1,102 matches
-
Nu știu. Nu știți? Nu, pe cuvântul meu că nu știu, zise Wilt. — Nu v-a spus și dumneavoastră unde pleacă? — Nu. Pur și simplu când m-am întors acasă, ea nu mai era acolo. — Nu v-a lăsat nici un bilețel sau ceva de genul ăsta? — Ba da, răspunse Wilt. Adevărul e că mi-a lăsat un bilet. — Corect. Așadar, haideți să mergem până la dumneavoastră acasă și să aruncăm o privire la biletul acela. — Mă tem că așa ceva nu e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
străzi și pe dealuri, ziua și noaptea, nedormit, nemâncat, neobosit a căuta un martor, un răspuns, o dezlegare pentru tot ce se întâmplase. Tacâm pentru frumoasa soră Sonia, regina barului Levcenco, ținta, în fiecare seară, a unui neîntrerupt șuvoi de bilețele, flori, cărți de vizită, venind de la toate mesele. Vesela și incoruptibila pradă, un fel de momeală ațâțătoare a localului, reapărând, râzând, fluturându-și pletele negre, dansând frenetic, până în zori, când se retrăgea, palidă, ca o Sulamită epuizată de triumf și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unei văduvii apăsătoare, în sărăcie și deprimare, nu prea obișnuia să vorbească. Un băiat frumușel, cu replică iute, fusese la începuturi Tolea Voinov! Numai bun de ronțăit între colții pofticioaselor colege de serviciu. La o bibliotecă, mai întâi, asaltat de bilețele provocatoare de la cititoare. La un magazin de discuri, apoi, vecin cu cel de nasturiși cu cel de parfumerie și cu cel de lenjerie de damă. Statornicit, apoi, o vreme, în atelierul foto al Primadonei, fosta solistă, care nu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
masca vreo umflătură. Mi-am făcut o însemnare mentală, să-i spun lui Tom data viitoare când aveam să-l văd. Primul lucru pe care l-am făcut luni dimineață a fost să îi expediez colierul lui Rachel, împreună cu un bilețel („Mă gândesc la tine. Cu drag, tata“), dar, pe la nouă seara, începuserăm să mă ia gândurile. Îi trimisesem scrisoarea marți seară. Presupunând că aceasta plecase miercuri la prima oră, trebuia să fi ajuns până sâmbătă... luni cel mai târziu. Fiicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să îl caut pe Trumbell, dacă era nevoie, dar speram să economisesc un pic de timp căutând mai întâi în sertar. O dată în viață, am avut noroc. Lipit pe un plic cu aspect oficial, chiar cum deschideai sertarul, era un bilețel verde, pătrat, cu trei cuvinte scrise pe el: „Celularul lui Gordon“, urmate de un număr compus din zece cifre, care începea cu prefixul 917. Am dezlipit bilețelul de pe plic și l-am pus pe birou, lângă telefon, și abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Lipit pe un plic cu aspect oficial, chiar cum deschideai sertarul, era un bilețel verde, pătrat, cu trei cuvinte scrise pe el: „Celularul lui Gordon“, urmate de un număr compus din zece cifre, care începea cu prefixul 917. Am dezlipit bilețelul de pe plic și l-am pus pe birou, lângă telefon, și abia atunci am văzut că pe plic mai scria: „A se deschide după moartea mea“. Înăuntru erau douăsprezece pagini tipărite, un testament redactat de firma de avocatură Flyn, Bernstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nebun oarecare dintr-o călătorie cu avionul. Dar probabil că nu l-aș fi întâlnit niciodată dacă nu aș fi fost la acea cursă spre New York în acea zi. Trebuie să fi fost mâna destinului. Îmi deschid plicul și citesc bilețelul. E de la superioara mea. Îmi spune că o scrisoare de mulțumire a fost trimisă pe numele meu la biroul central, de la un anume domn Charles Davidson. Sunt foarte încântată că s-a deranjat cineva să scrie o asemenea scrisoare măgulitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
din jur să aibă alt Dumnezeu afară de ei, orgolioșii“... M-am gândit să fac un test, să văd dacă romanul într-adevăr se mai vinde, și am lăsat pe la pagina 12, unde mă oprisem în prima zi de lectură, un bilețel personal - semn de carte. Bineînțeles că, a doua zi, trecând să-mi continui lectura, n-am mai găsit exemplarul cu semnul - sold. Am luat alta din raft, am reluat lectura cam din același punct, încă vreo zece pagini, alt semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ca să-și extragă forța și le-a utilizat ca armă împotriva fantomei mamei sale. Acum, în timp ce ochii ei deslușesc scrisul elegant al lui Tang Nah, i se oprește respirația. Mă forțez să stau liniștită și să respir. Îi las un bilețel. Îi mulțumesc pentru ocazia de a citi scrisorile. Îi zic că lucrurile par să meargă foarte bine. Acum nu mai trebuie să-mi fac griji pentru nimic. Totul se aranjează la locul său. Nici că aș putea să mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
durerea. Din nou, nu ține de mine. Fiecare culege ce-a semănat. El se ridică și trece în salon, pe care-l împart cu alți chiriași. Ea stă întinsă în pat. Nu își dă seama că el îi lasă un bilețel. Nu mai ține minte cât a durat până a găsit biletul lui. S-a luat după el, așa cum un somnambul s-ar ține după un alt somnambul, luând-o pe urmele celuilalt pe marginea unui acoperiș aflat la înălțime. Umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
intru în panică. Mă uit după ajutor spre Kang Sheng, care stă la capătul băncii. Îmi aruncă o privire care spune Păstrează-ți calmul și apoi se furișează de pe locul lui. După un scurt răstimp, se întoarce. Îmi dă un bilețel: „Mao e pe drum.” Înainte să apuc să-i spun lui Kang Sheng cât sunt de ușurată, Mao apare lângă cortină. Aplaudând, își face loc pe scenă. Este recunoscut imediat. Mulțimea e în fierbere: Trăiască tovarășul președinte Mao! Îmi țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de a-și îndeplini dorința de a fi un fiu bun. Înainte de revărsatul zorilor, Yu a găsit un loc liniștit în sat și a săpat o gaură sub un copac. Și-a îngropat mâncarea și lucrurile și a lăsat un bilețel: Dragi frați din armata lui Chiang Kai-shek, s-ar putea ca eu să fiu mort atunci când veți găsi acest bilet. Singurul meu regret este că nu mi se oferă nici o șansă de a-mi arăta dragostea filială față de mama mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de una sigură și greutățile prin care a trecut nu pot fi descrise. Spiritul meu vă va mulțumi și vă va binecuvânta dacă ați putea să-i trimiteți mamei mele prin poștă acest pachet. Iată adresa. Spre uimirea lui Yu, bilețelul nu a fost găsit de către adversari, ci de către propriii săi camarazi. S-a raportat autorităților Partidului Comunist. Yu a fost predat și reținut șase luni. Mai târziu, într-o bătălie pe viață și pe moarte, i s-a oferit prilejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e conștient de faptul că Kang Sheng i-a furnizat lui Jiang Ching informații esențiale, care au ajutat-o să ajungă unde e. Pentru a-și arăta disprețul, Mao nu i-a mai răspuns lui Kang Sheng la scrisori și bilețele. Omul cu bărbuță de țap e speriat. Și-a petrecut viața făcându-i pe plac împăratului, iar acum înfruntă dezonoarea și moartea. Am un mesaj foarte important pe care să i-l dai tovarășului președinte. De pe patul de moarte, Kang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mine, O regèsesc în bucètèrie, pregètind de mâncare pentru noi, Matei a cumpèrat vin și flori, cèpșuni și înghețatè, urmèrind-o cum se mișcè în bucètèria mateianè, executând piruete între frigider și aragaz, Am cumpèrat tot ce mi-ai scris pe bilețel azi-dimineațè, cu sosul pentru paste a fost mai dificil, explicându-i în timp ce desfac sticlă de vin, A trebuit sè mè confrunt cu varietatea spectaculoasè de condimente și sosuri, apelând la o femeie, cerând unei tinere vînzètoare sè mè salveze, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
vorbește confuz, că nu reușește să explice ce s-a Întâmplat. Își tamponează cu batista obrajii umezi și Își pipăie buzunarul bluzei după cutia de pastile. Dă să o scoată, pe urmă se răzgândește. — La hotel nu am controlat dacă bilețelele cu adrese mai erau acolo, dar trebuie să fi fost, pentru că, dacă le-aș fi pierdut pe drumul de la Institut la restaurant, mi-ar fi fost restituite pe loc, fiindcă un alai Întreg de admiratori ne-a Însoțit, de la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
provinciale. Se simte mai vinovat acum decât atunci când a descoperit, În camera de hotel, buzunarele goale. Ori poate doar acum, povestindu-i Christei Întâmplarea, Își simte, Întreagă, vinovăția? Capitolul 23 Viețile trecute ale zeiței Callypso —...Este, desigur, neplăcută Întâmplarea cu bilețelele pierdute, dar cred că Îi dai proporții exagerate. Chiar dacă nu ai fi rătăcit adresele, ai stat prea puțin acolo ca să ai timp de vizite ori ca să Îți pierzi timpul cu telefoane protocolare, de rămas-bun. Nemulțumirile tale provin din așteptări nerealiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu ea aici? Mai bine lăsați fotografia În album, unde este locul ei, le-am spus. Sunt convins că doamna Dobrotă o s-o păstreze mai bine ca mine, care puteam deja s-o fi pierdut, așa cum am făcut și cu bilețelele cu adrese. Pe când ea, vestala familiei... — Ai totuși ceva contra ei. — Sunt iritat când Îmi amintesc pălăvrăgeala ei indiscretă. De ce să fi ținut minte toate fleacurile din copilăria noastră? Și, mai ales, de ce să facă paradă cu ele? Chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de dantele, pomiere de zahăr cu tot felul de amorași, fluturi sau peștișori, lădițe din tombac aurit cu artificii și fel de fel de surprize comestibile, aromitoare, mișunătoare sau zburătoare, serenade cu lăutari, ca să nu mai pomenesc și de stolurile bilețelelor parfumate purtând desene elocvente și versuri duioase... Drept să-ți spun, mai multă imaginație și atâta risipă de of-uri și ah-uri ca în orașul acesta n-am mai văzut și n-am mai auzit niciodată până acum. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui februar, ’45, (când noi eram În Lagărul de repatriere de la Sighișoara - asta nu se uită, nu se uită...), Stalin avea nevoie să se târguiască cu Churchill - mai dă tu, jupâne, mai las eu, stăpâne?! - Dar e adevăr istoric! Acel bilețel cu procentele există! - Dar eu nu neg bilețelul, dragu-tatii, eu neg adevărul potrivit căruia Stalin ar fi avut nevoie de aprobarea, scrisă pe un bilețel, de Churchill - ca să... ocupe România În proporție de nouăzeci la sută! - Adevărat, ne-a ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de repatriere de la Sighișoara - asta nu se uită, nu se uită...), Stalin avea nevoie să se târguiască cu Churchill - mai dă tu, jupâne, mai las eu, stăpâne?! - Dar e adevăr istoric! Acel bilețel cu procentele există! - Dar eu nu neg bilețelul, dragu-tatii, eu neg adevărul potrivit căruia Stalin ar fi avut nevoie de aprobarea, scrisă pe un bilețel, de Churchill - ca să... ocupe România În proporție de nouăzeci la sută! - Adevărat, ne-a ocupat doar... În proporție de sută la sută... - Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu Churchill - mai dă tu, jupâne, mai las eu, stăpâne?! - Dar e adevăr istoric! Acel bilețel cu procentele există! - Dar eu nu neg bilețelul, dragu-tatii, eu neg adevărul potrivit căruia Stalin ar fi avut nevoie de aprobarea, scrisă pe un bilețel, de Churchill - ca să... ocupe România În proporție de nouăzeci la sută! - Adevărat, ne-a ocupat doar... În proporție de sută la sută... - Când? - mă Întrerupe tata. Când ne-a ocupat - sută la sută? - Când... Oricum, Înainte de Crăciunul lui ’44. - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Română au liberat Întregul teritoriu de sub ocupația fascisto-horthystă și a trecut pe dată la liberarea Ungariei vecină și prietenă”... Am stabilit: când Rusul zice că te liberează, tu trebuie să Înțelegi că te ocupă! Cu patru luni Înainte de a... scrie bilețelele cu procentajul, Stalin ocupase deja România - și-atunci cum Îndrăznesc Românașii noștri să spună că Churchill ne-a vândut la Ialta, În februarie ’45? Auzi! „Nouăzeci la sută - Rușilor”! Dar Românii iștia cu ce dracu gândesc? Unde-s cele zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
rezonabil și prietenos. Cu siguranță, atinsese un nou nivel de dezvoltare personală, un nou prag al maturității. Spera că asta-l va convinge pe Hungry Hop de bunul ei simț și de sănătatea ei mintală, pavându-i drumul către alte bilețele și întâlniri. Cu bucata de hârtie în buzunar, o porni spre oraș. Ajunse la casa Hungry Hop, calmă încă și pătrunsă de influența înțelepciunii lui Sampath. Deși bărbații erau la muncă, Kwality Boy era păzit îndeaproape de femeile familiei. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
care o simțise în goana sa turbată ultima oară când îl văzuse în bazar o cuprinse din nou. Neajutorată în fața ei, știind că trebuia să facă rapid ceva, ridică o piatră de jos, cu nervii la pământ din pricina emoției, legă bilețelul de piatră cu un elastic de păr și-l aruncă, cu o precizie criminală, drept spre Hungry Hop, care era absorbit în contemplarea absentă a unui petic pustiu de cer, pe deasupra acoperișurilor. Nici măcar nu îi observase prezența pe aleea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]