3,500 matches
-
acel accident în care ea murise și de cum i se schimbase viața de atunci, dar alungă repede amintirea asta din mintea lui. Era fericit că era lângă el, nu-i venea să creadă. Marioara, la rândul ei îl privea cu blândețe și zâmbind. - Tati, îmi promiți că nu te mai legi de vecina Dorina? Și mai ales, că nu vei ridica mâna la ea s-o bați? Promite-mi, te rog! - Off, fata tatii! Ce mă pui tu pe mine să
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
ajuta pe mine, vreodată! - Hai mă, căpitane, ce naiba! E prima oară când stăm noi de vorbă? Uită-te la mine, nu în jos, că nu-s acolo eu, sunt în fața ta, îi spuse Miță cu tonul puțin ridicat, dar cu blândețe. Având privirea în jos și tulburat cum era, căpitanul văzu cârja lui Miță. Deși nu-l privise, știu de prima dată că era el, pentru că-i cunoștea vocea. După ce-o privi câteva secunde, ridică ochii lăcrimați spre el și
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
de la școală.-în glasul copilului se simțea suferința și disperarea-. -Stai liniștit, voi veni să te caut. Mihai era revoltat și tulburat, simțea cum nervii lui începeau să se revolte, atunci a simțit o mână care l-a prins cu blândețe de cot. S-a întors brusc, fața i s-a luminat când a văzut zâmbetul Mihaelei. -Să mergem Mihai, tocmai voiam să te anunț despre noua situație a lui Florin. Au părăsit școala și 30 de minute mai târziu erau
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
consistență și acrivie științifică, transmisă nouă cu foarte multă rigoare, acuitate și exactitate!... Cu vaste și avizate cunoștințe în cele mai diverse discipline culturale, istorice și teologice, Părintele Patriarh inspira tuturor foarte multă seriozitate, sinceritate, mult discernământ și foarte multă blândețe, noblețe și cumințenie spirituală, transpunându-ne întotdeauna, într-o stare de confort sufletesc și de bucurie duhovnicească!... Tocmai din această cauză era foarte apreciat, foarte admirat de foarte multă lume, bucurându-se de o popularitate ieșită din comun, drept pentru
Pro memoria: Nouă ani de la trecerea la cele veşnice a Preafericitului Părinte Teoctist Arăpaşu – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1915 – 2007)… [Corola-blog/BlogPost/92425_a_93717]
-
ne luăm cu viața și nu vedem esențele... Mai e mult până departe... Așa să le spui: Nu-l plângeți. Corneliu LEU trăiește!”. Face o pauză. Mă cercetează cu ochi scrutători. Zâmbește abia perceptibil, apoi continuă, cu voce de o blândețe învăluitoare, dar fermă. Deosebit de fermă. Ca vocea unui comandant de aeronavă intergalactică: ,,Vezi că, sâmbătă, 19 iulie, vor să mă pomenească. Iar peste două zile, luni, 21 iulie 2015, dacă mai rămâneam pe Pământ, aș fi fost sărbătorit la împlinirea
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
reliefării locului viorii în creația beethoveniană cele 10 sonate pentru vioară și pian, 16 cvartete de coarde și alte lucrări camerale. Romanțele se disting prin marea frumusețe lirică. Gândite într-o singură parte, ele relevă un potențial expresiv de o blândețe și sinceritate rar întâlnite. De fapt ele reprezintă două miniaturi încântătoare ce durează aproximativ 9 minute fiecare. Romanța în Sol major datează din anul 1802, fiind publicată un an mai târziu; deși poartă un număr de opus inferior lucrarea a
110 ani de la primul concert al Societății Filarmonice din Craiova [Corola-blog/BlogPost/93285_a_94577]
-
în nas cu Părintele Vasile Prescure. De fapt, în curte, el ne-a zărit cel dintâi și, cu un larg, luminos zâmbet lăuntric, ne-a îmbrățișat, cu imensă bucurie tăcută și smerenie radiind energie pozitivă reconfortantă, cu aura unei profunde blândeți de sorginte celestă. A ținut să afirme aproape instantaneu, citindu-ne mirarea întâlnirii în spațiul transilvan, ci nu în Oltenia: ,, Din această vară, nu mai sunt stareț la Sadova. M-am retras aici. Am 83 de ani, ceva probleme de
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
fost ni--ciodată a Rusiei, Basarabia este românească și este locuită de români.” Spirit neliniștit, veșnic măcinat de durerea ruperii Moldovei de peste Prut din teritoriul României, Alecu Reniță evocă momente din lupta de întregire a patriei cu o căldură și o blândețe pe care numai graiul moldovenesc le pot avea. Nu puține au fost ororile îndurate în timpul ocupației de sub ruși, caznele, lipsurile, batjocura și nenorocirea - multe dintre ele trecute sub tăcere de înșiși basarabenii care se tem și astăzi de represalii sau
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93384_a_94676]
-
care veneau la Sihăstria cu dorul dobândirii vieții veșnice. Nu în cele din urmă, vreau să dau mărturie despre iubirea nemărginită pe care o avea față de aproapele, despre durerea acută pe care o resimțea văzând suferința din jur și despre blândețea și înțelegerea față de neputințele semenilor. Mi-au rămas adânc întipărite în minte și în inimă cuvintele sale despre cei care urcau, zi de zi, treptele spre chilia sa de la Mănăstirea Sihăstria: „Ei vin, săracii, aduși de îngerii lor păzitori..., fiecare
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
binețe acestor ani ce curg din viitor. Pline de drag speranțe mă-mpresoară și eu mă las de ele ocrotit trăind din plin a doua tinerețe în care plin de-avânt e al meu zbor, căci fericit surâd când cu blândețe mă mângâie sublimul Creator. Doamne, cum ard ! Doamne, cum ard! Parcă sunt mii de ruguri care trosnesc, iubire risipind din clipa când ale speranței pluguri din al meu suflet brazde mari desprind. De la o vreme sunt numai lumină, sub nicio
SUNT FERICIT DOAMNE, CUM ARD ! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383198_a_384527]
-
este traiul! N-are tobă să răsune Pentru faptele din lume. Unii cred că e prostie Să dai cu mărinimie Fără să aștepți răsplată Pentr-o lacrimă vărsată... Bunătatea este pâinea Ce-a hrănit atâtea guri Ea se-mparte cu blândețe Nu cred c-ai putea s-o furi. Bunătatea-i temelia Pe care se-nalță podul, Din caușul palmei ei S-a umplut mereu năvodul. Omul bun are de toate, El din inimă împarte Cu cât dă mai mult sporește
BUNĂTATEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383231_a_384560]
-
apoi vocea să caldă dar în același timp hotărâtă și fermă; după aceea cultură teologica și nu numai cu care a fost înzestrat datorită muncii și tenacității Preacuvioșiei Sale; luciditatea și spiritul sau critic, însoțit de foarte multă înțelegere, smerenie, blândețe și condescendenta; pe urma spiritul de disciplină, în primul rând cu el însuși, de rigoare duhovniceasca și morală, doctrinara, liturgica și canonica revelata cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predică sau cuvântare, susținute într-un mod foarte coerent
ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT SERAFIM MAN DE LA MĂNĂSTIREA ROHIA – MARAMUREŞ (1935 – 2013)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2236 din 13 [Corola-blog/BlogPost/383268_a_384597]
-
porți în suflet. E a ta dorință în noaptea despletită Este blestem, ce te ține-n... umblet! Doar lângă femeie, ai viața împlinită. Iubire și durere, dorință și tristețe, Iertare, bucurie și... mult soare, Ea le poartă-n suflet cu blândețe. Iubește-o, căci Femeia este-o floare! D. Theiss Referință Bibliografică: Femeia / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1892, Anul VI, 06 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
FEMEIA de DOINA THEISS în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383286_a_384615]
-
izbuti el să spună În cele din urmă adunându-și forțele. Bărbații din Studium păreau spectatorii unei comedii, cu ochii ațintiți asupra lui, așteptându-i cuvântul lămuritor. Aveau ochi de sticlă opacă. Simți o mână cum i se așeza cu blândețe pe umăr și auzi cum glas care Îi păru cunoscut. S-ar fi rotit să vadă cine era, dar mai Întâi trebuia să Își desprindă haina, care i se Încurcase În scaun. Nu voia să se arate neîndemânatic, În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întâlnire. Părea mai umană, ca și când pantera din ea dăduse bir cu fugiții, lăsând Îndărăt doar umbra fiarei. Chipul ei strălucea de reflexe, Încă și mai roșu În flacăra caldă a opaițului. Cu degetele, prinse a-i mângâia chipul, Încetișor, cu blândețe, ca o oarbă care căuta să descopere trăsăturile unui amant necunoscut. Onixul ochilor ei părea Încă și mai negru: două lacuri de tenebre fără fund. Dante se ridică spre dânsa, fără să Își dea seama de ușurința cu care izbutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o dezvăluire prețioasă pentru Întreaga omenire? Veniero lăsă să se scurgă câteva clipe Înainte să răspundă. Când vorbi, În tonul său era o nuanță ironică, de parcă ar fi vrut să-și râdă de naivitatea poetului. O apucă pe femeie cu blândețe de Încheietura mâinii, pe care o ridică până În dreptul ochilor lui Dante, arătându-i brățara. — Există atât de mult Încât s-ar putea umple burta a o sută de galere de-ale noastre. Și Într-o măsură Îndestulătoare pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că negrul e culoarea morții? Dimpotrivă, ea Înaintează cu pași mari Înveșmântată În lumină și purpură. Apoi apăru o umbră, și ea Învăluită În flăcări. O văzu cum se apropie de femeie și cum o strânge de trupul său cu blândețe, ca și când ar fi voit să o ocrotească; acum se mai puteau vedea doar două limbi de flăcări mișcate de vânt, În apropierea capetelor care se mistuiau. Corabia dispăruse În talazuri. În lumina crepusculară, doar vârful catargului carbonizat se mai zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cel tatuat. — El? El a câștigat concursul „Dintre sute de tătari”. Să ți-l prezint. îl cheamă Mârzac. Se apropiară. — Bag samă că, în ciuda celor lumești ce vă stau în preajmă, gândul nu se sparie sub povara îmbierilor - grăi cu blândețe Metodiu către Mârzac. — Plăcut zvon vine urechilor mele - spuse Mârzac fără să ridice capul. Nu te mira, străine, că dulceața ispitei nu mă mai încearcă. Căci nu iaste alta mai de folos zăbavă decât cetitu cărților. — Adevărat grăiești - răspunse Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe geam se strecura lumina sfioasă a amurgului... Minunate clipe! — Povestește-mi despre tine - șopti Cosette, privindu-l cu ochii umezi. îndurerat, Broanteș îi explică prin semne situația obiectiva care-l împiedica să dea curs rugăminții ei. — înțeleg - răspunse cu blândețe Cosette. Ești mut din maștere sau...? - și-și mișcă arătătorul și mijlociul sugerând cu finețe o foarfecă. Broanteș imită și el mișcarea foarfecei. — Ticăloșii...! - șopti Cosette. Broanteș ridică sprâncenele a mirare. — Nu te mira că spun asta, tinere! - spuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de semilună sau iatagan, nu vedeam prea bine. Când m-am gândit câte popoare au căzut sub aceste tălpi aparent simple, m-am lăsat în genunchi. „Ridică-te, fata mea, mi-a spus el, cu un glas de o nesfârșită blândețe. Stai normal”. M-am ridicat. „Știi unde te afli?” - m-a întrebat. „în haremul de încercări, luminăția-ta”, am spus eu copleșită de emoție. „E corect, a spus el mulțumit. Și știi ce trebuie să faci aici?” „Nu, luminăția-ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
șuieră acesta printre dinți. — Sunt doi călugări și întreabă de Vodă - răspunse încovoiat armașul. — Daaa? - făcu noul sosit. Și dacă nu cumva ai uitat, ce face Măria-Sa la aceste ceasuri? — Doarme! - bâigui înspăimântat Abăluță. — Păi vezi? - spuse aproape cu blândețe celălalt. Și tu urli din toți... ăștia... cum le zice... — Bojocii - gemu Abăluță. — ...așa, bojocii. Păi se poate? Nu mai fac, vistiernice Ximachi! - șopti armașui. Aș vrea să te cred - răspunse Ximachi vistiernicul, căci el era. Aș vrea încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
toate păsările, e atras de lucrurile strălucitoare... în sfârșit... cred că înțelegeți... Se lăsă o tăcere penibilă. Primul care o sparse fu vistiernicul Ximachi. — Măria-Ta, te-am trezit fiindcă dânșii vin de la Râm. — De la Papa, știu, știu - spuse cu blândețe Sima-Vodă. Ce face Papa, dragii mei? Metodiu și Iovănuț se priviră nedumeriți. — E... bine - spuse Metodiu. — Așa deci... Mă bucur, mă bucur... - zise Sima-Vodă. O fi bătrân și el, săracu... Câți ani să aibă? — Păi... cred că bate spre șaptezeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-mbuce o turtă de mălai, lăsase să alunece ciosvârta înapoi în sos cu firescul aparent cu care încheiem și noi această dificilă frază. Vrând să-și repare greșeala, Iovănuț își îndreptă frumoșii lui ochi spre Despina și spuse încet cu blândețe: Episodul 90 TATONĂRI — Dacă eu, preabună jupâniță, nepoftit de nimeni, ci numai dând ascultare unui ghes lăuntric, mi-aș lua îngăduința a vă întreba ceva, domnia-voastră v-ați lua îngăduința a-mi răspunde? — De nu cumva întrebarea dumitale, preacuvioase călugăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nu pot pentru ca să spui - surâse Metodiu. — Părinte, nu mă fierbe: cine-a dat? - scrâșni Ximachi. — Sima-Vodă, domnul nostru - zise Metodiu. Fața lui Ximachi se contractă un moment, apoi se destinse într-un zâmbet. Ridică ochii spre Sima-Vodă și spuse cu blândețe: — Doamne, când am simțit cocoloașa aruncată cu gingășie de domnia-ta mângâindu-mi fruntea, mi-am zis: ferice de pământul îmbelșugat al cărui domn zvârle în slujitorii săi nu cu plumbi, ci cu pâine. Episodul 99 TOT MAI SUS Auzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Episodul 102 POVESTEA HANGIULUI în fața durerii sincere ce părea să răzbată din plânsul hangiului, cei doi călugări simțiră cum foamea dă înapoi pentru a face loc setei de dreptate. — Ce ți s-a întâmplat, omule, de ce plângi așa? - întrebă cu blândețe Metodiu în limba lui Catilina. — O, tempora! O, hostes! - suspină hangiul. Quod vos scitis, pater, mater, filii et filiae familiam faciunt. Pater in campo arat. Mater panem parat. Filii et filiae scholam frequentant. Da, și? - făcu Metodiu. — Ego filiam habeo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]