797 matches
-
În dragostea care unește laolaltă persoane și societăți. Uneori, Ravelstein recunoștea că Rousseau, geniul și novatorul ale cărui idei - a cărui gândire Înaltă - au dominat societatea europeană mai bine de un secol, era (aproape În mod necesar) el Însuși un bezmetic. Ca să revin la subiect, Ravelstein fusese luat prin surprindere când a aflat că m‑am Însurat cu Rosamund fără să‑l consult În prealabil. Admit că el mă cunoștea mai bine decât mă cunosc eu, dar n‑am avut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să muște voluptos din carnea sângerie a ghețișoarei, întinsă covor la picioarele ei. Moleșită se prăbuși în fotoliul din dormitor. Așteptă să-i treacă această nemaiîncercată până atunci stare de înflorire. Să se închidă la loc porii care, adineauri, pocniseră bezmetici, să se chirceasă iar în clipa de dinainte de amețeala amăgirii că-și mai simte trupul, să se pogoare din nou în apăsarea nopții trecute, a zilei de ieri, a zilelor de alaltăieri și de din totdeauna parcă, a timpului sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe creangă și privi în sus. Uneori, coborau și de la optzeci de metri, dintre cele mai înalte crengi, precum acvilele minuscule năpustindu-se într-o clipită asupra unei flori strălucitoare. Alții prindeau viață în umbrele pădurii, nehotărâți în zborul lor bezmetic, ezitând în alegerea florii pe placul lor. Cei mai mulți se iveau pe neașteptate, născuți parcă din pământ, sorbind acolo unde cu o clipă înainte părea că nu era nimic. Trebuia să fie atent, pentru că deseori culorile lor se confundau cu nuanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
chemau unul pe celălalt îi umplu privirea, dându-i o stare de amețeală profundă... * „... după ce se debarasă de geamantanul cu bani, agentul imobiliar ieși val-vârtej pe ușa din spate, deschise poarta și alergă pe mijlocul străzii, prin ploaie, ca un bezmetic, mulțumind cerului și tuturor dumnezeilor că scăpase de coșmar. La un moment dat, fără să se sinchisească de imaginea cel puțin comică pe care ar fi putut-o oferi unui potențial observator, se opri, ridică ochii către cer, deschise gura
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bage și mâna în foc (în astfel de momente, chiar era o expresie la locul ei, nu?) că auzise o bufnitură serioasă. Trăi câteva momente de mirare maximă, apoi se rezemă de balustrada podului care lega malurile râului ce șerpuia bezmetic, ba intrând în orășel, ba dând senzația că ar dori să-l părăsească, odată pentru totdeauna... Dacă un oarecare observator urmărea cursul apei, realiza că, la un moment dat - parcă decis să-și pună planul în aplicare -, râul o cotea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un sfârșit, numai Tu ești veșnic în trecut și în viitor ! Știu prea bine că voia Domnului nu se pune la îndoială... Dar, eu mă revolt...! ...Era spre miezul nopții, și Iorgu nu adormise. Mintea-i complet încă trează, alerga bezmetic în toate părțile chemând amintirile ca gândul... Multă vreme, de fapt ani de-a rândul, nu se mai gândise la acele întâmplări, povestite de ea, petrecute în anii de demult, și acum așa deodată se simți ca bolnav, ca doborât
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
A doua zi de dimineață, răsuci cheia în usă si plecă la cimitir la Fata lui, să aprindă candela si să se roage... Către amiază se întorcea acasă. Apoi, simțind cum îl goneste urâtul din casă, plecă din nou... Umbla bezmetic pe străzi, fără nicio noimă, până îl prindea noaptea rătăcind prin întuneric. Trecea necunoscut printre necunoscuți, în baston sontâc-sontâc, târându-si piciorul în strada străină, mergând fără să stie încotro, cu un nod amar în gât, cu gându la Fata
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
rog dă-mi, Doamne!... - Roagă-te, roagă-te!... îi șopti un gând. Și urletul de lup prins în capcană-i tot o rugăciune către Dumnezeu.!” - Doamne, Dumnezeule, Iisuse Christoase... Deschide-te rugăciunilor noastre sfioase... Nu ne lăsa pe noi în bezmetică ceață. Te iubesc, o, Doamne al Luminii, mai presus de toate!... Iartămă, Doamne, că nu, știu să mă rog. Iubirea mea s-a adunat în Tine!... se rugă el fierbinte și oftă, oftă din tot sufletul. Apoi, ca un geamăt
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de zăpadă se presimte viața, noul ciclu vital periodic al anului care va începe... Finalul acestui ciclu periodic al naturii, este un moment de odihnă și meditație... Și, astfel, Iorgu continuă să mediteze... Afară se aude numai mugetul vântului dezlănțuit bezmetic, izbind în pereți și-n ferestrele oarbe, ca niște aripi grele de păsări de pradă. În casă era întuneric... Doar, candela de sub icoană răspândea rotocoale de lumină roșie, tremurânde, pe pereți. După atâta suferință, Iorgu vindecat într-un fel de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
De ce mi-ai luat-o, Doamne, de ce mi-ai luat-o?!... Nu, nu se poate... nu-i adevărat, nu cred, Doamne!... striga în el durerea. Ajută-mă să mă trezesc din coșmar, Doamne!” Mistuit de gânduri rele, alerga pe stradă bezmetic, urla se lovea de trecători... Nu putea crede că s-a întâmplat cu adevărat,... pașii scrșnind pe zăpadă sticloasă, parcă îi număra cuvintele: ”nu cred... nu cred” ” Am pierdut-o, Doamne”. Alerga în gerul aspru al iernii, fără vlagă, cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
făcu frică gândindu-se cât de mult ar suferi. Mergea pe stradă lovinduse de trecători, fără să vadă, ori să audă ceva... ”- Vrasăzică, el ne-a amăgit că merge la școală... Doamne, Doamne, nu se poate așa ceva!”. In mersul lui bezmetic, cu gândul la Vasilica, la suferința ei, ar fi vrut să meargă așa, să tot meargă la nesfârșit, și să nu ajungă niciodată nicăieri... Cu gândul tot la ea, se pomeni acasă în fața ușii. Din casă, un cântec dulce, un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
înspăimântătoare de dincolo de lume, au căzut cu zâmbet de aur pe chipul ei de lut... Bătrânul Iorgu, la aceste gânduri, se cutremură și se rugă... ”Doamne, Dumnezeule, lisuse Chrisoase Deschide-Te rugăciunilor noastre sfioase Nu ne lăsa pe noi în bezmetică ceață Te iubesc, O, Doamne al Lumii mai presus de toate Iartă-mă, O, Doamne, că nu știu să mă rog! Iubirea mea, O, Doame s-a adunat în Tine... Căutarea Iluminării... Era în noaptea de vineri spre sâmbătă, Sf.
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Vasilica l-a trimis la gară să caute o valiză pierdută în tren. Spera s-o găsească la ”obiecte pierdute”. Era o vreme întunecată si mohorâtă, gara abia se vedea din ceață... Pe peron învălmășeală mare; o mulțime de lume, bezmetică, parcă derutată, alerga tăcută de colocolo, fără nici o orânduială. Iorgu, rătăcit în îmbulzeala aceea fără nume, nu găsea biroul de ”obiecte pierdute”. întreba de unul, ba de altul... dar, nu primea nici un răspuns. Toți ridicau, doar, din umeri, parcă erau
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
plecat Înapoi la Galați să- mi ling rănile, zăpada căzuse deja de vreo două ori pe străzile Bucureștiului, Într-o Încercare disperată de a curăța Încărcatul peisaj, Însă se fleșcăia repede, sub pașii faunei variate care Împânzise locul și mișuna bezmetică În căutare de chilipiruri. Ningea, Însă, ca un făcut, nu se așternea niciodată. Cum ajungeau În contact cu asfaltul iadului, fulgii se topeau imediat sub suflul fierbinte al acestuia, transformându-se Într-o zeamă cleioasă. Noroiul gemea În gropile din
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
plecat înapoi la Galați să- mi ling rănile, zăpada căzuse deja de vreo două ori pe străzile Bucureștiului, într-o încercare disperată de a curăța încărcatul peisaj, însă se fleșcăia repede, sub pașii faunei variate care împânzise locul și mișuna bezmetică în căutare de chilipiruri. Ningea, însă, ca un făcut, nu se așternea niciodată. Cum ajungeau în contact cu asfaltul iadului, fulgii se topeau imediat sub suflul fierbinte al acestuia, transformându-se într-o zeamă cleioasă. Noroiul gemea în gropile din
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a exclamat: măi, ce vulpe șireată! N-a putut să mai aștepte, nițel, să mă trezesc, s-o pot, și eu, vâna, În voia cea bună?! Proasta! A mâncat curca, i-a lăsat capul și ghearele, și s-a dus, bezmetică, În lumea ei. Bă, da proastă vulpe! Ileana epocii de aur Ca să vedeți cum poate intra definitiv, În istorie, o gâgâlice de sat, ca Mileanca, aia, de pe malul drept al râului Prut! Mai simplu decât bună-ziua. Și din absolută Întâmplare
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să vină la ore pe motocicletă, echipat ca de turnir? Thomas se mutase din Christiania! Nu Îl Înțelegeau nici foștii camarazi; fusese iubit, chiar dacă nu el fusese șef, o bandă - ce cuvînt nepotrivit! - avea, de obicei, mai mulți lideri; gonise, bezmetic, pe străzi cu trupa, suna mai bine, lovise În stînga și-n dreapta În timpul Încăierărilor; avusese doi dinți sparți, Își pusese alții, fusese operat, stătuse În ghips, revenise; se dovedise, ani buni, un bandit de nădejde; se vorbise mult despre
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mințile. Ori, cine știe, plăcerea nu ar fi fost dublă, creșterea ar fi putut fi la pătrat, chiar o progresie geometrică se putea declanșa atunci, ceva nimicitor, mulți ar fi izbucnit În țipete de nestăvilit, s-ar fi repezit apoi, bezmetici, un fel de zombi, În stradă. Lipsiți de memorie, dar cu porniri sexuale greu de potolit; doar acuplarea i-ar fi liniștit, oarecum, pînă la următoarea demență, mai nimicitoare, și tot așa. O lume a sexului total; așa cum unii se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
spăla Îndelung, frecîndu-și cu grijă fiecare centimetru de piele; adormea, uneori, În cadă. S-ar fi putut ca ideea lui cu heringii să se fi născut din spleen-ul unor zile neprielnice. CÎnd Își revenea, o lua iarăși razna, călărind bezmetic armăsarul de fier și femei ce credeau că ele Îl călăreau, era un fel de care pe care, În paturi Întîmplătoare, cele conjugale, era convins, eunucizau. În dormitorul domestic se instalau impotențele, frigiditatea nevestelor. Din obișnuință, repetiție. Datorie. Din tot
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și biciuia publicul, cu aversele unui intens pasaj de coloratură: - Ce faceți acolo, domnule Floyd? fu interpelat de o voce sosită din sectoarele reci, de pe margini, voce care nu pricepea nici s-o pici de ce domnul Floyd alerga, ca un bezmetic, pe la toate acele instrumente imaginare, căutând să facă el totul. - Cânt, doamnelor... sau, cel puțin încerc, i-ar fi stat pe limbă lui Pinky să le răspundă. Dar, în loc de aceasta, nu intră la râcă. Ridică din umeri și continuă să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
interesul Ho diábilos și Genel), fu livrat, către miezul nopții, Sinistratul, pozând în petrecăreț abțiguit și sprijinit discret între umerii Ierbii Fiarelor și-ai Monarhului Bolilor Nervoase. - Ce mai faci, puțoiule și neisprăvitule de frate-meu? îl luă în primire bezmetica, parte să-l pupe, cum pupa ea toți bărbații, pe gât, după ureche, parte să-l încurajeze. Ți-au și dat tuleie și penaj de cocoș... - Vă zic alivoar! șoptise, neiertînd-o nici pe dânsa, din leșinul său intermitent, Doru, căruia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fac distincție? Ei ar trebui să fie supuși, îndrumați, să n-aibă personalitate! Profesorul vrea să fie stăpân pe viața elevului, pe soarta lui, chiar mai mult decât părinții cărora dorește să li se substituie. Într-o seară Ică, umblând bezmetic pe străzi se întâlnește întâmplător cu Doina. Era 8 seara, oră relativ târzie, însă ora preferată a motanilor care ies la vânat șia pisicilor ce s-au săturat de bucătăreală. Toamna îi îmbie pe tineri, așa că hotărăsc să meargă la
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Se ținea cu judecătorii și cu sergenții. - Ne scotea trențele în stradă și-și bătea joc de sufletul nostru... Cioclii loveau caii tot mai tare. Dricul se hâțâna ca o corabie și mersul echipajului mortuar se transformase într-o goană bezmetică. Rudele se țineau bine, agățate de arcurile de la spate, trăgând înspăimîntate cu coada ochiului înapoi, pentru că nimic nu este mai fioros decât mânia unui grup de oameni. Când s-apuce spre Ateliere, dricul fu cât pe-aci să intre într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
insidioase omoară visele aerisite ale oricărei purități. Proximitatea dobândită printr-un ieftin rapt comercial coincide cu maxima distanțare de celălalt. Scursurile de neant refuză spectrul întregirii conștiinței și al lărgirii sinelui. Ființa nu are nici paznic, nici stăpân. Libertăți defrișate bezmetic otrăvesc credința, speranța și iubirea. Se lărgesc doar marginile „tărâmului neasemănării”. Dreptul de a trăi strâmb se exercită fără suspine și fără regrete. Indiciile dezertării sunt unanime. Timpul morții lui Dumnezeu este inaugurat prin violul sinistru al urii de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
e nici mai reușită, nici mai nereușită ca până acum. Atâta doar: e spusă. Și asta schimbă enorm lucrurile. Cel puțin pentru mine. Le schimbă în sensul că le scoate din vagul în care existau până atunci, din plutirea aceea bezmetică și chinuitoare ― de stări, gânduri și întrebări neduse până la capăt ― din care se alcătuiește viața noastră și care e sursa neștiută a nefericirii noastre. Ce bucurie să cobori în tine și să înțelegi și să spui ceea ce vezi și ceea ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]