1,112 matches
-
fost ca o mamă, da pe căldura asta în câteva ore se duce dracului, dacă n-o prăjești. Și ce-o să le dai diseară la toată liota când s-o întoarce de la cimitir ? Că-ți vine toată liota-napoi, și biata mă-ta ce-o să le dea să mănânce ? Se strică bunătate de carne, sunt bani cheltuiți, învață să-i respecți și să-i respecți și pe ăi bătrâni, care știe rostu-n lume... I-a zis-o și el a-nghițit-o. A
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ai tăi s-a scăpat pe ei de frică. Era vârâți unii-ntr-alții, și copiii zbiera, da baba Anghelina o pățise, nu ei, copiii, era o putoare, și uite-așa s-a zguduit pământu. Ei, copii, ce vrei, cumnate, a zis biata mămica, da baba Anghelina nu zicea nici pâs, numa așa-i clănțănea dinții și mergea crăcănată... E-hei, bătrână-bătrână, da vezi că să moară tot îi era frică... Lângă ei, la Obor, a căzut bombele de la aeroplane ziua-n amiaza
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei. îți trimit carte poștală și vii să-i iei, și mai stăm de vorbă, sau ți-i trimit prin mandat, cum îți convine... Mai e o săptămână și se face două luni de când i-a dat ultima dată. Cumsecade biata Ivona, fată bună, o știe de-o viață : slabă-slabă, și repezită, și cu nasu lung, și-și vopsește blond păru, și-l poartă scurt : cum era la douăj-de ani, așa e și-acuma. Ani de zile a tot venit la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și lui Lulu, numai clopoțelul tău se aude în casă, avea obiceiul să-mi spună. Pe Ivona mi-era teamă și s-o ating cu mâna. Am fost atât de slăbită la naștere, că n-am alăptat-o, și ea, biata de ea, s-a îmbolnăvit... Era un copil cuminte, dar bolnăvicios, și așa a rămas toată copilăria... Nu o plăcuse madam Ioaniu pe fii-sa, prea semăna cu bărba-su. Și ăla, cumsecade, cum o fi fost, da slab și cam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce-o fi avut. Că-n zilele alea se înnemerise că se tot ducea la ele la lucru și parcă vede ș-acu, zăcea baba-n pat, și-n sufragerie gineri-su își freca mâinile : — Se duce, făcea. Se duce biata Muti... Și uite-așa își freca mâinile, și uite așa îi sticlea ochii de bucurie. Care cine intra în casă, el tot asta-i spunea ; până și ei tot asta i-a spus, și cât vorbise ei amândoi pân-atuncea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
asta-i spunea ; până și ei tot asta i-a spus, și cât vorbise ei amândoi pân-atuncea ? — Se duce, i-a zis. De-acum, într-o zi, două, într-o săptămână, dar nici nu cred că atât, se duce biata Muti... Vezi că i se urâse de când tot aștepta să crape soacră-sa și nu mai putea să s-abțină. Ce-o fi fost și-n capu lui ? C-o să crape și Ivona, și-o să scape el d-amândouă, și-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bijuterii, și pe banii de la cec ai babii ? Asta trebuie să fi fost în mintea lu gineri-su, de se tot plimba el pân sufragerie și-și tot freca mâinile : — Vezi ? Acu-n două, trei zile cel mult, se duce biata Muti... Și baba, nimic. Aprindere de plămâni, apă, ce-o fi avut, ea știe, da de crăpat tot n-a crăpat. Tot degeaba și-a frecat gineri-su mâinile în sufragerie. A zăcut ea ce-a zăcut, da dac a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
învățasem să îl înfăș, îi făceam baie, nu permiteam nimănui să-mi țină locul... Și când Ivona s-a făcut bine și a început să se învârtă și ea pe lângă băiat și o vedeam că nu știa ce să facă !... Biata de ea, în gospodărie este un antitalent, mai neîndemânatică decât un bărbat... Când o vedeam cum îl ține, cum n-are răbdare să-i dea să mănânce cu lingurița și la baie odată era să-l opărească, atunci, Doamne, iartă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că nu face o demarcație între străini și familie ! Cum mai poți să ai pretenții de la niște străini, când obligația ta de bărbat, primă, este față de familie, nu față de obștea publică... în fine... Dar când propriul lui copil... — Dar, Sophie, biata Yvonne e un copil... Un copil, fie, un copil, dar un copil terriblement égoïste, te rog să mă crezi că discuția nu-mi este plăcută, și față de altcineva n-aș deschide-o... Dar măcar să fi întrebat ceva ! Doar știe cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe tine, ca mamă, n-ar fi trebuit să te îngrijoreze... Când ai un copil, la el trebuie să te gândești, nu la tine. Tant mieux, dacă are o fire mai rece... Tant mieux... va suferi mai puțin în viață... Biata tante Margot ! Vorbea ca și când de pe atunci ar fi cunoscut suferința... Cu aerul de vampă pe care și-l confecționase la câțiva ani după căsătorie : părul tuns scurt, cu cărare într o parte, o meșă acoperindu-i fruntea până la sprâncene, o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
penibilă, Dumnezeule !... Nu-i de mirare să-i fi spus asemenea lucruri și babei ăsteia, care nu mai iese odată din baie ! Dacă nu am fi noi cei care să le dăm nas, ar mai avea oamenii simpli atâta tupeu ? Biata Muti nu mai avea deloc control în ultima vreme. Și Niki, el, în fond, atât de sensibil, cu flair-ul lui, nu se poate să nu fi intuit ceva ! Sau chiar să-i fi ajuns la urechi... Dar nu s-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iluzii. — La bine nu mă aștept din partea lor, spunea Muti câteodată, dar cel puțin să nu ne facă rău... N-am nicio îndoială că i-au adus aici ca să ne supravegheze. Cum de au apărut exact atunci când a fost arestată biata Margot ? — Eeee, asta a fost demult, la început ! Dar ce să mai supravegheze acum ? dădea Niki a lehamite din mână. Ce rău pot să ne mai facă ? — Trăim asemenea vremuri, spunea Muti, încât, oricât te-ai simți de nevinovat, nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și întunecase, când, în sfârșit, au nimerit strada din întâmplare. Au intrat într-un gang, o mizerie, un miros îngrozitor, au bătut la tot felul de uși... Ca să afle că tâmplarul lui Muti se prăpădise cu o săptămână înainte ! Ei, biata Muti, dintr-odată a fost atât de șocată... Atât de dezorientată... Parcă n-ar mai fi existat niciun altul care să-l poată înlocui... Totul din cauză că se gândise anume la el ani de zile. Pe urmă, și acea neîncredere a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ani de zile. Pe urmă, și acea neîncredere a bătrânilor față de oamenii noi, pe care nu au apucat să-i verifice. Orice tâmplar i s-a mai propus pe urmă, Muti s-a eschivat sau chiar a refuzat : își pierduse, biata de ea, entuzi asmul... Dezbracă paltonul, traversează hall-ul, intră în antreu, agață paltonul în cuier. De enervare, un mușchi îi zvâcnește pe obrazul stâng. Ia pălărioara de fetru și vulpea, urcă scara, deschide ușa la dormitor, deschide ușa șifonierului, le
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dinții zimțați și gălbui, și încă, și încă atâtea alte amănunte pe care le-ai înregistrat, rușinat într-o măsură mult mai mare decât ar fi fost cazul. Umilit și rușinat, într-o măsură mult mai mare decât o meritau, bietele... Un fluierat de pasăre necunoscută îți ia deodată de pe suflet această amintire neplăcută. Ți-o anulează, la fel de nemotivat și de fulgerător de cum ți-a adus-o. Te-ai întors pe trei sferturi și privești amuzat pasărea cu gușă gălbuie și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
proaspăt întors de pe frontul balcanic, din iadul holericilor, datorită promptei intervenții a amicului Jean Athanasiu, mă foisem pe scaun toată seara, fără să aud niciun cuplet, fără să mă bucur de crenvurștii și de cornurile calde, de simplitatea petrecerii populare. Biata Sophie, avea și ea dreptate în unele reproșuri ! După ce că nu găsiserăm masă liberă decât în acest colț al grădinii, unde se auzea prost, după ce că atât de rar o scot în lume ca să se amuze, să îi stric, cu nacafalele mele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că foarte curând vom cunoaște alt tip de femeie ? Mai ții minte, Ștefan, când ? Ai venit într-o sâmbătă să mă iei de la Școala Centrală și în drum ai oprit trăsura să urce o femeie în pantaloni. Ce speriată era, biata de ea, era un pic cam sulemenită și-atât de speriată ! Elle tremblait de peur ! Mână, birjar, mână mai repede, mai repede, strigai tu, și ea se ghemuise pe bancheta din față, coșul era tras, dar, degeaba, ei tot o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care striga acrită câte o femeie ofilită de treabă, cu părul adunat neglijent într-un conci soios, fluturându-și fustele în jurul pirostriilor pe care fierbea bulionul sau săpunul - chiar și această vulgară priveliște stârnea o duioșie adâncă în sufletul meu. Bietele de ele, rămase singure cu droaia de copii, așteptându-și bărbații, poate mobilizați de cine știe când, unele de pe-acum nemaiavând ce să aștepte ! Fără s-o știe ! Și astfel ne apropiaserăm destul de mult de depozitul de lemne încât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de femeie, tăiat oblic și cu sânii dezgoliți, o masă însângerată ce putea să fi fost un copil mic, un băiețandru cu corpul subțire rămas întreg, numai capul complet turtit, fără dinți și mânjit de creier. Ah, cum se învinovățea biata maică-sa că îl trimisese pe el și nu mersese să stea ea la coadă !... Acești nefericiți, cele mai lovite victime, se aflau chiar în capul cozii, lângă peretele ce îl dărâmase bomba. Câțiva încercau cu lopeți, cu mâinile goale
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai ales promisiuni neonorate ? Ce fac Aliații ? ne întrebăm noi, dar Aliații nu dau semne că ar intenționa să ne ajute, cum au promis. Intrarea noastră a ajutat Verdunul, a ușurat atâtea fronturi de unde trupele sunt întoarse și îndreptate contra bietei Românii. Și Aliații ce fac, în schimb ? Ce se întâmplă cu ofensiva rusească ? Ce face frontul de est din Balcani ? Au început de vreo două zile zvonuri despre un refugiu în Moldova, o panică pe care o întrețin oameni cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și văd iarna când a murit mămica. Odat-aud vântu d-afară că suflă, și năuntru frig, frig și întuneric, gaz la lămpi, nu, lumânări, nu, numa candela ce mai arde, că ce-i ?, câteva luni, nici atât, de când s-a prăpădit biata mămica. Și cum mă rup din somn când aud bătaia-n geam, haidi, Vico, haidi, fată, scoală, și cum merg buimacă, pe bâjbâite, până-n bucătărie și ridic capacu la doniță, la găleți și sparg pojghița de gheață c-o coadă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
găleți și sparg pojghița de gheață c-o coadă de lingură și-mi torn cum pot, c-o singură mână, orice-o fi, tu să nu pleci din casă dimineața până nu-ți dai apă pe ochi, așa mă-nvățase biata mămica. Și apa și-acu o simt cum mă taie-n obraz și-n palmele rebegite, haidi, Vico, haidi, fată, nu te mai moșmondi atât, biata vecina Tincuța, ce frică i-era să plece singură la drum, noaptea. Ea-mi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pleci din casă dimineața până nu-ți dai apă pe ochi, așa mă-nvățase biata mămica. Și apa și-acu o simt cum mă taie-n obraz și-n palmele rebegite, haidi, Vico, haidi, fată, nu te mai moșmondi atât, biata vecina Tincuța, ce frică i-era să plece singură la drum, noaptea. Ea-mi bătea în geam și tot pe bâjbâite mă-ncotoșmănam cu flendurile rămase de la biata mămica. La urmă, m-aplecam să-mi înfășur ghetele-n cârpe, mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-n palmele rebegite, haidi, Vico, haidi, fată, nu te mai moșmondi atât, biata vecina Tincuța, ce frică i-era să plece singură la drum, noaptea. Ea-mi bătea în geam și tot pe bâjbâite mă-ncotoșmănam cu flendurile rămase de la biata mămica. La urmă, m-aplecam să-mi înfășur ghetele-n cârpe, mă lăsase pingelile și, copil-copil, da știam că dacă nu-mi am singură de grijă, nu mai e cin’ să mi aibă. Și mă văd cum închid încet-încet ușa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
noi, eee, ce frică mi-era ! Merg pe lângă zid cu ochii închiși și-mi fac cruce în gură cu limba, mi-e frică de cimitir, măcar că ce a trecut ?, o lună, două, poate nici atât de când a dus-o acolo pe biata mămica, p-ormă câți a mai dus după ea, cin’ să mai știe unde e fiecare ? Și când s-a-ntors tăticu n-am știut să-i spunem unde o fi, biata de ea, nici dacă are, dacă nu are cruce... — Că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]