenantă
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
Un film de savurat, cadru cu cadru, de rafinați... Plus umor și cîteva scene de acțiune OK pentru restul. Vi se pare puțin? Mie nu. Mai ales că, în acest concentrat postmodern de erudiție și cultură populară (filmul are la bază benzile desenate ale lui Alan Moore), există o meditație foarte interesantă despre Artă & Tehnologie: Liga se inspiră vizibil din Cinematograful Mut (dacă aluziile clare la Metropolis al lui Fritz Lang (1926) sînt asumate, o posibilă paralelă cu L’Inhumaine al
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
greu de imaginat, cu satisfacția celui care crede că, în final, acestea se vor dovedi a fi cele mai rentabile plasamente. De altfel, cu pragmatismul extrem care îi caracterizează gîndirea, această material girl (Madonna dixit) vorbește deschis despre criteriile pe baza cărora își selectează victimele, fizicul celui în cauză fiind ultima ei preocupare: „În general, nu aleg decît oameni în poziții importante, funcții executive, patroni, politicieni, miniștri, dar sînt buni și primarii, comisarii vamali, polițiștii, oameni cu putere, care de obicei
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
în bibliografia Kavafis rămîne Viața și opera lui K. P. Kavafis, apărut la editura ateniană Metaihmio sub semnătura a doi profesioniști ai genului: Dimitris Daskalopoulos și Maria Stasinopoulou (semnatară, în 2001, a Cronologiei Yorgos Seferis). Prima amplă cronologie redactată pe baza Arhivei Kavafis (a cărei studiere autorul a preluat-o de la Y.P. Savvidis, primul ei deținător și atent cercetător), lucrarea pune la îndemîna specialiștilor, dar și a cititorilor îndrăgostiți de Kavafis un material inedit și prețios, care proiectează o lumină
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
de limbi romanice, numai limba română nu. Erau, de altfel, anii cînd România devenise pentru Occident o țară - să zicem - de dincolo de negură, dispărută în spatele Cortinei de Fier. Așa, din curiozitate, am început să învăț singur această limbă neglijată, pe baza unui manual. Mi-a părut deosebit de interesantă și chiar fascinantă, cu un profil, cu un caracter cu totul special, care se îndepărta considerabil de limbile surori. N-am încetat apoi s-o studiez. Aveam norocul că acolo, la Freiburg, se
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
una de cercetare teoretică, în domeniul imagologiei, și, în al doilea rînd, de colectare și de interpretare a documentelor, aplicativă, deci. Lucrarea are o bibliografie foarte importantă, relevînd multe, foarte multe texte germane în care apar, sînt înfățișați români, pe baza cărora dumneavoastră ați extras această imagine globală. - Cred că lucrarea mea poate fi de un anume interes și prin lista de autori și cărți. Ideea mea fusese să culeg tot ce s-a scris despre poporul român în perioada respectivă
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
Rodica Zafiu Subiectul ar merita o investigație sistematică; deocamdată, putem doar sugera cîteva din zonele sale de interes. Sărac este termenul de bază, fundamental neutru, în sensul că desemnează o realitate desigur neplăcută, dar care nu e supusă unei deprecieri afective: se vorbește astfel de un “cartier al săracilor” (EZ 3551, 2003, 4), în care “săracii orașului nu prea vor să se mute
Sărac, defavorizat, amărît... (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13263_a_14588]
-
nu citez, reproduc ideea. Anume că, în țările cu o cultură și civilizație mai mici, te simți întotdeauna mai liber, chiar și la Tombuctu... Întrucât acolo... ai unde să întorci. Pe când, lângă Victoria de la Samotracia, - deduc - cel puțin culoarul de bază este definitiv închis. Ascult cu capul în jos, ce pare o extravaganță. Și nu-i, nu e deloc. De pildă, având o cultură tânără de tot, în ciuda civilizației ei nemaipomenite, America de Nord te face să te simți mai liber în ea
Filosoful cu blana portocalie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13240_a_14565]
-
la Revoluția din ’89 (ascunși sub pat, iar acum cu funcții importante în stat); 6. Doi secretari generali de partid - Dan Matei Agathon (PSD) și Lavinia Șandru (PD) la un talk-show al lui Radu Moraru (B1 TV), care au pus bazele unei noi epopei naționale (Angajăm Ion Budai-Deleanu; așteptăm provincia); ca material documentar și personaje, mai pot fi utilizate: Aria scârbei în do diez major, interpretată în primă audiție la Antena 1 de Mircea Dinescu în ziua de 1 Decembrie; Moartea
Ora de bilanț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13272_a_14597]
-
să vorbească mulțimii (care saliva abundent, speriată că nu va ajunge la fasolea cu ciolan) - și ca să nu se mai spună că între cei doi ar exista oarece baiuri... - Din cele de mai sus, comentează prietenul meu, rezultă că există baza reală pentru începerea unui An Nou, cu speranțe și plin de succese, prosperitate și bucurii. ... Și la anul, și la mulți ani! (*În paranteze, cu bold, completările lui Haralampy.
Ora de bilanț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13272_a_14597]
-
eticheta: „domnu’ Pascu”, „domnu’...”. Cînd se întîmpla să ne întîlnim, comunicam la fel, cu o reciprocă simpatie laconică. Pe la mijlocul anilor ’90, a trecut de la machetarea „clasică”, pentru paginarea în zețărie, la organizarea computerizată a revistei. Se ocupa de website, de baza de date, de Fundația României literare, de administrație. La un moment dat, l-am regăsit brusc slăbit, subțiat. Auzisem că fusese bolnav, însă nu dădusem atenție veștii. Deși ceva îl măcina serios pe dinăuntru, nu se plîngea. Rămăsese la fel de discret
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
să fie plătiți regește. Dacă ar apărea edituri din România dornice să publice textele valoroase descoperite de mine și de echipa mea aș fi cooperant, dar aș pretinde ca autorii, fie și necunoscuți publicului, să primească drepturi de autor, pe baza unui contract (pentru întocmirea contractelor l-aș consulta pe un mare specialist în copy-right-uri, Eugen Vasiliu). Aș fi receptiv la opiniile specialiștilor despre cărțile apărute, dând toată atenția nu numai criticilor literari pe care îi admir (lui Nicolae Manolescu, de
Dacă aș avea un milion de dolari by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13276_a_14601]
-
cel politic, registrul colocvial nu pot să evite o temă permanentă și - la noi - resimțită ca foarte acută. În principiu, ar merita văzut care sînt conotațiile afective și judecățile evaluative pe care se bazează în discursul public actual selecția termenilor. Baza ideologică a alegerii poate fi diferită și nu întotdeauna explicită: săracul-destinat, săracul-vinovat, săracul-victimă; bogatul-norocos, bogatul-merituos sau cel criminal. O interesantă analiză din punct de vedere istoric a acestui cîmp lexical realizează Ligia Livadă-Cadeschi, în volumul său De la milă la filantropie
Sărac, defavorizat, amărît... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13285_a_14610]
-
structuri de conducere) nu erau toți la fel. Criticul folosește acordul fin atunci cînd judecă faptele unora și ale altora. În felul acesta, unele portrete ale epocii ies sensibil ameliorate (cel puțin în plan uman) față de imaginea lor împămîntenită pe baza diverselor istorii și legende literare. Un om care a contat enorm în destinul literar al lui Gabriel Dimisianu (și nu numai, se pare că a fost primul care a pariat pe scriitori precum Nichita Stănescu, Ștefan Bănulescu, Cezar Baltag, Nicolae
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
filozofia lui David Hume. Deoarece nu suntem siguri de nimic, nici măcar că soarele va răsări mâine-dimineață, jocul rămâne adevărata esență a strădaniei umane, poate chiar lucrul-în-sine. Dumnezeu este jucător, iar cosmosul un teren de joc. Ani la rând am căutat baza eticii, dar mi-am pierdut speranța de a o găsi. Deodată, a devenit clar pentru mine că baza eticii constă în dreptul omului de a practica jocurile pe care și le-a ales. Eu nu voi călca în picioare jucăriile tale
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
adevărata esență a strădaniei umane, poate chiar lucrul-în-sine. Dumnezeu este jucător, iar cosmosul un teren de joc. Ani la rând am căutat baza eticii, dar mi-am pierdut speranța de a o găsi. Deodată, a devenit clar pentru mine că baza eticii constă în dreptul omului de a practica jocurile pe care și le-a ales. Eu nu voi călca în picioare jucăriile tale, tu nu le vei călca în picioare pe ale mele. Eu n-am să scuip asupra idolului tău
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
pentru că acest catalog nu poate fi propria imagine a Bibliotecii, Borges formulează credința în Cartea Unică care presupune cu necesitate varianta unei „înlănțuiri de silabe secrete, a formării unei limbi absolute sau a unei litere cosmice - Aleph - care stă la baza structurării fărâmițate a limbilor omenești” 5). Din amalgamul tuturor combinațiilor posibile ale alfabetului, e imposibil să nu se desprindă cel puțin una din limbile secrete care „să cuprindă un sens teribil”, ideea misticii lingvistice a cabaliștilor și gnosticilor de care
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
nu sunt decât jocuri de oglinzi, castele de nisip. Simbolul poate decripta ceva, poate sugera o pistă de interpretare, dar poate afirma în același timp și imposibilitatea denotației. Din aceste motive, cel mai reușit labirint al lui Borges are la baza lui, ca principiu, tocmai structura psihologică umană a cititorului care nu poate crede cu nici un chip în absența sensului chiar și atunci, mai ales atunci când el nu este promis. Borges nu spune mai mult prin simboluri decât o face lăsându
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
de absolut și relativ sau să invoc pe acelea de timp și spațiu în teoria lui Albert Einstein, intrată după cum e bine știut, în patrimoniul fizicii moderne. Voi menționa doar că nici acestă din urmă teorie, nici altele avînd la bază ideea relativității nu au putut împiedica, în planul practicii sociale recrudescența diferitelor întruchipări ale tendințelor absolutiste. Căci ce este fundamentalismul religios, ce au fost regimurile totalitare și dictatoriale dintre care majoritatea s-au prăbușit sub ochii noștri după ce au lăsat
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
apropiată, “răsfrântă în poezie”, ce presupunea “îndepărtarea oricărui subiectivism, integrarea portretului, naturei moarte, nu ca expresie de suflet, ci ca existență materială, organică”. Sintetic, aceste operații se concentrau într-o definiție a imaginii poetice care circula, în datele ei de bază, în întreg mediul avangardist, de la futuriști la dadaiști și chiar suprarealiști, însă pe care Voronca o remodelează sub accent constructivist-abstracționist: “Plăsmuire abstractă, imaginea: raport pur a două elemente cât mai îndepărtate (sau cât mai apropiate) între ele” (v. Tudor Arghezi
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
coagulare a unei bune părți a operei a atras rezerve, n-au lipsit nici ezitările și erorile de situare. Cea mai spectaculoasă rămâne a lui G. Călinescu, care l-a plasat în Istoria sa la capitolul... Tradiționaliștii. Poezia roadelor, în baza unui criteriu mai degrabă tematic, de altfel restrictiv, identificând ecoul pillatian, nu foarte important. Marele critic, care se întreba, contrariat, dacă Voronca e un futurist, un dadaist ori un suprarealist, îi înregistra, totuși, pertinent, un număr de trăsături aproximate la
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
Cronicarul a descoperit (fără surprindere) că redactorii din presa scrisă nu sînt neapărat mai citiți decît cei din mass-media. Cînd indică, de pildă, actorii și (doar uneori) pe regizorul filmelor de pe micul ecran, uită (de fapt ignoră faptul) că la baza unor filme stau romane celebre cum ar fi Adio, arme sau Marele Gatsby. Alteori nu spun (de fapt nu știu) cine e autorul acestor romane, fie el namila de Tolstoi. * În aceeași ordine de idei, Cronicarul n-are idee cine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
greu stăpânita că nu acolo trebuia să caut eu textul dorit... Dommage! am făcut eu, înțepat. Va să zică, nici mort nu-l iartă! În schimb, despre toți sfinții mărunți din lume, afișe cu duiumul. Despre Descartes, nimic. Nici macar Cogito ergo sum. Baza. Biserică nu se complică. Pe ea nu o preocupă decât proslăvirile aduse celui de Sus... Mă plâng, așadar, confratelui român, față de un asemenea afront adus spiritului uman și îi propun că, după Leș deux magots, să ne ducem amândoi la
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
fapt, la Cantemir apare doar forma Strutocamilă, alternînd cu cea de Cămilă (conform cheii, diferența pare a marca ipostaza de domnitor susținut de munteni, față de cea de simplu boier moldovean). Textului lui Cantemir îi revine meritul de a sta la baza sensului nou, fixat ulterior de comentarii și de uz; în limba de astăzi, struțocămila ar putea fi definită ca „alcătuire hibridă, din două elemente incompatibile”. Forma actuală nu-i aparține, totuși, lui Cantemir: strutocamila devine struțocămilă doar la comentatori. În ciuda
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
este severitatea aplicată stabilirii textului, în forma sa definitivă. Aportul lingvistic se vădește fără greș. În același timp o mare importanță are confruntarea diverselor redactări, când acestea există, cu atât mai interesante, cu cât ele se constituie în excepții. La baza editării romanului Vâltoarea stă textul publicat de Editura „Dacia Traiana” din Sibiu, autorizată de Cenzura Centrală de Stat, în februarie 1944 să-l tipărească. Și aceasta, după publicarea în „Convorbiri literare”, din iulie 1941 până în martie 1943. Oarecum asemănătoare este
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]