833 matches
-
Plenara Comitetului Central...: 1971, 66-68), Nicolae Ceaușescu. 7.3. Hegemonul Balcanilor? Strategii geopolitice regionale ale leninismului romantic Concepția RSR despre securitatea europeană devine și mai clară atunci când avem în vedere ambițiile balcanice ale Bucureștiului. Să nu uităm că Ceaușescu a blamat permanent "politica de bloc", adică divizarea lumii (prima și a doua) în tabăra "imperialistă", respectiv cea socialistă, considerând că, în loc să atenueze tensiunile globale, în special cele de natură militară, le amplifică. În plus, NATO și OTV nu ar fi fost
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
țării ajunsese la peste zece miliarde de dolari, o sumă colosală pentru posibilitățile bugetului României. Apogeul a fost atins în 1981, când RSR datora 10 546 milioane de dolari pe piețele externe (Tătar: 2007, 493). Creditorii erau în același timp blamați pentru presiunile financiare pe care le puneau asupra dezvotării industriale a țării și implicit a creșterii gradului ei de independență și astfel a recunoașterii ei globale. "Pentru acoperirea deficitelor, țările în curs de dezvoltare trebuie să recurgă la credite și
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Nichifor Crainic prin "stat etnocratic": "voința de putere și sporirea poporului român. Principalii să factori sunt: glia, sângele, sufletul și credința". Deși leninismul romantic utiliza un vocabular relativ diferit, pentru a se disocia de fascismul pe care oficial îl va blama în permanență, mesajul său intim era în mare măsură același (vezi Niessen în Sugar: 2002, 243). Diferă doar programul economic, centralizat, nu corporatist, așa cum îl dorea Crainic, tipic regimurilor fasciste, și sentimentul unei prezențe internaționale impunătoare, pe care fascismul românesc
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
internaționale". Leninismul romantic lupta pentru o cauză puțin fezabilă, dacă nu chiar pierdută, fiind cu siguranță conștient de acest aspect. Pe de altă parte, se complăcea în postura eroică a luptei pentru cauze cu sorți de izbândă puțini sau inexistenți, blamând "imperialismul" în numele unor principii care păreau radical morale în termeni "burghezi", încercând deci să speculeze sentimentul unor potențiale remușcări capitaliste; moralitatea internațională a leninismului romantic era însă departe de a fi "burgheză", chiar dacă utiliza termeni și atitudini de acest gen
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
catolice decât papa", pentru a utiliza o formulare populară. În concluzie, realismul este neîndestulător pentru a oferi o explicație pătrunzătoare a comportamentului internațional al RSR și ideologiei subiacente acestuia, leninismul romantic. Iar "realismul politic" al lui Morgentahu era cunoscut și blamat de către cercetători români ai relațiilor internaționale ca reprezentant al "imperialismului" american. Scria Ovidiu Trăsnea: După al Doilea Război Mondial S.U.A. au încercat să-și impună hegemonia mondială, legitimată prin doctrina "secolului american" și fundamentată de unii exponenți ai "realismului politic
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a o adapta la propriile tipare ideologice, în timp ce marxismul procedează exact invers: își reformează structura teoretică pentru a înțelege, cât mai adecvat, natura schimbătoare a realității sociale. În concluzie leninismul este ideocratic și opac în raport cu cercetarea empirică. 6 Viaceslav Molotov blamează vehement, în conversația sa cu jurnalistul Felix Chuev, pierderea leninismului revoluționar. La "al XXIV-lea Congres al partidului", ținut în 1971, Leonid Brejnev a declarat: Putem acum să respirăm liber, să lucrăm bine și să trăim calm." Partea cu "trăitul
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
umană de încorsetarea doctrinelor totalitare, a fost adesea ținta unor atacuri denigratoare, cu toate că reprezenta adevărata față a dogmei căreia îi suntem cu toții tributari. Considerată că aduce infuzii de hermetism păgân, simbolistică și imagerie kabbalistică, adevărurile revelate de ea au fost blamate cu toate că însâși marile religii își bazează învățăturile pe aceleași elemente. După ce Veneția și-a pierdut importanța economică și Londra a început să devină un imperiu mondial, opozanții dezvoltării industriale a lumii, ai evoluției civilizației umane, șovini și rasiști prin excelență
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Mari illuminați ai lumii precum Voltaire, David Hume, Darwin, Helena Blavatsky, în ciuda aportului lor la realizarea stadiului actual de civilizație și mai ales de gândire, ce încă nu a putut cuprinde decât limitat societatea umană, sunt și azi contestați și blamați de cercurile ce nu se ascund în a distruge omenirea, dorind să aducă mai aproape presupusul sfârșit al lumii, fatidic și previzionat profetic. Mi-e teamă că aceștia sunt adevărații mesageri ai răului. Faptul că mulți învățați și-au permis
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
că plăcerea fumatului e legată de descoperirea focului... Cine se poate îndoi de faptul că ritualurile străvechi erau legate de inhalarea fumului degajat de aromele focului? Menestrelul din Odyseea cânta și recita epopeea homerică iar Odysseu plângea morții războiului troian blamând catastrofele acceptate de zei, dar plângea și pentru cântecele urmașilor ce urmau să descria iadul de pe pământ. Imnele, poemele au devenit inima tragediilor de mai târziu. De ziua de apoi nu mă-nspăimânt În iad de-ajung M-oi bucura de-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
rostogolească spre plajele Mediteranei. În clipa în care am plecat, actuala doamnă Boeru a început să tune și să fulgere cu furie. A afirmat cu tărie că ea nu este legionară. Mai mult (subliniind totuși că nu este filosemită), că blama metodele legionare în privința evreilor. După ce și-a descărcat furia, s-a cufundat în tăcere. Dna Boeru locuia la periferia Münchenului. Cînd am ajuns i-am mulțumit și mi-am luat rămas bun, gîndindu-mă la remarca făcută de Hannah Arendt despre
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de Munte, 1910. Violențele din timpul alegerilor din 1910 din Ungaria au provocat reacții negative în Occident. Clémenceau a condamnat "națiunea liberă maghiară" pentru că-și reprima naționalitățile și însuși fiul lui Garibaldi (în ciuda admirației tatălui său față de Ungaria) i-a blamat pe unguri pentru asuprirea "românilor latini" 201 O viață de om așa cum a fost, vol. II, pp. 172-175 202 Op. cit., vol. II, p. 144. Vezi și Contele Czernin, Ottokar, Im Weltkriege, Viena-Berlin, 1919, p. 64 203 În Oameni cari au
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
orice scrupul cu privire la „cerșetorie“, îmi accepta ospitalitatea ca pe ceva ce i se cuvenea de drept, și nu-mi dădea nimic în schimb, nici cel mai vag ajutor, nici un strop de căldură. Desigur, e o judecată subiectivă. Nu-l pot blama pe Titus pentru că „nu voia să știe“ ce se petrecea sus. Cred că nici măcar nu încerca să se gândească; și, într-adevăr, ar fi fost greu s-o facă. Mai mult, îi dăruiam foarte puțin din timpul meu și poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pornisem de la premisa că Hartley îl va dori pe Titus în tablou. Să fi fost o presupunere greșită? Și chiar în acest moment, tânărul se ivi în ușă. Nu mai avusesem de mult o discuție serioasă cu Titus și mă blamam pentru acest lucru. Separat de preocuparea mea legată de Hartley, mă angajasem față de băiat, care fusese absolut „un dar picat din ceruri“. Rămânea de văzut în ce măsură voi putea juca față de el rolul de „tată“. Îmi dădusem seama că Gilbert, ba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-o numai din gelozie și ciudă. O.K. Și eu pot fi gelos. Dar tu singur m-ai încurajat să cred că n-am păcătuit. De ce te-ai prefăcut, de ce m-ai indus în eroare? Nu-i drept să mă blamezi acum. Dacă te-am fi văzut suferind, m-aș fi simțit mai vinovat. Dar erai atât de drăguț cu mine, atât de prietenos... întotdeauna păreai bucuros să mă vezi... — Sunt actor. Și poate că mă bucuram să te văd. Uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și la felul în care aceasta i-ar fi putut afecta simțămintele față de mine. Oare de acum înainte avea să vadă în mine un ucigaș? Uneori, simțeam, în chip ciudat, că niciodată nu-i va da prin gând să mă blameze, că nicicând n-ar fi în stare să vadă în mine cauza absurdă, rătăcitoare, a acelei morți. Și uneori simțeam că durerea noastră legată de Titus ar putea chiar să ne unească, excluzându-l pe Ben. Pentru moment, nu puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și-au spus în egală măsură cuvântul. Fără a minimaliza rolul memorialisticii în rescrierea istoriei comunismului românesc, vom insista în cele ce urmează mai degrabă pe aportul istoriei orale, pentru că volumul de față se încadrează în acest domeniu al istoriei, blamat de unii și susținut de alții. Dacă imediat după Revoluție câțiva istorici au început cu pași timizi să realizeze interviuri cu foștii luptători din munți, cu cei care au cunoscut ororile sistemului penitenciar, sau cu alte categorii de victime ale
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
demascările. Aveau o cameră alături și-acolo trebuiau să spună: le dădea hârtie, creion și să scrie. Ce fel de lucruri trebuiau să spună deținuții în demascările lor? Ce v-a impresionat cel mai tare? Păi, alea în care își blamau părinții, biserica, religia... asta era la ordinea zilei. Cam cât timp a durat până ați fost considerați reeducați? Destul de mult... 2-3 luni. Până prin aprilie 1950. Unde ați fost dus după ce au încetat bătăile la 4-spital? Nu mai știu... că atâtea
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
în umbră și cât mai obediente. Doar 2,7% dintre primării sunt conduse de femei. Presa este managerial dominată de bărbați. În concluzie, trăim într-o lume în care bărbații sunt capul aproape exclusiv al celor mai multe instituții. Nimeni nu-i blamează ca bărbați în legătură cu felul în care ne conduc. Dacă o femeie iese din rând (a se citi, din anonimat), ceea ce face rău este legat, în opinia publică, de însuși faptul că e femeie și că a îndrăznit să conducă sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cu toate că, sub acest aspect, semănăm mai degrabă cu țările musulmane? Dacă nu facem deducția de mai sus, trebuie să recunoaștem că este ceva putred în mecanismele noastre sociale, în politicile publice (în măsura în care le avem), în mass-media, în educație, în legislație. Blamăm în continuare, ca niște conservatori ce ne place să fim, greu curabilele „mentalități”. Rezultatul este, ca de obicei, marea văicăreală. Cu ce putem înlocui această sterilitate contraproductivă? Răpunsul nu este greu: cu norme, cu instituții și cu educație care să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
zona economică care să stimuleze agricultura și comerțul din aceeași mult blamată etnie 627. Nimeni nu încerca însă să răspundă la o întrebare: ce criteriu contribuia totuși la admiterea unora și respingerea altora din moment ce în destule rânduri întreaga etnie era blamată. Inconsecvența lui Brătianu putea să apară unora de-a dreptul moderată dacă luăm în calcul că nu puține erau vocile care, în aceeași perioadă a dezbaterii articolului șapte din Constituție, insistau asupra eliminării evreilor de la orice drepturi de împământenire printr-
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
sub ocupație. Statutul de refugiat În țară asigura condiții elementare de trai și nici o hotărâre juridică nu-i considera ca exilați. În teritoriul invadat nu se poate vorbi de o promovare a valorilor, iar pătura aservită ocupantului, nu pregetă să blameze trecutul și tot ceea ce este românesc. Au fost arse biblioteci, incendiate așezăminte culturale și mii de gospodării au fost părăsite din calea ocupantului. Acte reprobabile au avut loc după război și pe teritoriul țării. Mulți salariați ai statului au fost
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
om pe care poetul se potrivea, cum se spune, "mănușă". Nu era un Cristi și un Popescu. Era, și în viață, și în poezie, Cristi Popescu. V.P.: Dragă poete, am să-ți spun o întrebare delicată. Nu pentru a trăda/blama o mare prietenie. E o scanare a interiorului uman: când evenimentele existențiale te surprind și îți pun întrebări. Ce sentimente te-au încercat la aflarea veștii că prietenul nostru, mirabilul poet Ioan Es. Pop, înainte de '89, a semnat un angajament
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
te-au încercat la aflarea veștii că prietenul nostru, mirabilul poet Ioan Es. Pop, înainte de '89, a semnat un angajament cu Securitatea? L.V.: Nu mi-e teamă de întrebarea ta și nu mi-e teamă că ea ar putea "trăda/ blama o mare prietenie". Ai dreptate, între mine și Ioan (și viceversa) sălășluiește, într-adevăr, o mare prietenie. Avem câteva calupuri de viață când am cântat la patru mâini, avem și o carte, "confort 2 îmbunătățit" pe care am scris-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
teologiei răsăritene, fără a renunța la o uluitor de vastă lectură în toate domeniile culturii umanistice și chiar științifice moderne... Atitudinea sa, la început ostilă regimului, a devenit cu timpul din ce în ce mai rezonabilă, acceptând realitățile așa cum sunt, fără a protesta sau blama situația existentă". "Alexandru" (Notă, Addenda, capitolul 1 din partea a II-a, N. Steinhardt și paradoxurile libertății). Diferența dintre discursul adresat spațiului public și cel adresat Securității este evidentă. Și e de înțeles. Nimeni nu e absurd. George Ardeleanu consideră chiar
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
hoardelor" asiatice de la extremitatea de răsărit a continentului european. Iată un exemplu de ceea ce s-ar putea numi hotar, anume acele "deșerturi ale tătarilor", niște cîmpuri în general pustii, unde se încrucișau adesea în raidurile lor popoare dușmane ce-și blamau reciproc credința religioasă. Ca să folosim o imagine mai sugestivă, acest fel de frontiere semănau cu acele limes ale romanilor sau, mai curînd, cu frontiera pionierilor din Vestul american: un no man's land între civilizații ce se acuzau reciproc de
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]